Al cui chip să purtăm? (3) Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă

Mâna dreaptă a sfântului Ioan Gura de Aur, la Mănăstirea Filotheu (Muntele Athos)

Pentru că am auzit adesea din partea unor femei că sunt nemulţumite că Domnul, istoria etc. le-ar fi pus mai prejos decât bărbatul şi nici explicându-le după priceperea mea nu au crezut şi nu au înţeles că femeii îi este dat să se poarte altfel decât bărbatul, atât la înfăţişare, cât şi ca mod de a se comporta în societate, familie; pentru că femeia modernă (în înţelesul lumesc) înţelege foarte greu că feminismul, deşi apărut ca reacţie firească la abuzurile unor bărbaţi faţă de femei, a căzut totuşi în capcana de a fi o mişcare ce duce pe femei la pierderea identităţii; în fine – pentru acestea şi pentru multe altele, aduc pentru început, în atenţia femeilor ortodoxe (dar nu numai lor) şi a bărbaţilor cu frică de Dumnezeu următoarele cuvinte ale Sf. Ioan Gură de Aur, extrase din Omilia IX din Comentariul la Epistola I către Timotei.

Femeia să se înveţe în linişte cu toată supunerea, femeii să înveţe [pe altul] nu-i îngădui, nici să-l stăpânească pe bărbat, ca să fie întru linişte. Căci Adam a fost plăsmuit mai întâi, apoi Eva. Şi Adam nu a fost înşelat, ci Eva fiind înşelată a călcat [porunca]. Dar se va mântui prin naşterea de prunci, dacă ei vor rămâne în credinţă si în dragoste şi în sfinţire dimpreună cu întreaga înţelepciune”(ITim. 2,11-15).

1. Multă sfială cere fericitul Pavel de la femei şi multă cuviinţă. De aceea nu s-a rezumat doar la înfăţişarea şi îmbrăcămintea lor, ci s-a referit chiar şi la voce. Şi ce zice? „Femeia în linişte să se înveţe”. Ce înseamnă asta? Nicidecum să nu vorbească femeia în biserică. Asta a scris-o şi în Epistola către Corinteni când zice: “Ruşinos este pentru femei să vorbească în biserică”(I Cor. 14,35). De ce? Fiindcă legea le-a supus [ bărbatului]. Şi iarăşi tot acolo: “Dacă vor să se înveţe ceva să întrebe pe bărbaţii lor acasă”(l Cor. 14,35).

Atunci, [în vremea apostolilor], femeile tăceau, urmând o astfel de învăţătură, acum însă, mare e tulburarea din partea lor, mare strigătul, multă vorbirea. Şi nicăieri nu vorbesc atâta ca aici [în biserică]. Că le-ar putea vedea cineva discutând câte nici măcar la piaţă sau la baia publică nu le discută. Căci pentru aceasta şi vin, ca să poată vorbi. Şi toate, cu râvnă se îndeletnicesc cu discuţii nefolositoare. De aceea toate s-au răsturnat cu susul în jos. Şi nici măcar nu se gândesc că nu se poate învăţa ceva folositor decât dacă stau în linişte. Căci atunci când vorba le împinge la discuţii, nici una nu mai e atentă la cele ce se spun [în biserică]. Şi atunci care e folosul? Atât trebuie să fie de tăcută femeia încât nu numai despre cele lumeşti, dar nici măcar despre cele duhovniceşti să nu vorbească în biserică.

Aceasta e cuviinţa, aceasta e sfiala, care vor putea să o împodobească mai mult decât hainele. Iar dacă aşa se va înveşmânta, va putea şi rugăciunile să şi le facă cu multă bunăcuviinţă.

Femeii nu-i îngădui să înveţe pe altul”.

„Nu-i îngădui”, zice. Dar ce fel de legătură are aceasta [cu contextul]? Multă [legătură]! Vorbea despre linişte, despre cuviinţă, despre sfială. Spunea că „nu voiesc ca ele să vorbească”. Aşadar, pentru că din toate părţile vrea să le taie prilejurile de a vorbi, de aceea le zice să nu înveţe pe altul, ci să ţină rânduiala de ucenice. Căci astfel, prin tăcere, îşi vor arăta şi supunerea(1). Neamul [femeiesc] este cumva plecat spre vorbă. De aceea din toate părţile o pune [pe femeie] în buna ei rânduiala [şi la locul ei](2).

Căci Adam a fost plăsmuit mai întâi, apoi Eva. Şi Adam nu a fost înşelat, ci Eva fiind înşelată a călcat [porunca] ”.

De ce spune acestea după cele ce le discutase [în acest context]? [Au vreo legătură?]. Au, desigur. Căci neamul bărbătesc a avut parte de mai mare cinste, de vreme ce a fost plăsmuit mai întâi. Iar în altă parte l-a arătat mai mare decât cel femeiesc. „Nu a fost plăsmuit bărbatul din pricina femeii, ci femeia din pricina bărbatului”(I Cor. 11,9). Aşadar ce înseamnă aceasta? Din multe motive vrea să-l facă pe bărbat cel dintâi. Mai întâi să aibă întâietatea din acestea(3), apoi şi din cele care s-au petrecut deja.

L-a învăţat femeia odinioară pe bărbat(4) şi pe toate le-a răsturnat şi l-a făcut [şi pe bărbat] vinovat de neascultare. De aceea a supus-o Dumnezeu [bărbatului](5), pentru că la început s-a folosit rău de egalitatea în cinste. „Către bărbatul tău întoarcerea ta”(Fac. 3,16). Dar mai înainte de aceasta [de cădere] nu a zis [Dumnezeu] acest lucru. Şi cum nu a fost înşelat Adam? Căci dacă nu a fost înşelat înseamnă că nu a fost nici în neascultare. [Nu e chiar aşa, ci] ia aminte cu mare atenţie!

Femeia zice: „Şarpele m-a înşelat”(Fac. 3,13). Dar Adam nu zice “Femeia m-a înşelat”, ci „Femeia mi-a dat şi am mâncat”(6) (Fac. 3,12). Nu este acelaşi lucru ca să primeşti înşelarea de la unul care e de aceeaşi seminţie şi neam cu tine sau de la o fiară, de la un rob, de la unul care este sub tine. Faptul acesta din urmă ţine de înşelare. Aşadar prin comparaţie cu femeia zice că Adam n-a fost înşelat, [nu că n-ar fi fost înşelat deloc]. Căci aceea a fost înşelată de cel rob şi supus ei, pe când Adam de cea liberă. Şi iarăşi nu despre Adam se zice că „a văzut pomul că este bun la mâncare”, ci despre femeie se zice că [a văzut] şi a mâncat şi a dat şi bărbatului ei.

Aşa încât Adam nu pentru că a fost prins de poftă a călcat porunca, ci pur şi simplu pentru că s-a încrezut în femeie [a fost înduplecat de femeie](7). A învăţat o dată femeia şi toate le-a întors pe dos. De aceea zice să nu înveţe [pe altul]. Dar cum rămâne cu celelalte femei, de vreme ce doar Eva a păţit aceasta? întru totul la fel, căci genul lor [a devenit] slab şi uşuratic(8). De altfel [apostolul] se referă aici [în acest text] la toată firea [femeiască]. Căci nu a zis „Eva fiind înşelată”, ci ,,femeia fiind înşelată”, denumire care se referă mai degrabă la genul comun [al femeilor] decât la aceea [la Eva]. Prin urmare, cum vine? Toată firea a rămas în călcare de poruncă prin aceea [prin Eva]? După cum zice despre Adam că „întru asemănarea călcării de poruncă a lui Adam, care este chip al Celui viitor.”(Rom. 5,14), aşa şi aici, neamul femeiesc a călcat porunca, nu cel bărbătesc(9).

Şi atunci cum? Nu mai are mântuire [femeia]? Ba da! Care anume? Cea prin copii. Căci nu despre Eva a zis „dacă vor rămâne în credinţă şi în dragoste şi în sfinţire dimpreună cu întreaga înţelepciune”, [ci despre copii], în ce fel de credinţă [să rămână]? în ce fel de dragoste? în ce fel de sfinţire dimpreună cu întreaga înţelepciune? E ca şi cum le-ar spune: „Nu fiţi amărâte, femeilor, pentru că genul vostru este defăimat şi lepădat. V-a dat Dumnezeu şi un alt prilej de mântuire, cel al creşterii de copii, încât nu numai prin voi înşivă, ci şi prin alţii să vă mântuiţi”(10). Ia fii atent câte întrebări se iscă de aici.

