Trebuie să sărbătorim ziua de 8 martie?

poster-comunist-769191

Suspiciunea fata de aparente este una din virtutile crestine. Fara a cerceta, se poate increde doar in Biserica, in rest crestinul trebuie sa fie suspicios. El nu trebuie sa evite intrebarile copilaresti de felul: „Ce faceti? Unde ma duceti?”

Fiind in afara Bisericii, te intrebi: unde am nimerit? Esti luat de mina si impins in hora: „Joaca!” Dar daca hora e incinsa in jurul unui idol? Sau sub picioarele unde dansezi e un loc sfant … in crestinism nu se admite ca cineva fara cunostinta de cauza „sa sara cu capul in fantana „. In caz contrar, putem repeta o intamplare ce s-a petrecut pe timpul lui Iulian Apostatul.

Iulian domnea dupa imparatul Constantin, adica dupa ce o mare parte din Imperiu a primit crestinismul. Dar noul imparat a dorit sa intoarca Imperiul inapoi cu fata spre paganism si a recurs la un siretlic. „Dupa un obicei stravechi, imparatul impartea banii ostasilor. insa de data aceasta el a pus intre tron si ostasi un altar cu carbuni incinsi si a poruncit ostasilor mai intai sa arda putina tamiie si apoi sa primeasca banii din mina sa. O mare parte din armata, din nestiinta a fost inselata, dar unii au descoperit viclesugul si, prefacandu-se bolnavi, au ocolit aceasta capcana.

Dupa impartire, unii ostasi stateau la masa. Unul dintre crestinii ce primisera banii in acest mod, luand cupa cu vin, a facut asupra ei semnul crucii, la care alt ostas i-a reprosat : „Cum poti binecuvinta vinul cu semnul crucii, cand nu demult ai ars tamaie Imperatorului? Oare nu te-ai lepadat de Hristos prin acest gest?”. Auzind aceasta, multi din cei ce stateau la masa si-au dat seama de ceea ce au facut si au plans. Lasand cheful, ei au alergat in piata strigand ca sunt crestini si ca au fost inselati de imparatul viclean. Ajungand la palat, ei au cerut sa fie arsi pe rug, pentru ca intinati fiind, sa fie curatati prin foc.” ( Teodor, „Istoria Bisericii” 3,16-17)

Dupa cum vedem, crestinul ar trebui sa fie cel putin curios: ce se intampla, totusi, dupa cortina? Uneori insa aceasta cortina, privita de departe, arata ca un perete dupa care nu mai este nimic. Dar chiar daca „decoratorul” se jura ca peretele este real si ca nu e un decor, iata ca un amanunt iese la iveala si compromite toate juramintele lui. Unele din acest fel de amanunte m-au facut sa cercetez mai amanuntit ziua de 8 Martie. M-am intrebat: de fapt, ce facem in aceasta zi? Este oare aceasta sarbatoare neutra cu privire la principiile crestine?

in religie, ca si in cultura, exista un compartiment de cercetare: reconstructia mitologica. Dupa cum un arheolog, bazandu-se pe un fragment dintr-o coloana, reconstruieste aspectul unui templu, iar un istoric al religiei, dupa o referire neinsemnata, incearca sa refaca un cadru religios candva actual, tot asa si eu, bazandu-ma pe detaliile ce au ajuns pana in zilele noastre, incerc sa gasesc motivul pentru care se sarbatoreste 8 Martie. intrucat aceasta zi este unica frantura din „dinozaurul” sovietic care s-a mai pastrat, apar inrebari: De ce anume ea a supravietuit perioadei comuniste? Ce asocieri, ganduri, sperante erau legate de acea data cand sarbatoarea de abia fusese inclusa in calendar? Cunoastem istoria infiintarii tutror sarbatorilor comuniste, ca 1 Mai sau 7 Noiembrie, dar nu si 8 Martie. […] Nu exista o versiune oficiala in care sa se explice de ce a fost aleasa anume aceasta data pentru sarbatorirea „zilei internationale a femeii”.

Multi ani de-a randul, cand se apropia ziua de 8 Martie, intrebam istoricii si jurnalistii, ce se pregateau sa scrie articole pe aceasta tema, si chiar oameni de rand: „De ce sarbatorim anume aceasta zi?” Dar de fiecare data primeam aceleasi raspunsuri: „Asa a fost lasat” sau „Asa s-a hotarat.” […]

De la sine, nu apar sarbatori. in special, sarbatorile comuniste au fost stabilite de persoane istorice reale. Cine dar ne-a invatat sa sarbatorim aceasta zi? Cine si de ce? Putem reconstrui si intelege motivatiile acestor oameni?

