Moş Crăciun – Bun sau rău, pentru copii?

Ştiu că două articole consecutive despre acelaşi subiect nu „dau bine”, dar îmi asum riscul, pentru că nu sunt sigur ca în celălalt m-am făcut înţeles şi vreau să fiu obiectiv. Doamne ajută!

1. Dăunează Moş Crăciun copiilor?

DA. Pentru că dacă nu suntem atenţi şi îi „scăpăm” din mână, vor ajunge până acolo de nu vor mai şti care e diferenţa dintre Moş Crăciun şi Dumnezeu. Dar depinde de noi, de cât de preocupaţi suntem de a-i educa cum trebuie. De fapt (şi aici este esenţa, după părerea mea) depinde de noi cât de credincioşi suntem, adică: suntem creştini cu fapta, sau doar cu vorba? Trăim ceea ce afirmăm? Pentru că dacă suntem conştienţi NOI, părinţii, de diferenţa dintre Naşterea Domnului şi Sărbătoarea lui Moş Crăciun, nu este pericol. Dar ce zic constienţi? Mai bine spus dacă, aşa cum am întrebat mai înainte, trăim noi înşine sărbătoarea Naşterii Domnului.

Tot aici, în această categorie de pericol, intră copiii acelor părinţi care n-au timp de proprii lor copii (sau nu vor să-şi facă, niciunul dintre cei doi), preferând să-l lase la televizor, la desene animate, „că e mai liniştit aşa, mai cuminte”. În loc să-i explice despre lucrurile care-l îmbogăţesc sufleteşte, în loc să-i citească o poveste, sau chiar din Vieţile Sfinţilor (există şi cărţi speciale pentru copii), îl lasă să se uite la desene sau să facă un joc pentru că, nu-i aşa, „îl ţine ocupat şi mai e şi cuminte baiatu’ ”.

In concluzie, pe partea asta (confuzia între Moş Crăciun şi Dumnezeu), depinde de noi, dar pericolul există.

DA. Pentru că dacă nu suntem atenţi, riscăm să îi facem consumatori de meserie, nişte roboţei care nu ştiu decât să ceară: „Tati, dă-mi! Tati, cumpără-mi!”.

Aici se încadrează acei părinţi care îşi „iubesc” atât de mult copilul, încât nu-i refuză nimic. Iar Sărbătoarea Naşterii Domnului nu e decât un prilej de a-i mai satisface copilului o poftă. „Ce vrei, e şi el mic, pofteşte…”.

DA. Pentru că este o minciună. Moş Crăciun nu există în realitate. Unii dintre creştinii ortodocşi optează pentru a nu le spune nimic copiilor lor despre Moş Crăciun, spunându-le în schimb, doar despre Dumnezeu. Nu e greşit, dar trebuie şi aici multă atenţie, pentru că înţelegerea lor nu este ca a noastră. Este o soluţie.

NU. Dacă ştim să împletim această poveste cu adevărul credinţei, cu adevăratul sens al Naşterii Pruncului Iisus. Mai multe despre aceasta am scris puţin mai jos.

2. Foloseşte Moş Crăciun copiilor?

DA. Foloseşte însă doar acelora care prin Moş Crăciun ajung să-L înţeleagă pe Dumnezeu, fără a face confuzii între cei doi. Unui copil nu ştiu dacă-i poţi explica de prima dată cum e Dumnezeu, cum este El în viaţa noastră. Dar cei mici adoră poveştile. Şi cadourile. Şi precum am mai scris în celălalt articol, noi aşteptam cu multă bucurie Crăciunul şi pentru cadouri, dar mergeam şi la Biserică. Pot spune că am avut o copilărie frumoasă…Este adevărat, copilăria aceasta a fost înainte de ’89, dar nici acum lucrurile nu sunt chiar atât de departe…

Să revin… El, copilul, nu a vazut cine i le-a adus, dar ştie că Moş Crăciun, un prieten al Domnului. Ii va fi mai uşor să înţeleagă cum e Domnul prezent cu noi, cum stă Îngeraşul lângă el, cel pe care-l invocă el la rugăciune, seara.

