Răsplata pe Valoarea Adăugată

Hristos S-a Înălţat!

Am citit astăzi pe un blog ortodox nişte comentarii la un articol, comentarii în care câţiva fraţi în credinţă ajunseseră la un fel de ruptură între ei. Unul dintre ei a ajuns chiar la concluzia că nu mai vrea să vorbească cu ortodocşi, că nu îşi mai doreşte prieteni ortodocşi, cu toate că a cerut asta Domnului, în trecut. Motivul? O oarecare agresivitate, o aparentă lipsă de respect pentru opiniile diferite pe anumite subiecte…

Am trecut şi eu prin asta – să gândesc despre alţii că au ei o problemă dacă mă contrazic în anumite probleme de credinţă sau dacă încearcă să corecteze ceva la mine. Însă, cu ajutorul Lui Dumnezeu, am trecut peste asta, am încercat să îi înţeleg, să mă pun în locul lor, pentru că aşa citisem în nişte scrieri ale unor părinţi că trebuie să fac.

Am trecut, după aceea, si prin celălalt „filtru” si încă mai trec, uneori. Încercând să corectez pe alţii (pe internet), am fost acuzat că sunt încrezut, că nu am dragoste, că am o credinţă numai de suprafaţă… Însă asemenea lucruri cred că numai Domnul le ştie. Ce pot face eu? Să Îl rog să mă facă aşa cum vrea El, să Îi mulţumesc pentru toate, inclusiv pentru acele cuvinte venite din partea unui străin, să mă rog pentru acela.

Problema pe care am sesizat-o de mai mult timp încoace, însă, este că în conversaţiile pe internet, atât în cele de pe forumuri, bloguri, cât şi în cele de pe messenger, nu reuşim să redăm decât o mică parte din ce vrem să spunem, de fapt. Problema despre care vreau să vă spun este răceala care caracterizează aceste dialoguri.

Ascuns în spatele unui nume de utilizator care poate fi sau nu numele meu real, încep să schimb impresii cu privire la credinţa pe care o înţeleg mai mult sau mai puţin, potrivit nivelului meu de înţelegere, potrivit experienţei mele de viaţă, potrivit anturajului meu etc. Dar rezumându-mă la acestea, rezumându-mă la schimbul de „impresii”, un schimb în care fiecare dintre cei doi încearcă să îi arate celuilalt cât este de „cunoscător” într-ale credinţei, se ajunge în mod sigur la rănirea de orgoliu. Şi se ştirbeşte pacea, se ştirbeşte înţelegerea, căutarea adevărului devine căutarea argumentelor în favoarea noastră, care să ne îndreptăţească în discuţia cu celălalt. De ce se ajunge aici? Din faptul că înainte de toate, s-a ştirbit dragostea. Dragostea se ştirbeşte chiar din momentul în care intrăm într-o discuţie cu intenţia de a o face pe interesanţii, de a arăta cât de deştepţi suntem. Am reţinut dintr-un comentariu al cuiva că „ortodocşii, prinşi în războiul nevăzut de fiecare clipă, au căpătat o asprime la vorbă care nu reflectă blândeţea inimii lor. Pe de altă parte, vorbele amabile si linguşelile nu sunt neapărat semne de prietenie, ci uneori, doar politeţe calculată sau dulceaţă interesată”. E şi aici un sâmbure de adevăr…

Sfântul Ioan de Kronstadt spune că: „Uneori persoane mai tinere decât tine, de aceeaşi etate sau mai vârstnici îţi fac o observaţie cu care nu eşti nicicum de acord, chiar dacă a fost doar o simplă aluzie, şi începi să-i urăşti pe aceşti dascăli de ocazie. Trebuie să rabzi şi să asculţi cu iubire tot ceea ce ţi-ar putea fi de folos, indiferent de la cine ar veni. Egoismul din noi caută să ne ascundă neajunsurile, alţii însă ni le văd şi de aceea ne fac observaţii. Ţine minte că “unul altuia suntem mădulare” (Efeseni 4, 25) şi că suntem datori să ne îndreptăm unii pe alţii. Dacă nu suporţi să ţi se facă observaţii şi prinzi ură pe cel ce îţi dă sfaturi, înseamnă că eşti trufaş, că ai într-adevăr acele neajunsuri de care ţi se spune să te îndrepţi.” (Sf. Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos).

Uneori, după ce fraţii întru Hristos realizează că au produs supărare unii celorlalţi, îşi cer iertare, îşi cer scuze…

Concluzia mea este următoarea: comunicarea pe internet este foarte rece, indiferent de câte cuvinte s-ar folosi – niciodată nu se poate compara cu cea faţă în faţă. Nici măcar cu cea din scrisori nu se compară, acolo fiecare având scrisul său prin forma căruia mai poate reda ceva din ce simte; dar aici scrisul e uniform, plat, frumos dar RECE.

