De ce “N-am cuvinte…”?
Cred ca abundenta informatiilor pe care le accesam nu ne ajuta deloc, ba chiar din contra, ne dauneaza. Unii ajung la o stare de monotonie a credintei si confunda notiunile de a crede si a te increde de ceva. Vremurile si cultura in care traim ne dau voie prea putin sa credem in ceva pe care nu-l intelegem deloc.
“Stiti cum este credinta exprimata in invatatura si in tot ceea ce inseamna continut religios? Vreau sa folosesc o comparatie profund pragmatica, poate prea pragmatica. Atunci cand cumparam un obiect electrocasnic, sa zicem, primim si o carte tehnica de folosire. Acea carte tehnica ne spune cine a facut acel produs, cum l-a facut, ce componente are, pentru ce este facut, cum trebuie exploatat, cum nu trebuie exploatat, ce timp de pauza are, unde sa mergem, la ce institutie acreditata de producator ca sa-l reparam in caz de defectiune. Si culmea, la sfarsit, avem si termen de garantie. Aplicati acest lucru: credinta ne invata: cine ne-a facut, cum ne-a facut, din ce suntem compusi, de ce suntem creati, cum trebuie sa traim, cum exploatam viata aceasta, cum nu trebuie s-o exploatam, ce se intampla daca o exploatam gresit, si unde sa mergem atunci cand se creeaza defectiuni in sistemul nostru de viata, de viu, de existenta, ce institutii sunt acreditate de Producator ca sa faca o depanare in garantie, si spune si termenul de garantie .” (Pr. Banica Sica – Razboiul sexelor – conferinta)
Informatiile ne vin prin toate mijloacele, pe toate caile posibile. Foarte multe dintre ele ne sunt prilej de pacat. Dar din pricina impatimirii, multi dintre noi gasim prilej de pacat aproape oriunde. De cele mai multe ori se intampla sa pacatuim din uitare. Uitam din neatentie. Nu suntem atenti din cauza abundentei informatiei, care ne ameteste… Uitam consecintele pacatului. Atat consecintele fizice, mai mult sau mai putin imediate, dar si consecintele sufletesti, care lasa rani mult mai adanci si mai greu de vindecat.
Acordati-va timp si cititi. Acordati-va atentie, meditati, rugati-va, marturisiti-va duhovnicului. “Daca nu ai unul, cauta-l si te va gasi el pe tine” (Pr. Cleopa)
Florin M.
diana spus
e bine sa ai un duhovnic, dar cum sa-l gasesti…de mult imi doresc sa stiu un parinte caruia sa-i cer sfatul atunci cind am careva dubii, careva framintari sufletesti, dar nu sunt sigura ca este cineva dispus sa ma inteleaga sa ma ajute (pentru ca de ascultat stiu ca voi fi ascultata)…
Florin M. spus
Diana, cauta-l pe duhovnic. Nu-ti dori unul care sa aibe neaparat aceleasi pareri ca tine, duhovnicia inseamna altceva.
Cauta mai mult pe internet despre cum sa-ti cauti duhovnicul.
Doamne ajuta!
diana spus
merci mult Florin…deja merg la aceeasi biserica si cred ca ma voi spovedi la unul si acelasi parinte, de azi inainte…
Florin M. spus
Bucurie multa sa-ti daruiasca Domnul, Diana!
adriana spus
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/06/felicitari-absolventilor.html
Alexandra spus
Diana, poate ca este tarziu sa-ti spun asta (daca ti-ai gasit deja duhovnic), dar aceasta cautare, cu cat e mai sincera, cu atat e mai incununata de bucurie. Daca iti doresti cu adevarat sa ai un duhovnic la care sa te marturisesti si de la care sa primesti sfaturi, Dumnezeu ti-l va scoate in cale. Eu cred ca rolul duhovnicului in cresterea duhovniceasca este esential. Dumnezeu sa-ti ajute sa gasesti duhovnicul potrivit sufletului tau! Doamne-ajuta!