Femeia a fost înşelată”, zice [apostolul], “şi s-a făcut călcătoare [de poruncă] ”.

Cine [a fost înşelată]? Eva, [desigur]. Aşadar, aceasta [Eva] se va mântui prin naştere de prunci? Nu zice asta, ci zice că firea femeiască se va mântui. Dar nu aceasta [Eva] a călcat porunca? Ba da, Eva a călcat-o, dar neamul femeiesc se va mântui prin naşterea de prunci. Dar pentru ce nu zice că se va mântui [femeia] şi prin propria virtute? Nu cumva Eva a încuiat acest lucru şi pentru celelalte femei(11)? [Dacă-i aşa], atunci cum rămâne cu fecioarele, cu cele sterpe, cu văduvele care au rămas fără bărbat înainte să nască? Pier cu toate? Nu au nici o nădejde? Dar noi [ştim cu toţii] că fecioarele sunt cel mai bine pregătite şi probate [pentru mântuire]. Atunci, ce vrea să spună?

2. Unii zic că, după cum neamul femeiesc a fost supus [celui bărbătesc] de la plăsmuirea lor, prin cele întâmplate cu prima femeie, (căci, deoarece Eva a fost făcută după Adam şi a fost supusă lui, şi restul neamului femeiesc să se supună) tot aşa, pentru că Eva a călcat porunca, înseamnă că şi restul neamului femeiesc a călcat porunca. Dar [tâlcuirea] asta nu are sens(12). Căci acolo (în cazul creării Evei după Adam) totul a ţinut de darul lui Dumnezeu, aici (în cazul călcării poruncii de către Eva) însă ţine de păcatul femeii. Ceea ce zice, asta înseamnă [de fapt]: precum toţi oamenii au murit printr-unul, fiindcă acel unul a păcătuit, aşa şi tot neamul femeiesc a călcat porunca fiindcă femeia a călcat-o (vezi nota 15). Aşadar nimic să nu o întristeze [pe femeie]. I-a dat Dumnezeu mângâiere nu mică: să nască prunci.

„Bine”, [ar zice careva], „dar aceasta (naşterea de prunci) ţine de fire”. Dar şi aceea (moartea – vezi nota 17) ţine de fire. Că nu numai ceea ce ţine de fire (naşterea) i-a dăruit, ci şi creşterea de prunci.

Dacă vor rămâne”, zice, „în credinţă şi dragoste şi sfinţire, împreună cu întreaga înţelepciune”. Adică, dacă după ce-i naşte, îi păzeşte şi îi păstrează în curăţie şi dragoste. Şi nu mică plată vor avea pentru acestea, ci chiar foarte mare, fiindcă au crescut atleţi pentru Hristos(19). Iar „sfinţire” numeşte vieţuirea dreaptă şi „întreagă înţelepciune” cuviinţa (20).

 


 

(1) în Biserică totul trebuie să fie în bună rânduială. Fiecare din poziţia lui trebuie să facă ceea ce ţine de poziţia lui. Aceasta nu înseamnă sistem de subordonare tiranică, ci armonie ca între cetele îngereşti. Important este ca fiecare să-şi facă lucrarea specifică funcţiei sale şi nu alta, având conştiinţa că trupul Bisericii trebuie să aibă folos, nu cu, mădularul egoist. Iar respectarea acestei rânduieli nu se poate face dacă nu-şi îndeplineşte fiecare din inimă, ca înaintea lui Dumnezeu, lucrarea sa.

(2) Discuţia era despre tăcere. Iar a nu învăţa pe altul nu este decât un caz particular al tăcerii. Dar apostolul discută cazuri particulare pentru a arăta că ele nu pot fi supape prin care am putea scăpa de regula generală, ci nu sunt decât particularităţi ale unei porunci generale. Dacă am ţine cu sinceritate porunca generală care cuprinde toate cazurile particulare, nu am avea probleme cu aplicarea ei în cazuri particulare. Dar pentru că suntem vicleni, tot timpul încercăm să ne folosim de o poruncă generală aplicând-o în cazurile particulare în folosul patimilor noastre. Ceea ce vizează sfântul Pavel ar fi nu să ajungem nişte cazuişti care să jonglăm cu fineţe, dar egoist, cu cazurile când avem voie sau nu să facem ceva, ci să ne schimbăm în adânc şi să nu mai punem în discuţie legile Iui Dumnezeu funcţie de patimile noastre.

(3) Întâietatea o are prin ordinea şi felul creării lui de Dumnezeu. Deci e vorba de o întâietate dată de însuşi Dumnezeu. Acest tip de întâietate nu periclitează egalitatea celor doi în faţa lui Dumnezeu, căci nu a ţinut de alegerea lor. Dar există o ierarhie pe care au adăugat-o oamenii prin voia lor. Eva a păcătuit mai întâi, deci ea, de bună voie, s-a pus pe sine sub Adam. De data aceasta este o subordonare care nu mai este curată şi afectează relaţiile dintre cei doi şi dintre ei şi Dumnezeu. Primul tip de ierarhie, cel curat, dat de Dumnezeu prin creaţie, nu afecta nici relaţiile dintre ei, nici dintre ei şi Dumnezeu.

(4) Atunci când i-a dat să mănânce din fructul oprit.

(5) Dumnezeu nu a făcut decât să „pecetluiască” alegerea femeii.

(6) Adam avea circumstanţe atenuante, în plus, el nici nu aruncă vina toată pe Eva, căci nu spune că „m-a înşelat”, ci „mi-a dat”, deci eu puteam să refuz. Eva în schimb nu spune că şarpele ,,i-a dat”, ci că „a înşelat-o”, adică vrea să se scoată oarecum nevinovată. De altfel e ruşinos să fii dus de nas de unul mai jos decât tine. Adam îşi recunoaşte totuşi o parte din vină şi de aceea apare această ierarhie între bărbat şi femeie, dar care deja ţine de lumea căzută sub păcat. Dacă oricare dintre ei şi-ar fi asumat întregul păcat şi şi-ar fi cerut iertare, Dumnezeu i-ar fi iertat. Adam, recunoscând oarecum indirect o parte din vină, s-a smerit puţin şi de aceea a fost înălţat puţin faţă de Eva.

(7) De aici şi faptul că femeia este mai senzuală, mai aplecată spre materie şi simţire. Bărbatul în schimb este mai cerebral. Dar la început amândoi aveau atât mintea cât şi simţirea intacte şi curate, încât nu existau aceste diferenţe psihologice de gen. În Hristos fie că eşti bărbat sau femeie trebuie să dobândeşti mintea şi simţirea lui Hristos. Fiecare trebuie să lupte cu firea sa şi cu moştenirea adamică. Femeia să îşi întărească mintea încât să nu se lase dusă de simţire. Bărbatul să-şi moaie inima încât să-i dispară răceala. Hristos, ca om, avea mintea şi inima unite. De aceea şi puterea numelui Său uneşte mintea şi inima noastră. Bărbatul şi femeia sunt complementari doar după cădere. În Hristos, dacă ajungem la acea conştiinţă, fiecare trebuie să fie un om complet. Rostul căsătoriei este tocmai ca, plecând de la aceste diferenţe psihologice, prin luptă susţinută împreună şi ajutându-se unul pe altul, să ajungă fiecare să devină un om complet. Atunci fiecare şi-1 va asuma pe celălalt şi vor deveni egali şi jertfelnici unul faţă de altul şi faţă de aproapele. Dar până să ajungă acolo trebuie să se pornească, fără resentimente şi mândrie falsă, de la ierarhia dată şi moştenită fără să vrem de la înaintaşi prin cădere.

(8) Eva prin cădere şi-a modificat specificul feminin curat. Acest specific modificat, aplecat spre senzualitate, spre lipirea de materie cu inima etc. se transmite tuturor femeilor, căci şi ele sunt părtaşe firii deja slăbănogite prin Eva. Tandreţea, duioşia etc., prin însăşi noua funcţie de mamă dobândită după cădere, au devenit mult mai accentuate la femeie decât la bărbat. Dar şi bărbatul trebuie să le redobândească, căci le-a avut. Nici o mamă nu poate fi mai duioasă decât Hristos. Acelaşi raţionament trebuie făcut şi faţă de cerebralitatea bărbătească.

(9) Dereglările produse în firea fiecăruia s-au transmis genetic la urmaşi.

