O criză economică, financiară, politică, morală globală (1)

titanic09

Sunt foarte mulţi aceia care susţin că actuala criză economică nu ar fi de fapt, criză, pentru că a fost provocată. Şi nu am nici o dorinţă de a-i contrazice, doar că nu sunt chiar de aceeaşi părere. Părerea mea este că indiferent dacă a fost sau nu provocată, situaţia de acum este o adevărată criză – economică, financiară, politică, morală etc.

Pe bună dreptate, actuala criză este un conglomerat de crize, provenind de fapt din criza morală, din răspândirea patimilor, din generalizarea acestora, din ridicarea lor la rang de necesităţi, aproape chiar de virtuţi ale lumii moderne.

Astfel, dorinţa de stăpânire a dus, conform teoriilor conspiraţioniste, la crearea marilor organisme financiare internaţionale, organisme prin care, grupuri restrânse, denumite in cadrul acelor teorii „elite” urmăresc îndatorarea şi înrobirea popoarelor sărace, mai întâi şi apoi a tuturor. Acum, fiecare după cugetul său, poate crede sau nu, poate lua ce crede de cuviinţă că este folositor din aceste teorii, pentru că multe dintre acestea au fost generate chiar de cei în cauză (de exemplu, vedeţi cazul seriei Zeitgeist, explicat pe blogul Saccsiv).

Apoi, dorinţa de înnavuţire rapidă a condus la crearea nenumăratelor jocuri piramidale, jocuri în urma cărora au câştigat puţini şi au pierdut foarte mulţi, ultimul şi cel mai mare fiind cel de pe WallStreet. Sistemul piramidal al fostului şef al Nasdaq, Bernard Madoff, a produs pierderi de peste 50 de miliarde de dolari, acest Fond de investiţii având printre perdanţi instituţii importante, instituţii financiare, universităţi etc. (Lista „caritasului” Madoff de pe Wall Street ia proporţii – articol din ediţia online Banii Noştri). Pe lângă acesta, mai sunt o mulţime de escrocherii financiare, cele mai cunoscute fiind furtul secolului, de la Societe Generale, realizat de Jerome Karviel, de aproape 5 miliarde de euro, apoi escrocheria descoperită de Autoritatea de Reglementare a Pieţei Bursiere din SUA (SEC), care viza în special investitorii europeni, aducând autorilor profituri de peste 44 milioane de dolari în perioada martie 2007-decembrie 2008, sau o alta – chiar în Japonia, unde Nami Kazutsugi, prin compania sa L&G a tras o ţeapă de aproape 2 miliarde de euro la 50000 de investitori, promiţându-le randamente anuale de 36%.

Tot această patimă a îmbogăţirii rapide a fost exploatată încă din antichitate, jocurile de noroc presupunându-se că au apărut pentru început în China, în jurul anului 2300 î.Hr. În prezent constat cu stupoare că nu avem locuri de muncă, sărăcia este în floare, dar agenţiile de pariuri, agenţiile Loto şi micile cazinouri de cartier sunt prezente peste tot şi au şi profit. Mă gândesc la faptul că omul este înclinat spre păcat, spre confort, iar sărăcia şi lipsa atenţiei la cele cu adevărat importante îl fac să neglijeze munca ziditoare, productivă, aducătoare de cu totul alte satisfacţii decât banul propriuzis.

Această înclinare a omului spre păcat este exploatată astăzi în toate modurile. De exemplu, cerşetoria. Există oameni nevoiaşi care nu au unde dormi, nu au ce mânca, sau care chiar nu pot să muncească, nefiind primiţi nicăieri din varii motive. Totodată, au apărut cei pentru care cerşetoria este o profesie, cei care nu vor să muncească şi pe deasupra îşi instruiesc şi copiii să facă la fel, devenind o adevărată afacere de familie. Încotro se îndreaptă aceşti copii, ce vor deveni ei mâine? Desigur că nădăjduim că Domnul îi are în grijă, dar ce face „societatea” pentru ei, ce facem noi pentru ei?

