SĂRACI DAR JUCĂTORI (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.3)

gambling_campaigns_400

Fie că vor să scape de criza economică, să îşi rotunjească veniturile sau sunt doar împătimiţi ai pariurilor, peste un milion trei sute de mii de români calcă pragul agenţiilor de pariuri, în fiecare lună. Acestora li se adaugă o altă categorie, a celor care joacă la Loterie. Şi se pare că anul acesta vor fi din ce în ce mai mulţi, potrivit estimărilor preşedintelui Loteriei Române.

Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a zis: “Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi

Din câte am înţeles eu criza asta, una dintre cauzele ei este iubirea de bani. Foarte mulţi vor să obţină banii uşor, dacă se poate şi fără muncă – de exemplu, aşa au prosperat băncile, prin iluzia dobânzii oferită deponenţilor, profitând de aversiunea faţă de risc a acestora din urmă, sau pe dobânzile reale la credite. Însă nu ştiu dacă e vorba numai de iubire de bani, pentru că unii chiar au fost aduşi într-o stare de NEVOIE permamentă, sunt foarte mulţi care abia trăiesc de azi pe mâine şi sărăcia în ţara noastră se adânceşte…

Astfel, cu greu înţeleg de ce sunt atât de multe cazinouri, săli de jocuri, agenţii de pariuri etc. Nu prea pricep ce motivaţie poate avea cineva care se duce să joace acolo, ştiind că şansa de câştig este foarte mică. Sau să joace pe internet, să parieze… Oare chiar nu înţeleg că li se flutură pe sub nas iluzia câştigului, a unei îmbogăţiri rapide? E ca şi când în faţa unui câine legat ţii un cârnat atârnat în undiţă la distanţă suficientă cât să nu-l ajungă, iar el se tot agită şi sare în lanţ sperând că-l prinde. De ce face asta? De foame. Sau de poftă.

Dar câinele e animal, omul se poate controla, poate gândi. Până şi câinelui i se urăşte, se plictiseşte de atâtea eşecuri şi abandonează. Omul nu. El speră în continuare, mai ales dacă i se mai permite din când în când să adulmece de aproape „prada”…

Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri.

De la cel mai mic şi mai nevinovat pariu (pe o ciocolată sau pe un suc) pănâ la cele mai sofisticate jocuri de noroc îşi face simţită prezenţa păcatul iubirii de arginţi şi al mândriei. Unii pot spune că pariază din plăcere sau foarte rar, dar scopul final este tot acela de a câştiga, de a te îmbogăţi, sau de a arăta că ai fost inteligent şi ai intuit viitorul.

Este un păcat şi pentru că în comparaţie cu cei apropiaţi, care câştigă banii prin muncă cinstită, jucătorul la pariuri sau din cazinouri năzuieşte către un câştig rapid, către îmbogăţire. În acest fel, atrage mâhnirea celor care sunt cinstiţi şi atrage pe alţii în această capcană.
Nu are nimic de-a face cu reuşita în afaceri, în afacerile cinstite, plăcute Domnului, făcute în mod corect, dând Cezarului ce-i al Cezarului (adică respectând legea şi plătindu-şi obligaţiile)…

La pariuri, la LOTO joacă în primul rând cei NECINSTIŢI. De ce oare? Poate şi din micimea sufletului, pentru că în loc de a stărui în muncă cinstită, ne fug ochii la maşina vecinului, la femeia colegului, la vila şefului, la telefonul fratelui etc. Şi dorim şi noi să avem aşa ceva, dar pierdem din vedere ceea ce avem deja, cel mai de preţ: viaţa aceasta, de la Dumnezeu, pe care ne-a dat-o spre folosul nostru şi al celorlalţi, folos care nu are nimic în comun cu confortul sporit, cu bogăţia dobândite fără cinste.

Bogăţia adunată în grabă se împuţinează, numai cel ce-o adună pe încetul o înmulţeşte.