(10) Adam s-a pierdut prin Eva. Firea bărbătească s-a pierdut prin firea femeiască. Poate de aceea a îngăduit Dumnezeu ca pruncii să se nască din femeie, ca firea femeiască să aducă spre viaţă şi spre izbăvire pe alţii şi să-şi răscumpere astfel greşeala de a duce pe altul în pierzare. După cum a fost instrumentul de a duce la pierzanie pe altul, tot aşa a primit canon, dacă vrea să şi-l asume, să ducă la mântuire pe alţii. Şi după cum în rai a dus la pieire pe cel din care ea venise la existenţă, aşa şi acum să ajute la mântuire pe cei care veneau la existenţă prin ea. Dacă Adam ar fi păcătuit poate prin el s-ar fi născut prunci? (E doar o întrebare şi nimic mai mult). După cum Adam a purtat-o în sine pe Eva, aşa şi femeia, pentru a plăti aceasta, poartă în sine pe alţii. Aspectul esenţial al mântuirii prin alţii este „creşterea de prunci”, nu neapărat naşterea lor trupească. Poţi fi maică duhovnicească şi ca monahie, ca profesoară etc. împlinirea duhovnicească ca maică este mult mai mare decât cea trupească. Dacă eşti maică duhovnicească cu adevărat, nu mai simţi nevoia să fii şi maică trupească, dar dacă eşti doar maică trupească şi nu şi duhovnicească pentru copiii tăi, îţi este spre osândă faptul de a fi mamă şi n-ai nici un folos pentru veşnicie.

(11) Dacă Eva n-a fost virtuoasă, nu cumva acest lucru s-a transmis şi celorlalte femei şi atunci ele ar fi incapabile de virtute? În nici un caz. Virtutea ţine de libertatea persoanei şi nu de urmările pe care le avem în fire de la Adam şi Eva. Tăria virtuţii poate fi influenţată de păcatele sau virtuţile practicate de înaintaşi şi ale căror predispoziţii s-au transmis urmaşilor, dar nu alegerea virtuţii. De la protopărinţi moştenim urmările păcatului, dar în nici un caz virtutea sau păcătoşenia ca alegere. Aceste lucruri ţin de persoană şi de libertatea ei.

(12) E limpede că nu se transmite nici o vinovăţie urmaşilor, ci doar alterări ale firii.

(13) În cazul creării Evei după Adam.

(14) În cazul călcării poruncii de către Eva.

(15) Adam a păcătuit şi moartea, ca urmare a păcatului, a trecut la toţi. La fel Eva, ca reprezentantă şi mamă a genului feminin, a călcat porunca şi urmările acestei călcări au trecut în toate femeile care-i poartă firea marcată de acea cădere.

(16) Naşterea de prunci.

(17) Moartea care a intrat în firea omenească. După cum omul se poate folosi de condiţiile căderii fie în chip mântuitor, ca să ajungă la conştiinţa păcătoşeniei sale şi la dorinţa unui mântuitor, fie în chip pierzător, legându-se pătimaş de lumea căzută, la fel femeia se poate folosi de naşterea de prunci spre mântuire, dacă îi creşte în virtute sau spre pierzanie, dacă îi creşte în păcate. Datul existenţial ţine de fire, felul de întrebuinţare de libera alegere.

(18) Naşterea de prunci.

(19) A creşte atleţi înseamnă că îi învăţ de mici lupta, îi antrenez permanent pentru ca să facă faţă luptelor. Dacă există respiro-uri şi pauze lungi în antrenamente, luptătorul îşi pierde forma. Antrenamentul trebuie să fie neîncetat, minuţios şi riguros făcut.

(20) Cuviinţa nu înseamnă politeţe fadă, ci bună rânduială înlăuntru şi în afară. Politeţea este un caz particular al cuviinţei şi al vieţuirii măsurate. Cuviinţa este controlul tuturor patimilor de orice natură ar fi ele.

Sursa: Omilia IX din Comentariul la epistola I către Timotei


Al cui chip să purtăm? (1) – câteva cuvinte ale Protos. Nicodim Măndiţă adresate bărbaţilor, despre barbă

Al cui chip să purtăm? (2) – câteva cuvinte ale Pr. Filothei Zervakos adresate femeilor, în legătură cu ţinuta


57 comentarii on “Al cui chip să purtăm? (3) Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă”

  1. […] N-am cuvinte: Al cui chip să purtăm? (3) Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă […]

  2. aurora spune:

    Surorilor, daca vreti sa va mantuiti, renuntati la gateli, par vopsit, unghii lacuite, ruj pe buze si pantaloni. Imbracati-va cuviincios si in biserica si pe stada si cautati sa atrageti cat mai putin atentia barbatilor asupra voastra ! Nu va mai impodobiti in fel si chip, cu cercei atarnatori, cu lanturi grele la gat si cu inele multe la degete ,ca toapele fara cultura, nu va mai tundeti scurt, ca barbatii pt. ca va sta urat , va masculinizeaza si este mare uraciune inaintea lui Dumnezeu sa va tundeti scurt, doar nu ati facut citostatice ca bietele persoane bolnave de cancer ! Puneti-va un batic pe cap cand intrati in biserica, credeti-ma rugaciunea voastra nu e primita la Dumnezeu cand sunteti cu capul descoperit . Toate naravurile voastre fudule nu fac decat sa strice randuiala in biserica, aducand duhul seculartist al protestantilor si ratacitilor ! Macar una daca va urma sfaturile mele – care nu sunt de la mine, ci de la duhovnici imbunatatiti – si tot va fi un castig imens. Doamne ajuta !

  3. Monica spune:

    Mie mi-ar placea sa nu mai murim de grija altora .Ci de pacatele noastre.

  4. Monica spune:

    si la habotnicie si prefacatorie.

  5. Monica spune:

    Nici baticul si nici falsa smerenie nu ne vor duce in rai si nici muritul de grija altora.

  6. Monica spune:

    „nu va mai tundeti scurt, ca barbatii pt. ca va sta urat„
    Uite asa urata cum sunt in fata lui Dumnezeu si a altor (parerea ta care nu e adevarul universal valabil ) ,cu parul scurt , viitorul meu sot va trebui sa ma placa asa cum sunt.Dupa cum si eu il voi placea ptr ce este el ,si nu dupa standardele de multe ori imbecile ale societatii.
    Ca sa nu mai zic ca pana si duhovnicul meu mi-a spus sa nu cadem in habotnicie , cand i-am spus de parul meu scurt si de batic .
    Cat despre Dumnezeu ,macar daca ar fi asta cel mai mare pacat inaintea Lui.
    Conteaza cum te duci la biserica,ca degeaba iti pui batic daca desfranezi cu mintea si esti prefacuta .
    Cat despre mine ,am par scurt ,nu port si NICIODATA nu voi purta batic in biserica ,dar ma duc imbracata decent ,ptr a nu sminti pe nimeni .Ptr ca nu ne ducem in Biserica ptr a flirta sau a ne baga in seama cu unii si cu altii,ne ducem sa ascultam Cuvantul lui Dumnezeu.

  7. Monica spune:

    ASTA E SI DUMNEZEU TREBUIE SA MA ACCEPTE ,CUM SI EU TREBUIE SA ACCEPT HOTARARILE LUI.POATE NICI MIE NU-MI PLAC MULTE DIN DECIZIILE LUI CU PRIVIRE LA MINE ,SA ASTEPT , SA NU MI SE INDEPLINEASCA RUGACIUNILE ETC. SI ACCEPT.
    CRED CA VA TREBUI SI EL SA MA SUPORTE ASA CUM SUNT -PACATOASA SI CU PARUL SCURT.

