Comentarii pentru N-am cuvinte...

Comentariu la Al cui chip să purtăm? (3) Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă de către Război întru Cuvânt » Parintele Cleopa despre femeia crestina – imbracamintea, infatisarea, purtarea si rosturile ei firesti: “TACE LUMINAND SI SE JERTFESTE TACAND”

Fri, 04 Dec 2009 12:31:30 +0000

[...] Al cui chip să purtăm? Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă [...]

Comentariu la „Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om” (tâlcuire la Crez, partea V) de către „Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat” (tâlcuire la Crez, partea VI) « N-am cuvinte…

Fri, 27 Nov 2009 10:37:38 +0000

[...] „Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupa… [...]

Comentariu la „Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut” (tâlcuire la Crez, partea IV) de către „Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat” (tâlcuire la Crez, partea VI) « N-am cuvinte…

Fri, 27 Nov 2009 10:36:33 +0000

[...] [...]

Comentariu la „Şi într-Unul Domn lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii” (tâlcuire la Crez, partea III) de către „Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat” (tâlcuire la Crez, partea VI) « N-am cuvinte…

Fri, 27 Nov 2009 10:35:19 +0000

[...] „Şi într-Unul Domn lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut m… [...]

Comentariu la De ce “Cred într-Unul Dumnezeu”? (tâlcuire la Crez, partea I) de către „Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat” (tâlcuire la Crez, partea VI) « N-am cuvinte…

Fri, 27 Nov 2009 10:27:28 +0000

[...] De ce “Cred într-Unul Dumnezeu”? (tâlcuire la Crez, partea I) [...]

Comentariu la „Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute” (tâlcuire la Crez, partea II) de către „Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat” (tâlcuire la Crez, partea VI) « N-am cuvinte…

Fri, 27 Nov 2009 10:22:17 +0000

[...] „Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevă… [...]

Comentariu la CONTEMPORANE de către MONICA

MONICA — Sat, 21 Nov 2009 21:18:20 +0000

“Cred ca mai inainte de toate, EU trebuie sa fiu in Biserica, in sensul adevarat, sa fiu ortodox adevarat.“
Cred ca ti-ai raspuns singur si ai raspuns de fapt ptr toti.
Si ptr mine si ptr fiecare.
Si eu nu as da vina pe ei ,ci chiar pe noi.Cand spun noi ,ma refer la noi ortodocsii.
Sa dam vina pe noi.
Cat suntem noi de bine ancorati ,ce exemplu dam noi ,cum am incercat sau daca am incercat sa le explicam anumite lucruri legate de ortodoxie ,daca ne-am rugat ptr intoarcerea lor etc.
Pe blogul meu si in cartea ecumenismul incotro gasesti metode de combatere a ecumenismului ,poate nu sunt cele mai eficiente ,dar ca si idee in sine sunt valabile si in aceste cazuri de ratacire .

“Fiecare credincios trebuie sa se straduiasca sa participe la activitatea misionara a Bisericii prin folosirea resurselor pe care le are la îndemâna. Cu un efort mic, dar constant, s-ar putea obtine rezultate deosebite.

Trebuie doar curaj, încredere si bunavointa, îmi aduc aminte de pilda stapânului care a tocmit muncitori la via sa.192 A iesit în ceasul al unsprezecelea si a gasit pe unii stând fara lucru si i-a întrebat: De ce stati? Si i-au raspuns: Pentru ca nu ne-a tocmit nimeni.

Cunosc multi crestini buni pe care nu i-a tocmit nimeni, pe care nu i-a solicitat nimeni. Si sunt mult mai multi pe care nu-i stiu. Catre unii ca acestia ma adresez.

Veniti în ogorul Domnului, lucrati pentru Dumnezeu, ajutati-va semenii si ce va fi cu dreptate Domnul va va darui!

Sa ne amintim ca uniti putem face mai mult si mai bine decât singuri, caci zice Mântuitorul: Unde sunt doi sau trei adunati în numele Meu, acolo sunt si Eu. Si iarasi: de se vor uni doi sau trei sa ceara ceva în numele Meu, se va da lor.“

Comentariu la “Autojustificarea prin credinţă” – un articol şi un concept periculos de către Florin M.

Florin M. — Thu, 19 Nov 2009 10:59:34 +0000

Alin, iti multumesc pentru completarile interesante!
Doamne, ajuta!