Ne cerem scuze, dar chiar ne pare rau? Chiar nu vom mai repeta, chiar vom incerca sa fim mai atenti la ce a vrut celalalt sa spuna prin cele ce a scris? Eu cred că dacă nu există rugăciune a unora pentru ceilalţi (mai ales că suntem ortodocşi cu toţii) putem scrie “iartă-mă” de nenumărate ori.

 Când ne rugăm pentru mântuire, câţi ştim ce cerem, de fapt? Nu poţi să-i ceri angajatorului să-ţi dea salariul dacă tu nu vrei să munceşti pentru el. Tot aşa şi cu mântuirea – nu se obţine bătând din palme, ci se ia cu “sila” adică se sileşte pentru ea, se trudeşte. De asta, cand cineva ne spune ceva care nu ne e pe plac, trebuie sa lăsăm şi de la noi. Câte a îndurat Domnul Hristos pe lângă ce îndurăm noi în viaţa asta? Şi Cine este El şi cine suntem noi? El – Dumnezeul creator batjocorit de creaţie, păstorul vândut de oi. Noi – nişte oameni simpli, nişte biete oi cu orgoliu…

Personal, cred că soluţia la problema de mai sus este rugăciunea. În primul rând, când ne trezim dimineaţa să ne încredinţăm viaţa în mâinile Domnului; ajungând la cazul nostru – când intrăm pe un site ortodox să ne rugăm Domnului să ne ajute să avem intenţie bună. Apoi, dacă totuşi se ajunge la discuţii în contradictoriu, eu ar trebui să Îi spun Domnului despre tine, că îmi pare rău că te-am supărat; tu Îi spui că îţi pare rău că m-ai supărat, la rândul tău. Amândoi îi spunem că dorim să ne împăcăm, că dorim să avem parte de Pacea Lui, să piară zbuciumul inutil de la noi. Astfel Domnul, văzând inimile noastre sincere, ne ascultă rugăciunea şi trimite la fiecare Liniştea şi Înţelegerea Sa.

Rugându-ne unii pentru alţii, fie şi asa, simplu, adăugăm VALOARE comunicării reci de pe internet. Şi aceasta e o minune. Altă minune este că aici nu plătim Taxă pe Valoarea Adăugată, ca-n viaţa obişnuită, ci din contră – primim RĂSPLATA PE VALOAREA ADĂUGATĂ!

Dă, Doamne!

Anunțuri

14 comentarii on “Răsplata pe Valoarea Adăugată”

  1. Oana spune:

    Este foarte adevarat ce ai scris!Rugaciunea ne uneste si ne lumineaza mintile.Parintele Arsenie Boca spunea ca inainte de orice lucru pe care il facem, fie mancam, bem, fie lucram sau cand ne trezim dimineata sa facem Sfanta Cruce.In ceea ce ii priveste pe cei nestiuitori e bine sa le vorbim cu blandete, sa folosim cuvinte calde si simple. Doamne ajuta!

  2. Florin M. spune:

    @Oana,
    Doamne ajuta! Multumesc!
    Nu ma bucur ca suntem de acord cat ma bucur ca lucrul asupra caruia avem aceeasi parere este de o importanta deosebita: rugaciunea si trezvia.
    Pr. Cleopa spunea ca pururea sa avem inaintea noastra moartea. MOARTEA, MOARTEA, MOARTEA! Asa spunea Parintele…
    Mai spunea sa avem in stanga frica de moarte si in dreapta frica de Dumnezeu.

  3. Oana spune:

    Da, pentru ca atunci cand ne gandim la moarte nu mai pacatuim.Ca sa completez un pic tot Parintele Cleopa spunea RABDARE, RABDARE, RABDARE…sa avem mereu in orice clipa, si cand credem ca am ajuns la final tot rabdare sa avem, ca sa primim rasplata pe valoarea adaugata!

  4. catalin spune:

    Adevar grait-ai frate Florine (sper ca n-o sa te mandresti 🙂
    „..de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.”

    S-a racit dragostea noastra a crestinilor, inca un semn ca se apropie vremurile din urma.
    Doamne Ajuta!

  5. Florin M. spune:

    Multumesc, frate Catalin! Mai ales pentru grija 🙂
    Cu ajutorul Lui Dumnezeu, voi suporta si unele laude. Nu ma mandresc pentru ceva ce stiu ca e bine spus.
    Mai ales pentru ca de spus ne sta tuturor in putinta. Cu fapta e mai greu…
    Doamne ajuta!