  8. Florin M. spune:

    Monica,
    Ce iti spune duhovnicul ar trebui sa tii pentru tine. Pentru ca a avut unele motive pentru care ti-a spus ca nu e nevoie sa porti batic. Poate ti-a spus-o stiind ca te-ai mandri daca te-ai duce cu batic si atunci ar fi mult mai grav. Poate ti-a spus asa stiind ca nu-ti place ideea de batic si atunci a preferat sa ramai in biserica asa cum esti acum, sa te tiid e drumul acesta bun pe care te afli si cu timpul vei intelege si rostul baticului. Alt motiv pentru care nu ti-a spus de batic poate fi si ca nefiind casatorita, nu ai avea nevoie.
    Insa, dupa cum spunea un parinte (voi cauta textul acela si-l voi pune pe site) – nu putem face o teologie a baticului daca n-am facut inainte o teologie a capului. Tocmai de-asta iti spun si eu: daca duhovnicul tau ti-a spus ca n-ai nevoie de batic in biserica, asculta de dansul; dar nu se va supara, cred, daca intr-o zi vei decide sa vii cu batic pe cap. 🙂
    Baticul e purtat de femei in special pentru a arata ca au „cap”.
    In Sf. Scriptura, la I Corinteni, 11,10 scrie ca: „De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.”
    In predaniile bisericii se spune ca femeia trebuie sa-si acopere capul in biserica. Parintele Cleopa include aceasta in datoriile crestinilor ce merg la Sfanta Biserica: „Credinciosii sa fie imbracati curat si cat mai cuviincios, iar femeile sa aiba capul acoperit si chipul smerit”.
    Poate ca acum nu intelegi de ce, dar cu timpul, o vei face.

    Cat priveste ceea ce ai scris tu ca Domnul trebuie sa te suporte asa cum esti… Problema este ca El are nevoie de tine din dragoste nemarginita ce-ti poarta (ce simte un parinte pentru copilul lui e nimic fata de infinitatea de dragoste a Domnului pentru fiecare dintre noi), dar tu ai nevoie de El pentru ca sa existi. TU nu poti fara El. Gandeste-te bine!

    Doamne ajuta!

  9. Monica spune:

    „TU nu poti fara El. Gandeste-te bine!„
    SUSTINEAM EU CONTRARIUL ,CA NU-MI ADUC AMINTE SA FII SPUS ASA CEVA.
    SI NU ,MOTIVELE TALE NU SE REGASESC IN MOTIVATIA PREOTULUI .
    PREOTUL A SPUS CA UN CRE4STIN TREBUIE SA TRAIASCA POTRIVIT TIMPULUII IN CARE ESTE EL.ASTA A FOST MESAJUL LUI -PTR CA ASTA A SI SPUS.

  10. Monica spune:

    IAR PRIN ASTA EL NU PROPOVADUIA PROBABIL CUM VEI CREDE TU -DESFRANAREA SAU TRANSFORMAREA BISERICII IN ALTCEVA- CI DOAR SA NU FIM HABOTNICI ,INADAPTATI.

  11. Monica spune:

    „Baticul e purtat de femei in special pentru a arata ca au “cap”.„
    SCUZE DAR MI SE PARE PROSTIE.NU DIN PARTEA TA ,CI IDEEA IN SINE.ACELASI LUCRU ERA SUSTINUT SI TEORIA CU BARBA -SEMN DISTINCTIV PTR BARBAT.
    DE PARCA DACA NU AI AVEA BARBA ,TE-AS LUA DREPT FEMEIE .HAI SA FIM SERIOSI.MA INDOIESC CA TE-AS CONFUNDA CU O DOMNISOARA.

  12. Monica spune:

    PS- NU-MI MAI DA CITATE DIN TOT FELUL DE OAMENI AI BISERICII ,PTR CA EU DISCERN LUCRURILE ,SI NU IAU LITERA DE LEGE CE SPUN EI.SI EI SUNT OAMENEI PANA LA URMA SI NU SUNT INFAILIBILI IN JUDECATI.
    NUMAI SECTANTII (SI AICI NU MA REFER LA PROTESTANTI ) IAU LITERA DE LEGE CE LE SPUNE GURU.SI SE SUPUN INTOCMAI LUI.

  13. Florin M. spune:

    Monica, de ce reduci totul doar la aspectul extern? Si aici ma refer doar la depsebirile dintre barbat si femeie la care faci apel.
    Nu domnule, barba nu se poarta numai pentru ca este semn distinctiv. Asta era doar un argument pentru aceia care ar avea nevoie de asta.
    Dar spune-mi tu: pentru ce sustii ca barbatii trebuie sa se rada? Sunt mai frumosi? Par mai curati? Ori, daca par mai curati, inseamna ca sunt? Crezi ca aceasta „curatie” a fetei arata vreo curatie a sufletului lor?
    Ai nevoie de citate despre barba? Nu cred, cred insa ca si citate daca ai avea, tot ce vrei tu ai sustine.
    Ai nevoie de citate despre acoperirea capului femeilor? Ti-am dat si degeaba (deocamdata).

    Repet: ce ti-a spus tie duhovnicul este ceva particular, care ti se potriveste tie in momentul acela. Nu inseamna ca e un adevar general valabil. Asculta conferinta Pr. Rafail Noica „Despre duhovnicie” si ia aminte la ce spune parintele acolo. Sa vezi care e relatia dintre duhovnic si ucenic, ce taina mare este.

    „DE PARCA DACA NU AI AVEA BARBA ,TE-AS LUA DREPT FEMEIE .HAI SA FIM SERIOSI.MA INDOIESC CA TE-AS CONFUNDA CU O DOMNISOARA.”
    Nu e vorba de confundat o persoana cu una de sex opus, dar incep sa se confunde identitatile unora cu ale altora. Vorbesc aici despre miscarea feminista prin care femeile au inceput sa aspire la ocupatiile, functiile, infatisarea barbatilor. Vezi ceva rau in asta? Doar e modernitate, nu? Secolul 21…

  14. Monica spune:

    CE INSEAMNA JUDECATA CU DUBLA MASURA -ADRIANA -„Macar una daca va urma sfaturile mele – care nu sunt de la mine, ci de la duhovnici imbunatatiti – si tot va fi un castig imens.„
    DACA EU AM O PARERE CONTADICTORIE-NU AM VOIE SA SPUN CE MI-A ZIS PREOTUL.EL NU E PRINTRE DOHOVNICII IMBUNTATITI ?SAU NUMELE CONTEAZA
    VOI NU INTELEGETI DE FAPT MESAJUL MEU -FACETI DIN BATIC SI BARBA VIRTUTEA SUPREMA.
    „Dar spune-mi tu: pentru ce sustii ca barbatii trebuie sa se rada? Sunt mai frumosi? Par mai curati? Ori, daca par mai curati, inseamna ca sunt? Crezi ca aceasta “curatie” a fetei arata vreo curatie a sufletului lor?„
    VEZI ,CUM TRAGI CONCLUZII CAND NU STII NIMIC DESPRE MINE.AM SUSTINUT EU ASA CEVA? TI SE PARE CA URASC PE CEI CU BARBA? DOAMNE FERESTE.
    CE MA DERANJEAZA REPET E A FACE DIN NIMIC VIRTUTE ;ACUM DACA EU AS PURTA BATIC AS FI O SFANTA NU?
    SI DACA TU AI BARBA ESTI MAI BUN DECAT CEI FARA?
    DESPRE ASTA E VORBA – A RIDICA NIMICUL LA RANG DE MARE VIRTUTE.A TE PREOCUPA DE FATADA .

  15. Florin M. spune:

    Monica, ma intreb de unde atata agresivitate la o fata?
    Ti se pare ca am spus eu undeva de barba, de batic, de tacerea femeilor doar de fatada??
    Nimeni nu a spus aici sa facem ceva de fatada, de spoiala… Nimeni.
    Aurora a folosit cuvantul „imbunatatiti” – se referea la duhovnici precum Pr. Arsenie Boca, Pr. Cleopa etc. Nu inseamna ca tu sa nu-ti asculti duhovnicul, sau ca al tau nu e vrednic.

    Am vazut ca citesti comentariile, deci sper ca il citesti si pe asta, pana la capat 🙂

    Mai jos iti pun cuvintele Pr. Arsenie Muscalu, din conferinta „Viata in Biserica”.
    Intrebare:
    – Ce ne puteti spune despre tinuta tinerilor in Biserica si in afara ei? De exemplu, sunt unele controverse daca fetele trebuie sa poarte capul acoperit si in afara Bisericii.

