De ce în majoritatea rugăciunilor se folosesc cuvinte „degradante”?

little_russian_girl_orthodox

Aţi observat, bănuiesc, că în cele mai multe rugăciuni se folosesc expresii precum: „nevrednicul”, „ticălosul meu suflet”, „necuratele mele buze”, „păcătosul tău rob” etc. Aceste cuvinte, expresii, sunt folosite astfel pentru ca noi să realizăm mai uşor starea de păcătoşenie în care ne aflăm, pentru a intra mai uşor sau pentru a ne menţine în starea de smerenie de la rugaciune. Nu ştiu câţi dintre voi v-aţi pus problema dacă aceste cuvinte sunt „degradante” şi dacă ar avea vreo influenţă asupra psihicului celui care se roagă/le citeşte. În caz că aţi făcut-o sau vă gândiţi la asta acum, am să vă ofer şi răspunsul. Al Maicii Siluana Vlad.

Sărut mâna maică Siluana,
Vă rog să mă ajutaţi să înţeleg de ce în majoritatea rugăciunilor se folosesc cuvinte degradante ca: „ticălosul meu suflet”, „ticălosul meu aşternut”, „necurate buzele mele”, „iartă-mi mie nevrednicului toate câte am greşit Ţie astăzi ca un om şi nu numai ca un om, ci şi mai rău decât dobitocul”, „păcătosul şi nevrednicul Tău rob”, etc. Ce înrâurire pot avea acestea asupra psihicului unor credincioşi?

Doamne ajută!

Geta

line

Dragă Geta,
Întrebarea ta m-a impresionat şi a stârnit în sufletul meu o uimire şi o întrebare: „Oare, eu de ce nu le-am simţit şi nu le simt ca fiind degradante? Ba, chiar dimpotrivă!” Acum înţeleg şi Îl rog pe Domnul să mă lumineze ca să pun în cuvinte această înţelegere.

Eu, cea care îţi scrie, consider degradant ceea ce am făcut eu şi am considerat ca ruşinos în faţa conştiinţei mele, acest ochi al lui Dumnezeu din ascunsul meu. Eu, cu adevărat, am greşit Domnului cu gânduri, cuvinte şi fapte care îmi degradau, îmi vătămau demnitatea mea de om-împărat, adică stăpân pe puterile sufletului său şi liber să le folosească conform voii lui Dumnezeu sau împotriva acesteia. Şi care este voia lui Dumnezeu? Este aceea de a fi, de a deveni ca Dumnezeu: frumos, bun, fericit, puternic, ştiutor, iubitor, iertător, creator… Şi aceasta se întâmplă atunci când eu primesc în puterile create ale sufletului meu puterea necreată a lui Dumnezeu şi lucrez împreună cu această putere conform informaţiei dumnezeieşti şi nu celei dobitoceşti sau drăceşti. Da, Dumnezeu aşa ne-a făcut, cu un „gol” în fiinţa noastră, în sufletul nostru, în partea lui cea mai de sus – Duhul. Prin acest „gol” a intrat Viaţa Lui în noi, când a suflat Suflarea Lui de Viaţă în faţa lui Adam. Prin acesta curge Viaţa Lui dumnezeiască în noi, ca energie necreată numită har, atunci când nu ne întoarcem faţa de la El. Atunci este omul „suflet Viu”, adică se împărtăşeşte de Viaţa Dumnezeului Celui Viu. Când se rupe de Dumnezeu, pierde legătura şi harul şi duhul său moare, prin el nu mai vine harul, lumina dumnezeiască şi sufletul zace în întunericul nevoilor şi impulsurilor biologice de la care în zadar aşteaptă împlinirea foamei şi setei sale de absolut, de infinit. Atunci se poate „maimuţări”, „îndobitoci”, poate „mânca ca un porc”, se poate purta cu semenii ca „un câine”, etc.

