CONTEMPORANE

Am discutat cu diferiti tineri si am ramas stupefiat de ceea ce mi-au auzit urechile: foarte multi (din ce in ce mai multi) sunt impotriva preotilor, a sfintilor, a cartilor sfinte, a Bisericii ca entitate, institutie si simbolistica, a icoanelor, a oricaror lucruri nepipaibile. Nu cred in credinta altora, cred numai ca oamenii simt o nevoie de a se raporta la ceva superior, ceva numit, din intamplare Dumnezeu, Allah, Budha etc., in functie de cultura, religia sau educatia lor.

Nu pot sa inteleaga ce inseamna inspiratie divina…

Aduc cuvinte jignitoare preotilor, icoanelor, sfintilor, tagaduindu-le existenta, rolul sau calitatile…

De asemenea, cand am pronuntat numele Iisus sau Hristos, n-au intarziat ironiile. Si pronuntarea numelui Sau in limba engleza nu cred ca ar fi o problema, daca n-ar fi tonul acela mistocaresc; sau prescurtarea initialelor numelui Sau din traducerea englezeasca (J. C.) spusa tot pe un ton smecheresc…

Este cineva dintre noi care nu s-a confruntat cu asa ceva, care n-a observat in primul rand usurinta cu care se vorbeste despre credinta, dar apoi urmata de tagaduirea Invierii Domnului?

Sunt oameni care vor dovezi in acest sens, dovezi “palpabile”. In primul rand pentru cultura lor generala, in al doilea rand pentru cultura lor generala. Da, este corect cum am scris mai sus. Acestia care doresc inca dovezi pentru Invierea Domnului, dovezi pentru Dumnezeirea Lui Hristos (pentru ca El a avut o natura duala, a fost si om si Dumnezeu, dar asta e alta problema pentru unii) – cei care vor astfel de dovezi pentru cultura lor generala sunt cu totul rupti de realitate, de viata. Aflarea unor astfel de detalii i-ar „ajuta” doar sa discute la un alt nivel, atunci ar putea cauta altfel „defectele” credintei ortodoxe. Toate acestea pentru ca nu-si doresc in mod corect, nu au cautarea aceea buna, nu au un scop bun in cautarea lor.

Daca ar avea scop bun, ar dori in primul rand sa afle adevarul. Dar ei spun „noi stim adevarul, hai sa vedem ce mai zic ceilalti, cum le putem demonta argumentele”… Doar de dragul de a avea ce discuta in pauza la serviciu, sau la o terasa.

Cred ca toate acestea se datoreaza atat mediului in care traim, dar si membrilor Bisericii: atat a noastra, ca simpli mireni din Biserica, dar si a unora dintre clerici – cu toata evlavia fata de slujirea sfintitilor nostri parinti duhovnicesti – de multe ori, prin lipsa noastra de reactie, sau alteori prin reactia gresita, am vatamat pe multi…

Observ cum toti cautam lucruri reale, palpabile, si ma intreb, nu pentru slava desarta: pot eu demonstra altora ca gresesc? Si daca pot, cum o pot face? Cum sa contrez incultura (pseudocultura), lipsa de educatie a acestora? Este oare doar incultura si lipsa de educatie? Cred ca e vorba si de o doza insemnata de mandrie – paradoxal, mandrie a omului nestiutor, care dupa ce ca nu stie, crede ca stie si se mai si mandreste cu concluziile la care a ajuns el. Ceva in genul proverbului „Prostul care nu-i fudul, parca nu e prost destul” numai ca aici e vorba de alt fel de prostie – o prostie voita.

Pot sa plec pur si simplu din fata lor cand se isca o discutie de genul asta? As fi catalogat drept anormal… Oricum sunt catalogat ca anormal, limitat, credul, indoctrinat, fanatic, sau in cel mai bun caz isi spun: “Lasa-l, daca asa crede el… Fiecare e liber sa creada ce vrea, asa ca – lasa-l…”.