O altă latură a iubirii păcatului de către oameni, folosită de această dată de mass-media, este bârfa, subiectele privind viaţa personală a „vedetelor”, filmele de bârfă (în special telenovelele) ocupând spaţii importante în paginile sau în grilele de programe ale „trusturilor” de presă. Tocmai în aceste emisiuni, în care se discută despre multe şi mărunte, de la reţete culinare până la problemele animalelor pe cale de dispariţie, se ajunge invariabil şi la discuţii despre credinţă, bagatelizând adevărata credinţă, dar cinstind credinţa „bună pentru toţi”.

Iubirea de violenţă este satisfăcută prin filme, desene animate (fiindu-le innoculată copiilor încă de mici această „otravă”), programe „sportive”, emisiuni TV, inclusiv de ştiri (în care violenţa – fizică şi verbală, mai ales, este la ordinea zilei).

Nu în ultimul rând constatăm că suntem bombardaţi de nuditate, ca să nu spun de pornografie. Am ajuns să considerăm normale vederea unui trup aproape nud, a unei fuste foarte scurte, a unui decolteu adânc, a unui machiaj şi a unei priviri sexy. Perversiunile sunt normale, masturbarea este normală, relaţiile sexuale la vârste cât mai fragede şi în afara familiei, concubinajul sunt perfect normale, la fel şi avortul şi măsurile de contracepţie.

Înclinarea omului spre păcat a adus actuala criză globală.

Tot aşa, exploatând lucrul acesta, promiţându-ni-se o viaţă mai uşoară, suntem îndemnaţi, deocamdată, să ne facem paşapoarte biometrice, asta după ce am fost obişnuiţi cu tot felul de carduri şi cipuleţe. După paşapoarte, peste nici doi ani, vom fi obligaţi să trecem la noile buletine, la noile cărţi de identitate cu cip încorporat, cip în care vor fi înmagazinate toate datele personale. Vom avea mai multe documente cu microcip, care vor fi fraudate (deja se întâmplă asta – aţi auzit de reţeaua de falsificatori din Serbia care „vindeau” paşaportul biometric cu 20 de euro bucata) şi se va ajunge, invariabil, la necesitatea de a avea un singur document cu care să vinzi, să cumperi, cu care să te legitimezi, pe care să-l foloseşti peste tot. Şi cum falsificatorii nu stau degeaba, vor fi şi acelea „sparte”, furate şi nemulţumirile vor conduce spre necesitatea de a se trece la implant.

Şi dacă n-ar fi înclinarea omului spre păcat, dacă lumea ar fi perfectă, n-aş avea nimic împotriva acestor „inovaţii” tehnologice, cu excepţia unor „neînsemnate” întrebări sau a problemelor pe care chiar Parlamentul European le-a recunoscut în raportul din 25 februarie (Parlamentul European adoptă un document care pune în discuţie necesitatea colectării datelor biometrice)…

Dar omul este supus greşelii, iar diavolul urmăreşte să păcălească pe cât mai mulţi, să-i ademenească prin plăceri în iad. Şi nu pot, citind cuvintele din Apocalipsă şi profeţiile sfinţilor ortodocşi despre vremurile din urmă, să ignor faptul că similitudinile sunt izbitoare, iar alte evenimente se petrec întocmai. Şi în plus, îi avem fiecare dintre noi pe părinţii noştri duhovnici.

Anunțuri

8 comentarii on “O criză economică, financiară, politică, morală globală (1)”

  1. adriana spune:

    pana cand vom afla la cine va ajunge cartea oferita de mine, te invit sa frunzaresti un pic prin ea..imagineaza-ti ca esti in biblioteca sau la librarie…incepand cu 16 martie, pana la finalul concursului, postez zilnic cate un fragment…pe urma las castigatorul sa o faca…astazi te intampin si cu paine…facuta de mine…http://adriana-dardindar.blogspot.com/

  2. […] N-am cuvinte: O criză economică, financiară, politică, morală globală (1) […]

  3. […] O criză economică, financiară, politică, morală globală (p.1) – Cauzele crizei […]

  4. […] O criză economică, financiară, politică, morală globală (p.1) – Cauzele crizei […]

  5. […] – O criză economică, financiară, politică, morală globală (p.1) – Cauzele crizei […]

  6. […] O criză economică, financiară, politică, morală globală (p.1) – Cauzele crizei […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s