„Oare ce ne aşteaptă?” Viaţa după predicţii şi după cutremur

ioanistrate

Când am auzit eu prima dată de zodii, după Revoluţia din ’89, am fost fascinat. Pentru că eram mai aproape de acel supranatural predicat de omul de rând decât eram de Dumnezeu. Îmi aduc aminte cât îmi plăcea să citesc predicţiile astrale pentru zodia mea, pentru o zi, pentru o săptămână, pentru un an întreg; apoi urmăream zilele să văd câte din cele citite se împlinesc. Concomitent, începusem să cred în vise, „descoperisem” că şi din vise poţi afla viitorul. Revistele de paranormal mă cucereau încet-încet…

Dar nu! Prin voia Domnului, perioada aceea a rămas, cu paranormal cu tot, în urmă! În opoziţie faţă de atunci, acum aş vrea să-mi pot încredinţa sincer fiecare zi, încă de la începutul ei, Domnului. Aş vrea să îmi pot încredinţa tot anul Domnului, să mă ocrotească El, căci doar la El ar trebui să-mi fie nădejdea. Aş vrea să nu mă mai încred atât de mult în mine, să nu mai uit de El, de Iisus, de Hristos, de Domnul meu.

De ce? Pentru că nu ştie nimeni ce-i rezervă ceasul ce vine, nu ştie nimeni nimic din ce are inainte, fără decât aceea că el însuşi trebuie să fie cu luare aminte la faptele şi la gândurile sale. Toate acestea le-am înţeles mai bine ceva mai recent, din cartea Părintelui Cleopa – „Despre vise şi vedenii.

Sfantul loan Gură de Aur ne sfatuieste, zicând: “Vă rog, fiti curati de această înselăciune… si când voiesti a călca pragul casei tale, să zici mai întâi acest cuvânt: Mă lepăd de tine, satană, si de cinstirea ta, si de slujirea ta si mă împreun cu tine, Hristoase! Fără cugetarea aceasta niciodată să nu iesi din casă. Aceasta să-ti fie toiag, aceasta armă, aceasta cetate de apărare, si împreună cu aceste cuvinte fa si semnul crucii pe fruntea ta. Că asa de te vei înarma pretutindeni, nu numai om, ci chiar diavolul de te va întâlni, nu va putea să te vatăme pe tine” (Sf. Nicodim Aghioritul – Hristoitia, p. 316-317)

Acum a fost – şi încă nu a trecut – vremea cutremurelor. Cei de la Institutul de Seismologie Aplicată au spus, cu ceva timp în urmă, că e posibil ca în perioada următoare să se producă un cutremur. În afară de asta, au apărut la TV nişte domni (serioşi, de altfel – după înfăţişare) care vorbeau despre marele cutremur, ce va fi în România (deja acum era vorba de un MARE cutremur…). Ba chiar unul dintre ei (inginer de profesie) a spus că într-o zi de sărbătoare sâmbătă spre duminică în jurul orei 01:30 – 03:00 în România vor muri peste 20.000 de oameni într-un cutremur de peste 7 grade Richter! Cred că şi din cauza asta, după cutremurul de sâmbăta aceasta, foarte mulţi (mai ales m-au surprins unii jurnalişti de la care aveam pretenţii) erau panicaţi peste măsură – ei aşteptau MARELE cutremur, aşteptau să mai fie o replică, aşteptau (poate fără să-şi dea seama de asta) să se împlinească „profeţia” lui Naş Tăgârţă de la OTV. Degeaba spuneau cei de la Institutul de Seismologie că nu va avea replici, să stăm liniştiţi, ei tot „săpau”, sperând că poate poate găsesc bănuţul norocos şi mai fac nişte rating…

Danion Vasile scrie că cei uniti cu Hristos nu se lasă molipsiti de psihoza cutremurelor. Ei stiu că Dumnezeu are grijă de fiecare în parte. Ei nu se tem de cutremure sau de alte necazuri, ci se tem numai să nu păcătuiască, să nu se îndepărteze de Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur rezuma foarte frumos filosofia crestină despre înfruntarea necazurilor: „Nimic nu apleacă sufletul atât de mult spre iubirea de întelepciune ca necazul”. Si mai spunea că „darul de a suferi este mai mare decât darul de a învia mortii, pentru că făcând cineva minuni, îi rămâne dator lui Dumnezeu, pe când dacă cineva suferă, acestuia Dumnezeu îi rămâne dator”.

