Băncile mamă, căpşunarii, multinaţionalele şi… „criza”

baniiiii

Dacă ne întrebăm cum se poate întreţine (deci, într-un fel, combate) actuala „criză” economică în România şi cum funcţionează unele dintre mecanismele ei subterane, mai jos sunt câteva exemple…

Zilele acestea, în presă a circulat o ştire conform căreia, băncile mamă obligă subsidiarele din România să ceară închiderea liniilor de credit şi rambursarea anticipată a creditelor. Teoretic, o bancă nu poate cere unui client să plătească ratele în avans, dar practic o poate face majorându-i pur şi simplu dobânda sau comisioanele. Întrebat care sunt acele bănci-mamă care cer rambursarea anticipată a creditelor, şeful Coface România, Cristian Ionescu, a răspuns: „Toate. Bănci americane, bănci turceşti, bănci austriece….”, adăugând că acele firme care îşi plătesc cu întârziere furnizorii motivează aceste întârzieri prin faptul că băncile le cer rambursarea creditelor.

Analiştii consideră că un astfel de comportament poate să fie considerat abuziv, mai ales că ani de zile, băncile străine au pompat bani înspre România pentru simplul motiv că de aici îşi trăgeau profituri uriaşe, iar acum, când sunt chiar ele în dificultate, par să vrea sacrificarea clientului român. Numărul celor care plătesc tot mai greu ratele creşte în fiecare zi şi cu fiecare nou maxim istoric. Sub presiunea băncilor mamă, bancherii din România au doua alternative – fie îşi execută silit clienţii, fie le reeşalonează datoriile. Unele bănci au ajuns la concluzia că nu prea are rost să execuţi silit un om care a rămas fără loc de muncă…

Aşadar, băncile-mamă au dat semnalul stoarcerii şi ultimilor bani din buzunarele noastre. Însă, o fac premeditat şi inteligent. Astfel, ING a ieşit absolut nevinovat astăzi în presă şi dă un semnal aiuristic, anunţând că euro va urca până la 4,7 ron. De ce ? Pentru că majoritatea creditelor operate de bancă sunt în euro, astfel încât, dacă tot trebuie extras şi ultimul leu din buzunarele românilor, atunci cea mai bună metodă este deprecierea leului – astfel încât să reuşească extragerea a cât mai mulţi bani din România. Nici cei cu credite in lei nu scapă pentru că şi în cazul lor ratele şi dobânzile cresc, băncile aruncându-le în faţă dobânzile europene şi motivand faptul că au venit cu bani din ţările lor de origine atunci când au acordat creditele! Dar de profiturile uriaşe din ultimii ani, nici un cuvânt.

Pe de altă parte, am citit că românii din străinatate (denumiti generic, miştocar şi de multe ori nedrept „căpşunari”) au adus în România o sumă record de 7,84 miliarde Euro în 2008 (conform datelor publicate de BNR). În acelaşi timp, companiile multinaţionale au „investit” în Romania 8,64 mld Euro. Dar această valoare investită în România de către multinaţionale a fost recompensată cu cca 4 mld Euro returnaţi în ţările mamă sub formă de profit, exploatând resursele naţionale, forţa de muncă autohtonă, având la dispoziţie tot felul de facilităţi fiscale, iar acum mai cer şi ajutor de la stat (exemplul băncilor – profituri făcute din comisioane aberante, dobânzi inventate, majorate ilegal).

Prin comparaţie, „căpşunarii” au trimis acasă 7,84 mld. Euro fără să cheltuiască nici un leu din bugetul sau resursele ţării. Astfel, observăm că economia ţării noastre a ajuns să depindă în mare măsură de munca românilor plecaţi afară; aceştia muncesc pe rupte, de multe ori sunt supuşi la abuzuri, la adevărate acte de sclavie în Spania, Italia sau alte ţări, însă strâng din dinţi, pentru că muncesc pentru copii şi familiile lor din Romania. De ce permite guvernul aceste jafuri? Nu ştiu…

Da, spun unii că tot timpul omul s-a gândit că vremurile în care  a trăit „el” sunt vremurile din urmă.

Dar evenimentele de acum, aducerea la sărăcie a atâtor români (cărora se ajunge apoi să li se cumpere votul pe o găleată din plastic, o şapcă şi un kilogram de zahăr/ulei); disperarea altora care muncesc în multinaţionale de dimineaţa până seara, uitând de familie şi de tot, ajungând acasă buni de nimic; înrobirea unora, profitarea de pe urma nevoii legitime de a avea o locuinţă, prin atragerea către ofertele de creditare „avantajoase”, fapt pentru care nu-şi mai pot apăra punctele de vedere sănătoase la locul de muncă (homosexualitate, prostituţie, avort, punerea unei icoane pe birou etc. care contravin „toleranţei” contemporane) de teamă să nu piardă sursa de bani, să nu-şi piardă casele, sau ajung să vadă, să înţeleagă totul doar prin prisma interesului propriu; tot felul de abuzuri legiferate, precum ascultarea telefoanelor, citirea emailurilor, păstrarea acestor date pentru şase luni, paşapoartele pe care trebuie să fim amprentaţi ca fiind suspecţi din start şi multe alte exemple, unde ne duc cu mintea, logic? O fi vreo legătură cu vremurile din urmă?

Anunțuri

One Comment on “Băncile mamă, căpşunarii, multinaţionalele şi… „criza””

  1. I spune:

    II OK NUMA CRIZA PACATULUI DE N AR FII


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s