Să audă femeile care vieţuiesc cu bărbaţi răi şi necredincioşi

Cana Galileei -Biserica Nuntii din Cana

Cana Galileei -Biserica Nuntii din Cana

Epistola Sfântului Apostol Pavel către Tit – din Biblia Anania
[ Cap. 2 ] Învăţătura cea sănătoasă pentru credincioşi feluriţi.
1. Tu însă grăieşte ceea ce i se cuvine învăţăturii sănătoase.
2. Bătrânii să fie treji la minte, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în iubire, în răbdare;
3. bătrânele, de asemenea, să fie cu’nfăţişare de sfântă cuviinţă, nu clevetitoare, nu robite vinului mult; să înveţe ce e bine,
4. ca să le’ndrumeze pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii
5. şi să fie cuminţi, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, aşa încât cuvântul lui Dumnezeu să nu fie defăimat (*a).
6. De asemenea, îndeamnă-i pe cei tineri să fie cuminţi,
7. întru toate arătându-te pe tine însuţi pildă de fapte bune: curăţie în învăţătură, cuviinţă,
8. cuvânt sănătos, de nelovit, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău de noi.
Nota A: Doctrina creştină să nu fie compromisă prin abateri de la propria ei morală.

„Să înveţe de bine.” Şi, cu toate acestea, le împiedici pe femei de a învăţa; cum deci le îngădui aici, pe când în alt loc zici: „Nu îngădui femeii să înveţe pe altul”? (I Timotei 2, 12) Însă, ascultă ce a adăugat mai departe: „nici să stăpânească pe bărbat”. Bărbatului încă de la început i s-a permis a-i învăţa şi pe bărbaţi, şi pe femei; femeii îi permite numai cuvântul sfătuitor în casă, însă, nicăieri nu-i îngăduie de a adresa vreo cuvântare lungă. De aceea a adăugat: „nici să stăpânească pe bărbat”.

„Ca să înţelepţească, zice, pe cele tinere.” Ai văzut cum adună pe popor la un loc şi cum le pune pe cele tinere sub stăpânirea celor bătrâne? El nu vorbeşte aici despre fete, ci spune în mod simplu de vârsta lor. „Fiecare bătrână, zice, s-o povăţuiască pe cea tânără.” „Să-şi iubească bărbaţii.” Aceasta este capitalul tuturor bunurilor într-o casă, după cum zice: „Cu trei lucruri m-am împodobit: unirea fraţilor, dragostea între prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu altul”. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 25, 1-2) Când este iubire, nimic din cele neplăcute nu se va întâmpla.

Căci, cum ar fi cu putinţă, capul fiind unit cu trupul şi nici o dezbinare fiind între ele, totuşi celelalte mădulare să nu se găsească în pace? Când căpeteniile sunt în pace, cine ar putea dezbina şi tulbura pacea? Precum iarăşi, dacă acelea se găsesc rău între ele, nimic sănătos nu va putea fi în casă. Deci, nimic nu poate fi mai important decât dragostea, căci ea este mai folositoare decât banii, decât nobleţea, decât stăpânirea şi decât toate celelalte. Şi n-a zis simplu: „să fie în pace”, ci: „să-şi iubească bărbaţii”. Când este dragoste, nimic din cele grele nu se poate infiltra, şi dintru ea se nasc şi celelalte bunuri.

„Să-şi iubească copiii”, zice. De altfel, ceea ce iubeşte rădăcina, cu atât mai mult va iubi şi roadele. „Să fie cumpătate, curate, gospodine, bune.” Toate se nasc din dragoste, căci şi îngrijitoare de casele lor, adică bune gospodine, şi bune femei devin în urma dragostei faţă de bărbat. „Să fie plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu”, precum şi ceea care-l dispreţuieşte pe bărbat, nici de casă nu se îngrijeşte. Din dragoste se naşte şi întreaga înţelepciune, de la dragoste orice ceartă dispare. Chiar dacă bărbatul ar fi elin, iute se va convinge, iar de va fi creştin, iute se va face mai bun.

Ai văzut concesiile lui Pavel? Cel ce toate le-a făcut, ca să ne depărteze pe noi de cele pământeşti, acum multă îngrijire pune pentru cele ce aparţin unei case, căci, când acestea sunt bine întocmite, şi cele duhovniceşti vor merge bine; altfel, şi acelea se vor vătăma. Căci femeia gospodină va fi şi iconoamă. O asemenea femeie nu se va ocupa nici cu desfătările, nici cu ieşirile de-acasă, fără nici un rost, şi nici cu altceva de acest fel. „Ca nu cumva, zice, să fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu.”