  6. manuela spune:

    Frate Florine

    Nu te supara pe mine si chiar cred ca ar fi bine sa cenzurezi comentariul asta, ceea ce probabil ca o sa si faci din cate am ajuns sa „te cunosc”, citindu-te aici si in alte parti. Important e ca ajungi sa citesti ceea ce scriu, nu e important sa apara si public. Tu ai destule lucruri bune, dar le amesteci incredibil si din nefericire intr-o tocanita teologico-duhovniceasca care nu prea poate fi de un real folos pentru altii. Ceea ce faci tu online este misiune, abordarea de probleme teologice si duhovnicesti de forma in care o faci tu este misiune, si ar fi bine sa fi bine pregatit pentru asta, sa ai un gir pe care nu poate sa ti-l dea pur si simplu doar duhovnicul tau. Duhovnicul are spre calauza mai multe suflete care i s-au incredintat lui personal, nu poate decide si pentru alte suflete care nu s-au incredintat lui personal, astfel incat sa dispuna de la el putere ca cei ce se spovedesc el sa se apuce pe bloguri sau in alte parti sa ii calauzeasca si pe altii, pentru ca aceasta e misiune si misiunea, pentru cine vrea sa asculte de randuielili Bisericii, nu se face asa. Avem episcopi, avem preoti care se ocupa in mod special cu diverse forme de misiune. Orice mirean care vrea sa faca misiune, sa calauzeasca printr-o activitate publica si pe altii, trebuie sa fie in ascultare de Biserica, nu poate duhovnicul lui personal sa-l desemneze pentru o activitate de misiune publica de la el putere pentru ca Biserica nu a imputernicit pe oriceprerot duhovnic cu asa o putere, ci doar pe episcopi de fapt (pentru ca altfel privind lucrurile, toti crestinii fac misiune in diverse imprejurari, vorbindu-le celor ce le ies in cale despre Dumnezeu).

    Apoi cine vrea sa faca misiune trebuie sa aiba o buna cunoastere teologica si chiar sa fi ajuns sa cunoasca o anumita asceza in viata personala. Ori tu esti destul de refractar la ce inseamna cunoastere teologica, chiar dispretuiesti invatamantul teologic, si se vede ca tu vorbesti fara sa cunosti ceea ce vorbesti. Invatamantul teologic se desfasoara sub binecuvantarea episcopilor, si sub harul lui Dumnezeu. Institutiile teologice fac parte din Biserica, nu se executa nimic acolo fara binecuvantarea ierarhilor, cine dispretuieste acest invatamant aflat sub directa ocrotire a Sfintilor 3 ierarhi il manie pe Dumnezeu(e adevarat ca pe alocuri mai apar si unele aspecte negative, dar asta e cu totul e altceva). Daca te-ai fi interesat sa afli ai fi vazut ca se studiaza in facultati si inclusiv Noul Testament, si inclusiv Apocalipsa (ba se da si la examene comentariul la Apocalipsa).

    Pana nu dobandesti o buna cunoastere teologico-duhovniceasca nu poti realmente sa faci misiune. Crestinii trebuie sa vorbeasca prin fapte, sa lumineze in fata celorlalti prin lumina propriilor fapte, asa zice Scriptura. Sunt imprejurari insa, si aici intra si comunicarea pe un blog, cand cuvintele si continutul exprimat in cuvinte sunt esentiale, si ar trebui chiar sa fii „maestru” inainte de a te exprima (asta daca vrei sa corespunzi in fata lui Dumnezeu, si sa nu faci cu nevrednicie treaba pentru El). Nu poti face un blog atunci cand n-ai cuvinte. Si apoi cand faci misiune trebuie sa stie lumea cine esti si cu ce te ocupi. Altfel ca ce chestie te-ar considera cineva un reper serios in ale credintei?

    Doamne ajuta-ne (sa fim cum trebuie si sa facem ce trebuie, ca sa nu-ti dam motive sa Te superi definitiv pe noi)!

  7. Florin M. spune:

    Draga Manuela, ce sa zic apropos de comentariul tau?
    Iti public comentariul, iti raspund la el.
    Il public pentru ca mi te adresezi mie. Dar cand te apuci sa inveti pe altii, daca ceea ce spui poate pune in pericol credinta aceluia, care si asa e foarte la inceput (stii bine la cine si la ce comentariu ma refer – de pe blogul meu) am dreptul si pot sa-ti cenzurez comentariul. Pentru ca pericolul vine prin blogul meu.
    Cat despre „cunoasterea teologica” pe care trebuie s-o ai pentru a face misiune – nu e chiar asa. Mai importanta e punerea in fapta decat teoria. La Judecata nu te va intreba nimeni cat de multe cunosti, ci cate ai infaptuit. Ca am binecuvantare pentru blog, pentru ce scriu aici, e o realitate. Ca tu nu acorzi nicio importanta acestui lucru, e treaba ta, dar gresesti.