Stiinta, inainte de a propune ipoteze noi, arata de ce nu sunt satisfacatoare argumentele vechi. De aceea voi explica de ce nu sunt de acord cu unele explicatii cu privire la 8 Martie. De exemplu, nu sunt de acord cu explicatia ca aceasta zi este ziua primaverii. Nu ar fi mai corect ca ziua primaverii sa fie pe 1 Martie (cum serbeaza romanii, bulgarii, sau sarbii), prima duminica din luna, sau ziua echinoctiului de primavara – 22 Martie? De ce primavara ar trebui sa vina pe 8 Martie?

Daca este o zi a femeii, n-ar fi mai comod sa se sarbatoreasca in una din duminicile primaverii si nu obligatoriu intr-o zi care se nimereste in diferite zile ale saptaminii? Este aceasta zi o amintire a unui eveniment istoric revolutionar? Nici o sursa oficiala nu confirma aceasta presupunere.

Nu e straniu ca oamenii serbeaza o zi de care nu stiu mai nimic? Nu face aceasta posibila situatia in care cei invitati la o petrecere serbeaza una, iar organizatorii – cu totul altceva. Ei nu vor sa descopere adevaratul motiv al petrecerii: „Bucuria noastra e mare si nu ne impotrivim ca lumea sa ne felicite, insa sarbatoarea noastra nu e inteleasa tuturor. Totusi dorim o sarbatoare mondiala, de aceea, pentru ca toti sa fie veseli si sa ne felicite cu sinceritate, ii vom da o alta denumire si o alta explicatie.”

Ce poate fi neinteles si ascuns in aceasta zi? Cu totii stim ca 8 Martie este „ziua internationala a femeii”. De asemenea, stim ca femei sunt in toate tarile lumii. Cu toate acestea, in ultimii ani ne-am dat seama ca aceasta zi se serbeaza doar in tarile fostei URSS si in unele tari foste socialiste. De ce in celelalte tari nu se serbeaza aceasta zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie – a femeii-revolutionar. Iata de ce in tarile unde miscarea comunista nu a prins radacini, aceasta sarbatoare nu s-a pastrat.

Este inteleasa nevoia miscarii revolutionare de a avea sarbatorile proprii in locul unor sarbatori populare, bisericesti sau nationale. De asemenea este inteleasa si dorinta de a trezi si increderea in tovarasii de lupta. Destul de ingenioasa a fost ideea de a incadra in miscarea revolutionara nu numai barbati muncitori, ci si femei, creandu-le si o sarbatoare a lor.

De ce insa ziua femeii-revolutionar a fost pusa pe 8 Martie? Cine din liderii miscarii a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s-a nascut in aceasta zi? Nici un raspuns… De aici reiese ca motivele crearii acestei sarbatori nu au fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei sarbatori cu aceasta data. O data ce motivele au fost personale, ar trebui sa cercetam mai indeaproape persoanele, care de altfel ne sunt cunoscute inca din copilarie. Numai ca abia nu demult ne-am permis sa observam ca nu doar apertenenta la Internationala si ideile revolutionare erau comune pentru ei, ci si o legatura etnica. Internationala, cum s-a constatat mai tarziu, in mare parte era uninationala. Este un fapt fara de care nu se poate vorbi despre miscarea revolutionara din Europa sf. sec. 19 – inc. sec. 20. Anume evreii au ridicat poparele impotriva „lumii violentei” si au propus ca ea sa fie „distrusa din temelie”. Sa ne amintim de sprijinul organizatiei evreiesti BUND in petrecera primului congres al Partidului Revolutionar Social-Democrat din Rusia. „Comitetul Central al BUND-ului a luat parte activa in organizarea primului congres al partidului si s-a ocupat in special de partea organizatorica… Cremer, care locuia in Minsk, avea o influenta destul de mare in sesiunile congresului. Primul congres a avut loc chiar in sediul BUND-ului din Minsk.” (A¢olghin. Despre I congres al PRSDR // Slabiciunea socialismului. Revolutia din Rusia si evreii, A. Serebrenicov, sub indrumarea lui A. I. Soljenitin. Paris; M., 1995. p.27).

