Cât e de greu lumii fără soare!

sfioankronstadt12

Ce greutate e pentru trup şi ce întuneric e pentru suflet atunci când lipseşte soarele !

Cum înţepe­neşte şi amorţeşte totul de frig!

Cât de trist, de dureros, de plictisitor este!

Dar cum credeţi că îi vine sufle­tului omenesc fără harul lui Dum­nezeu, fără rugăciune, fără Cuvântul lui Dumnezeu, fără dumnezeieştile slujbe, fără împărtăşirea Sfintelor Taine ?

Multora numai moartea le va arăta cât de orfane, cât de sărace, cât de sărmane sunt sufletele lor!

Aşa-i că sunt puţine cuvinte, dar grele? Aceasta este una dintre minunatele analogii ale Sfântul Ioan de Kronstadt, prin care suntem ajutaţi să înţelegem mai bine câtă nevoie avem noi de Dumnezeu – Dragostea infinită care ne-a creat din prea-plinul Său!

Numai reţin unde am citit, dar mi-a rămas în minte o altă analogie. Ştiţi că dragostea de mamă pentru copil este cea mai mare dragoste pământească. Este dragostea cu care putem să comparăm dragostea Domnului pentru noi, bineînţeles, păstrând „proporţiile”. Şi asemănător cum mama îşi hrăneşte copilul cu propriul ei trup, mai ales în perioada sarcinii şi după aceea, tot aşa şi Domnul ne hrăneşte pe noi cu Propriul Său Trup, prin Sfintele Taine, se dă pe Sine pentru noi, pentru ca noi să-L cunoaştem, să fim cu El şi El cu noi şi în noi.

Doamne ajută!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s