Şi, încă şi mai rău şi mai trist, în „gol” năvălesc forţele demonice, cu informaţiile şi sugestiile lor, făcându-ne să ne purtăm ca nişte diavoli, să ne „îndrăcim”. Aşadar, dacă omul îşi refuză vocaţia primă, aceea de a se îndumnezei, el se îndobitoceşte sau se îndrăceşte… Şi asta îi provoacă durere multă, suferinţă grea, chiar dacă vrăjmaşul îi oferă surogate de viaţă, „identic naturale”, numite plăcere…

Din păcate, omul nu se foloseşte de durere ca de un semnal pentru a se întoarce la Izvorul Vieţii şi al Bucuriei, Dumnezeu, ci fuge de ea înghiţind tot mai multe „algocalmine” şi „antinevralgice”, ba chiar „euforizante de sinteză” ascunzând cu grijă şi multă osteneală tot ce a făcut degradant sub scuze şi acuze, explicaţii şi doctrine, uitare şi reproşuri făcute chiar lui Dumnezeu. Dar chipul din adâncul său nu-i dă pace şi sufletul omului nu se linişteşte până nu-şi „onorează” chemarea, până nu se întoarce la Creatorul său, la Dumnezeu. Când o face, când în sfârşit se întoarce la Dumnezeu, se pomeneşte îmbrăţişat de lumină şi iubire simţind că Dumnezeul pe Care Îl acuza suferise împreună cu el pe cale, ba chiar mai mult decât el. acum, în această lumină, tot ce a trăit departe de Iubirea Aceasta îi apare în adevărata lumină: minciună degradantă. Acum poate, în sfârşit, să spună pe nume acestor fiare care l-au sfâşiat şi umilit şi să le dea Domnului său ca să le „ridice de la el”! Spunând lucrurilor pe nume, devine iarăşi stăpânul lor şi le poate lepăda pe cele rele şi păstra şi cultiva pe cele bune…

Da, copil drag, nu cuvintele sunt degradante, ci faptele din spatele lor. Un cuvânt poate deveni degradant atunci când punem în el puterea sentimentelor distructive pe care le avem, devenind astfel vehicul pentru ura şi furia noastră. Acesta îl va lovi pe destinatarul cuvântului şi îl va degrada pe expeditor. Dacă e rostit însă pentru a lovi în vrăjmaşul omului, păcatul, el e restaurator şi nu distrugător. În faţa iubirii infinite a lui Dumnezeu ne simţim mici, murdari şi netrebnici şi spunem asta cu bucurie şi recunoştinţă că această realitate tragică nu-L împiedică pe Dumnezeu să ne iubească şi să ne îmbrăţişeze şi să ne dăruiască dar peste dar şi bucurie sfântă!

Şi cred că până nu vom simţi iubirea şi mila lui Dumnezeu faţă de om, faţă de ultimul păcătos, nu vom putea înţelege acest limbaj al rugăciunii sfinţilor şi ne vom îndrepta către Domnul folosind „gândirea pozitivă” care ne va afunda şi mai mult în orbirea şi întunericul nostru, pentru că nu va numi şi, ca urmare, nu va stăpâni puterile acestui întuneric şi lucrarea lor în viaţa noastră. Şi vom fi uimiţi cum, deşi gândim atât de pozitiv, viaţa noastră are efecte atât de negative asupra noastră… Să mă ierţi copil drag, dacă nu am reuşit să-ţi răspund la întrebare.

Domnul să te lumineze cum numai El ştie şi să te mângâie şi să te ajute să simţi cât de preţioasă eşti în ochii Lui, şi tu, şi eu, şi fiecare făptură umană!

Bucurie sfântă!

Siluana

Sursa: Centrul de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”

Anunțuri

28 comentarii on “De ce în majoritatea rugăciunilor se folosesc cuvinte „degradante”?”