Iata cum explica cauzele esuarii revolutiei din 1905 V. Jabotinski, unul din liderii miscarii sioniste din Rusia. „imi amintesc ca atunci gloatele erau in stare de orice. Un orator iscusit l-ar fi putut conduce usor la asaltul Odesei si la spanzurarea lui Dimitrie Neidgard pe stalpul unui felinar. intr-adevar, oratorii erau ascultati cu sufletul la gura, numai ca toti erau fete cunoscute „cu ochii rotunzi, urechile mari si gura p…” si nici nu incepea bine sa vorbeasca ca in gloata se auzea:”Ä‚sta-i jidan.” Era o remarca, in nici un caz o exclamatie sau un racnet, si in aceasta remarca nu se gasea nici urma de rautate, doar ca acest amanunt se lua in consideratie si imediat se observa cum temperamentul gloatelor scadea. in acele momente, poporul si oratorul trebuiau sa fie una, ei insa nu aveau nimic comun cu Rusia, cu traditiile ei – ei erau straini pentru popor. Evreii ieseau si vorbeau despre ceva, iar lumea ii asculta fara ura, dar si fara inflacarare. Se observa ca o data cu iesirea primului orator-evreu, rusii concluzionau:”Daca vorbesc jidanii, inseamna ca doar pe jidani ii priveste.” Se crea senzatia unei cauze straine, profitul careia il vor avea tot strainii.” (Jabotinski V., Revolutia Iudeilor // Slabiciunea socialismului. p. 485-486.)

Acum sa ne amintim de revolutia care a reusit bolsevicilor. Se zice ca Feldman, intalnindu-se cu niste tarani „deputati”, a zis: „Curand, tovarasi, in toata lumea se va instaura puterea sovietelor!” La care primise un raspuns:”Asa ceva nu v-a fi.” „De ce nu va fi?” intreba Feldman tulburat. „Nu-s destui jidani.”

Recunoscand omogenitatea etnica a „revolutiei ruse”, sa patrundem in vietile acestor oameni. inchipuiti-va in locul Clarei A¢etkin, sa zicem. V-a venit in gand sa infiintati o grupare revolutionara de femei, sa folositi forta feminina in lupta contra „expluatatorilor capitalisti”. Pentru o consolidare si o propaganda mai buna o acestei miscari, aveti nevoie de o zi simbolica, care ar fi ziua Femeii-Revolutionar.

Revolutia, dupa cum se stie, porneste dintr-un patos religios. Ea insasi este un mit, iar unui mit ii este caracteristic sa aiba antecedente. Actiunea prezenta ar trebui sa readuca in actualitate un oarecare model din mitologia veche. Instinctul mitic al revolutiei pune intrebarea astfel: „Au fost in istorie femei care au ridicat poporul in lupta contra tiraniei si au avut succes?” Rugand un european sa dea un nume de femeie-lider, el negresit va raspunde: Ioana d’Arc. Dar Clara A¢etkin e iudee si pentru ea mai familiare sunt asocierile cu evenimentele din istoria poprului sau. Pentru evrei Ioana d’Arc se asociaza cu Estera din istoria biblica. De acea, atunci cand Partidul a pus problema infiintarii unei sarbatori feminine, Clara A¢etkin si-a adus aminte de Estera.

Cu multe secole in urma Estera si-a salvat poporul de mania unui tiran. Istoria aceasta este prezenta nu numai in Biblie. Esterei ii este inchinata cea mai vesela sarbatoare a evreilor – Sarbatoarea Purim. Ea se serbeaza la sfarsitul lunii februarie – inc. lui martie. Aceasta sarbatoare nu are o data fixa (ca si Pastele crestin) si e posibil ca in anul cand s-a infiintat „ziua internationala a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba in fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotarat ca ziua femeii-revolutionar sa se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta, insa, in fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slavi Femeia-Lider – pe Estera, adica a serba Purimul.