    Raspuns:
    – Sfantul Apostol Pavel spune ca femeile trebuie sa fie acoperite in Biserica. Despre asta ne vorbeste limpede. Ce trebuie sa faca in afara Bisericii? As zice ca asta tine de taria sufletului lor. N-as impune nimanui lucrul acesta. Asa cum sunt lucrurile astazi, in lumea noastra, in care stapaneste apostazia – nu o spun eu, ati vazut, o spune si Episcopul Nicolae Velimirovici, o spun toti parintii duhovnicesti care au trait vremea din urma – intr-un fel, pentru cineva care face lucrul acesta cu sinceritate, este ca o marturisire, ca o marturisire a lui Hristos. Poate ca nu toti au taria sa faca asta dintr-o data.
    Am dat mereu exemplul, cand mi s-au pus intrebari asemanatoare, exemplul Marelui Mucenic Teodor Stratilat. Era general al armatei romane. In vremea in care a trait el stapanea idolatria in Imperiul Roman. El fara indoiala ca avea unele obligatii legat de acest cult idolatru, odata ce era ofiter superior al armatei romane. O vreme a reusit sa-si pastreze credinta in ascuns. Era crestin, dar nu se arata pe fata ca este crestin. Nu arata prin nimic altora ca este crestin. Dar a simtit ca nu se poate – de la un moment dat a simtit ca nu se mai poate sa ramana asa. Eu as zice ca, chiar Harul l-a ocrotit ca nimeni sa nu inteleaga cum ca el in taina este crestin. El stie cum s-a strecurat printre toate. Dar a sosit si momentul in care a simtit ca nu se mai poate altfel si atunci a cerut de la Dumnezeu mai intai un semn de incredintare, sa-i spuna Dumnezeu daca este cazul sa-si de ape fata credinta – pentru ca el stia ce urmeaza – sau sa mai astepte. El a trimis pe unul dintre slujitorii lui cu un brau, in semn al demnitatii lui de ofiter, la biserica, sa-l aseze pe Altar, pe Sfanta Masa. Si a zis el lui Dumnezeu: “Doamne, daca va intra intai preotul Bisericii si va ridica braul de acolo este semn ca a sosit momentul. Daca-l va lua altcineva, voi mai amana”. Se temea ca nu cumva marturisind pe fata ca este crestin, apoi sa nu aiba tarie sa rabde chinurile si in chinuri sa se lepede de Hristos. Avea nevoie de o marturie a lui Dumnezeu ca sa stie daca Dumnezeu binecuvinteaza marturisirea lui pe fata pentru ca stia ca fara Domnul nu este cu putinta sa duci pana la capat alergarea muceniciei. A randuit Dumnezeu asa ca preotul sa intre mai intai, Auxentie mi se pare ca il chema pe preot, sis a ridice de acolo braul lui. El a marturisit pe fata ca este crestin, a fost prins, schingiuit, chinuit cu chinuri groaznice si in toate a ramas neclintit. Si si-a dus lupta marturisirii pana la capat.
    As zice ca cele spuse despre el pot sa fie un model si pentru noi. Cat omul simte ca nu are inca taria unei marturisiri pe fata cred ca nu greseste daca ramane cumva mai intru ascuns, dar ramanand intru ascuns sa nu fie las si sa nu dormiteze, ci sa se straduiasca pentru cresterea lui launtrica, pentru ca sa poata sa ajunga la un moment dat la taria unei marturisiri barbatesti, a unei marturisiri fatise. Deci in spiritul celor spuse, cred ca este de la sine inteles raspunsul pe care am vrut sa-l dau.

    Ai vazut ce zice? „pentru cineva care face lucrul acesta cu sinceritate, este ca o marturisire, ca o marturisire a lui Hristos. Poate ca nu toti au taria sa faca asta dintr-o data.”
    Nu spune DE FATADA, ci CU SINCERITATE.

  16. […] Al cui chip să purtăm? (3) Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă […]

  17. […] Al cui chip să purtăm? (3) – despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă (Sf. Ioan Gură de Aur) […]

  18. […] Al cui chip să purtăm? (3) Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă  […]

  19. […] întru Cuvânt … on Al cui chip să purtăm? (5) …Război întru Cuvânt … on Al cui chip să purtăm? (3) Des…Război întru Cuvânt … on Al cui chip să purtăm? (1…Florin M. on „Mai avem […]

  20. […] Al cui chip să purtăm? Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă […]

  21. […] Al cui chip să purtăm? Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă […]

  22. eu spune:

    manusi,caciula,palton,chiloti,sosete sunt haine pentru femei sau pentru barbati?
    daca aveti de gand sa imi raspundeti ca sosetele pt femei sunt croite altfel decat cele pentru barbati atunci vreau sa intreb altceva, pantalonii de femei nu sunt croiti altfel decat cei pt barbati???? unde e logica? ops, am uitat, religia e ilogica, ba nu, oamenii e prea prosti ca sa-o-nteleaga

  23. Florin M. spune:

    draga „eu”
    te iau asa cum vrei sa pari, nestiutor, si iti raspund:
    manusi, caciuli, sosete – pot fi si unisex (asa se numeste, nu?), dar si speciale, cu mici diferente. Si nu e vorba doar de croiala.
    palton, chiloti – daca n-ai sesizat diferentele singur, chiar te compatimesc.

    si mai e ceva: BUNUL SIMT – e doar pentru femei, sau si pentru barbati? Ori e in functie de „religie”? Sa inteleg ca ateii ca tine n-au nicio treaba si pot fi nesimtiti cat cuprinde?

  24. eu spune:

    draga florin m.
    te iau ca pe ceea ce esti, un crestin atotstiutor, si iti raspund:
    da.unisex se numeste. tocmai asta nu pricep: de ce manusile,sosetele,chilotii pot fi unisex, iar o pereche de pantaloni nu, aia e vesmant barbatesc. pe baza a ce s-a stabilit diferenta? ca de sosete au nevoie ambele sexe? pai si de pantaloni au. eu de exemplu nu as putea ca la sport, cand ma dau peste cap, sa fac lucrul asta in fusta.
    si compatimeste-ma ! n-am sesizat diferentele! dar poate esti amabil sa mi le spui tu.
    cat despre bunul simt ce sa zic?… cred ca merge la ambele sexe. si nu in functie de religie, ci in functie de alte coordonate, gen: educatie, cultura etc.
    d. atotstiutor, e o problema, nu sunt ateu. am alta religie, ia gandeste-te care.
    o curiozitate am, pentru ca nu st de acord cu tine trebuie sa fiu ateu? asta e un fel de- nu iti place cola? mie imi place? daca mie imi place si tie nu inseamna ca tu esti un prost!(adjectivul nu face trimitere la tine, era doar un exemplu- asta ca sa nu existe neintelegeri).
    te-as mai ruga sa nu cataloghezi persoane pe care nu le cunosti. e urat si da dovada de… altele

  25. Florin M. spune:

    Draga oaspete,
    In primul rand, cand intru in „casa” cuiva, ma sterg macar, inainte, pe picioare ca sa nu-i murdaresc omului casa… Apoi, daca tot e usa deschisa si intru, ma recomand intai, nu intru direct, tipand la el spunandu-i ca nevasta-sa e urata. Nu-i vina mea ca tie ti se pare ca „religia e ilogica” – din cuvintele astea reiese ca n-ai nicio religie, de aici „catalogarea” mea.
    Dupa aceea, daca totusi sunt nesabuit si omul imi face observatie pentru nesimtirea mea de a da buzna neincaltat si de a-i vorbi urat, si se mai si oboseste sa-mi explice treaba cu nevasta, cum ca fiecare are ce IUBESTE, ce-l odihneste si potrivit inimii sale, macar incerc sa cobor tonul.
    Nu de alta, dar fiind in casa lui, m-ar putea „cataloga” in vreun fel care mie nu-mi convine, dar sa aiba dreptate…
    Asa ca nu sunt prost-crescut – si prin asta nu fac aluzie la tine – si iti mai dau inca o sansa, doua, trei, n… Nu ma supar pentru mine, dar nu-mi vorbi urat Biserica! Daca o mai faci, ramai „in aer”.

    Pe de o parte, daca ai alta „religie”, pt ce te doare capul ce facem noi in Biserica?
    Iar pe de alta, ia gandeste-te putin: iti cere cineva „din Biserica” sa faci sport in fusta? Si cand intri in Sfanta Biserica, intri imbracata ca la sala de sport? NOI, ORTODOCSII (aceia care vrem sa stim), STIM ca si in viata de zi cu zi ar trebui sa ne purtam ca si in Biserica, pt ca Dumnezeu e pretutindeni. Asadar, buna cuviinta nu trebuie sa ne paraseasca nici in biserica, nici in afara ei.

    Nadajduiesc ca vei reveni la sentimente mai bune, mai pasnice in ceea ce ne (ma) priveste.
    Doamne, ajuta!