NU. Nu foloseşte acelora cărora le dăunează…

Există pe internet articole care-l incriminează pe Moş Crăciun pentru unele lucruri. Cele mai frecvente sunt pe tema cum că ar fi ajuns să se substituie Naşterii Domnului. Şi este perfect adevărat. Din atâtea reclame vedem cât se abuzează de numele lui. Moşul îţi aduce promoţia de laptopuri, televizoare, ciocolată, făină, zahăr etc. Cumperi acum, plăteşti la anul! Creştinii mei (de fapt, aceia doar cu numele) se înghesuie în supermarket, îşi umplu coşurile de cumpărături, ura şi… acasă! Nu mai ştiu de Biserică. Sau merg la biserică, dar pentru a face act de prezenţă… Nu-i judec, dar pornind de la aceşti creştini se nasc articole vehemente impotriva „ideii” de Moş Crăciun, precum cel de pe OrtodoxiaTinerilor, unde se scrie că „Pentru cei ce se bucură mereu de Dumnezeu la Sfânta Liturghie duminca şi-n zilele de sărbătoare, înventata bucurie de Moş Crăciun păleşte, şi se arată a fi o fantomă, un non-sens, o invenţie care deşi se vrea a face bine, totuşi face foarte mult rău, arătându-se a fi ca un …dumnezeu”. Sau la sfârşit: „Unde e moş crăciun când copilul e în primejdie şi are nevoie de ajutor? Unde e moş crăciun când copilaşul este bolnav şi necăjit? Unde e moşul în timpul anului…? Nu e….!

Cred că a scrie în felul acesta, este „puţin” extremism, deşi autorul scrie la început că „N-aş vrea să par extremist”.  Ori, dacă tot punem problema aşa: unde sunt Făt Frumos, Ileana Cosânzeana, Sfânta Vineri din basme etc. când copilul este bolnav sau când părinţii lui n-au cele de trebuinţă?

Voi ce credeţi? Moş Crăciun e bun sau e rău pentru copii?

Vă spun şi eu concluzia mea: cred că a spune că e bun sau că e rău e acelaşi lucru, atâta timp cât aceasta este în folosul copilului.

Contează acţiunea noastră, fapta. Poate că un părinte alege să-i spună copilului său că nu există Moş Crăciun, poate că nu-l menţionează deloc, umplându-i viaţa doar cu poveşti/povestiri despre Domnul Hristos, Maica Domnului, despre sfinţi… Foarte bine, atâta timp cât copilul său e bine!

Sau poate că un alt părinte alege să îi spună copilului său că darurile primite sunt de la Moş Crăciun, că Moş Crăciun e frate geamăn cu Moş Ajun, că Maica Domnului a bătut înainte la uşa lui Moş Ajun, dar că acesta era prea sărac ca să o găzduiască şi a îndrumat-o spre casa fratelui său, care atunci când a auzit că Sfânta Fecioară stă să nască, a trimis-o pe Crăciuneasa să o moşească şi de bucurie, după naştere Moş Crăciun l-a aşezat pe Iisus sub un măr, dăruind mere copiilor care treceau pe acolo. Sau poate că alege să îi spună copilului că atunci când S-a născut Hristos, de ziua lui Crăciun, baba lui Moş Crăciun, Crăciuneasa, a moşit-o pe Maica Domnului, iar el când a auzit că femeia sa a lucrat de ziua lui, i-a tăiat mâinile. Atunci Crăciuneasa s-a dus la Maica Precista plângând şi i-a spus ce a păţit. Maica Domnului a suflat peste mâinile ei şi îndată i s-au pus la loc şi s-au făcut frumoase şi nu zbârcite cum erau până atunci. (De aceea, în Transilvania, de Crăciun, fiecare creştin face câte un colac sub forma unei mâini cu degetele-întinse şi uns pe deasupra cu gălbenuş de ou, ca să sclipească întocmai ca mâinile Crăciunesei). De bucurie că nevasta sa a scăpat, Crăciun a împărţit Fecioarei Maria daruri păstoreşti: lapte, caş, urdă, smântână. De aici, transfigurarea lui Moş Crăciun într-un personaj care aduce în ziua Naşterii Domnului daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, potrivit Evangheliei, le-au adus regii-magi. (Legendele despre Moş Crăciun, ziarul Lumina).