Dupa cum am scris, principalele lor tinte sunt: preotii, biserica, icoanele, Hristos, sfintii, cartile sfinte, rugaciunea.

Au nevoie de explicatii pragmatice de existenta si manifestare a acestora, nu de texte. Daca le sunt aduse in fata texte din carti, nu cred nimic, ci zic ca si acelea sunt scrise de oameni, si ca totul este subiectiv, urmarind anumite interese.

Confunda ortodoxia cu catolicismul, dar asta deja e de domeniul SF-ului…

Problema e ca ei constientizeaza existenta sacrului si atat. Este ceva sacru, respectat de fiecare, in felul sau, independent, interpretabil, schimbabil; conteaza cum esti tu, ce cred ceilalti, dar ceilalti care le convin lor; orice in afara de credinta care include preoti, icoane, statui, biserica. Ei cred ca Biserica e o casa in care te rogi, din cand in cand.

Cel mai greu e cu cei care sunt ceva “cititi”, avand pretentii de oameni cu cultura, care nu mai pot crede orice, oricum. Ei nu stiu ca de fapt, cultura este aceea care te duce catre adevar, nu te departeaza de la el. Si ma doare cand observ ca, de fapt, ei sunt nefericiti, sunt goi, dezorientati, neincrezatori.

Putin in gluma – unde pot fi ei, de fapt, daca sunt mereu in cautare de ceva real, palpabil? De ce au nevoie de asa ceva, daca nu din cauza ca nu sunt cu picioarele pe pamant? Dar ei nu realizeaza asta, nu stiu ce fac, unde se afla. Sunt cei de langa noi, in special tinerii. Influentati de lumea aceasta indiferenta si materialista, de subcultura si de supra informare, sunt suprasaturati cu informatii, cu tot felul de probleme, isi fac prea multe griji si sunt prea neincrezatori.

Cum pot fi ajutati? Cum pot fi facuti sa creada ca, fiind ajutati de un oarecare intr-o problema, au fost ajutati de fapt de Dumnezeu, Caruia trebuie sa-I multumeasca? Cum nu pot intelege ca pot avea totul, ascultand de Dumnezeu si ramanand in Biserica Lui, ascultand de preotii Lui, urmand Calea Cea adevarata?

Dar cum sa-i abordez, caci nu le pot spune ca vad in ochii lor multa amaraciune, multa nesiguranta, sete de cunoastere, de Adevar, pentru ca asta o pot auzi de la orice sectar (vino la noi si te ajutam sa-ti revii, atat spiritual cat si financiar – vino la noi si te vom convinge ca Dumnezeu exista cu adevarat, iti vom pune la dispozitie tot ce vrei: carti, casete, CD-uri, marturii, exemple).

Pentru ca asa sunt tentat sa le spun si eu, cateodata, din sinceritate si cu impresia ca asa i-as sensibiliza in vreun fel… Dar cred ca aceasta abordare este gresita… Cred ca nu cuvintele ii pot convinge pe ei sa vina la adevarata credinta, la adevarata biserica, la adevaratul Dumnezeu. Cred ca aici, pe langa cuvinte, trebuie altceva, mult mai inalt si mult mai personal, cu efect si mai intim in plan duhovnicesc: faptele noastre bune, rugaciunea pentru ei, pentru intoarcerea lor la Trupul Bisericii, la Trupul Domnului Hristos. Cred ca aici trebuie accentuat, dar tocmai la capitolul asta suntem foarte in urma… Cred ca mai inainte de toate, EU trebuie sa fiu in Biserica, in sensul adevarat, sa fiu ortodox adevarat.

