Jos, sub crucea rasturnata
Scris de Florin M. pe iunie 28, 2008
Va propun o cantare crestineasca foarte frumoasa – in interpretarea de exceptie a Parintelui Cristian Pomohaci.
La inceput, fiindu-mi “greu” sa scriu versurile, le-am cautat pe internet, insa nu le-am gasit nicaieri… Astfel am luat hotararea sa contribui si eu cu ceva la imbogatirea lui, punand aceste versuri minunate in comun cu voi.
“Jos sub crucea rasturnata dintr-un sat
Am vazut un om odata
Stand cu fata-n maini lasata
Si cu fruntea-nsangerata
Si cu fruntea-nsangerata
Si plangea, plangea de parca
Toata lumea l-a lasat.
M-am oprit atunci din cale langa el
Lacrimile-i curgeau vale
Printre degete in poale
De-ti venea sa-i plangi de jale
De-ti venea sa-i plangi de jale
Calator pornit pe cale
Singurel.
Fata-i era alba toata ca de crin
Dar albeata ei curata
Sangele-o brazdase toata
Si-a lui frunte-nsangerata
Si-a lui frunte-nsangerata
O cununa era roata
Numai spini.
Cand i-am spus sa nu mai planga m-a privit duios
A pus fruntea-n mana stanga
Si-a-nceput din nou sa planga
Ca si cum ar vrea sa franga
Ca si cand ar vrea sa franga
Lacrima ce-i curgea langa
Cruce jos.
Iar in palme si-n picioare – rani de cui
Si atunci plin de mirare
Mi-am adus aminte care
E strainul din carare
Cand ma-ntorc minune mare
Nu-l vazui.
Azi cand trec prin multe sate si prin lunci
Cand vad crucile uitate
Mie-mi pare ca pe toate
Sta un Iisus care plange
Sta un Iisus care plange
Plin de rani si plin de sange
Ca atunci.”
Ascultand aceasta melodie, ma gandesc ca e imposibil sa nu-i pricepi mesajul, muzica impletindu-se atat de frumos cu versurile, iar interpretarea parintelui Cristian este mai mult decat convingatoare. Nu am aflat pana acum cine este autorul melodiei sau al versurilor, nu stiu daca este chiar distinsul interpret, dar ca printr-o minune, te face sa simti lacrimile dintre randuri, dar si speranta din penultima strofa, care se intrezareste printre lacrimi ca lumina in zorii de zi.
marius spus
doamne ocroteste-i pe romani!!!!
nelutuu spus
Doamne frumoas poate sa cante parintele … multumim pt versuri ;. Doamne ajuta.
Ileana spus
Zile intregi am fredonat acesta sfinta cintare, este impresionanta, cu lacrimi ii multumesc parintelui Pomohaci pentru interpretare si autorului melodiei -care o fi.
Florin M. spus
@Ileana, cred ca versurile ii apartin lui Traian Dorz.
http://acatistier.webs.com/ spus
Mununat, minunat, minunat!!!!!!!!
M-a facut sa plang!
Doamne, sa mai vina melodii din astea pe net, sa ascultam si noi de peste hotare.
Doamne ajuta!
Florin M. spus
Doamne, ajuta!
Din pacate, ar fi bine sa luam cele bune de la fiecare, pentru ca toti mai avem caderi. Nici Pr. Cristian Pomohaci nu e diferit…
susana spus
am plans si plang de cate ori ascult aceasta priceasna cruce sfanta parasita
..,,,
susana spus
Semnul crucii, mai eficient decât aparatele moderne
Într-adevăr rugăciunile vindecă bolile, spun oamenii de ştiinţă
Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul „material” al acestui fenomen divin.
„O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg. „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.”
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit – „stingerea” completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută.pryingmonk
Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută „trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.
Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.
Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.
Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăşi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus a. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficientă decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetice.boboteaza-1
Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare. Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.
Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.
Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca.
Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.
„Apa „distinge” nivelul de credinţă al oamenilor.”, spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.
Florin M. spus
Doamne, ajuta, Susana!
E foarte frumoasa melodia, intr-adevar!
Florin M. spus
Susana, te rog, poti sa-mi spui si mie sursa celor de mai sus?
susana spus
Cruce veche dintre drumuri, părăsită şi uitată,
ce duios mi-aduci aminte viaţa mea de altădată…
Ce duios mi-aduci aminte câte primăveri senine
din uitata mea pruncie mi le-am petrecut cu tine!
Aplecată într-o parte te-am ştiut de-ntâia dată,
cu Iisus, părând aievea, trist privind la lumea toată.
…Când apoi durerea-mi mare m-a pornit pe drum pribeag,
lângă tine, ca un prieten, răsărea un pui de fag.
Mai târziu, o toamnă rece, într-un timp cu vânt şi ploi,
te-a plecat spre fagul prieten, să daţi mâna amândoi…
Astăzi, când din nou Trecutul pe-al prunciei drum m-aduce,
ne mai întâlnim o dată, sfântă şi străină cruce.
Fagul tău e rupt de vânturi ori de-o mână mai barbară,
iar tu stai şi mai străină lângă vechiul drum de ţară.
Îmi lipesc de tine gândul şi cu inima-ntristată
îţi ascult din nou cuvântul care mi-l spuneai odată.
De Iisus Cel Bun din cuie şi de oameni fără lege,
şi de tot ce eu atuncea nu puteam a înţelege.
Dar acum când şi pe mine tot aşa amar m-aduce,
înţeleg atât de bine plânsul tău, străină cruce.
Am fost şi eu singuratic şi străin prin lumea largă,
aşteptând o mână dulce care lacrima să-mi şteargă,
Dar nici mie, ca şi ţie, n-a fost nimenea să vină
în necaz şi-n pribegie cu o inimă senină.
susica
http://acatistier.webs.com/ spus
@Florin M. spus
noiembrie 8, 2009 la 12:04
Doamne, ajuta!
Din pacate, ar fi bine sa luam cele bune de la fiecare, pentru ca toti mai avem caderi. Nici Pr. Cristian Pomohaci nu e diferit…
Toti cei iubiti de Domnul, in aceasta viata sint incercati, au incercari, au suferinte…credinta este pusa la incercare, iar noi, toti, cei incercati, sintem liberi sa alegem suferinta, sau calea cea usoara…