    De ce se numeste blogul „N-am cuvinte…”?
    Sf. Teofan Zavoratul spune asa: „Din vorba multa nu vei scapa de pacat” (Pilde 10, 20). Crestinii trezvitori numesc toate simturile ferestre ale sufletului, prin care,daca le deschizi, fuge toata caldura launtrica. Cea mai cuprinzatoare deschizatura, o usa larg deschisa, care lasa aceasta caldura sa se scurga in valuri este limba, careia i se da voie sa vorbeasca ce si cat vrea. Multa vorbire aduce tot atata vatamare trezviei si randuielii launtrice cat toate celelalte simturi dimpreuna, caci ea se leaga de obiectele tuturor simturilor si sileste sufletul sa vada chiar si cand nu vede, sa auda chiar si cand nu aude, sa pipaie chiar si cand nu pipaie. Ceea ce este visarea intre cele launtrice, este multa vorbire intre cele din afara; insa aceasta din urma e mai pagubitoare, fiindca tine de real si, ca atare, lasa urme mai adanci. Pe deasupra, de ea sunt strans legate parerea de sine, obraznicia si idioritmie – aceste furtuni ce nimicescbuna randuiala cea dinlauntru, lasand in urma lor nesimtire si orbire. Dupa toate acestea, cum poate scapa de pacat cel ce vorbeste mult?!

    Apoi – nu e nevoie sa stie lumea cine sunt si cu ce ma ocup, nu am pretentia ca sunt „cineva”, nu vreau sa fiu cunoscut, nu am interes sa-mi fac vreun „nume”. Se poate deduce f. usor ce „formatie” profesionala am chiar din unele articole de pe blog.
    Eu, insa, am dreptul sa tac.

    Referitor la ceea ce ai spus aici: <<cred ca ar fi bine sa cenzurezi comentariul asta, ceea ce probabil ca o sa si faci din cate am ajuns sa “te cunosc”, citindu-te aici si in alte parti>> – nu stiu unde m-ai mai „citit”, dar cred ca te referi la blogul Memento Mori, al Pr. Ciprian, la articolul acesta: 6!vine 66
    Eu incheiasem pentru un timp discutia cu propunerea ca pana cand nu avem o intelegere comuna a felului cum trebuie cercetate scenariile (sau profetiile) despre Apocalipsa, sa sistam aceasta discutie si sa ne axam fiecare pe ceea ce l-a povatuit duhovnicul sau ca e mai bine pentru el.
    Pentru mine duhovnicul e foarte important, dar nu in sensul de a-l idolatriza.

    Imi pare rau ca iei lucrurile astea in nume de rau, ca nu intelegi rolul duhovnicului. De-asta n-am mai continuat discutia cu tine. Tu vorbesti fara sa ai o ancora in cer, singura ta ancora este pseudo-cunoasterea, pentru ca o cunoastere fara binecuvantare e FALSA.
    Persoane cu „studii” teologice gasesti destule, vei gasi un interlocutor „cult” in sensul asta, cu siguranta. Trebuie doar sa-l cauti. In alta parte. Poate te va convinge „acela” de faptul ca Domnul nu se supara „definitiv” pe nimeni, ci El asteapta intoarcerea pacatosului pana in ultimul ceas.

    Doamne ajuta!

  8. manuela spune:

    I ” Tu vorbesti fara sa ai o ancora in cer, singura ta ancora este pseudo-cunoasterea, pentru ca o cunoastere fara binecuvantare e FALSA.”

    Serios? Unde am scris eu asa ceva? Sau de unde ai dedus tu asa ceva?
    Spre deosebire de tine eu am mai multe binecuvantari in trairea in Biserica si cunoasterea teologica (nu se poate traire fara cunoastere, ambele trebuie imbinate, nu poti trai ceea ce nu cunosti):

    1. preoti profesori de teologie ortodoxa care ma indruma in cunoasterea teologica, care fiecare dintre ei au aprofundat anumite discipline teologice, si toti oamenii vrednici si sfinti care ne-au lasat scrieri teologice si duhovnicesti, pe care eu catadicsesc sa-i citesc, si nu sa raman la propria mea intelegere a lucrurilor; ma mir ca duhovnicul tau nu te pune sa mai si studiezi daca tot ii inveti pe altii pe un blog personal ce e ortodoxia
    2. intrega Biserica de fapt, prin toti acei preoti si ierarhi si credinciosi la care aud cuvinte de folos la slujbe, la predici sau cu alte ocazii.
    3. duhovnicul la care ma spovedesc, care imi administreaza „taina spovedaniei”