  1. […] Florin M.: De ce în majoritatea rugăciunilor se folosesc cuvinte “degradante”? […]

  2. miamdatseama spune:

    Rugaciunile, punct, sunt un inutile.
    Faptul ca mai si contin cuvinte si sintagme degradante (si chiar asa este) este doar „glazura”…

    Imi place cum incheiati articolul… „Bucurie Sfanta” 😀
    Ce fel de salut este acesta ??? … bucurie… sfanta ???

  3. Felix-Gabriel Lefter spune:

    Cine e maica Silvana Vlad???

  4. Florin M. spune:

    @ miamdatseama
    Permite-mi sa te intreb: despre ce? cum?
    Ti-ai dat seama ca rugaciunile sunt inutile? Cum ai facut asta? „Cugetand”?
    Stiu ca se spune: „cuget, deci egzist” – dar CUGETA, nu te preface!
    Cand cugeti, trebuie sa fii sincer. Tot asa, cand te rogi (pentru ceva folositor).
    Si daca te rogi sincer odata, de doua ori – ajungi sa intelegi ca rugaciunea ta nu e in van si curand dupa aceea, va fi si implinita.
    In felul asta ajunge cineva sa inteleaga si ce este aceea BUCURIE…SFANTA…

    Domnul sa te aibe in paza si sa te lumineze!

  5. Florin M. spune:

    @Felix
    Despre Maica SILUANA Vlad poti afla mai multe dand un clic pe linkul din finalul articolului.

  6. thecreatrix spune:

    Ce tâmpenie asta cu cuvintele degradante. Cum zicea Radu de la Pitici Gratis: De ce nu putem zice, Maica lui Dumnezeu, putem avea o discuţie corectă, de la egal la egal?

  7. Florin M. spune:

    @thecreatrix
    Nu sunt cuvinte degradante.
    Oricine poate vorbi cu Maica Domnului. Dar cum să o faci de la egal la egal? Unde pui semnul „egal”?

  8. thecreatrix spune:

    FlorinM, Egal Intre mine si Ea, evident.

  9. Florin M. spune:

    @thecreatrix
    Bineinteles ca te poti ruga folosind cuvinte normale, numai fa-o sincer.
    Si gandeste-te ca ea s-a invrednicit si a fost aleasa pentru vrednicia sa ca sa-i fie maică Domnului Hristos.

  10. thecreatrix spune:

    Eu nu sunt creshtina, deci faza cu rugatul pica din start. Ma intrebam numai de ce ne umilim atata in fata sfiintilor.

  11. Florin M. spune:

    Draga thecreatrix,

    Daca faza cu rugaciunea pica din start, pentru ce atata osteneala?

    Si referitor la comentariul tau de la articolul Drumurile noastre, toate… sa stii ca noi gandim cu capul nostru (nu „de” capul nostru). Tocmai cu capul alegem, cu el cercetam, cu el facem tot – facem lucrurile cu cap. 🙂 Desigur, pot exista si exceptii, scapari, greseli. Dar pana la urma, avem o tinta de care trebuie sa nu uitam. Si fiecare ne vedem de viata noastra, de binele nostru si al aproapelui nostru.

    Nu ne umilim in fata sfintilor, nu in sensul acela la care poate faci referire. Gandeste-te la copilul mic, cand il roaga ceva pe parintele, pe profesorul sau, desi stie ca a facut ceva gresit – cumva in genul asta ne simtim si noi. Si sfintii au fost oameni ca noi, numai ca la un moment dat au ales sa-l slujeasca pe Dumnezeu exact dupa cuvantul Lui. Astazi, desi multi afirma ca duc o viata dupa cuvantul Domnului, de fapt isi urmeaza doar propriul cuget, luand numai ce le convine din invataturile Domnului si ale sfintilor.

    Tu spui ca nu esti crestina. Te-ai intrebat vreodata daca gresesti in privinta asta?
    Doamne ajuta!

  12. thecreatrix spune:

    Mersi de raspuns.