Aceasta idee ar fi fost cel putin ingenioasa, daca sarbatoarea Purim ar fi asemenea Sarbatorii Secerisului. Dar aceasta nu este o sarbatoare religioasa. Enciclopedia Ebraica mentioneaza: „…sarbatoarea nu este motivata de Templu sau de un alt eveniment religios.” (Enciclopedia Ebraica, M. Terra, 1991, v. 13, p. 123)

S-a sfarsit robia babiloniana. Drumul spre casa era deschis, dar doritori de a se intoarce erau mai putini decat s-a asteptat (din Rusia – socotita „inchisoare a popoarelor”- de asemenea au plecat cu mult mai putini evrei decat si-ar fi dorit liderii miscarii sioniste). Multi si-au deschis afaceri si treburile nu mergeau prost. Ei nu doreau sa piarda totul in schimbul intoarcerii. Mii de familii evreiesti au ramas sa traiasca in diaspora pe intreg teritoriul Imperiului Persan, intr-o stare departe de a fi numita robie. Persii mirati se intrebau: armata babiloniana a cucerit Ierusalimul sau evreii au invadat Babilonul? Aman – „ministrul apararii”, merge la imparatul Artaxerxe si-i prezinta situatia.Timpurile nici pe departe nu erau crestine si evident ca reactia imparatului a fost categorica: sa fie nimiciti toti evreii din imperiu. Vestea poruncii este aflata de regina Estera a carei etnie regele nu o cunostea. intr-un moment anume, Estera il provoaca pe Artaxerxe: „Ma iubesti? Daca ma iubesti, atunci ii iubesti pe cei pe care ii iubesc eu? inseamna ca iubesti poporul meu si ca ii urasti pe cei pe care ii urasc eu? Urasti dusmanii poporului meu? Atunci arata-ti minia si nimiceste-i pe cei pe care ii socoti dusmanii tai!” Aži Artaxerxe lasa in grija lui Mardoheu formularea poruncii:

„Mardoheu a scris in numele regelui Artaxerxe, scrisorile le-a pecetluit cu inelul regelui si le-a trimis prin curieri calari, pe caii din herghelia regelui, spunand ca regele ingaduie iudeilor din cetate sa se adune ca sa-si apere viata lor, sa bata, sa ucida si sa piarda pe toti cei puternici din popor si din tara, care ar vrea sa-i atace, cu femeile si cu copiii lor, iar averea lor sa o jefuiasca” (Estera 8:10-11) .

„Atunci iudeii s-au adunat in toate tarile lor, prin toate tarile lui Artaxerxe, ca sa puna mana pe cei ce le doreau raul si nimeni n-a putut sta impotriva fetei lor, pentru ca frica de iudei apasa asupra tuturor popoarelor (…) Caci Mardoheu era mare in casa regelui.(…) Atunci au starpit Iudeii pe toti dusmanii lor, ucigand cu sabia, omorand, pierzand si facand cu dusmanii lor dupa voia lor» (Estera 9:3-5).

Aman a fost spanzurat impreuna cu familia sa, iar dupa el au fost nimiciti 75000 de oameni – elita tarii, oricine putea concura cu iudeii. Soarta Imperiului era hotarata.

Cum se poate sarbatori o zi de macel? Nici un popor din lume nu serbeaza o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sarbatoare in special pentru copii ( unde se canta, se joaca, iar Talmudul recomanda celor maturi chiar sa bea bauturi spirtoase pana nu mai deosebesc diferenta dintre expresiile „blestemat fie Aman” si „binecuvantat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru in care au murit poate mii de copii. Nu a fost o batalie (cum incearca unii sa explice), in care si evreii si persii sa se lupte cu armele in mana, ci anume un macel.

Biserica nu are nimic impotriva personajelor biblice, doar ca intelegera evenimentelor petrecute in cartea Estera este diferita in crestinism si iudaism. Crestinismul vede in aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Sau sa fie nimicit de dusmanii persi, iar iudaismul vede in toate popoarele un dusman, care ar trebui sa fie nimicit asemenea persilor.

in „Disputa lui Nahmadin” din evul mediu se explica Ps.109,1: „Zis-a Domnul Domnului meu: „Ažezi la dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale”.: „Dumnezeu va ajuta mesiei, pana ce toate popoarele vor fi sub picioarele lui. Ei il resping, nu-l recunosc, iar unii si-au creat un alt mesia.” Exista deci in istoria gandirii iudaice o parere precum ca toate popoarele sunt ostile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie sa se procedeze cu ele.

in crestinism, razboaiele si robia babiloniana din Vechiul Testament sunt intelese in mod alegoric. in iudaism insa s-a pastrat intelegerea literala a normelor si exemplelor vechi-testamentare.