    Tu ai o foarte slaba cunoastere si teologica si de traire practica, totul reducandu-se la convorbirile cu duhovnicul si Sfintele Taine (dar nu stiu de ce am impresia ca iesi tot cum ai intrat din tainele astea, nu-l simti personal pe Iisus cel viu in tine, dar ma rog, poate il simte duhovnicul si pentru tine, desi ma indoiesc), am vazut din tot ce ai scris, nu prea vorbesti cu Dumnezeu, tu vorbesti mai mult cu duhovnicul. Tu il traiesti prea putin pe Hristos, il simti prea putin in tine lucrand.

    Nu stiu de unde ai aflat ca nu am o ancora in cer. Ancora in cer are doar cel ce a ajuns sa-l cunoasca pe Hristos si Hristos sa traiasca in El. Daca asa ceva nu se intampla, dialogul lui cu un duhovnic oarecare e in van, chiar si daca se spovedeste frecvent.

    Daca ancora ta in cer e duhovnicul tau personal sa fii sanatos, duhovnicul personal e un martor al spovedaniei tale facute in fata lui Dumnezeu, Dumnezeu e de fata cand te spovedesti, El iti vede inima. De asemenea duhovnicul tau e si un calauzitor spiritual pe drumul catre dezrobirea de patimi, si un rugator pentru tine la Dumnezeu.
    Dar nu e ancora crestinului in cer. Ancora crestinului in cer e Iisus. Azi te poti spovedi la un duhovnic, maine poate moare sau pleci in alta parte si te spovedesti la altul. Dar Iisus e tot acolo de fata la spovedanie si-ti vede inima.

    II Apocalipsa nu se interpreteaza de mine in acord cu tine si nu mai stiu cu cine, teologia ortodoxa a facut asta si inca face asta, aprofundeaza, cine pretinde ca ii calauzeste pe altii pe tema asta trebuie sa cunoasca bine ce s-a scris si ce s-a spus in teologia ortodoxa despre Apocalipsa.

    III Orice lucrare care se respecta publicata pentru „mase”, care vrea sa invete pe altii ce e ortodoxia, se face cu binecuvantarea episcopului in general, nu am vazut pe nimeni sa scrie o carte si sa o publice cu binecuvantarea duhovnicului personal. Nu vad de ca un blog trebuie sa se incadreze altfel, si nu inteleg de ce unii duhovnici dau de la ei putere binecuvantare fiilor lor duhovnicesti sa iasa public si sa invete pe altii? Unde au invatat ei asa ceva? Acesti duhovnici/preoti probabil ca stiu ca nici ei insisi fara binecuvantarea episcopului nu au voie sa se exprime public sau in scris in afara parohiei lor unde au deja binecuvantare.

    IV Daca intelegeai cu adevarat faptul ca multa vorbire nu te scapa de pacat, si mai ales daca chiar simteai ca nu ai cuvinte, nu iti faceai blog. Dar tu ai cuvinte, arde in tine dorinta sa spui ce crezi, sa propagi ce te framanta pe tine, sa propagi parerile tale „stampilate” de duhovnicul tau personal.

    Nu e rau ca ai dorinta sa faci misiune, orice crestin trebuie sa fie si un misionar.
    Dar intelege frate ce e aia MISIUNE, si pregateste-te mai intai, nu ne mai baga pe gat atat pe duhovnicul asta al tau, ca nu e si al nostru. Pune mana si invata teologie si inscrie-te intr-un proiect cu o binecuvantare ca lumea, de la cine trebuie. Caci crede-ma ca blogul tau e o varza (ca si al altora), nu invata mai nimic pe nimeni.
    Ai cenzurat comentariile mele pentru ca esti incapabil teologic sa le stabilesti corectitudinea (un autor de blog care vrea sa lumineze pe altii trebuie sa fie capabil sa aprecieze corectitudinea teologica a celor ce se scriu). Pericolul vine prin tot ce scrii tu prin posturi (care sunt o varza, au lucruri bune amestecate cu rele, si confuzii grave pe care le faci tu).
    A venit fata asta, the creatix si n-ai invatat-o nimic. Nu ma deranjeaza sa stii ca ai cenzurat comentariile, dar pune mana si invata inainte sa scrii pe blog pe subiecte de-astea. Poti sa fii crestin foarte bun si fara sa te exprimi pe blog. Dar daca vrei sa ai neaparat blog „ortodox” – nu stiu de unde si pana unde „ortodox” si al nimanui de fapt- (apropo, nici un lacas de cult nu e ortodox si nu se fac slujbe si predici pana nu e sfintita de episcop, nu poate duhovncul locului s-o sfinteasca, desi unii probabil vor ajunge sa faca si asta), PREGATESTE-TE bine si integreaza-te in lucrarea Bisericii, duhovnicul care ti-a dat asemenea binecuvantare de la el putere nu prea stie cum e cu binecuvantariel. Probabil si el a cam ignorat studiul teologiei ortodoxe cand era student si apoi.