  26. eu spune:

    indiferent in ce casa esti sau nu esti, nimeni nu are dreptul sa te jigneasca in vreun fel. adica tie ti s-ar parea normal ca o persoana sa fie tratata rau doar pentru ca e pe ” teritoriu ” strain? mie nu. omul trebuie sa fie om si tratat ca atare peste tot. poate exagerez eu, dar pentru afirmatia ” religia e ilogica ”, pe care am facut-o, mi se pare de prost gust sa mi se spuna ce religie am sau nu am. in plus, afirmatia am facut-o intr-un anume context ( stii cum e cu schema comunicarii: emitator, receptor, cana, cod, context, mesaj ).
    sa revin la sentimente mai bune nu am de ce pentru ca nu am nimic impotriva ta, habar n-am cine esti. in general nu-mi consum energiile in felul asta.
    poate ai crezut ca glumesc sau imi bat joc,dar chiar nu pricep faza cu femeile trebuie sa se imbrace asa, barbatii asa, femeile nu au voie sa poarte asta etc. Daca faci o fapta buna, ajuti un om, la ce conteaza ce treanta aveai pe tine cand ai facut-o? puteai sa porti frac sau o pereche de boxeri. in orice caz, ma mai intriga si pozitia unor reprezentantii ai bisericii ortodoxe, pe de-o parte femeilor li se interzice sa poarte pantaloni ” si-n in gradina casei lor ”, iar de cealalta parte aspectul exterior trebuie sa conteze prea putin, bogatia sa fie sufletul. deci cum ramane? ori pe jos ori in caruta?

  27. Florin M. spune:

    nu te-am tratat „rau” doar pt ca esti pe teritoriu strain, ci pentru ca ai intrat plin de noroi in casa mea si nu doar la intrare, ci ai venit chiar in camera de oaspeti.
    inteleg ca esti „invatata” sa contesti orice…
    n-as vrea sa ne pierdem in detalii, cu atat mai mult n-as vrea sa te supar, dar e posibil sa ai niste mici probleme de rationament (de logica): cand spui „religia e ilogica” spui (tu insati) ca religia (oricare ar fi ea) nu e buna (doar e ilogica, nu? – ai crede in ceva ce nu intelegi si nu vrei sa accepti?). Prin urmare, deductia logica (daca religia e i-logica) este ca nu ai nicio religie. N-are rost sa o mai scalzi, au fost cuvintele tale. Ori crezi in ceva… ilogic (?) si prin urmare am ceva dubii ca ne vom intelege (nu de alta, dar sunt o persoana logica). asta a fost explicatia pt care te-am „catalogat” ca „ateu”.

    Apoi, daca ai crede, intr-adevar, intr-un dumnezeu, ai sti ca „dumnezeul” acela seteaza o serie de reguli pentru cei care cred in el. Asa, de exemplu, Dumnezeu a lasat cele 10 porunci (sa NU furi, sa NU desfranezi, sa iti cinstesti parintii, sa NU ai alti dumnezei etc.), sau cele noua fericiri (fericiti cei milostivi, cei insetati pentru dreptate, cei saraci cu duhul, cei smeriti samd). Tot Dumnezeu a „lasat” Sfintele Taine (Liturghia, Spovedania-Pocainta, Impartasania si celelalte), a „lasat” sa fie cinstit El si „apropiatii” Sai (sfintii) prin icoane, a „lasat” pe cei ce vor face legatura intre El si noi, prin administrarea Sfintelor Taine – preotii, si ne-a poruncit noua sa ascultam de ei, spunand ca „cine va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta, iar cine se leapada de voi, de Mine se leapada” (am parafrazat). Dumnezeu, de fapt, nici nu porunceste, El doar recomanda, ne spune ca daca vrem sa ne fie bine, sa facem „asa”. Aceasta recomandare, insa, pentru ca e venita din partea Lui, pentru noi este porunca – de-asta i se spune asa…
    Iata, deci, ca Dumnezeu ne lasa liberi, PERFECT liberi sa facem ce vrem, dar ne spune si ce sa facem DACA VREM ca dupa moarte sa fim cu El, in Ceruri. Acum, fiecare face ce vrea si dupa ce va muri va ajunge unde si-a dorit din timpul vietii. Dumnezeu ne lasa sa alegem, dar nu ne lasa nestiutori, caci ne da posibilitatea sa aflam ce trebuie sa facem ca sa avem „viata din belsug” (cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide).
    Dumnezeul meu este Iubire, este singurul Care S-a intrupat ca om, din dragoste pentru noi, pentru fapturile sale, pentru ca TOTI sa Il cunoastem, sa putem trai cum se cuvine. A inviat din morti pentru ca noi sa cunoastem ca putem invia si noi, daca spunem ca El: „Tata, faca-se Voia Ta” si asta inseamna sa traim cum „se cuvine”, nu cum vrem noi. Noi, fara Dumnezeu, nu putem sti singuri ce ne trebuie, pentru ca suntem aplecati spre placere, nimeni nu alege sa sufere daca nu are un reper sigur, si ce „reper” poate fi mai sigur decat Dumnezeu, Acela Care ni se arata in atat de multe feluri, prin orice fapta buna (aici vorbesc in primul rand de rugaciune, de recunoasterea pacatelor, apoi de faptele bune in raport cu ceilalti)
    Aceasta „cuviinta” de care zic mai sus implica ascultare, implica invatare prin exercitiu, caci ne raportam la un Adevar SIGUR, nu la ceva ambiguu. Dumnezeul Cel Adevarat este sinceritatea absoluta, este dragostea absoluta, si Il putem cunoaste si numai daca Il chemam in rugaciune, in mod sincer, si apoi daca ascultam cuvantul Lui. Nu e simplu de „ascultat” si de „facut” Voia Sa, pentru ca aceasta „ascultare” vine, de obicei, in opozitie cu voia mea. Ca sa fac Voia Sa trebuie sa renunt eu la voia mea, caci stiu sigur ca El imi vrea binele.

    Nadajduiesc ca Domnul iti va ajuta sa intelegi, sa te lumineze, putin cate putin, nu neaparat prin cuvintele mele, ci mai ales din dorinta ta de a-L cunoaste.
    Si iti multumesc ca n-ai nimic cu mine, sper ca intelegi ca nici eu nu am, in ce te priveste, decat sentimentul ce-l are cineva care primeste la el pe cineva necunoscut.
    Vezi tu, in ce priveste blogul acesta, eu il privesc ca pe o casa. Ma ocup de el atat cat pot, il „aranjez” cat si cum pot, pentru ca oricine intra sa nu gaseasca decat curatie. Nu ma intereseaza luxul, nu ma intereseaza vorbele frumoase de fatada, ci pun accentul pe curatie, pe sinceritate.
    Si apropos de curatie si cuviinta (nu se poate una fara alta), referitor la afirmatia ta: „Daca faci o fapta buna, ajuti un om, la ce conteaza ce treanta aveai pe tine cand ai facut-o?” – intr-adevar nu conteaza ce ai pe tine, dar nu-mi spune ca e tot una daca faci milostenie imbracat cuviincios, sau doar in lenjerie intima… Hai ca aici chiar e simplu.
    Iar in ce priveste „interzicerea” pantalonilor la femei trebuie sa-ti spun ca nu le interzice nimeni. Daca ai fost intr-o biserica ortodoxa, ai vazut ca sunt foarte multe femei in pantaloni si nu le da nimeni afara. Tot asa, pe strada, sau „in gradina casei lor”.
    „aspectul exterior trebuie sa conteze prea putin, bogatia sa fie sufletul” asa este! dar aspectul exterior nu vine din „asezarea” interioara? ma intorc la problema pantalonilor la femei (se poate face o extrapolare si la celelalte accesorii vestimentare) si mai fac odata apel la memoria ta: ai vazut, in biserica, femei in pantaloni prin care se pot distinge foarte usor formele corpului, sau in fuste foarte scurte, care fac, INVARIABIL, barbatii sa le priveasca? La capitolul asta, barbatii sunt mai slabi, asta e slabiciunea lor cea mai mare. Tocmai aici intervine cuviinta in ce priveste vestimentatia, acel bun simt care-ti spune sa-ti fie mila de celalalt. Acestea pe langa cuvintele din Sf. scriptura, care se refera direct la diferentele de vestimentatie dintre sexe.

    Iarta-ma pt mesajul prea lung si poate, mai greu de deslusit… Doamne, ajuta!

