Unii nu înţeleg ce avem cu cipurile…

Românii nu sunt demni să rămână în Europa, iar specialitatea lor sunt violurile, a declarat un senator din partidul italian antiimigranti Liga Nordului, după o nouă tentativă de viol pentru care au fost arestaţi doi români, la Napoli.

Ştirea am citit-o pe blogul lui Laurenţiu Dumitru şi m-am gândit iniţial la cât suntem de buni, în schimb, la a se face experimente pe noi, pentru că tot suntem noi un popor de hoţi, violatori şi.. sclavi (!?!).

Dar acest post este pus aici pentru că am observat, cu prilejul „dezbaterilor” despre microcipuri, că sunt destui credincioşi care ori se prefac, ori chiar nu înţeleg că este nevoie, în afară de rugăciune, şi de acţiune propriu-zisă…

Dragilor, ar fi de dorit, desigur, ca totul să se rezolve atât de uşor prin rugăciune. Însă, aşa cum îmi scria cineva în nişte comentarii la alt articol, nu înseamnă că dacă unii luptă la propriu, prin cuvânt, desigur (şi asta este tot luptă) aceştia nu au nădejde în Domnul. Însă, ca să supravieţuieşti, în afară de rugăciune, mai avem nevoie şi de muncă, şi de măcinat grâul, de frământat pâinea sau de ridicat sabia pentru apărarea patriei etc. Nu ne săturăm toate nevoile prin rugăciune, iar dacă mai luăm şi tastatura (sau pixul) în mână pentru a informa şi semnala anumite pericole, nu înseamnă că nu avem nădejde, ba chiar din contră!

Voi pune mai jos comentariul lui „greenstory” la articolul la care am făcut trimitere la început, întrucât poate vor înţelege şi cei care nu pricep ce înseamnă „lupta” întru cuvânt şi de ce ne-a ferit aceasta până acum, împreună, bineînţeles, cu rugăciunea.

„Da, omul are dreptate, romanii nu merita sa ramana intr-o Europa Unita. Nu o astfel de Europa unita, cum o vor “ei”, lupii moralisti-umanistii de serviciu ai vremurilor noastre. Eu sunt perfect de acord cu domnia sa. Ce bine ar fi sa inteleaga odata si sa ne lase in pace, asa nemerituosi cum ne aflam, sa nu ne mai doreasca atat de mult in europa-lor-unita. Problema e ca nu isi pot permite sa piarda un asemena capital de forta de munca ieftina, de consumatori ahtiati dupa surplusul lor de productie, de “sclavi fericiti”, gata sa adere la noua religie universala, al carei profet este si va fi Maria-Sa, banul.

Ce te faci, insa, cand romanii astia nesimtiti inca mai au voci care “striga in pustie”, amintind oamenilor ca e vremea pocaintei? Ce te faci cand experimentele esueaza, din cauza unei rezistente incapatanate, alcatuita din “habotnici religiosi, ortodocsi fundamentalisti, ingusti la minte, fara viziunea unei societati eliberate de prejudecati, fericite si de-a pururi fara grija zilei de maine”? Ce te faci cand astia nu tac din gura, fac galagie, se opun si indeamna la proteste cand vine vorba de o mica incercare de control, precum cip-ul ala dragalas, inofensiv, atat de pe nedrept atacat si martirizat, saracu’, desi niciun rau nu aducea…oricum, nu pentru cei care il propuneau… Ce te faci, cand, desi adusa in sapa de lemn, depersonalizata, deznationalizata, deculturalizata, o tara mica precum Romanica asta inca mai are vlaga in ea sa scheaune atunci cand e trasa de lat prea tare, in loc sa salte fericita, dand din codita???

Pai….simplu: lucreaza mai cu foc la daramarea oricarei demnitati nationale ramase, in tara si peste hotare. Bombardeaza si mai cu spor mintile romanilor cu emisiuni de divertisment idiotizante, cu reclame care indeamna la consum exacerbat, cu scandaluri regizate din sanul Bisericii, mediatizate insistent, cu sexualitate, droguri in scoli si licee, zvonistica panicarda pe marginea Crizei, datorii crescute ale statului roman catre “maestrii finantelor” din afara, iar pe plan extern, da-le, domn’e, la cap cu vreo doua-trei violuri pe saptamana, comise de romani emblematici pentru intreaga societate romaneasca, nu-i asa? Ca doar nu un Brancusi, Enescu, Eliade, Eminescu, nu Hagi, Comaneci etc. reprezinta ceva pentru imaginea Romaniei in lume, nu diplomatia, nu artele, nu teatrul romanesc, nu concertele date peste hotare ale marilor nostri artisti, nu povestile de succes ale unor oameni cinstiti si muncitori, nu bogatia spirituala din ce in ce mai cautata a Ortodoxiei romanesti, nimic din toate astea nu au vreo insemnatate. Nu. Ceea ce ne reprezinta este fapta acestor “romani” (sau rromi, ce mai conteaza, deja nu se mai face nicio diferenta…), ca sa mai poata bietul Mircea Cartarescu sa se planga in alt articol citit cu oroare de italieni cum e el umilit si obidit printre romani, cum sufera el de o viata din cauza nesimtirii, vulgaritatii si violentei care ne sunt specifice, mama noastra de popor incomod ce suntem!!!

Si poate o sa intelegem si noi, mai multi si mai profund, ca asa nu se mai poate, ca nu suntem capabili sa ne ridicam la nivelul europenilor civilizati, poate asa vom ajunge sa cerem chiar noi, cu suspine, controlul si “instructiunile de navigare” printre meandrele care duc la poarta acestui “taram al fericirii” – Europa Unitaaaa……wow…! Vreau si eu la voooooi….!!! Sunt mic, nemernic si bun de nimic, adica sunt roman, dar va rog, va implor, primiti-ma, si voi uita cum ma cheama, cine e mama, cine e tata, cine e Doamne-Doamne, uite, deja nu mai stiu, doar sa ma vad acceptat, integrat, ci-vi-li-zat!!! Saru’-mana! Senchiu! Mersic! Done moa chelcheoshoz deo manje, silvu ple!”

Anunțuri

One Comment on “Unii nu înţeleg ce avem cu cipurile…”

  1. […] Florin M.: Unii nu înţeleg ce avem cu cipurile… […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s