  9. manuela spune:

    Nu ai dreptul sa taci frate, ai obligatia in fata lui Dumnezeu sa taci daca nu ai chemare de la Dumnezeu sa vorbesti in public si binecuvantare de episcop ceea ce ar atesta in vreun fel pregatirea si capacitatea ta sa le vorbesti altora despre teologie intre teorie si practica in viata crestinului ortodox(nu intereseaza pe nimeni binecuvantarea duhovnicului tau personal care nu stim cine si cum e, nu iti da absolut nici un gir asta).

    Sa te lumineze Dumnezeu frate sa vezi singur cam unde te afli si care e lucrarea ta reala cu blogul asta asa zis „ortodox” in cele ale ortodoxiei si credintei si in ajutorarea altora. Poate intelegi ca trebuie sa te ajuti mai intai pe tine sa ai o viata in Hristos si apoi sa-i mai lamuresti si pe altii cum vine asta.

    Dumnezeu sa ne ajute pe toti.

  10. Florin M. spune:

    Manuela, iti public si comentariile astea, cu toate ca nu sunt sigur ca fac bine. Dar daca tot le-ai scris mie, de ce nu?

    N-am pretentia ca fac misiune prin blogul asta, iar ortodoxia nu are nevoie de reclama, asa ca daca nu te-ai prins, in blogul asta „varza” postez ce vreau eu, atat cat vreau eu, pentru mine, pentru propriul exercitiu. Poate ca pe mine ma ajuta. Si e de ajuns.
    Apoi, datori suntem sa-I aducem lauda Lui Dumnezeu toata ziua si in tot ceasul.

    Pe de alta parte, tu insati scrii: „orice crestin trebuie sa fie si un misionar”, dar dupa aia: „Dar intelege frate ce e aia MISIUNE, si pregateste-te mai intai, nu ne mai baga pe gat atat pe duhovnicul asta al tau”. Nu am nevoie de lamuriri pt ce ai vrut sa scrii, e de ajuns ca stii tu. Si imi permit sa-ti dau si eu un sfat: nu mai vorbi de terte persoane despre care n-ai habar. Nici nu e frumos, nici sanatos, dupa cum poate ca stii.

    Ca sa intelegi mai bine despre ce e vorba in blogul asta – inseamna ca l-ai citit daca zici ca e „varza” (sincer iti multumesc pentru apreciere) – cred ca ai observat ca evit subiectele mai „tari”, gen Apocalipsa, ecumenism, postand mai mult chestii aparent banale, din viata obisnuita, pe care un om simplu (printre care ma numar si eu) le poate intelege foarte usor cu mintea sa. Imi place sa vorbesc precum incerc sa inteleg – simplu. Acesta nu e un blog pentru „elite”.

    Inca ceva: scandalul nu-si are locul in Biserica, deci cu ocazia asta ma bucur ca nu „conversam” decat in scris, decat in mediul asta rece. Nu de alta, dar la felul in care scrii, daca am fi fost fata-n fata parca ma vad imbrancit de o tanti care isi agita sacosele in aer. Am vazut si cum i te adresezi si Pr. Ciprian – ii vorbesti de parca ai fi cel putin pe aceeasi „treapta” cu dansul. In caz ca te gandesti ca am vreo legatura cu sfintia sa, te asigur ca nu. Doar respect „haina” preotiei.
    Zici ca e un blog „varza” – ai citit articolul „Domnul e asigurarea mea„?

    In incheiere, te rog sa nu mai revii aici daca iti dauneaza.
    Doamne ajuta!

  11. Florin M. spune:

    Posturile de pe blogul asta sunt varza? Amestec pe cele bune cu cele rele?
    Tu stii ce vorbesti? Astept argumente, altfel, ceea ce ai scris mai sus e doar din rautate. Rautate care face zadarnica toata cunoasterea cu care te lauzi.
    Ce e rusinea? O himera…

  12. manuela spune:

    E foarte bine ca iti pui problema daca e bine sau nu sa publici anumite comentarii. Asta ar trebui sa te faca sa mergi mai departe, sa te intrebi mai mult, sa fii nesigur si ca e pe placul lui Dumnezeu ca tu publici (in felul exact in care publici acum scop, maniere, subiecte).

