Virtutea de a fi om

sf_ioan_gura_de_aur

Sfantul Ioan Gura de Aur

Asadar pentru ca am dobîndit acest dar atît de mare al iertarii pacatelor, sa facem totul ca sa nu batjocorim o binefacere ca aceasta. Daca si înainte de primirea cinstei acesteia, pacatele erau vrednice de pedeapsa, cu atît mai mult dupa ce am primit aceasta nespusa binefacere.

Cele ce spun acum nu le spun la întîmplare, ci pentru ca vad pe multi crestini ca duc dupa botez o viata mai pacatoasa decît cei nebotezati, ca nu se vede nici un semn în viata lor ca sînt crestini. De aceea nici în oras, nici în biserica nu poti sti degraba cine-i credincios si cine-i necredincios, afara doar de ai sta în timpul împartasirii cu sfintele taine, ca sa vezi cine iese afara si cine ramîne sa se împartaseasca. Si-ar trebui sa cunoastem pe credinciosi nu dupa locul în care se gasesc, ci dupa viata lor. Marile dregatorii lumesti le recunoastem dupa insignele purtate de oameni; calitatea noastra de crestini însa trebuie s-o cunoastem dupa sufletul nostru. Crestinul trebuie sa se arate crestin nu numai dupa darul pe care-l aduce la altar, ci si dupa viata noua pe care o duce; trebuie sa fie lumina lumii (Matei 5,14) si sarea pamîntului (Matei 5,13). Dar cînd nici pe tine nu te luminezi, nici nu-ti micsorezi putreziciunea, de unde sa stiu ca esti crestin? Ca te-ai botezat? Dar tocmai botezul îti mareste mai mult pedeapsa. Ca maretia cinstei aduce un adaos de pedeapsa peste cei care nu voiesc sa traiasca la înaltimea cinstei. Se cuvine ca un crestin sa straluceasca nu numai prin cele ce a luat de la Dumnezeu, ci si prin cele ce aduce el lui Dumnezeu. Totul sa-l arate crestin: mersul, privirea, îmbracamintea, glasul. Va spun acestea, nu pentru a ne lauda ca sîntem crestini, ci pentru a ne pune viata în rînduiala spre folosul celor ce ne vad.

Asa însa, oricum as cauta sa te cunosc, vad ca faci cu totul alte fapte decît fapte de crestin. Daca as vrea sa te cunosc dupa locul în care îti petreci timpul, te vad petrecîndu-ti toata ziua la hipodrom, la teatru, în faradelegi, la întrunirile cele pierzatoare de suflet din oras, în întovarasiri cu oameni stricati (nota mea: la meci, la bar, în club). Daca as vrea sa te cunosc dupa expresia fetei, te vad mereu pufnind în rîs si molîu ca o femeie stricata, care rîde în gura mare (nota mea: acum avem o sumedenie de emisiuni de „divertisment”, pe alese, care mai de care mai proastă calitativ – nu că aş fi eu vreun critic TV, doar observator). Daca as vrea sa te cunosc dupa haine, te vad ca nu esti îmbracat cu mai multa cuviinta decît comediantii (nota mea: la cât era de riguros sfântul, ce-ar fi spus, oare, despre moda de astăzi?). Daca as vrea sa te cunosc dupa cei ce te însotesc, te vad înconjurat de paraziti si de lichele. Daca as vrea sa te cunosc dupa vorbe, nu te aud rostind vreo vorba sanatoasa si la locul ei, care sa ajute la îmbunatatirea vietii noastre (nota mea: e greu, mai ales când avem mintea împrăştiată în zece mii de locuri, la zece mii de lucruri care aşteaptă să fie făcute ASAP şi mai ales când avem atâtea „ştiri” şi emisiuni informative – n-am putea trăi dacă n-am şti TOT ce se întâmplă în lumea asta). Daca as vrea sa te cunosc dupa mîncarurile de la masa, apoi masa ta te acuza si mai mult (nota mea: mă gândesc la belşugul de pe mesele noastre, câteodată, când nici nu apucăm să mâncăm jumătate, iar cealaltă jumătate este aruncată; sau mesele de post, cel puţin la fel de îmbelşugate comparativ cu necesarul din această perioadă, „împănate” cu soia modificată genetic, cu salam de post, cârnaţi de post, caşcaval de post).