  28. eu spune:

    noroiul de pe bocancii mei se traduce prin – eu gandesc altfel decat tine deci la atac-. e ca si cum as incepe sa arunc cu bolovani in urma oamenilor cu par blond, nu de alta, dar al meu e saten.
    http://www.razboiulnevazut.org/articol/45/Femeia-Mantuirea-sau-osanda-barbatului
    http://www.ortodoxia.md/articole-si-publicatii/2111-ce-e-cu-tine-femeie-crestina-ortodoxa
    la articole de gen m-am referit cand vorbeam despre croieli si diferente; 2 preoti si 3 pastori zic ca da, 2 pastori si 3 pastori zic nu, iar turma crestineacsa isi alege una din variante. asta e unul din motivele pt care sustin in continuare ca religie e lipsita de logica sau poate in incercarile oamenilor de a interpreta evanghelii si biblii au ajuns sa denatureze tot adevarul. mi se pare ciudat ca membrii ai aceleiasi biserici au opinii atat de diferite. nu se presupune ca adevarul biblic e acelasi pentru toti? mare mi-a fost mirarea cand pe un site ortodox am citit ca intalnirile dintre o fata si un baiat ( intalnire in sensul de mers la film sau la suc sau la amandoua)sunt interzise, sunt un lucru rau. intai te casatoresti si apoi mergi la film. am ajuns la concluzia pe care acum cativa ani o detestam- fiecare cu dumnezeul lui.
    cat despre concluziile pe care le-ai tras in privinta mea tin sa mai precizez ca la facultatea in care invat e multa birocratie, detest asta, dar continui sa merg acolo la cursuri. conform logicii tale ar fi trebuit sa renunt si sa ma reorientez catre o alta institutie, doar ” n-o iubesc cu trup si suflet”, sunt nemultumit de activitatea secretariatului. indiferent in ce crede si ce face omul, el trebuie sa fie capabil de critica,sa imbratisezi o religie nu inseamna sa accepti totul, orbeste, chiar si ceea ce este contra convingerilor tale. crestin crestin, dar asta nu inseamna ca trebuie sa inchid ochii cand la tv arata un alt calugar facandu-si masaj erotic cu portarul.

  29. Florin M. spune:

    Eu,
    1. daca auzi de un doctor (barbat sau femeie) care profita de pacienti in sensul de a-i hartui sexual, mai mergi la medici, sau te tratezi singura?
    2. stii ca daca iesi pe strada, imbracat intr-un anume fel (sau deloc), esti arestat(a)? LEGEA asta de ce o intelegi si o respecti, iar „legea” Domnului, care spune ca e „VAI” de cel prin care vine ispita, NU VREI sa o intelegi si sa o respecti?
    Pentru ca asa cum ti-am spus si eu, in comentariile anterioare, diferenta asta intre femei si barbati pentru asta se face: barbatul e usor de ispitit de catre femei.
    Acuma, referitor la de ce nu e „voie” sa se imbrace barbatii in fuste – pai care barbat normal se imbraca in fusta? Suntem, cumva, la circ? 🙂
    Legea Domnului, cea aratata (explicata) noua atat de frumos prin Sfanta Sa Biserica nu ne-a fost data pentru a ne face rau, ci pentru a ne fi bine – si aici, dar mai ales pentru a ne bucura de Viata Vesnica. Asa cum parintele isi invata copilul sa faca binele, sa evite raul, pt ca asa ii va fi bine, tot asa si Domnul ne spune noua ce sa facem, cum sa facem… Diferenta este ca, in timp ce parintele mai poate gresi, Dumnezeu nu greseste. Sfatul Lui trebuie doar sa-l implinesti, si pt asta trebuie doar sa vrei. Il poti si intelege chiar, dar si pentru asta trebuie sa vrei (sa-l intelegi).
    Doamne, ajuta!

  30. Vlad spune:

    Buna tuturor.
    Am reusit sa imi pastrez rabdarea citind argumentele utilizatorului „Eu”. in afara de faptul ca religia e ilogica si toate nemultumirile ce le arata, cu exemple mai mult sau mai putin concludente, as dori sa stiu cateva lucruri:
    1. cine crezi tu ca ar trebui sa iti fie model de viata crestina, in primul si primul rand? (raspund eu inaintea ta: Iisus Hristos, care a spus la Matei 11, 29: Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. )
    2. Sf Ap Pavel – il consideri ca a fost un om ilogic in afirmatiile sale si in scrierile sale? daca nu, atunci te rog sa imi spui de ce nu asculti cuvintele lui, care nu le-a spus din proprie stiinta, ci, asa cum se stie, i-au fost transmise de Dumnezeu. in randurile urmatoare ai un paragraf din I Corinteni 11, 3-16:

    3. Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.
    4. Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său.
    5. Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă.
    6. Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.
    7. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.
    8. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
    9. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
    10. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.
    11. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
    12. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.
    13. Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
    14. Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung?
    15. Şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ.
    16. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.

  31. […] Al cui chip să purtăm? Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă […]

  32. […] Al cui chip să purtăm? Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă […]

  33. […] Al cui chip să purtăm? Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă […]

  34. […] Al cui chip să purtăm? Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă […]

  35. cornelusha spune:

    cata bataie de cap.. eu zic sa faca cine ce vrea si ce simte:)

  36. Florin M. spune:

    da, ce simplu!
    dar… a spus cineva altceva? normal ca fiecare face ce vrea, ca doar suntem liberi!
    pe mana noastra ajungem acolo unde „vrem”…

    va doresc sa faceti alegeri bune! 😉
    (fara nicio legatura cu alegerile locale de ieri)

  37. Gianina spune:

    Domnule Florin, esti inca unul dintre slujitorii Domnului care se bucura nespus ca femeia este o fiinta de categoria a doua in fata lui Dumnezeu. Cu cata osteneala si acribie incerci sa explici exasperant de rastalmacit cum femeia isi merita soarta de faptura supusa barbatului. Nu te supara, dar se simte o rea vointa in vorbele tale, bucuria de a face parte din genul privilegiat, falsa intelegere si falsa toleranta. De ce nu amintesti de faptul ca Noua Eva a rascumparat pacatele primeia, ca in Fecioara Maria umanitatea si-a atins maximul sau de valoare crestina. Mai presus de toata omenimea a fost o femeie. De ce nu amintesti ca Isus a fost vandut si tradat de barbati, dar nicioadata de femei. Ele l-au urmat peste tot, au escaladat toate greutatile vremii lor si i-au fost alaturi pana la mormant. Primele fiinte carora li s-a aratat Isus Dumnezeu cel Inviat au fost femei, nu barbati.
    Daca te vei uita in calendarul ortodox, vei vedea ca sunt atat de putine femei intr-o mare de mitropoliti, patriarhi, episcopi si apostoli. Si ce sunt acestea? Sunt mucenice, adica femei care si-au sacrificat viata pentru Cristos. Neinsemnata lor viata de femeie… Toata structura ierarhica a bisericii imi arata un singur lucru: ca barbatul alearga dupa functii si putere. Barbatul este mult prea adesea iubitor de sine, egoist si exploatator. Isus cerea smerenie si dragoste. Unde e smerenia in inima barbatului? Unde e dragostea, cand se erijeaza in judecator si stapan?
    Si a propos de Eva cea dintai. Ai uitat sa spui ca datorita ei omul judeca binele si raul. Se temea Dumnezeu ca omul sa nu ajunga asemeni lui, pe deasupra si nemuritor si i-a izgonit pe amandoi. Sa nu uitam ca toate aceste povesti sunt din Vechiul Testament. Ar trebui sa ne intereseze mai mult Evangheliile. Nicaieri Isus nu spune un cuvant rau impotriva femeii. Femeia ii era draga, vorbeste cu ea in public, o apara, o vindeca, ba chiar discuta cu straine, impotriva oricarei cutume existente atunci, cu o samariteanca si ii spune cu admiratie ca e mare credinta ei. Cautati in toate evangheliile si nu gasiti admiratia sincera a lui Isus pentru un om cum gasiti pentru aceasta femeie.
    As incheia cu cateva ganduri legate tot de Eva. Dumnezeu este Creator. Si tot ce a creat Dumnezeu a fost bun. Cu fiecare zi a creatiei, a creat lucruri tot mai minunate. Iar ultima sa creatie a fost femeia, pe care a facut-o direct din trup viu, din barbat, peste care suflase duh sfant. Si chiar asa, facand femeia a mai suflat inca o data duh sfant asupra ei. Sa imi spuneti va rog, care creatura din toata creatia Sa s-a bucurat de doua suflari de duh sfant. Femeia inseamna viata, iar viata inseamna Dumnezeu. Nu are cum sa nu iubeasca Dumnezeu femeia, nu are cum sa o considere mai prejos ca barbatul. Judecati fara ura si ranchiuna. S-ar putea sa fie cea mai draga lui. Si asa cum si-a supus fiul la chinuri pentru mantuirea altora, sa o supuna si pe ea la nedreptati in toata aceasta istorie a omului. Caci Dumnezeu da fiecaruia cat poate sa duca. Si femeia poate duce mult, pentru aflarea propriei smerenii si iubiri autentice.