    FlorinM: Cu placere! Sa-ti ajute Dumnezeu si Maica Domnului! Te mai astept pe aici…

  13. xenia spune:

    Draga mea Thecreatrix,
    fara sa vrei, sufletul tau a oglindit un mare Adevar si un raspuns la propriile tale intrebari.Te-ai gandit vreodata ca sufletul tau stie mai multe decat mintea ta?!Asculta-ti mai mult sufletul…el se chinuie tare mult sa-ti spuna ceva…motiv pt. care si simti nevoia sa pui asemenea intrebari…daca ai fi sigura ca e totul in regula cu ce stii si crezi tu despre rugaciune,te-ai fi oprit dupa „punct”.Dar tu ai continuat pt. ca tu CAUTI Adevarul…si asta e minunat.
    Raspunsul despre egalitatea dintre tine si Maicuta Domnului,ti l-ai dat singura…priveste-ti cu atentie scrisul de la raspunsul nr.8.
    „Egal Intre mine si Ea, evident”
    …oare de ce ai simtit nevoia sa scrii „Ea” cu majuscula si „mine” cu minuscula?!
    doar pt ca asa se face?!…nu pari a fi o conformista.Sufletul tau stie de ce…asculta-l cu sinceritate; nu i te impotrivi.

    Dumnezeu sa te ajute sa gasesti ADEVARUL…pt.ca e unul singur.

  14. thecreatrix spune:

    multumesc tuturor pt cuvintele frumoase, dar eu nu sunt o credincioasa si nici o creshtina. dar mersi frumos. eu studiez istoria religiilor si cand o voi termina, ma voi exprima altfel. multumesc inca o data.

  15. Florin M. spune:

    Poate studiezi si pe Sfintii Parinti.
    Si nu e importanta exprimarea. Sinceritatea da. Multumesc si eu pt aceasta.

  16. manuela spune:

    Mi se pare foarte interesant Thecreatix ca studiezi istoria religiilor. Faci studii universitare in acest sens sau doar o preocupare a ta?

    De fapt nu ne umilim in fata sfintilor. Pe Dumnezeu il adoram,pe Maica Domnului o veneram, iar pe sfinti ii cinstim ca pe unii care prin viata lor inchinata lui Dumnezeu, au ajuns ca Dumnezeu sa-i ridice la rangul de prietenii Sai. Cinstindu-i si rugandu-ne lor sa mijloceasca pentru noi, ca unii care au deja trecere in fata lui Dumnezeu, speram sa obtinem si noi mai usor si mai repede raspuns de la Dumnezeu in cererile noastre(pentru ca mult poate rugaciunea dreptului in fata lui Dumnezeu, cu atat mai mult a sfintilor). Si pana la urma speram sa obtinem si noi, prin ei, prietenia lui Dumnezeu.

    De fapt sunt multi credinciosi care s-au imprietenit foarte mult cu anumiti sfinti, merg si vorbesc cu sfintii (cu ajutorul icoanelor, in biserici, dar si in gand, in rugaciune) ca si cu niste prieteni vechi si buni.

    Sfintii sunt cei mai adevarati si cei mai de nadejde prieteni ai omului pe pamant. Sa tinem minte asta. Ne ajuta cum nici un alt om nu ne ajuta daca mergem la ei si-i rugam cu bunacredinta, chiar daca nu mai sunt in trup. Si atunci, vazand ajutorul primit, le acordam si noi toata cinstirea si pretuirea noastra.
    Iar Maica Domnului are trecere la Dumnezeu, la fiul Sau Iisus mai mult decat toti sfintii. Singura ei Iisus nu-i lasa neindeplinita nici o cerere, pentru ca Ea L-a purtat in pantece si a suferit sabia in inima de mama cand Iisus a fost rastignit.

    Deci unor oameni care au ajuns atat de inaltati de Dumnezeu si Dumnezeu le-a dat atata putere, nu putem sa ne adresam ca de la egal la egal. Nici unui profesor sau om vestit pentru performantele lui in cele lumesti nu ne adresam ca de la egal la egal, ci cu respect, cuviinta si o anumita smerenie pentru ca nu suntem la nivelul respectivului.

