Doamne! Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Reuters

Un tată palestinian, creştin, îşi sărută pe frunte fiica ucisă

Am văzut că iarăşi a izbucnit focul în Orientul Apropiat! Se aruncă cu rachete dintr-o parte în cealaltă, unii stau cu frica în sân, unii cu teroarea… Pentru a nu-i judeca nici pe unii, nici pe ceilalţi, am încercat să fac un rezumat al conflictului dintre Israel şi Palestina, pe care-l redau în cele ce urmează.

Istoria conflictului dintre Israel şi Palestina este lungă. Moştenirea istoriei a creat probleme care îi dezbină pe palestinieni şi israelieni. Iudeea, patria evreilor în antichitate, a fost cucerită de romani şi redenumită Palestina. Ulterior, Palestina a fost cucerită şi colonizată de arabi timp de o mie de ani. Mişcarea sionistă a vizat revenirea evreilor în Israel, neţinând cont de populaţia arabă stabilită aici. În urma Declaraţiei de la Balfour din 1917, Marea Britanie a fost însărcinată cu construirea unui stat pentru poporul israelian în Palestina.

Arabii au primit cu duşmănie încercarea evreilor de a le lua pământul. Conduşi de marele muftiu Hajj Amin El Husseini, ei s-au răsculat în repetate rânduri, luând astfel naştere o îndelungată ostilitate între evreii şi arabii din Palestina. Marea Britanie a oprit imigraţia israeliană spre Palestina. În urma Holocaustului, au crescut presiunile asupra Marii Britanii pentru acceptarea imigranţilor evrei în Palestina. Astfel, în 1947, ONU a împărţit teritoriul între statele arab şi israelian. Arabii nu au fost de acord cu împărţirea, şi astfel a izbucnit războiul. Evreii au obţinut o victorie decisivă şi şi-au extins statul, iar câteva sute de mii de palestinieni au fost siliţi să se refugieze. Statele arabe au refuzat să recunoască Israelul sau să încheie pace cu acesta. Au izbucnit războaie în 1956, 1967, 1973 şi 1982, plus numeroase raiduri şi contralovituri israeliene. Fiecare parte crede în versiuni diferite ale aceleiaşi istorii. Fiecare parte consideră că celălalt este în întregime vinovat pentru conflict, şi aşteaptă scuze.

Reuters

Copii israelieni jucându-se într-un adăpost

Israelul a ocupat Cisiordania şi Fâşia Gaza (aproape 2.200 de mile pătrate) în urma războiului de şase zile din 1967, şi a construit colonii cu o populaţie de aproximativ 220.000 de oameni, majoritatea în Cisiordania. Palestinienii cer retragerea de pe teritoriile ocupate în 1967 şi evacuarea coloniilor. Israelul a continuat să extindă aşezările pe întreaga perioadă a pro¬cesului de pace iniţiat în 1993, şi face acelaşi lucru în prezent. La negocierile privind statutul final al teritoriilor palestiniene, desfăşurate la Camp David şi Taba, Israelul s-a oferit să retrocedeze 97% din teritoriul Cisiordaniei şi întreaga Gaza, precum şi cartierele arabe din Ierusalim. Oferta a fost refuzată de palestinieni.

Înfiinţată în vederea recuceririi întregii Palestine de către arabii palestinieni, OEP (Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei) a dat de înţeles în 1988 că ar putea accepta soluţia celor două sta¬te diferite. Acordurile de la Oslo, din 1993, ar fi trebuit să conducă la o stingere paşnică a conflictului, dar continuarea ocupaţiei israeliene, violenţele şi ostilitatea palestinienilor au degenerat în conflict deschis în sep¬tem¬brie 2000.

Apartheid hidrologic?

De 40 de ani, bazinul Iordanului, al cărui nivel scade îngrijorător în fiecare an, ameninţă procesul de pace din regiune. Cu ajutorul unui sistem de conducte prin care se scurg anual o jumătate de miliard de metri cubi de apă, Israelul a capturat încă din 1964 debitul acestui fluviu. Sistemul transportă apa de la Haifa până în deşertul Negev, alimentând zonele urbane din Ierusalim şi Tel Aviv, dar şi Teritoriile Ocupate. Războiul de şase zile a fost, în primul rând, un conflict pentru apa Iordanului. „Disputele pentru infrastructura din zonă erau de o importanţă majoră, dar cea privind apa era o chestiune de viaţă şi de moarte”, a scris fostul premier israelian Ariel Sharon în autobiografia sa. Prin cucerirea Înălţimilor Golan şi a bazinului fluvial, Israelul şi-a asigurat în mai puţin de o săptămână controlul asupra resurselor hidrografice care îi lipseau. Astăzi, aceste resurse asigură un sfert din consumul de apă al israelienilor şi 90% din cel al coloniştilor din Teritoriile Ocupate.

Diferenţele în privinţa accesului la apă sunt macroscopice, relevă publicaţia italiană Panorama, citând acordul de la Oslo din 1995, prin care palestinienii au primit dreptul la un consum de 57 de metri cubi pe cap de locuitor, iar israelienii primesc 246 de metri cubi.

Situaţia aceasta chiar s-a agravat după construirea barierei defensive de către israelieni. Zidul ridicat pentru a stăvili valurile de atentatori sinucigaşi pătrunde adânc în Teritoriile Ocupate, înglobând instalaţii şi puţuri care asigurau palestinienilor aproximativ cinci milioane de metri cubi de apă pe an. Situaţia e mai dramatică în Fâşia Gaza, dependentă în mare parte de apa furnizată de Israel. Densitatea mare a populaţiei (1,2 milioane de locuitori pe o suprafaţă de 360 kilometri pătraţi) a sărăcit pânza freatică, infiltrată cu apa sărată din mare.

