Sinceritate sau diamant?

Care dintre acestea doua este mai rara? Care este mai valoroasa?

Diamantul este una dintre cele mai rare resurse, si datorita acestui lucru dar si a frumusetii sale, are pretul foarte ridicat. Cine si-l permite (ca bijuterie, pentru ca am facut referire la frumusetea sa)? Doar oamenii bogati.

Prin comparatie, sinceritatea este dorita, dar nu este oferita. Si atunci se ajunge in situatia  in care oferta de sinceritate este foarte mica, iar cererea imensa. Care este pretul sau? Cine si-o permite?

De la Alexandre Dumas  avem un citat: „Sinceritatea este singura bogatie a oamenilor saraci”. Poate nu este chiar asa, poate nu este singura bogatie a oamenilor saraci. Dar in mod sigur, este cea mai mare bogatie a acelora care o poseda.

Privita la nivel teoretic, ea apare ca o calitate a omului, dar in practica, cel sincer este perceput ca un om naiv, visator si de cele mai multe ori cei sinceri sunt evitati de majoritatea colegilor de scoala, de serviciu, amicilor etc. Sunt apreciati de foarte putini, si anume de aceia ce vor si pot fi asemenea lor. Ceilalti doar ii lauda de suprafata, iar aceasta lauda este ca o coaja subtire sub care se vede scarba, teama si invidie. Suna urat, nu-i asa? Dar e fals?

Ca sa poti fi sincer cu ceilalti, trebuie sa fii sincer in primul rand cu tine. „Nosce te ipsum!” este un proverb latin, tradus prin „Cunoaste-te pe tine insuti!” si este valabil dntotdeauna si asa va si ramane. Conform DEX, sincer inseamna cinstit, deschis, franc, fidel, corect. curat, adevarat, real. Fiind sincer cu tine, te cunosti. Fiind sincer, te spovedesti curat. Fiind sincer astfel, esti demn de incredere. Si totusi, n-avem incredere unii in altii. De ce? Pentru ca nu avem intre noi legatura aceea cu Dumnezeu. Ceea ce ne leaga sunt interesele de tot felul, multe dintre ele ascunse. Pe cand daca dintre doua persoane – ambele ar fi sincere ce ar iesi? Mai bine spus – ce ar putea iesi?

De aceea, am scris ca eu cred ca sinceritatea este cea mai mare bogatie. Indiferent de bogatia/saracia materiala, singurul lucru care conteaza este legatura noastra cu Dumnezeu, sinceritatea noastra in fata noastra si deci a Lui. Abia dupa aceea vom putea fi sinceri cu ceilalti, vom deveni vulnerabili din punctul acesta de vedere, dar puternici, pentru ca „Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor” (Sf. Ev dupa Matei, 5,3) si „Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Sf. Ev dupa Matei, 5,8). Bineinteles, cele doua fericiri nu se refera neaparat/numai la aceasta virtute.

Prin om sincer nu se intelege acela care nu se poate stapani, care isi spune toate pasurile, toate criticile, bucuriile, oricand, oricum, tuturor. Acesta are o problema. Intr-o discutie sau relatie dintre doua persoane, cel sincer este acela care, cu frica si dragostea de Dumnezeu alaturi, gandeste in timp ce i se adreseaza celuilalt, fara sa-l minta si fara sa-i ascunda amanunte de folos, pentru vreun interes anume.

Intr-o discutie, nu poti fi sincer in sensul de a spune celuilalt toate tainele tale. Depinde si cui anume te adresezi, de apropierea pe care o ai fata de celalalt si de vechimea relatiilor, uneori.

In mod sigur, sinceritatea e mai rara decat diamantul. Si mult mai valoroasa. Pentru ca in timp ce diamantul iti poate aduce, cel mult, slava lumeasca de-o clipa, prin cainta sincera, prin sinceritatea in relatiile cu semenii (discutii, purtare, fapte bune facute dezinteresat etc.), nadajduiesti in Numele Domnului si nu la „Desertaciuni si nebunii mincinoase” (Ps. 39,5) si poti dobandi viata vesnica.

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s