  38. Florin M. spune:

    @ Gianina,
    Problema dvs nu sunt cuvintele mele, ci ale Sf. Ioan Gura de Aur si insasi Ortodoxia… Asa se intampla cand vorbesti „din afara” si intr-un fel, va inteleg. Lipsa de onestitate, insa, n-o inteleg.
    In calendarul ortodox nu sunt deloc „atat de putine femei intr-o mare de mitropoliti, patriarhi, episcopi si apostoli„, ci sunt chiar foarte multe femei. Faptul ca numarul femeilor sfinte din calendar poate fi mai mic decat al barbatilor nu are legatura cu cinstirea femeii in Ortodoxie si nici cu numarul lor real. Aici nu e vorba de statistica, nu conteaza numarul si numarul nu arata nimic.
    Va las comentariul postat ca sa fie mostra de judecata partinitoare. Eu nu am spus si nici din articol nu reiese ca femeia e „mai prejos” decat barbatul, ci ca este chemata la o alta misiune decat barbatul si ca nu-i este ingaduit sa faca unele lucruri – le spune insusi Pavel, sub lumina Duhului Sfant.
    Dumneata ca femeie poti nazui sa fii „preot”, dar asta e o problema personala, de constiinta, constiinta pe care ti-o adormi cu talcuiri dupa bunul plac, care zgandare orgoliul si gandirea – de tip feminist.
    Nici barbatul nu poate da nastere la copii si totusi ramane barbat si isi accepta conditia, multumind Domnului ca exista femeia si pt ca le-a facut pe toate „bune foarte”, fara sa nazuiasca sa-si depaseasca aceasta conditie.

  39. Gianina spune:

    Domnule Florin, imi dau seama ca ne aflam in paradigme de gandire foarte diferite. In asemenea situatie, un dialog real este anevoios, daca nu chiar imposibil. Daca as spune ca pasajele din Sf Pavel (vezi Timotei) sunt contestate de anumiti reprezentatnti ai apologeticii crestine ca neapartinand lui (se aduc argumente lingvistice si de ordin istoric) ar insemna pentru dumneavoastra o noua mostra de feminism mistificator din partea mea. Daca as spune ca barbatul nu isi poate depasi conditia de-a nu naste nici daca se da de trei ori peste cap, dar femeia poate fi preot la un simplu gest de bunavointa din partea capilor bisericii ar insemna sa ma tin de glume, atat de simplu si firesc ar fi. Pentru biserica a fost cel mai greu sa ia decizii simple si firesti. Ma gandesc la controversatele Sinoade (conciliile ecumenice), in care imparatii bizantini aduceau armata sa imprejmuiasca locul de intalnire, caci patimile si furiile erau mari din partea partizanilor sau „ereticilor” cand trebuiau sa convina asupra naturii divine sau asupra altor subiecte teologice. Se schingiuiau intre ei, reprezentantii aceluiasi Cristos (ma gandesc bunaoara la Maxim Marturistorul, fata de care am un sincer respect, fiind printre aceia care au redat valoare si stralucire omului, pe care l-au lasat confratii fara limba si ciung, dar, vai, cati altii au murit sau au fost mutiliati si mai rau). Se poate discuta pe sute de randuri despre abuzurile si exagerarile facute in numele credintei, si nu in afara bisericii, ci in interiorul ei, asemeni fratricidelor. Aceste grave neintelegeri nu erau dupa marea schisma, ci chiar si inainte ei, cand se puneau bazele teologiei crestine. Spun asta ca sa evit un posibil raspuns, cum ca biserica ortodoxa a fost pastratoarea adevaratei credinte. Asta o spun cei din interior. Sa spui care este adevarata credinta este o misiune cvasi-imposibila din interior. E ca si cum s-ar contrazice doua persoane si fiecare ar sustine ca el are dreptate. Este nevoie de cel putin un tert care sa spuna cine are dreptate. Si catolicii au sfintii lor, si catolicii au minunile lor, marturisirile lor de credinta si martirajele lor.
    Eu sunt ortodoxa, sa nu credeti ca sunt de alt rit, dar dincolo de frumusetea misticii ortodoxe, pe care cel mai bine o oglindesc parintii pustiei, dincolo de poezia ei neegalata de alte orientari crestine, gasesc ca este si multa obtuzitate, incetineala si uneori, din nefericire, rea vointa.
    Va multumesc ca ati lasat vizibila postarea mea anterioara si nadajduiesc ca imi veti raspunde si la aceasta. Doamne ajuta!

  40. Florin M. spune:

    @Gianina,
    Ortodocsi in Romania sunt foarte multi, procentual, si totusi Ortodoxia inseamna altceva decat simpla afirmare a apartenentei, desi nici aceasta nu e chiar putin lucru, daca ar fi sincera.
    In Ortodoxie numele lui Hristos este scris cu doi „i”, adica Iisus, nu „Isus” (adica „asin”). In Ortodoxie, sfintii si sfintele sunt cinstiti ca atare, Maica Domnului este mai mare decat toti sfintii, avem icoanele, Sfintele Taine – lucruri nemai-intalnite in alte „parti”.
    Apoi, un adevarat ortodox nu are indoieli asupra credintei sale, daca ar fi sau nu cea adevarata. Sfintii fac minuni, trupurile unora dintre ei raman neputrezite si raspandesc miresme foarte placute, Agheasma nu se strica si face minuni… Sunt doar trei dovezi de SFINTENIE care nu se regasesc in alte „rituri”, prin care Domnul Insusi arata autenticitatea Ortodoxiei.
    Nu este nevoie de un tert, pentru ca acela ar sustine doar parerea lui, n-ar putea fi obiectiv decat daca ar fi intru totul sincer si nepartinitor si lucrul asta este imposibil unuia care nu cinsteste icoanele, care nu cinsteste pe Maica Domnului, pe sfinti, adica pe Hristos cu tot ce este al Lui. Tertul de care avem nevoie este Insusi Hristos, care este Capul Bisericii (nu papa, nu pastorul X, nu altcineva).
    Felul dvs de a pune problema cand vorbiti despre Biserica, despre sfintii Ei, dar si despre Preotie, ma indeamna sa opresc aici aceste discutii, intrucat nu vad rostul acestor „polemici” de dragul discutiilor. Daca totusi sunteti ortodoxa si aveti indoieli in credinta, consultati Catehismul Ortodox si apoi marturisiti aceste ganduri unui preot duhovnic, la Sf. Spovedanie.
    Ma iertati!

  41. […] Al cui chip să purtăm? Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă […]

  42. marieta spune:

    Monica@. Ce duh te inversuneaza impotriva bunei cuviinte, despre care ne vorbesc Parintii Bisericii? ??Daca tu nu esti in stare sa te conformezi,recunoaste-ti mindria,si slabiciunea,si nu mai da sfaturi la altii (care te baga in seama).Tu nu esti model de urmat. Modele sunt MAICA DOMNULUI, si Sf.Fecioare.

  43. Florin M. spune:

    @marieta
    Desi va impartasesc opinia, vreau doar sa atrag atentia asupra unui lucru.
    Sfintii Parinti au vorbit, ca si Mantuitorul Hristos, de altfel, despre libertatea de alegere a omului. Nu intelegem toti ca suntem liberi, de fapt, sa alegem intre „a asculta” si „a nu asculta”… Fiecare avem neputintele noastre, lipsurile noastre si doar Mila nemarginita a Lui Dumnezeu ne tine, pe toti.

    Sigur ca Monica gresea, mai sus, dar aceea se datora cine-stie-caror factori, la momentul respectiv. Sa ne rugam, mai bine, pentru ea – este cel mai sigur mod de a face cuvintele noastre sa-i ajunga la inima.
    Ma iertati!
    Doamne, ajuta!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s