Dreptcredinciosul Voievod ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT (2 iulie)

Sf.StefanCelMare.poza1_5

Cuvios lucru este şi plin de folos duhovnicesc pentru credincioşii Bisericii de a se arăta plini de evlavie, a cinsti şi a pomeni, prin slujbe şi prin cântări, pe cei ce s-au arătat bineplăcuţi lui Dumnezeu în viaţa lor pământească. Lauda care se dă celor ce trăiesc în chip virtuos se îndreaptă către însuşi Dumnezeu, de la care izvorăşte oamenilor toată virtutea, precum ne învaţă Sfântul Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul: „iar lauda celor bune înflăcărează şi îndeamnă pe credincioşi”.

„Când se laudă dreptul se veselesc popoarele”, glăsuieşte proorocul David. Dar lauda binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare ne produce nu numai bucurie duhovnicească, ci şi îndemn puternic pentru grija mântuirii sufleteşti. Fiecare dintre dreptmăritorii creştini sunt datori să cinstească şi să laude, după cuviinţă, pe cei ce au vieţuit cu dreaptă credinţă şi fapte bineplăcute lui Dumnezeu, pentru că lauda este plata virtuţii şi cel ce laudă virtutea laudă pe însuşi Dumnezeu.

Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, care a cârmuit Ţara Moldovei 47 de ani, înarmat cu platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului şi rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului său; a zidit un foarte mare număr de biserici şi mânăstiri, înzestrându-le cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii, a miluit pe săraci şi a răsplătit pe luptătorii oşteni, a arătat îndurare şi pe cei greşiţi i-a îndreptat.

(din Tomosul de canonizare al Sfântului Ştefan Cel Mare)

cruce_sfinti_polieleu_fara_tinere

Polonezul Jan Długosz, 1415-1480 (întâlnit în unele lucrări şi ca Johannes Longinus sau Dlugossius), cunoscut mai ales pentru cronica sa, în care prezintă mai ales evenimente din Europa răsăriteană din anul 965 până în 1480, diplomat şi preot, scrie în felul următor despre lupta de la Podul Înalt-Vaslui.

Sf.StefanCelMare.poza1_19

Marţi, în 17 ianuarie, Ştefan, voievodul Moldovei, înfrânse într-un mare măcel oastea de 120.000 de oameni a lui Mahomed, căruia îi dăduseră şi muntenii ajutor, după ce le supusese ţara. A dat Ştefan această lupta lângă mocirla Racovăţ şi râul Bârlad, cu oastea sa şi cu 5.000 de secui, a căror ţară, rupând-o din regatul Ungariei, şi-o supusese sieşi. Dar învingerea a costat şi pe ai săi; căci toate şirurile dinainte, în care se aflau şi secui, fură zdrobite de turci şi ameninţa o mare primejdie, până când Ştefan se aruncă el însuşi în mijlocul turcilor, nebuni de bucuria învingerii şi, cu puterea minunată a lui Dumnezeu, nimici cetele turceşti, având abia vreo 40.000 de luptători, din care cea mai mare parte erau ţărani.

Nu s-a îngâmfat Ştefan în urma acestei biruinţe, ci a postit 40 de zile cu apă şi cu pâine. Şi a dat poruncă în ţara întreagă să nu cuteze cineva să-i atribuie lui acea biruinţă, ci numai lui Dumnezeu, cu toate că ştiau toţi că învingerea din ziua aceea numai lui i se datoreşte.

Toată oastea lui s-a îmbogăţit din prada luată de la turci: aur, argint, purpură, cai şi scule scumpe. Cetăţile Basarabiei care trecuseră de la el la turci, îi fură înapoiate toate. Pe mai mulţi ţărani îi făcu boieri. Foarte puţini turci au putut scăpa cu fuga, pentru că cei care o luară la fugă şi se îndreptară spre Dunăre, fură tăiaţi de moldoveni, care aveau cai mai buni, sau fură luaţi de valuri şi înecaţi. […]

O, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanţii eroici, de care atâta ne mirăm! În zilele noastre, câştigă el, cel dintâi dintre principii lumii, o strălucită biruinţă asupra turcilor. După a mea părere, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii şi mai ales cinstea de comandant împotriva turcilor, cu sfatul, înţelegerea şi hotărârea tuturor creştinilor, de vreme ce ceilalţi regi şi principi catolici îşi petrec timpul numai în trândăvii sau în războaie civile.

cruce_sfinti_polieleu_fara_tinere

Ştefan cel Mare a constituit şi constituie pentru români conducătorul prin excelenţă. Asupra vieţii şi faptelor lui, cât şi asupra posterităţii sale, s-au aplecat de-a lungul timpului o mulţime de cronicari, istorici, scriitori, politicieni, jurnalişti, cineaşti etc.

Dar, cercetând ce s-a spus şi ce s-a scris despre Ştefan cel Mare în diferite vremuri, cineva ar observa că, începând cu perioada interbelică, dar mai ales din anii ’70 ai sec. XX, apare o nouă trăsătură în chipul public al voievodului: acesta capătă, aproape din senin, dar cu o forţă deosebită, renumele de „călcător pe alături” în ceea ce priveşte viaţa conjugală. Arborele lui genealogic se îmbogăţeşte deodată cu un şir ce pare că nu se mai termină de fii şi fiice din flori. Cum s-a întâmplat această „îmbogăţire”? Putem spune că a fost o „intoxicare media”. Despre aşa-zişii copii nelegitimi ai Sf. Ştefan Cel Mare, puteţi afla mai multe de aici.

Pentru mine, dreptcredinciosul Voievod Ştefan Cel Mare şi Sfânt este un adevărat model: de om, de creştin, de conducător. Era iubit de toţi supuşii săi, era respectat şi temut de toţi duşmanii, în problemele importante se sfătuia cu duhovnicul său, Sf. Daniil Sihastrul; milostiv, postitor şi rugător, participa cu familia şi cu cei apropiaţi la Sfintele Slujbe; a ctitorit o mulţime de biserici, fără lumina cărora cerul ar fi pustiu.

Binecredinciosului Ştefan, Voievod al Moldovei, celui care cu dreptate şi cu dragoste a cârmuit poporul lui Dumnezeu; ziditor de locaşuri sfinte şi apărător al creştinătăţii; cel cinstit de toată lumea ca atlet al lui Hristos, cu bucurie într-un glas să-i strigãm:

Bucură-te, Sfinte Ştefane, apărător al creştinătăţii!

cruce_sfinti_polieleu_fara_tinere

Rugãciune

Sfinte Ştefane Voievod, apărător al poporului român şi grabnic folositor al tuturor creştinilor, pleacă-te spre rugăciunea pe care o înălţăm către tine, noi, nevrednicii. Cunoaştem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, şi precum Acesta ţi-a ascultat rugăciunile, aşa auzi-ne şi pe noi în această zi, când chemăm numele tău.

Ocroteşte bisericile şi mănăstirile în pace, întăreşte credinţa slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, luminează ocârmuitorii, dă vitejie ostaşilor, iar nouă tuturor luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locaşurile cele cereşti să ne bucurăm în vecii vecilor. Amin.

Materiale preluate de pe http://www.stefancelmare.ro




Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s