***

Spune-mi dar dupa care fapte sa te cunosc ca esti crestin, cînd totul te arata necrestin? Dar pentru ce spun: crestin? Nu pot sti bine nici daca esti om. Cînd te vad ca arunci cu picioarele ca un magar, ca sari ca un taur, ca nechezi dupa femei ca un armasar, ca esti lacom la mîncare ca un urs, ca-ti îngrasi trupul ca un catîr, ca esti ranchiunos ca o camila, ca rapesti ca un lup, ca te mînii ca un sarpe, ca ranesti ca o scorpie, ca esti siret ca o vulpe, ca tii în tine veninul rautatii ca o aspida si vipera, ca lupti împotriva fratilor tai ca demonul cel rau, cum voi putea sa te numar cu oamenii cînd nu vad în tine caracteristicile firii omenesti? Cautînd sa fac deosebirea între un necredincios si un credincios, mi-e teama ca nu voi gasi nici deosebirea dintre un om si o fiara. Cum sa te numesc? Fiara? Dar fiarele au numai unul din cusururile amintite! Tu însa ai adunat în tine toate cusururile si mergi chiar mai departe decît fiarele salbatice. Sa te numesc drac? Dar dracul nu slujeste tiraniei stomacului, nici nu îndrageste banii. Spune-mi, te rog, pot sa te mai numesc om cînd ai mai multe cusururi decît fiarele si dracii? Daca om nu pot sa te numesc, cum pot sa te mai numesc crestin? Si marea grozavie este ca sîntem atît de plini de pacate, ca nu ne vedem slutenia sufletului nostru si nici nu ne dam seama de urîtenia lui. Cînd te duci la frizerie ca sa-ti tunzi parul, iei oglinda si te uiti cu atentie la pieptanatura parului, întrebi pe cei de fata si chiar pe frizer daca ti-e aranjat bine parul de pe frunte; chiar cînd esti batrîn nu te rusinezi sa-ti piepteni si sa-ti aranjezi parul ca unul tînar; dar nu ne sinchisim deloc ca sufletul nostru nu-i numai pocit, ci si salbatacit, ajungînd ca Scila (monstru marin cu zece capete si douasprezece picioare) sau Himera (monstru cu trei capete: de leu, de capra si de sarpe) din miturile pagîne. Si avem totusi si pentru suflet o oglinda duhovniceasca, cu mult mai buna si mai de folos decît cealalta. Oglinda aceasta nu ne arata numai slutenia sufletului, ci, daca voim, ne arata si cum sa ne schimbam slutenia într-o frumusete fara seaman.

– Care-i oglinda aceea?

Viata barbatilor virtuosi, istoria vietii lor fericite, citirea Sfintelor Scripturi, legile date de Dumnezeu. Daca ai vrea sa te uiti numai o data la chipurile sfintilor acelora, vei vedea si urîtenia sufletului tau; si odata ce ti-ai vazut-o nu mai ai nevoie de altceva ca sa scapi de urîtenia lui. La asta ne si foloseste oglinda: ne ajuta sa ne schimbam cu usurinta înfatisarea.

Nimeni deci sa nu mai aiba chip de fiara. Daca robul nu intra în casa tatalui, cum vei putea tu sa intri în pridvoarele acelea, cînd esti si fiara? Dar pentru ce spun fiara? Un om ca acesta este mai cumplit ca o fiara. Ca fiarele, desi salbatice prin firea lor, ajung de multe ori blînde daca sînt dresate de oameni. Dar tu, care schimbi salbaticia fireasca a fiarelor si le faci blînde împotriva firii lor, ce cuvînt de aparare mai poti avea cînd însuti schimbi blîndetea ta fireasca într-o salbaticie potrivnica firii tale? Îmblînzesti fiara, care-i salbatica prin firea ei, si tu, împotriva firii tale, te salbaticesti, desi esti blînd prin fire. Domesticesti pe leu, ti-l faci ascultator, dar faci ca mînia sa-ti fie mai salbatica decît leul! Pentru îmblînzirea leului îti stau în fata doua piedici: lipsa de ratiune a fiarei si salbaticia lui mai cumplita decît a tuturor fiarelor; si totusi birui firea leului, datorita prisosului de întelepciune dat tie de Dumnezeu. Pentru ce, omule, tu, care birui firea animalelor salbatice, pentru ce-ti tradezi odata cu firea si frumusetea vointei? Daca ti-as porunci sa îmblînzesti pe un alt om, n-ai socoti porunca peste puterile tale, desi ai putea sa-mi spui ca nu esti stapîn pe vointa altuia, nici nu-ti sta în putere totul; acum însa e vorba de fiara din tine, peste care esti deplin stapîn.

(OMILIA IV la Matei)

Anunțuri

One Comment on “Virtutea de a fi om”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s