    De fapt eu nu stiu exact parcursul pe care l-ai avut tu in acest proiect, de a aborda subiecte ortodoxe pe un blog personal. Stiu doar ce ai mai lasat tu sa se inteleaga printr-un post sau altul. Mi-ar fi placut sa stiu mai in detaliu acest parcurs, in special pentru ca vreau sa inteleg bine acest fenomen numit „blogging ortodox”. Acest fenomen are in mod evident aspecte pozitive, dar are categoric aspecte negative, cu anumite consecinte negative in ceea ce ar reprezenta „prezenta ortodoxa” pe net. Una dintre consecinte este si remarcile despre comportamentul pe acest mediu, dar privitor la acest comportament chiar blogerii au o vina principala, pana la urma ei sunt cei care-si „conduc” propriile bloguri. Si asta se intampla pentru ca ei nu isi pregatesc bine aceste proiecte.

    Nu ma acuza de rautate, in discutia mai lunga privitoare la 666 si Apocalipsa ai vazut ca nu ti-am raspuins deloc cu rautate, iar discutia a fost indelunga; tu esti cel care m-ai atacat de mai multe ori, spunand ca eu ma aflu in confuzii grave. Nici nu banuiam ca ai blog, am descoperit ulterior, si am fost curioasa sa citesc ce scrii.

    Tonul meu eu unul mai „radical” sa-i zic, pentru ca nu suport sa vad Adevarul facut zdrente, de catre oameni care nu vor sa cunoasca si sa inteleaga mai mult inainte sa vorbeasca. Eu nu inteleg sa am rusine atunci cand cand e vorba chiar de adevarurile dumnezeiesti, indiferent despre ce om este vorba. Pentru ca chiar si in haina preoteasca il cinstim pe Dumnezeu, in preot vedem lucrarea permanenta a lui Hristos, il vedem chiar pe Hristos, nu il vedem pe omul preot, il vedem pe reprezentantul lui Hristos. Daca un parinte oarecare vorbeste pe un oarecare mediu despre lucruri dumnezeiesti si nu o face cum se cuvine, mie mai curand mi-e rusine de Hristos, decat de omul de sub reverenda. Vorbesc politicos, fara sa atac, dar imi pare rau, spun ce consider ca trebuie spus, pentru ca asta inseamna a marturisi pe Hristos, asta inseamna botezul meu si viata in Hristos, inseamna a spune tot timpul Adevarul, nu a spune „Da parinte, cum zici Sfintia Ta”. Dar pentru a fii sigur ca spui Adevarul, trebuie sa stii adevarul, Adevar si cunoscut si trait (logic, nu? cum o sa vorbim despre ce nu stim.

    Constat prea multa usurinta in abordarea de bloguri cu tematica ortodoxa. Blogerii ar trebui sa se intrebe mai serios daca e suficient, daca e OK sa faci asta doar cu binecuvantarea duhovnicului personal. Sa caute raspuns la intrebarea asta, asa cum cauta raspuns la intrebarea ce comenttarii e bine sa le lase si care nu.

    Si Florin, eu nu ma laud cu nici o cunoastere, chiar am o mare rusine fata de Dumnezeu, ma vad undeva foarte jos si in traire si in cunoastere. De aceea eu nu as indrazni vreodata sa imi fac blog personal „ortodox”. E cu totul altceva sa fii in postura de autor de blog, „master of ceremony” cum s-ar zice, fata de a fi un simplu comentator, ai alta vizibilitate, alta pozitie fata de audienta etc. Nici comentator poate ca n-as fi fost daca nu as fi studiat la modul serios acest fenomen al bloggingului (si cel „ortodox” ca un caz special).

    Am tot respectul si fata de parintele Ciprian, desi si sfintia sa m-a mai „atacat” cateodata, si pe de alta parte sunt si cam dezamagita de anumite aspecte, pentru ca preotii reprezinta pe Iisus, si chiar trebuie sa se gaseasca intr-o mare tinuta pentru ca nu se reprezinta pe ei insisi, ci pe Iisus. Chiar nu au dreptul din aceasta perspectiva sa apara oricum si sa vorbeasca oricum in public (oriunde ar aparea, pe net, audio-vizual, conferinte etc.). Pe parintele Ciprian vreau sa-l vad la aceasta tinuta, nu am avut nici un fel de desconsiderare fata de el personal, daca as fi avut nici nu m-as fi obosit sa discut atata.

