Impresii despre asigurari (1)

Pe la inceputul anului trecut, aveam o mica suma de bani pe care nu vroiam sa-i tin degeaba, sa-si piarda valoarea (nu ca as fi fost prea multi, ba chiar deloc – cred ca mi-as fi cumparat un Matiz la mana a doua cu ei). O prietena de familie mi-a spus ca societatea pentru care lucra ea avea niste programe de investitii a economiilor (fonduri de investitii) destul de interesante. Am decis sa pun acele economii acolo, sa vad ce iese. Am aflat, astfel, ca la incheierea contractului trebuie sa inchei si o asigurare de viata, obligatoriu. Ideea nu m-a incantat deloc, pentru ca aveam un „feeling”…

Astfel, textul de mai jos am inceput sa-l scriu prin luna mai 2007, cu puternica impresie ca ceva nu e in regula cu asigurarile astea. Intre timp am intrebat mai multe persoane, ca sa nu-mi fac o parere gresita, cumva. Toti mi-au raspuns ca nu se pot pronunta, cu exceptia Dr. Ec Radu Mihai Crisan, al carui raspuns (din octombrie 2007) il veti gasi mai jos, sub textul meu.

<<Hristos a Inviat!

Am o intrebare: ce parere aveti despre asigurari, pensii private etc.? Cum trebuiesc tratate acestea de un crestin (ortodox)?

Pregatirea mea de economist m-a facut sa gandesc astfel: optimul este maximizarea eficientei actiunilor noastre, simultan cu o buna planificare. Toate acestea pentru a detine controlul asupra situatiei (economice).

Pana aici, nimic neobisnuit, aparent… De ce aparent? Iata de ce: cat control pot sa am eu asupra oricarei situatii? Fara voia Lui Dumnezeu, nici unul. Deci este corect modul de gandire economic (maximizarea eficientei si planificarea)? Da, cu conditia sa nu uitam esentialul: sa nu scoatem din ecuatia aceasta „constanta infinita” – Dumnezeu.

Pentru cei care pot intelege, fac urmatoarea comparatie. Functia noastra de eficienta ar fi de forma f(x) = ax + C, unde C = infinit. Ce valoare ar putea lua „variabila” x, astfel incat f(x)>C? Adica, transpus problemelor noastre zilnice – cu ce putem contribui noi pentru a depasi grija Lui Dumnezeu fata de noi? Ne putem adauga vreun membru, vreun organ, astfel incat sa fim mai utili noua si celorlalti?

Avem nevoie de asigurare de viata? Suntem mai impacati stiind ca cineva, acolo, sus, intr-o institutie – privata sau de stat – va compensa familia noastra in caz de deces? Sau in caz de boala? Aici, poate unii ar fi tentati sa zica DA. Dar, Doamne ajuta sa fim sanatosi! Mai bine sa n-avem nevoie. Nu e problema ca nu ma gandesc la viitorul meu, dar viata mea, a ta si a tuturor este in mainile Domnului si El hotaraste cand vine clipa.

Si cum ar fi pentru cineva oarecare ca in timp ce urmeaza sa semneze un contract de asigurare de viata sa moara cu acest gand, in uitare de Dumnezeu? Sau dupa aceea, cand este linistit si „asigurat”?

In ceea ce ma priveste, desi nu sufar de scenarita, am ajuns intr-un punct critic, in sensul ca nu am incredere in acest sistem, am senzatia ca intre toate aceste propuneri frumoase si logice ale lor se ascunde ceva, foarte fin…

De exemplu – iti faci un plan pt pensie privata. Eu, la 29 de ani imi fac contract pe 30 de ani, deci pot beneficia incepand cu varsta de 59; sau fac un plan pentru copil si cand va implini 18 ani va avea banii lui, pentru studii, casa etc… Ce frumos, nu?

„Viitorul suna bine”.

Concomitent se face asigurare de viata, de deces, optional de boala…

Nu am nimic cu utilitatea lor economica, sunt un fel de produse financiare. Nu contest faptul ca, de exemplu, in caz de calamitate si avand un contract de asigurare pot fi evitate pierderi uriase in agricultura, pierderi uneori iremediabile. Astfel, sunt utile asigurarile. Dar, producatorul respectiv, stiind ca este asigurat in caz de seceta sau de inundatii sau grindina etc., se va mai uita spre cer avand pe buze cuvintele „Dă, Doamne!”?

De aceea, ma intreb: unde este Dumnezeu, aici? Ce ar fi facut Hristos astazi?

Sunt intrebarile mele exagerate?

Problema este ca toate acestea ni se baga pe gat si nu zic ca nu sunt utile, dar unde se termina utilul si ce este dupa? >>

Raspunsul D-lui Radu Mihai Crisan – doctor in economie, Specializarea Istoria Gandirii Economice:

<< Imi spuneti ca sunteti nedumerit in legatura cu pensiile private si altele asemenea. Va rog pe Domnia Voastra sa-mi ingaduiti a va raspunde. Insa nici pe departe precis (in sensul tehnic-financiar al cuvantului), ci onest (in spiritul crestin al sinceritatii fata de-aproapele). Sa va marturisesc adica ceea ce, personal, simt in legatura cu chestiunea ce va framanta.

In cat mai putine cuvinte formulat, nu exclud catusi de putin din calcul posibilitatea ca fiecare dintre sistemele pe care le enumerati sa fie, numai si numai, raiduri iudaice (iar in extenso alogene) asupra economiilor banesti agonisite prin truda cinstita de catre etnicii Romani.

Ca unele dintre respectivele sisteme ne sunt impuse prin insasi parghia coercitiva a Statului, iar pentru altele subscrierea este lasata la latitudinea noastra, nu vad sa schimbe, intru nimic, pe fond, datele problemei. De ce? Dumneavoastra cunoasteti prea bine ce-nseamna astazi Statul. Si nu doar cel numit Romania…

De asemenea, va este pe deplin limpede ce eficacitate malefica poate avea o publicitate chiar mincinoasa (si, din pacate, mai ales daca este mincinoasa!), daca este intensa si adaptata unui public-tinta nu numai neavizat, dar, si mai rau, in mare masura cu creierul spalat.

Si, deloc in ultimul rand, mai stiti, fireste: conditie infailibila pentru ca sa aduci pe cineva, fie individ, fie colectivitate, sa ti se supuna orbeste este sa-l pauperizezi.

Priviti, asadar, chestiunea nicidecum singura, izolata strict la ea insasi. Ci, clipa de clipa, in corelatie organica, la nivelul de Tara precum si la cel de mapamond, cel putin doua coordonate strategice:

– intreg sistemul legislativ (atat ca spirit, cat si ca tendinta ale lui);

– regimul etnic al proprietatii, mai ales al marii proprietati bancare, industriale, agricole si comerciale – prin comerciale intelegand inclusiv mediatice – (cunoscand indealtfel prea bine ca infrastructura economica determina mezostructura sociala, care la randul ei, determina suprastructura politica).

Nu intru in detalii. Daca as face-o, ar insemna sa va fur timpul. In mod necuviincios. Cu noutati vechi.

Din tot sufletul meu mic si nevrednic: VA MULTUMESC!

Cu cele mai alese sentimente de admiratie si recunostinta,

Radu Mihai Crisan

Bucuresti,

08 octombrie 2007 >>

Anunțuri

One Comment on “Impresii despre asigurari (1)”

  1. […] Impresii despre asigurari (1) […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s