La urma urmei, a juca la LOTO denotă şi o mare lipsă de minte. Banii nu aduc fericire, nici nu o întreţin, ci de fapt Dumnezeu este acela care ne aduce bucuria şi liniştea, prin cele pe care El ni le dăruieşte. El ne ajută să respirăm, să gândim, să iubim, Dumnezeu e totul în toate. Pariurile, jocurile de noroc arată că nu suntem mulţumiţi cu viaţa noastră, cu munca noastră, iar cazinourile sau agenţiile de pariuri n-aduc fericirea ci mai mereu tristeţe şi pagubă. Cei care pariază şi joacă la cazino nu iubesc foarte mult munca şi nu apreciază bucuria ei…

Statisticile spun că la loterie şi la pariuri joacă foarte multe persoane care nu-şi permit asta şi mai tare sărăcesc şi se-ntristează decât să se folosească şi să câştige ceva. Pariurile şi jocurile de noroc creează dependenţă la fel ca şi alcoolul, ţigările sau drogurile. Conform statisticilor, aproximativ 5% dintre cei care sunt pasionati de jocurile de noroc vor ajunge dependenţi de ele. Nu mai există limite de vârstă. Dacă în 1970, jocurile de noroc erau practicate de persoane cu vârste între 30 şi 50 de ani, în zilele noastre, intervalul de vârstă s-a extins, cuprinzând persoane între 17 şi 70 de ani.

Nu te încrede în avuţiile câştigate pe nedrept, că nimic nu-ţi vor folosi în ziua judecăţii.”

Se cade, oare, unui creştin care merge la Biserică să parieze sau să intre în cazinouri sau loterii? Are a face sfinţenia cu păcatul? Harul lui Dumnezeu cu banii? Cinstea cu necinstea? Virtutea cu păcatul? NU.

De asta nu-mi vine să cred cum a trecut Loteria Naţională la trageri bisăptămânale pentru jocurile 6/49 şi Noroc. Înseamnă că le merge bine: am citit că din chestia asta le-ar ieşi un spor de 40% în cifra de afaceri. Deci suntem un popor sărac, dar care joacă la pariuri, la Loto – pentru ce? Uităm de Dumnezeu şi sperăm să avem noroc. Sau unii merg cu biletul de Loto la biserică!!

Dacă în fiecare săptămână joci 5 lei pe un bilet, într-un an înseamnă 250 lei. Preşedintele Asociaţiei Caselor de Pariuri din România, a declarat pentru Evz.ro că valoarea medie a unui bilet jucat pe evenimente sportive este de 1,3 euro, acelaşi parior frecventând o agenţie de aproximativ trei ori într-o săptămână. Asta înseamnă în medie 200 euro pe an. Contribuţia anuală la biserică este 30-40 lei sau mai mult, în funcţie de fiecare parohie, dar foarte mulţi nu şi-o mai plătesc, în schimb joacă în fiecare săptămână 2-3 bilete la Loto sau la pariuri. Nu judec pe nimeni, doar încerc să mă pun în locul lor, mai ales că si eu trăiesc în lume. Altfel spus, încerc să mă înţeleg pe mine, pe cei de lângă mine.

Toate jocurile de noroc, inclusiv si loto, ştirbesc libertatea omului, făcându-l dependent, pornesc din iubirea de bani uşori şi se înscriu în păcatul necredinţei în Pronia Lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Nu este bine să-L ispitim pe Dumnezeu. Pâinea se dobândeşte în sudoarea frunţii, adică cinstit, nimic mai mult. Cine caută să facă bani în alt mod, are păcat.


Din aceeaşi categorie:

Anunțuri

5 comentarii on “SĂRACI DAR JUCĂTORI (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.3)”

  1. […] SĂRACI DAR JUCĂTORI (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.3) […]

  2. […] SĂRACI DAR JUCĂTORI (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.3) […]

  3. […] Săraci, dar jucători (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.3) […]

  4. […] – Săraci, dar jucători (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.3) […]

  5. […] – Săraci, dar jucători (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.3) […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s