    Mie n-are ce sa imi dauneze ca intru pe bloguri, pentru ca ele sunt un obiect de studiu pentru mine si mult mai putin o resursa de inaintare in viata duhovniceasca (deci vreau sa „observ” si ce e negativ si ce e pozitiv, si ce e bine si ce nu e bine), deocamdata, dar as dori sa le vad ca ajung sa fie destul de serioase ca sa fie si calauze ortodoxe adevarate pentru altii. Dar altora care nu s-au apropiat suficient de viata in Biserica (sau deloc chiar), poate intr-adevar sa le dauneze, precum ai observat singur anumite comportamente.

    In fine, daca vrei mai multe argumente eu pot sa ti le aduc, dar daca nu te gandesti la ele, nu le consideri pentru un proces cugetare, meditatie personala, le aduc degeaba, doar ai sa ma acuzi de nerusinare si rautate. Daca aveam rautate si nerusinare chiar nu ma oboseam sa scriu atata. Precum vezi incerc sa scriu cat de cat elaborat, nu sa le trantesc asa cum imi vine mie. Si pe de alta parte nici nu am vreo falsa modestie si smerenie, cand e vorba de ortodoxie, adevaruri de credinte etc.

    Deci daca vrei argumnente, ia-le in seama, apleaca-te asupra lor, ca sa poti depasi chiar sfera blogului acestuia personal, sa mergi mai departe, ca doar asta ai zis, ca vrei sa inaintezi.

    La faza cu sacosele iar nu ai nimerit-o. Sa te gandesti totusi ca Sfantul Nicolae i-a tras o palma lui Arie de nu s-a vazut cand a auzit ce neadevaruri spune despre Dumnezeu (desigur nu zic ca te asemeni tu si Arie, Doamne fereste, si totusi ma enerveaza cand vad ca Dumnezeu nu e reprezentat asa cum trebuie de cei ce vorbesc de lucrurile Lui).

    Chiar nu-ti neg buna-credinta in ce faci, dar buna-credinta nu e suficienta, iadul e pavat cu bune intentii, si m-ar fi mustrat mai mult constiinta sa tac si sa nu vorbesc, vazand ceea ce vad, decat sa-mi vad de treaba mea si sa nu-mi bat capul.

    Deci daca vrei sa auzi mai multe, sa discutam mai multe, depinde numai de tine. Nimeni nu te poate forta sa te gandesti mai mult la anumite aspecte daca tu nu vrei.

  13. Florin M. spune:

    Manuela,
    Cand am spus ca astept argumente, nu m-am referit la a te justifica tu pe tine insati, ci la argumente pe articole, punctual.
    „Si Florin, eu nu ma laud cu nici o cunoastere, chiar am o mare rusine fata de Dumnezeu, ma vad undeva foarte jos si in traire si in cunoastere” – dupa cum ai scris, dupa cum m-ai luat de urechi din senin, inca din comentariul nr. 7 (apoi in celelalte) reiese cam pe dos. Ca si cand ai fi o persoana foarte mandra, cu studii inalte de teologie (teoretice) care MUSTRA pe un impostor. Nu mai detaliez, nu am timp, nici nu e nevoie – comentariul e mai sus si SCRIPTA MANENT.
    Mai aveai putin si ma faceai eretic, dusman al bisericii (de fapt ai cam spus-o, dar nu direct…). Si comparatia asta din ultimul articol cu Sf. Nicolae si cu Arie – nu crezi ca e peste o anumita limita? Adica tu esti Sf. Nicolae si eu Arie? Dar ce am spus/facut atat de grav eu si in ce privinta te ridici tu la inaltimea Sfantului, ca sa ma palmuiesti?
    Am observat ca te straduiesti sa scrii mai „bland” si te inteleg – si eu fac eforturi sa mai tocesc unele varfuri cam ascutite din exprimarea mea, mai ales in dialoguri pe teme religioase. Dar nu uita ca trebuie schimbat si fondul. Si am impresia ca nu iti dai seama ca jignesti, atat pe mine, cat si pe duhovnicul meu pe care habar nu ai cine e (poate e episcop sau daca nu este, nu crezi ca e treaba lui daca mi-a dat voie sa scriu aici? poate are incredere, poate ma cunoaste foarte bine – doar e duhovnicul meu de multi ani), cat si pe tine – te-ai coborat singura atat de mult, atat de jos prin propriile tale cuvinte – nu-mi vine sa cred ca cineva poate face asta, cineva pe care-l credeam destul de cult, cu destul bun simt si respect de sine…
    Doamne ajuta!

    P.S. Blogul acesta nu este atat de „pe subiecte ortodoxe” adica de teologie, cat mai ales pe teme lumesti, cotidiene, privite DIN PERSPECTIVA ORTODOXA. E o diferenta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s