    Cam asta ar fi. Interesanta istoria dar si filosofia religiilor, insa discipline deloc usoare. Spor la studiu.

  17. Florin M. spune:

    Manuela,
    Se poate discuta de la egal la egal cu sfintii, mai ales la inceput.
    Apoi, cu trecerea timpului poate realiza cineva diferenta dintre rugator si cel caruia i se roaga sau pe care il roaga.
    Oriunde exista un inceput, oricine se poate ruga oricum doreste, conditia este sa fie sincer, sa aibe inima deschisa, sa vrea sa fie luminat, sa cunoasca adevarul.

  18. thecreatrix spune:

    Dragii mei, eu nu ma asteptam la un dialog, eu numai mi-am spus parerea. Eu nu sunt ca voi, eu nu cred in Dumnezeu ca voi, cred destul de putin si merg mai mult pe stiinta, pe ceea ce vad, nu pe chestii de spirit nedemonstrabile. Shi nu sunt cucernica. Daca are careva curiozitatea sa dea click pe blogul meu, o sa vedeti numai scrieri „pacatoase”.

    @Manuela: nu fac studii univ. de istoria religiilor, le studiez din carti si enciclopedii. Shi sunt la inceput, stiu incredibil de putzin. Shi vreau sa ma perfectionez. Pana la urma,fiecare religie merita respect si fiecare are coordonate comune- un Dumnezeu, un fiu de al lui Dumnezeu *Iisus, sau un profet Momahed din Islam, care tot un fel de Iisus a fost. Sau Buddha, care a vandut toata bogatia lui si a dat banii saracilor, a devenit ascet si a plecat in lume sa predice, vedeti, iara seamana cu Iisus Cristos. Plus porunci, invataminte si smerenie in fata Absolutului. Deci fiecare religie are aceleasi coordonate si s-a creat in jurul acestor puncte terminus. De aia zic ca merita studiate toate religiile. Shi mai sunt si frumoase, deosebit de frumoase aceste religii ale oamenilor. Shi cred ca fiecare om ar trebui sa il gaseasca pe Dumnezeu in viata asta. Atata ca eu sunt foarte anticreshtina. Recunosc ca studiez Biblia si nu imi place deloc. De ce? Poate e motivul unei alte discutii.

    Si Manuela, de ce nu ne putem adresa de la egal la egal Fecioarei Maria sau unui profesor universitar docent? Trebuie sa ne umilim in fata lor?

    Inteleg ce spui tu, ca Dumnezeu merita un respect deosebit si nu te poti trage de curea cu El, insa totusi, de ce sunt necesare expresiile „ticălosul meu suflet”, “ticălosul meu aşternut”, “necurate buzele mele”? De ce ar fi necurate buzele mele? Ca sunt un om drept care vorbeste cu Dumnezeu, uitandu-se in ochii Lui?

    Sanatate.

  19. Florin M. spune:

    TheCreatrix,
    Dupa cum ai spus si tu, esti la inceput.
    Dar dupa ce vei mai studia, vei vedea ca intre crestinism si budhism, de exemplu, sunt diferente majore, ba chiar sunt opuse.
    Poate ca de-asta spui ca esti „foarte anticreshtina”…
    Te intreb din nou – daca esti anticrestina, de ce iti pui problema acelor expresii folosite in rugaciunile ortodoxe?

  20. thecreatrix spune:

    * Cand eram mai credincioasa, m-am rugat pt fericirea lui Dumnezeu. Ca si asha nimeni nu se ruga pt El.

    El este uitat, de la el numai se cere, dar la sufletul lui nu se gandeste nimeni.