Comentariu la “Autojustificarea prin credinţă” – un articol şi un concept periculos de către AlinA

AlinA — Thu, 19 Nov 2009 10:36:48 +0000

Articolul lui Bogdan Mateciuc este tare “ciudat” ca sa nu folosesc cuvinte mai dure. In primul rand cine a stabilit ca Ana a furat capoiatorul si cine a stabilit ca domnul Cristi este “o firma mai molatica”? Care dintre noi,copii Domnului, are dreptul si puterea de a ne judeca fratii?
Daca noua conducere cunostea faptul ca Ana a luat copiatorul, inseamna ca aceasta a anuntat vechea conducere despre fapta. Iar in cazul in care lucru asta nu s-a intamplat, ea a facut deja un pas care dovedeste credinta adevarata si frica adevarata de Dumnezeu in momentul in care a recunoscut ca acel copiator este la ea. Ana a facut o greseala si se roaga ca impreuna cu voia Domnului sa treaca peste aceasta greutate si spera ca Dumnezeu s-o ierte pentru greseala comisa.
Autorul incearca sa sa ne arate pacatul care il domina pe Cristi, lenea. Eu cred ca lenea este un pacat atunci cand…constient fiind refuzi sa-ti ajuti aproapele sau familia evitand astfel munca si efortul. Poate, Cristi este “o fire mai molatica” din cauza fizicului sau din cauza felului de a fi…ex: o mare parte din ardeleni sunt inceti in miscari, in vorbire, in activitate….asta nu inseamna ca sunt asa intentionat cu gandul de a se feri de la munca. Cine stabileste ca energia sotiei lui Cristi este benefica pentru situatia lor si indeplinirea planurilor???
Parerea mea este ca atat Ana cat si Cristi s-au apropiat mai mult de Dumnezeu atunci cand viata lor a atins un moment dificil. Faptul ca ei ajung sa se roage mai mult atunci cand au probleme nu este un lucru rau dar nici nu este un exeplu…..in nici-un caz nu este o credinta falsa intr-un Dumnezeu fals. Florin, ai punctat foarte bine…articolul te poate induce foarte usor in eroare…si fara o atentie sporita, poti trage concluziile gresite.

Comentariu la “Autojustificarea prin credinţă” – un articol şi un concept periculos de către Florin M.

Florin M. — Thu, 19 Nov 2009 09:56:59 +0000

MIhai, chiar daca nu se simt bine, tot nu trebuie sa ne gandim ca e gresit faptul ca se roaga sau ca sunt credinciosi.
Poate ca acum se simt bine, dar se pot pacali. Dar daca n-ar avea nici acea credinta, daca nu ar merge la biserica, daca nu s-ar ruga, sansele lor de indreptare ar fi mult mai mici. De aceea am spus ca nu e gresit ca fac acele fapte bune ale credintei, pentru ca doar in felul asta se vor indrepta si celelalte. Insa scopul nu este bunastarea materiala in viata asta, ci bunastarea sufleteasca din cealalta viata, adica mantuirea.
Daca Ana si Cristi se simt victime? Pai, poate ca nu se simt, dar ma indoiesc. Desi depinde de cine se simt amenintati… Daca se simt victime, poate ca au dreptate, pentru ca omul are nevoie si de liniste. Si chiar daca pacatuieste, orice om are nevoie de niste momente in care sa se gandeasca la sine, sa cugete la faptele sale, adesea Domnul ne vorbeste prin ceilalti, cum a facut-o in cazul Anei, cand sefii i-au cerut sa inapoieze copiatorul…
Cristi nu cred ca o vede pe sotia lui ca pe un dusman, doar ca mai apar discutii, ca in orice familie… Si daca el cauta linistea, pe cand sotia lui cauta propasirea, atunci ar fi bine ca si ea sa-l asculte, sa faca in asa fel incat ritmul familiei sa fie acela in care amandoi se simt bine, in care si trupul, si sufletul sa se simta bine. Dar acest “simtit bine” nu inseamna propasire, ci implinire, o implinire duhovniceasca. Doar atunci infloreste dragostea, cand Domnul este in acea casa, in acea familie, cand membrii familiei Il cheama si Il lasa pe El intre ei.