Astfel – consultantul in problemele presei a ambasadei Israelului la Moscova, Zecv Ben Arie, in discutia cu corespondentul publicatiei „Segodnea” a subliniat insemnatatea simbolica a sarbatorii: „Aceasta a fost o izbavire deosebita: dupa voia Celui Preainalt, regele persan a permis evreilor sa se apere cu arma in mana si sa atace preventiv”.

inseamna ca si astazi Israelul poate bombarda toate tarile care, desi nu lupta impotriva lui, pot prezenta o amenintare. Daca Rusia ar incerca sa declare in armata posibilitatea „razboaielor preventive”, fara valuri de uimire si sanctiuni in toata „lumea civilizata”, faptul ar fi de neacceptat. Pentru Israel insa in lume exista un standard aparte, lumea permite evreilor sa-si fixeze normele lor morale. Israelul e superior asa-numitelor „valori umane”. Aži aici imi vin in minte cuvintele lui V. Ažulghin: „Sa admitem ca evreii religiosi care sarbatoresc Purimul nu inteleg ce sarbatoresc in realitate, ca mesele anuale sunt asezate pe oase omenesti calcate in picioare, iar fetele de mese sunt patate de singe. Dar acei scriitori si jurnalisti evrei care se ingrozesc de ororile devastarilor din zilele noastre, oare nu simt niciodata necesitatea de a „se privi in oglinda”?

Psihologii profesionisti nu inteleg oare ca „ceva” s-a precipitat in sufletele evreilor si-n lumea inconjuratoare lor in urma serbarii milenare a omorurilor in masa?

Istoricul V. Zelinski spune: „Acesta este marele si groaznicul adevar: toate prigoanele asupra evreilor care dezonoreaza istoria crestinismului isi au inceputul in Vechiul Testament”.

De ce un popor in istoria caruia au fost atatea suferinte, care a trecut prin atatea devastari, sarbatoreste un masacru care in vechime i-a reusit?

Din pacate, la baza iudaismului exista o dogma care ii poate face pe evrei reci fata de durerile altor popoare. in unele texte iudaice se afirma ca din punct de vedere al iudaismului oameni sunt doar evreii.

„Orice evreu, fie ca este drept, fie ca este pacatos, are doua suflete – afirma un tratat rabin. Unul din ele este legat de lumi si e numit klipa sau sitra ahara. Acest suflet este sangele omului si da viata trupului. De la el isi iau inceputul toate viciile si patimile care se compune din 4 elemente. Tot din suflet provin si toate calitatile bune ce sunt caracteristice fiecarui evreu, cum sunt compatimirea si ajutorarea aproapelui. intrucat este legat de partea opusa si provine de la asa-zisa klipat noga in care este binele, iar originea lui este legata de taina pomului cunoasterii binelui si raului.

Sufletele neevreilor insa provin din restul klipatelor, care sunt necurate si in care nu exista binele, asa cum este spus in cartea EA¢ NAIM, 49, cap 3: „Tot binele facut de pagani este asupra lor”. Sau cum comenteaza Ghemara expresia: „Mila popoarelor e un pacat”. „Toate actiunile de dreptate si mila ale popoarelor sunt savarsite din mandrie”. Al doilea suflet care-l deosebeste pe evreu este o particica din esenta nemarginita a lui Dumnezeu, asa cum e spus: „Azi Tu ai suflat in narile lui duh de viata”. Sufletele evreilor au aparut in gandirea lui Dumnezeu.

Internationala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: ca Purimul e sarbatoarea nimicirii dusmanilor, iar dusmanii Revolutiei bineinteles au fost nu numai capitalistii, ci si Biserica. in acest caz e lipsita oare de motivatie presupunerea ca in constiinta liderilor evrei ai Internationalei, miscarea revolutionara feminina se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obisnuinta cu sarbatoarea Purim? […]

Motivul repulsiei mele fata de 8 Martie e foarte simplu: de mic copil nu puteam suferi aceasta zi, iar devenind un om al Bisericii am indragit sarbatoarea ortodoxa a femeilor – Saptamana Mironositelor, sarbatorita dupa a treia duminica de la Paste.

Am scris acest articol nu pentru ca noi crestinii sa avem o atitudine neprietenoasa fata de cei de un neam cu Clara A¢etkin, ci pentru a intelege ce sarbatorim de fapt pe 8 Martie si pentru a reintoarce stima fata de traditiile noastre ortodoxe. Motivele Clarei A¢etkin sunt clare… Nu inteleg de ce noi ar trebui sa serbam Purimul evreilor. N-ar fi timpul sa uitam de sarbatorile „rosii”, ostile crestinismului si de 8 Martie in special. Zi care nu are nimic comun cu femeia crestina.

Un material de Diacon Prof. Dr. Andrei Kuraev (Moscova)



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s