  21. Florin M. spune:

    TheCreatrix,
    Cum sa te rugi pentru fericirea Sa? El e Dumnezeu, nu are nevoie de fericire:) Si CUI te-i rugat?
    El este Dragoste – din dragoste ne-a creat, din dragoste a venit Hristos si a luat trup muritor, ca sa intelegem noi, oamenii, ca avem un Dumnezeu atat de iubitor, incat dupa ce ne-a invatat, ne-a vindecat (neinvata si ne vindeca in continuare) s-a lasat batjocorit (dupa cum e si acum batjocorit) si a fost rastignit (cati nu l-ar rastigni si acum, la propriu!) si a inviat a treia zi, dupa spusele de mai inainte ale Scripturilor. Toate astea ca noi sa intelegem ca El e Dumnezeu adevarat.

  22. thecreatrix spune:

    Intrebare: Te intreb din nou – daca esti anticrestina, de ce iti pui problema acelor expresii folosite in rugaciunile ortodoxe?

    Raspuns: Pt ca nu va inteleg pe voi.

  23. xenia spune:

    Scumpa mea Thecreatix,

    Nu stiu ce „scrieri pacatoase” ai tu pe blogul tau (n-am vrut sa intru ca sa nu-mi „influenteze parerea”),dar concluzia mea, dupa ce ti-am citit postarile de mai sus, e ca esti un suflet asa…inocent si…naiv(la modul pozitiv).
    Marturisesc ca n-am mai auzit pe nimeni pana acum sa se roage pt.fericirea lui Dumnezeu…m-ai facut sa rad…si cred ca si pe El „l-ai bine dispus”. Tu te-ai rugat pt fericirea Celui care este FERICIREA…Excelent…

    Thecreatix…eu cred ca si acum esti credincioasa…da mergi „un pic” alaturi cu cararea….nu poti sa te rogi pt Cineva si la Cineva care nu exista, nu?
    Nu poti sa ne intelegi pt ca vrei sa ne intelegi cu mintea…sa stii ca si inima are inteligenta si stiinta ei….

  24. manuela spune:

    Florin, TheCreatix

    Eu deja am specificat ca sfintilor ne rugam ca unor prieteni, deci unde e umilinta?

    Florin, cred ca e taman invers, la inceput ne rugam mai cu sfiala, si apoi imprietenindu-ne si noi cu sfintii, relatiile devin mai apopiate, mai „de la egal la egal” daca tineti voi neaparat. E un „de la egal la egal” doar in sensul ca si ei au avut trup deci stiu ce e aceea conditia umana si necazurile de pe pamant, au cunoscut si ei slabiciunea. E un „de la egal la egal” si in sensul ca sfintii sunt buni si apropiati ei de noi, de aceea au si dobandit sfintenia.

    Noi putem oricand sa-i consideram egali, unii dintre noi poate ii trateaza chiar cu superioritate, dar cei care fac asa scapa din vedere ca ei au dobandit libertatea adevarata deja, au puterea de a face minuni pentru noi astia care mai suntem inca in trup, au ajuns deja sa vada fata lui Dumnezeu. Si atunci cum pot eu sa ma consider egala cu ei? Nu-i asa TheCreatix?
    La o adica pot, dar asta ar insemna o neghiobie fara seaman a mea, ar insemna ca nu sunt capabila sa vad niste diferente evidente. Eu sunt cea care ma duc la ei cu cereri sa ma ajute, deci le recunosc prin asta superioritatea, nu? Superioritatea consta in sfintenie, stare la care eu nu am ajuns, dar sper sa ajung si cu ajutorul lor, care sunt fratii nostri mai mari.

  25. […] De ce în majoritatea rugăciunilor se folosesc cuvinte “degradante”? […]

  26. batrinu alina florentina spune:

    Thecreatix studiaza istoria religiilor!!!? Ha ha ha. Asta e satana in persoana.

  27. Florin M. spune:

    @Alina, sa ramanem cu picioarele pe pamant, totusi.
    Cunosti parabola fariseului si a vamesului? Daca ea e sincera in cautarea ei, poate fi vamesul. In schimb, tu semeni cam mult cu fariseul.
    Sa nu mai spui chestia aia cuiva nici in gluma!

  28. batrinu alina florentina spune:

    Eu cred ca e invers.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s