Anunțuri

3 comentarii on “CONTEMPORANE”

  1. MONICA spune:

    „Cred ca mai inainte de toate, EU trebuie sa fiu in Biserica, in sensul adevarat, sa fiu ortodox adevarat.„
    Cred ca ti-ai raspuns singur si ai raspuns de fapt ptr toti.
    Si ptr mine si ptr fiecare.
    Si eu nu as da vina pe ei ,ci chiar pe noi.Cand spun noi ,ma refer la noi ortodocsii.
    Sa dam vina pe noi.
    Cat suntem noi de bine ancorati ,ce exemplu dam noi ,cum am incercat sau daca am incercat sa le explicam anumite lucruri legate de ortodoxie ,daca ne-am rugat ptr intoarcerea lor etc.
    Pe blogul meu si in cartea ecumenismul incotro gasesti metode de combatere a ecumenismului ,poate nu sunt cele mai eficiente ,dar ca si idee in sine sunt valabile si in aceste cazuri de ratacire .

    „Fiecare credincios trebuie sa se straduiasca sa participe la activitatea misionara a Bisericii prin folosirea resurselor pe care le are la îndemâna. Cu un efort mic, dar constant, s-ar putea obtine rezultate deosebite.

    Trebuie doar curaj, încredere si bunavointa, îmi aduc aminte de pilda stapânului care a tocmit muncitori la via sa.192 A iesit în ceasul al unsprezecelea si a gasit pe unii stând fara lucru si i-a întrebat: De ce stati? Si i-au raspuns: Pentru ca nu ne-a tocmit nimeni.

    Cunosc multi crestini buni pe care nu i-a tocmit nimeni, pe care nu i-a solicitat nimeni. Si sunt mult mai multi pe care nu-i stiu. Catre unii ca acestia ma adresez.

    Veniti în ogorul Domnului, lucrati pentru Dumnezeu, ajutati-va semenii si ce va fi cu dreptate Domnul va va darui!

    Sa ne amintim ca uniti putem face mai mult si mai bine decât singuri, caci zice Mântuitorul: Unde sunt doi sau trei adunati în numele Meu, acolo sunt si Eu. Si iarasi: de se vor uni doi sau trei sa ceara ceva în numele Meu, se va da lor.„

  2. AlinA spune:

    Florin,
    Este greu sa arati cuiva calea cea buna. este greu sa indrepti pe cineva….sa-l feresti de pacate, de ispite. este greu sa te feresti pe tine insuti de ispite si pacate. Oamenii din ziua de astazi se bucura atat de mult de libertate si independenta incat cade foarte usor in taina pacatului.
    Multi semeni vad in Dumnezeu o divinitate care te poate ajuta desi sperantele sunt mici. (Exemplu: Studentii care nu se pregatesc pentru examen si se roaga la Dumnezeu cu o seara inainte sau inaintea examenului sa poata copia ca sa poata promova examenul iar dupa infaptuirea „miracolului” nu merg la Biserica pentru a se ruga in continuare si pentru a-I multumi Domnului pentru miracol, ci merg in discoteca pentru a sarbatori si pentru a da frau liber viciilor). Iata un exemplu extrem de des intalnit printre tineri, care se roaga pentru a pacatui si Ii multumesc Domnului cu alte pacate. Pe acela e foarte greu sa-l schimbi, sa-i arati ca greseste. El continua pe aceasta cale care da rezultate in opinia lui.
    Referitor la persoanele „citite’ care doresc sa se documenteze, asta nu conduce neaparat la concluzia ca pun la indoiala tainele religiei ortodoxe. Sau cei care nu fac deosebirea intre ortodoxie si catolicism poate fac lucrul asta pentru simplul fapt ca nu stiu ce presupune catolicismul. Ei au primit invatatura ortodoxa de la parinti fara sa cunoasca latura protestanta.
    Dumnezeu sa ne ajute!

