Credinţa, act de voinţă

Effect of God's perceived emotion: Love (Left) vs. Anger (Right)

Effect of God's perceived emotion: Love (Left) vs. Anger (Right)

Un astronaut şi un neurolog vorbeau despre credinţă. Astronautul zice: Eu am fost în cosmos de atâtea ori şi n-am văzut pe Dumnezeu. La care neurologul îi spune: Şi eu  am făcut multe operaţii pe creier, dar n-am văzut nici un gând.” După cum vom vedea, se pot „vedea” şi gândurile, imaginile fiind foarte interesante…

De multe ori încercăm să ne explicăm cât mai multe din cele înconjurătoare, inclusiv prezenţa Lui Dumnezeu, inclusiv credinţa noastră. Până la un punct reuşim, dar de multe ori am observat că există o limită, de care nu putem trece fără… credinţă. fără încredinţarea noastră în Cuvântul Domnului. Mulţi încearcă să-L găsească pe Dumnezeu cu ajutorul ştiinţei şi reuşesc, pentru că a căuta unele „dovezi” ale existenţei Lui Dumnezeu după ce tu crezi în El, după ce participi la viaţa Bisericii nu e un lucru neplăcut Domnului, dacă, după cum am spus, scopul este unul bun. Sunt alţii, însă, care oricât de mult ar căuta, oricât ar citi, oricâte experimente ar face, nu-L găsesc nicăieri, cu toate că El este pretutindeni. Pentru că Îl resping voluntar, şi-L scot din minte şi căutarea lor este de fapt, una a disperării, în care orice dovadă primesc, găsesc de fapt, un prilej de a-L tăgădui încă odată.

Azi am citit un articol interesant, din care am aflat că un grup de cercetători de la National Institutes of Health din Statele Unite, ajutându-se de o serie de întrebări pe teme religioase şi mai ales al tehnicii rezonanţei magnetice funcţionale, a reuşit să identifice zonele cerebrale ale credinţei religioase.

Dacă Dumnezeu există, atunci creierul omului este “oglinda” ideală în măsură să-i reflecte imaginea. La credincioşi precum şi la necredincioşi, chestiunea existenţei vieţii de apoi implică arii din cortexul cerebral foarte evoluate, ce sunt – ca de altfel şi credinţa religioasă – absente la celelalte specii.  Întrebând circa 60 de voluntari dacă ceea ce se întâmplă în lume reprezintă voinţa lui Dumnezeu, cercetătorii au ajuns la concluzia că, indiferent de răspuns, în creierul acestora se activează aceleaşi arii din cortexul frontal, cele legate de gândirea abstractă şi de luarea de decizii.

„Obiectivul nostru nu a fost să-L găsim pe Dumnezeu în creier, ci să înţelegem ce anume se întâmplă la nivel cerebral atunci când un om se gândeşte la divinitate”, a explicat Giovanna Zamboni, una din cercetătoarele implicate în studiu. „Am descoperit că persoanele necredincioase reacţionează la întrebările religioase într-o manieră similară cu cei crendincioşi, adică, independent de răspunsurile date de fiecare, instrumentele intelectuale utilizate pentru a aborda tema divinităţii sunt comune tuturor oamenilor”, a precizat ea. Imaginile diferitelor porţiuni din creier ale celor implicaţi în studiu, activate de întrebările pe teme religioase au fost publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Articolul original poate fi citit pe site-ul  La Repubblica. Mai multe detalii prvind acest studiu la urmatoarea adresă: http://www.pnas.org/content/106/12/4876.full?sid=00c88759-4158-4e1e-8e3e-dd4adfdbe7cb

Referitor la argumentele care-i pot fi aduse unui necredincios pentru a fi făcut să creadă, la zădărnicia acestora, indiferent de numărul lor, am citit mai demult pe OrtodoxiaTinerilor un articol din care citez ultima parte.

„Să zicem că un necredincios ar nega existenţa lui Dumnezeu iar 10 credincioşi i-ar da argumente solide, evidente şi întemeiate că Dumnezeu există. Se vor impune argumentele acelea asupra necredinciosului? Îi vor schimba lui părerea?

Nici un argument din lumea aceasta nu-mi poate schimba felul de a gândi dacă eu nu vreau. Nimic nu se poate impune cu forţa asupra minţii mele, indiferent cât de adevărat şi argumentat este, pentru că eu sunt liber. Sunt liber să fac ce vreau, bine sau rău.

Din acest motiv credinţa nu poate fi schimbată prin argumente ci prin voinţă. Singurul motiv pentru care există credinţa în lume este pentru că noi suntem liberi, altfel argumentele ar fi acţionat asupra noastră ca o reprogramare a softului din minte, ca asupra unui roboţel.

Indiferent câte argumente ar aduce cineva pro sau contra existenţei lui Dumnezeu, cheia este tot voinţa. Şi  de asta e lumea aceasta frumoasă, căci Dumnezeu nu vrea să se impună, ci Hristos stă smerit la uşă şi bate, iar de-i va deschide cineva, va intra şi-şi va face locaş în inima noastră împreună cu Tatăl.”


10 comentarii on “Credinţa, act de voinţă”

  1. […] cuvinte: Credinţa, act de voinţă Pentru cine avea nevoie de “certificari”: si credinciosii si necredinciosii au acelasi […]

  2. Adrian spune:

    Copilasul care incerca sa cuprinda in gropita sa de nisip toata apa marii…

  3. Florin M. spune:

    @Adrian
    Please, can U be more specific?
    Best regards

  4. Adrian spune:

    Era o pilda la fericitul Augustin care incerca sa scrie o carte despre divinitate si care vazand pe acel copil si-a dat mai apoi seama ca si el de fapt este in aceeasi situatie.

  5. Oana spune:

    http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/05/un-astronaut-si-un-neurolog-vorbind-despre-credinta/

    si parerea mea.
    Poate scrii ceva despre „ecumenism”. Doamne ajuta si ne iarta!

  6. Adrian spune:

    Desi cautarile astea americane nu le-as asemui cu cele ale sfantului de mai sus, aici e altceva, aici e ideologie.

  7. Florin M. spune:

    @Adrian – multumesc de precizari. Imi amintesc si eu de cautarea Sf. Augustin. Cat priveste cercetarea americanilor – ideologie, neideologie, rezultatul e unul bun si ne folosim de el…
    N-ar strica sa dezvolti mai mult „ideea” asta cu ideologia. 🙂

    @Oana – despre ecumenism ce ar fi de spus (in plus fata de cat se scrie deja)? Sunt atatia mult mai „in masura” sa o faca. Daca ai nevoie, citeste ce spune Pr. Arsenie Papacioc despre ecumenism. Multe materiale gasesti pe RazboiIntruCuvant.ro (cei de aici pastreaza acel echilibru necesar, echilibru de care altii cam duc lipsa).
    Doamne ajuta!

  8. Adrian spune:

    Talentul meu de orator lasa mult de dorit…dar ce pot sa spun este ca si darwinismul este si el f „stiintific” dar vezi ce implicatii are el dincolo de hotarele biologiei…

  9. Florin M. spune:

    Darwinismul e bazat tot pe o filosofie.
    In schimb, cercetarea pura, cu scop bun, duce la apropierea de Adevar.
    In afara de problemele de etica ce trebuiesc luate in calcul atunci cand se incepe o cercetare, este una foarte simpla: SCOPUL. Ce vrei sa afli, ce vrei sa demonstrezi?

    Nu-ti trebuie talent de orator ca sa sustii ceva. Unele lucruri se invata, talentul se descopera… 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s