Strategia americană?

Situaţia nouă din Orientul Apropiat creează mari probleme şi pentru strategia americană din zonă. Adminstraţia Bush a încurajat prin toate mijloacele venirea la putere în regiunea Orientul Apropiat – Mijlociu – Asia Centrală a unor guverne „prietene” faţă de SUA. Şi care să depindă efectiv de ajutorul american. Această strategie a devenit evidentă prin „schimbările de regim” din Afganistan, Irak, Palestina şi evoluţia din Liban. În 2007, strategia trece însă prin momente grele. În Afganistan, talibanii asaltează puterea de la Kabul. În Irak continuă o rezistenţă aprigă împotriva forţelor Coaliţiei. În Palestina, islamiştii au dat lovitura în Fâşia Gaza. Iar în Liban armata – pe care SUA şi Israel mizau contra Hezbollahului pro-iranian – s-a dovedit mult prea slabă, antrenând Israelul în aventura militară din vara lui 2006.

Conflictul Israel – Hamas urcă preţul barilului de petrol

Luni, preţul petrolului „Light, sweet crude” cu livrare în luna februarie a crescut cu 1,99 dolari, la 39,70 dolari pe baril în Singapore. „Există temeri că o escaladare a conflictului din Orientul Mijlociu ar putea întrerupe furnizarea ţiţeiului, deşi nu cred că s-ar putea întâmpla în acest moment”, a declarat Gerard Rigby, analist pe probleme de energie la Fuel First Consulting în Sidney.

Astfel, după ce preţul petrolului a scăzut cu 73 la sută din luna iulie (când s-a înregistrat valoarea record de 147,27 dolari pe baril) din cauza reducerii cererii de ţiţei, acum se poate specula o creştere a preţului petrolului datorată scăderii ofertei (?!). Analiştii se aşteaptă la deteriorarea situaţiei economiei mondiale în următoarele săptămâni.

Reuters

Funeraliile unor copii palestinieni ucisi in Gaza

Apel la rugăciune

Cred că toţi avem motive să fim îngrijoraţi, pentru că interesele sunt foarte mari şi trebuie să ne rugăm pentru pace, pentru luminarea minţilor celor ce pot lua hotarâri, pentru conducatorii acestei lumi… Apeluri la încetarea conflictului au făcut şi principalii conducători ai Bisericilor creştine de la Ierusalim (comunicat semnat de patriarhul ortodox grec Teofil al III-lea, patriarhul latin Fouad Twal şi patriarhul armean Torkom II), şi Papa Benedict al XVI-lea, am găsit pe internet multe chemări la rugăciune (pe site-ul Centrului de Presă al Patriarhiei – Basilica, pe ziare.com, pe OrtodoxiaTinerilor, pe CrestinOrtodox etc.), atât mai vechi, cât şi mai noi, pentru pace, pentru locuitorii acelor teritorii aflate în război, pentru luminarea minţilor celor ce pot lua hotarâri pentru cei mulţi, pentru conducatorii acestei lumi.

Surse: Cadran Politic, Ziua, Jurnalul Naţional, Magazin economic, Reuters, HotNews

P.S.: Îmi cer iertare pentru duritatea fotografiilor. Au fost puse pentru că am citit/auzit opinii conform cărora doar Israelul ar avea de suferit de pe urma acestui conflict. Intenţia mea a fost aceea de a oferi o informaţie echilibrată, obiectivă.


2 comentarii on “Doamne! Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni!”

  1. kicerman spune:

    sunt impresionata cum vedeti voi situatia de limpede singura solutie este rugaciunea
    D-zeu sa va ajute sa puteti publica sa stim
    si noi rommanii mai amarati ce se intampla cu adevarat pe lumea asta
    multa minciuna am mai auzit la viata mea si
    tare putin de Dumnezeu
    ma intreba ieri o prietena cum suna
    Rugaciunea inimii.

  2. Florin M. spune:

    @kicerman,
    în Biserica Ortodoxă se poate vorbi în general de trei categorii de rugăciune, categorii ce trebuie considerate nu atât ca etape succesive, ci ca moduri de rugăciune întrebuinţate în diferite circumstanţe: rugăciunea buzelor (orală), rugăciunea minţii (mintală) şi rugăciunea inimii (rugăciunea minţii coborâte în inimă). Puteţi citi mai multe aici.
    Rugăciunea inimii se mai numeşte şi Rugăciunea Lui Iisus şi este aceasta: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”

    Vă puteţi documenta foarte bine în legătură cu aceasta şi de pe internet, dar trebuie atenţie ca sursa să fie în primul rând ortodoxă. Este o rugăciune foarte importantă; cu adevărat, multe sunt capcanele internetului şi dacă cineva nu e atent poate ajunge chiar pe vreun site yoghin unde sunt folosite cuvinte din această rugăciune…
    Puteţi începe cu părintele Cleopa – pe internet se găsesc multe materiale cu dânsul, tip text sau audio-video, după aceea veţi înţelege mai bine.
    Însă cel mai bine este să aveţi un duhovnic cu care să vă sfătuiţi în această privinţă.
    Dacă mai aveţi nelămuriri, vă stau la dispoziţie – în măsura în care pot fi de folos.

    Doamne ajută!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s