  3. Florin M. spune:

    Alin, ma recunosc pe mine aici: sunt tineri care „Ii multumesc Domnului cu alte pacate.
    Eu sunt unul dintre acestia, care Il rog pe Domnul sa ma ajute doar cand sunt la mare nevoie, dar curand cum problema se rezolva, cad in letargie si multumesc doar formal.
    Si cati nu-I multumim doar formal? Da, formal, pt ca daca am tine sa-I multumim cu adevarat, ne-am schimba viata, ne-am darui Lui…
    Sfantul Apostol Pavel spune: „nu fac binele pe care-l voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc” – el macar stia asta, el macar isi dorea binele, unii dintre noi (printre care si eu) nici binele nu ni-l dorim, caci cadem in continuu, ii suparam pe altii, nu ne facem treaba cum trebuie, pierdem timpul – toate astea le facem voluntar, pentru ca vrem. Asta inseamna ca-mi vreau raul… Sunt foarte trist sa constat asta si doar El, Domnul meu, imi poate alina aceasta suparare, cu nadejdea pe care El mi-o da in Mila Lui nemasurata! Caci daca-ar fi dupa mine, n-as putea niciodata sa-I multumesc, caci nu pot sa multumesc pentru viata mea, pentru sansa pe care mi-o da mie de a fi cu El.

    Un ortodox care se sileste sa fie al Lui Dumnezeu, il cunoaste pe acesta din Sfintele Taine (participa la ele, se preocupa), il cunoaste din rugaciune si stie ca Dumnezeu este numai Unul (slavit in trei ipostasuri: Tatal, Fiul si Duhul Sfant) si ca Dumnezeu nu este urat – vezi zeii paganilor, care au chipuri de balauri cu mai multe capete, sau indecent – vezi picturile si unele sculpturi renascentiste care reprezinta personaje ceresti in ipostaze prea lumesti sau chiar rusinoase, Dumnezeu nu este o inchipuire, El S-a intrupat pentru noi, ca noi sa-L cunoastem si altfel decat din „inchipuire” (aici ma leg de cei care aduc hule icoanelor, refuzand pur si simplu sa inteleaga ca noi ne inchinam la ceea ce simbolizeaza ele, ca icoanele ne sunt adevarate porti catre cer), El ne-a spus sa cinstim pe „prietenii” Sai (si cine sunt acestia, daca nu cei ce fac voia Sa si se sfintesc, dobandind slava in Ceruri si aceasta slava se rasfrange si asupra trupurilor lor, care devin SFINTE MOASTE, ca sa ne fie noua pilda si nadejde intru Dumnezeul Cel Adevarat, care pururea face minuni, dar nu in chip senzational, ci mai ales in chip smerit, ascuns, astfel incat sa fie vazute si intelese doar de cei care vor sa le vada), El Care a prefacut apa in vin, preface si noua, apa stricacioasa in apa nestricacioasa (agheazma), ca sa ne fie noua spre folos si ajutor in lupta cu bolile, cu necazurile, spre a ne apropia de El!
    Si ce nu face Acest Dumnezeu Adevarat, ortodox, pentru noi, din dragostea Sa nemarginita? Ne tine precum o mama pruncii in pantece, hranindu-i cu trupul si cu sangele ei… Nu face si El la fel, la fiecare Sfanta Liturghie, chemandu-ne la pocainta si la unirea cu El, prin Sfanta Impartasanie?

    Ce este atat de greu de vazut si inteles pentru cei de alte credinte, din ce cauza nu inteleg ei, daca nu din orbirea VOITA in care se afla? Caci ORICINE bate, i se deschide si ORICINE cauta, gaseste… NUMAI SA VREA, sa caute sincer, nu fatarnic. Caci de cele mai multe ori, aceia cauta sa-L combata pe Dumnezeul ortodox, cautand mereu argumente care sa le sustina afirmatiile contrare ortodoxiei. Si Domnul ingaduie sa gaseasca mereu argumente in favoarea lor, tocmai din orbirea lor, din rautatea lor. Si iti garantez (nu e un cuvant mare) ca IMEDIAT cum vor dori sa-L gaseasca pe El, Dumnezeul Cel Adevarat, Dumnezeul slavit in Ortodoxie, Il vor gasi negresit.

    Doamne, ajuta!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s