Da, e adevărat că un pastor (la începutul secolului al XIX-lea), un caricaturist (timp de 30 de ani, începând cu anul 1860) şi compania Coca Cola (din 1931, într-o campanie publicitara pentru mai bine de 30 de ani) au conturat mitul lui Moş Crăciun cel actual, pe care-l ştim noi. E adevărat că de la zeu, apoi la cioban şi apoi la moşul care moare la sfârşitul anului şi reînvie la începutul următorului, s-a ajuns la moşul care merge pe sania sa trasă de reni printre nori şi împarte cadouri copiilor.

În acelaşi articol din „Lumina”, scrie: „merită să scoatem în evidenţă mai mult pe Moş Crăciun decât bucuria Naşterii lui Hristos exprimată atât de frumos în colinde? Merită oare copiii noştri să creadă într-o creaţie a oamenilor sau în adevăratul Moş Crăciun, Sfântul Nicolae? Crăciunul nu trebuie limitat doar la sărbătoarea cadourilor, ci întărit cu bucuria de a cânta alături de îngeri colindele divine închinate Naşterii Fiului lui Omului, Fiului lui Dumnezeu, Domnul Nostru Iisus Hristos.

De la bucuria îngerească a naşterii Fiului lui Dumnezeu în ieslea din Bethleemul Iudeii s-a trecut acum la bucuria pământească a darurilor şi a mesei îmbelşugate. De la unicul Dumnezeu venit printre noi pentru a ne aduce daruri cereşti şi veşnice s-a trecut la un semizeu, care nu vine decât cu daruri lumeşti şi trecătoare. E adevărat că „moşul cel bun“ îi răsplăteşte pe copii cu bucurii, aproprie şi împacă familii, scoate la iveală iubirea şi puritatea din sufletele oamenilor, dar cu toate acestea ele sunt trecătoare şi nu duc la Dumnezeu. Abia atunci când această sărbătoare este pusă în legătură cu ieslea bethleemică şi cu darurile aduse de magi Pruncului divin, putem recunoaşte Crăciunul ca moment al păcii, al înţelegerii între oameni şi al bucuriei de a oferi cadouri materiale, dar şi spirituale”.

Aşadar, putem recunoaşte Crăciunul (termen popular, din tradiţie, cu care ne fălim atât), şi cuvântul chiar este folosit, spre deosebire de opinii ale altor autori cum că „folosirea excesivă a cuvântului “Crăciun” elimină uşor uşor din primul plan Naşterea Dumnezeului nostru din Fecioara Maria”. Oare să fie chiar aşa? Poate că da, dar cine e de fapt, de vină? Moşul sau secularizarea? De Paşte e vorba de altceva, de „iepuraş” – un concept foarte recent, evident conceput în scop comercial, şi nu are nici o legătură cu Paştele…

Din numele lui Moş Crăciun în diferite limbi („Cine este Moş Crăciun?” – articol în ziarul Lumina) ne dăm seama că el este dat în legătură cu Naşterea Domnului (Babbo Natale – în Italia; Pai Natal – în Portugalia; Papá Noel – în Spania; Pere Noël – în Franţa).

Astfel, de ce cred copiii în Moş Crăciun?

La Universitatea din Montreal, Canada, o echipă de cercetători a efectuat un studiu sistematic despre credinţa în Moş Crăciun. Studiul a fost făcut pe copii cu vârste cuprinse între 7 şi 13 ani, deoarece la 7 ani este pragul când copiii pot distinge realitatea de ficţiune. De la această vârstă ei îşi dau seama că este imposibil ca Moş Crăciun să ofere cadouri copiilor din întreaga lume într-o singură noapte.

Cercetătorii au descoperit că atunci când află că Moş Crăciun nu există, copiii îşi încurajează fraţii mai mici să creadă mai departe. Echipa de cercetători pune acest fapt pe seama prezenţei unor principii fundamentale despre gândirea umană. Tot aceştia cred că acest sentiment stă şi la baza credinţei în Dumnezeu, pentru că toţi oamenii încetează să creadă în puterile lui Moş Crăciun, dar aproximativ jumătate nu încetează niciodată în a crede în puterile supranaturale ale lui Dumnezeu.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s