Chiar dacă ar fi cutremure, crestinii adevărati nu au de ce să se teamă. Pentru că stiu că nici un cutremur nu poate avea loc fără îngăduintă dumnezeiască.

Si dacă sfârsitul lumii nu stie nimeni dintre oameni când va avea loc, la fel este si cu cutremurele care îl vor preceda. Acest lucru îl stie numai Dumnezeu.

Iar profetii de ocazie, care anuntă cu disperare cutremure numai pentru a a se afla vreme de câteva zile în atentia opiniei publice (si pentru a produce tulburarea care, transformându-se în deznădejde, îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu), nu sunt decât apostoli ai diavolului.

Oamenii trebuie să nu se lase speriati de zvonurile de cutremure. Oamenii trebuie să înteleagă că falsii profeti nu pot fi mesagerii lui Dumnezeu. Chiar dacă afirmă că vorbele lor sunt inspirate de Dumnezeu, chiar dacă afirmă că au primit misiunea sfântă de a-i chema pe oameni la pocăintă. Din Sfânta Scriptură aflăm că diavolul încearcă să imite lucrarea lui Dumnezeu, pentru a câstiga încrederea oamenilor.

Radu Gyr – Zodie

Nopţi la rând urmăresc prin vizetă
Beznele, beznele, beznele…
Odinioară, citeam stelele. Lesne le
Buchiseam slovele, scrise pe boltă cu cretă.

Voiam să-mi învăţ zodia pe dinafară
Si-o visam scrisă cu litere ‘nalte, citeţe.
Credeam că steaua mea e o calească la scară,
Să mă ducă, trasă de cerbi, peste râpe şi podeţe…

Cum caută azi ochiul, cu duşmănie,
Steaua nemernică şi blestemată!
Ce târfă de stea, ce năpârcă spurcată,
Cum aş rupe-o cu dinţii, din puşcărie!

Maică, măicuţă albă, măicuţă bună,
Când îmi coseai, surâzând, azur şi pieptare,
Ghiceai tu zilele mele cu gheare?

Maică, măicuţă bună,
Piciului tău cu părul de lună
Îi sărutai mânutele albe, plăpândele,
Îi alungai lacrima, negura, pândele,
Si ti-l visai în rădvan de coji de alună,
Prinţ călărind pe furtună…

Acum ti-l rod toate osândele
Si temniţele toate, flămândele.

Taică, tăicuţule, taică,
Îţi aminteşti de şcolarul bălai,
Cu bereta lui marinară,
Pe care-l duceai, pe sub basm, pe sub rai,
De mână, la şcoala primară?

Unchiaşule, tu nu ştiai
Că zâmbetul tău se coboară
Pe-o ticăloasă osândă de fiară.

Tăicuţule, taică,
Feciorul tău se zbate ca o lupoaică,
Se zvârcoleşte şi urlă în cuşcă,
Si zgârie drugii şi-i muscă…

O, ce alb era totul, odinioară!
Alb patul cu îngeri, albă şcoala primară,
Albă duminica, albă vacanta,
Alb jocul cu turca, şi mingea…

Au rămas otreapa şi zdreanţa,
Scuipatul, ocna, funingea.
Si din ţâncul vostru, firav ca lumina,
Nu se mai vede decât jivina,
Jivina din temniţa asta turbată…

Jeliţi-mă, maică şi taică.

Anunțuri

4 comentarii on “„Oare ce ne aşteaptă?” Viaţa după predicţii şi după cutremur”

  1. […] N-am cuvinte…: “Oare ce ne aşteaptă?” Viaţa după predicţii şi după cutremur […]

  2. […] – “Oare ce ne aşteaptă?” Viaţa după predicţii şi după cutremur […]

  3. tanase marian spune:

    va fi desigur si asta stimata audienta,.an romania mizerii umane de nedescris vorbesc urat,atragand energii negative de nedesctis,..un bolnav psihic,,c. v. t,,.si europarlamentar spunea recent ca el stie 11 limbi straine ca mai apoi sa vorbeasca urat ca un puscarias sadea,…… feritiva de ei,.combatetii sunt pericolr de nedescris si altii,….


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s