De unde vine ispita?

După mărturia Sfântului Meletie Mărturisitonul, creştinul este ispitit de diavolul din opt părţi, şi anume :

1. De sus ne ispitim când ne silim la nevoinţe şi virtuţi peste puterile noastre proprii. adică post până la epuizare, osteneală peste măsură a trupului, priveghere de toată noaptea şi alte fapte bune la care abia ajung cei desăvârşiţi.

2. De jos ne ispitim de diavoli prin moleşeală şi lenevire la lucrarea faptelor bune, slăbindu-ne astfel voinţa, raţiunea, mustrarea conştiinţei, bărbăţia şi stăruinţa în lupta cea duhovnicească.

3. Din stânga ne ispitesc diavolii prin patimi trupesti de tot felul, prin betie, lacomie, zgarcenie, manie, ura, razbunare şi tot felul de rautati trupesti şi sufletesti. Se numesc asa pentru ca vin direct de la diavolul şi fiecare îşi dă uşor seama de cursele celui viclean.

4. Din partea dreaptă ne ispitesc diavolii prin patimi sufleteşti şi raţionale subtiri, greu de desluşit şi foarte greu de cunoscut şi biruit, cum sunt : mândria, trufia, părerea de sine, slava deşartă, osândirea altora, răzvrătirea minţii, neascultarea, egoismul, eresurile, sectele, încrederea prea mare în mila lui Dumnezeu, cugetarea înaltă, hula, îndoiala, necredinţa, visurile, vedeniile, vrăjitoria etc. Aceste patimi, având la temelie mândria din care a cazut Lucifer în adânc, sunt foarte cu anevoie de cunoscut şi tămăduit.

5. Din faţă ne ispitesc şi ne tulbură diavolii cu nălucirea celor viitoare, adică ne aruncă în griji, în bănuieli asupra altora şi în osteneli trupeşti peste puteri pentru ” ziua de mâine ” , ca şi cum Dumnezeu nu ne-ar purta de grijă în toată viaţa. Cei ispitiţi de aceste gânduri adună averi pentru bătrânete, se ostenesc numai pentru viaţa aceasta, se tem că nu vor avea ce mânca şi ce bea, îşi avortează copiii, spunând că nu vor avea cu ce-i hrăni, se ceartă pentru averi, sunt foarte zgârciţi şi iubitori de bani, nu fac milostenie şi sunt egoişti.

6. Din spate ne ispitesc diavolii cu aducerile aminte ale păcatelor şi patimilor care ne-au stăpânit în tinereţe, îndemnându-ne să le facem din nou. Că ne aduc aminte diavolii de persoanele cu care am păcătuit, de locul în care am greşit, de pricinile păcatelor care ne-au stăpânit. Ne aduc aminte de cei cu care am fost certaţi, de cuvintele cu care ne-au supărat, ca să începem din nou a-i urâ; ne aduc aminte de păcatele trupeşti pe care le-am făcut, de fetele care ne-au smintit, de beţii şi alte răutăţi din trecut, îmboldindu-ne voinţa să cădem în aceleaşi păcate de care cu greu ne-am izbavit.

7. Dinlăuntru, adică din inimă, ne ispitesc vrăjmaşii cei nevăzuţi cu toate patimile care stăpânesc inima, precum : mânia, răutatea, pofta, răzbunarea, împietrirea, zavistia, mândria şi celelalte, cum spune Domnul : ” Iar ce iese din gură, iese din inimă, şi acestea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile cele rele, uciderile, desfrânările, mărturiile mincinoase, hulele… ” (Matei 15, 18-19) . De aceea şi proorocul David se ruga, zicând : ” Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinauntru ale mele ” (Psalm 50, 11) .

8. Din afară ne ispitesc şi ne biruiesc diavolii prin cele cinci simţuri, care sunt ferestrele sufletului. Mai ales prin vedere, prin auzire şi prin limbă. Despre ispitele ce intră în inimă prin simţuri auzim pe proorocul Isaia, zicand : „Doamne, a intrat moartea prin ferestrele noastre ” . Despre ochi zice Mântuitorul : „Cela ce caută spre femeie spre a o pofti pe ea, iată, a preacurvit cu dânsa întru inima sa ” (Matei 5, 28) . Iar despre limbă auzim pe apostolul Iacob, zicând : „De nu greşeşte cineva în cuvânt acesta este bărbat desăvârşit, puternic a-şi înfrâna şi tot trupul ” (Iacob 3, 2) .

Iată, dar, că din toate părţile aruncă satana săgeţile ispitelor asupra noastră, căutând să ne rănească prin păcate şi să ne tragă în pierzare. Noi, însă, suntem datori să ne mărturisim toate cugetele cele rele la duhovnic şi să alungăm de la noi ispitele diavolului cu rugăciunea, cu postul, cu smerenia, cu păzirea minţii şi cu citirea cărţilor sfinte. Iar dacă, totuşi, săgeţile ispitelor nu se îndepărtează de la noi este semn că rădăcinile patimilor sunt vii în mintea noastră. Este semn ca încă nu ne-am spovedit curat gândurile şi a odrăslit păcatul în noi. În acest caz este nevoie de mai fierbinte rugăciune, cu lacrimi şi post, până nu pune păcatul stăpânire pe noi. (După Războiul nevăzut, de Sfântul Nicodim Aghioritul, ed. 1937, pag. 82) .

Cel mai greu de cunoscut şi de biruit sunt ispitele cele raţionale ale sufletului, adică : gândurile de hulă, de îndoială în credinţă, de deznădejde; apoi ispita părerii de sine, cugetarea înaltă de sine, încrederea în sine şi altele. Iar dintre ispitele trupeşti, cel mai greu de biruit şi cel mai primejdios este gândul desfrânării, pentru că este legat de fire, de trup. Apoi, pentru că cel ce se mândreşte intru sine este lăsat de Dumnezeu să cadă în desfrânare. De aceea Sfinţii Părinţi ne poruncesc să fugim de orice prilej de desfrânare, de orice cuget trupesc, până nu devine păcat, să ne ferim de orice persoană care ne sminteşte şi ne împinge spre cumplitul păcat al desfrânării.

Lumina şi faptele credinţei – Convorbiri cu Părintele Cleopa



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s