Ai văzut că el mai înainte de orice se îngrijeşte de propovăduire, iar nu de lucruri lumeşti? Căci şi către Timotei scriind, zicea: „ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă” (I Timotei 2, 2), iar aici: „ca să nu fie defăimat cuvântul Lui Dumnezeu”. Că, dacă se întâmplă ca o femeie credincioasă, care vieţuieşte cu un necredincios, să nu fie virtuoasă, hula desigur că trece la Dumnezeu; iar dacă ea este cu bună-cuviinţă şi înţeleaptă, propovăduirea câştigă slavă de la dânsa şi prin succesele ei.

Să audă femeile care vieţuiesc cu bărbaţi răi şi necredincioşi; să audă, zic, şi să se înveţe a-i aduce la evlavie prin felul lor ele a se purta. Că, deşi nu vei câştiga altceva, şi nici nu-l vei putea atrage pe bărbat spre împărtăşirea dogmelor celor adevărate, cel puţin i-ai cusut gura şi nu l-ai lăsat să hulească creştinismul, iar aceasta nu e puţin lucru, ci încă foarte mare, căci se slăveşte credinţa din purtarea voastră.

din TÂLCUIRI LA EPISTOLA A DOUA CĂTRE TIMOTEI, EPISTOLA CĂTRE TIT, EPISTOLA CĂTRE FILIMON ale Sfântului Apostol Pavel
Sfantul Ioan Gura de Aur, Nemira, 2005

Sursa: Taina Căsătoriei

Anunțuri

103 comentarii on “Să audă femeile care vieţuiesc cu bărbaţi răi şi necredincioşi”

  1. MONICA spune:

    Asta ptr echilibrarea acestui articol care vorbeste doar despre indatoririle femeilor
    si nimic din ale barbatilor .
    Astept articol desprre indatoririle barbatilor fata de femeile necredincioase si fata de sotiile lor in general.

    „Relatia cerută de Evanghelie nu îl favorizează pe bărbat. La baza familiei crestine stă dragostea. Or, un sot iubitor nu alege comoditatea pentru a fi slujit de nevastă. Ierarhia dintre bărbat si femeie este cea pe care a arătat-o Hristos prin cuvintele: „Cine vrea să fie între voi întâiul, să fie slujitorul celorlalti.” Bărbatul este cap femeii, este cel care poartă greutatea familiei, nu cel care dă dispozitii. „-Danion Vasile

    „Exista la apostolul Pavel cateva aspecte mai delicate, si acestea au determinat pe unii exegeti sa fie mai critici. Este o nedreptate facuta apostolului. Pavel a aparat idealul casatoriei in imprejurari exceptionale.

    1. „Femeia sa se teama de barbat” (Efeseni 5, 33).

    Este oare aceasta o concesie paulina de la principiul casatoriei? Unii exegeti ar prefera sa traduca cuvantul originar grecesc cu „a respecta”, nu „a se teme”. Chiar daca am accepta aceasta traducere a verbului originar, aceasta nu ar rezolva totul, sau ar rezolva atat de putin incat nu merita acest efort. Problema trebuia abordata in esenta ei. Apostolul Pavel deschide capitolul 5 din Efeseni, cand incepe sa vorbeasca despre relatiile din cadrul casatoriei cu urmatoarele cuvinte: „Supuneti-va unul altuia intru frica lui Dumnezeu” (vers. 21). Acest verset ar putea sa fie socotit un fel de titlu al capitolului, asa cum este titlul unei carti. Tot ceea ce spune apostolul Pavel in continuare trebuie inteles prin continutul acestui verset.

    Supunerea, care poate naste teama sau frica, este mai intai reciproca, si apoi este intru frica lui Dumnezeu. Asadar femeia sa se teama de barbat, limbaj inclusiv si in lumina versetului 21, poate fi completat cu: tot asa si barbatul sa se teama de femeie. Teama sau frica este un concept paulin care trebuie inteles la adevarata lui valoare si nu trebuie confundat cu instinctul uman izvorat din instinctul de conservare. Teama sau frica este gradul de respect si onoare cuvenit, care trebuie aratat cuiva, cel mai adesea, si aceasta este foarte important, in vederea indeplinirii slujirii lui Dumnezeu.

    Nu este o greseala ca teama sau frica sa fie echivalata, in perspectiva crestina, cu slujirea, izvorata din iubire, ca vocatie a creatiei umane a lui Dumnezeu. Teama sau frica sau reverenta este baza a comportamentului crestin si are la baza teama sau frica de Dumnezeu care este un sentiment nobil si mantuitor. „Cunoscand deci frica de Dumnezeu, cautam sa induplecam pe oameni” (II Corinteni 5, 11).

    Din aceste motive apostolul Pavel este exigent si cere sa dam frica numai celui care merita frica, adica Iui Dumnezeu (Romani 13, 7). Frica de Dumnezeu este echivalata de apostolul Pavel cu credinta in Dumnezeu, cu slujirea Lui, cu lipsa de pacat: „Nu este frica de Dumnezeu inaintea ochilor lor (Romani 3, 18) spune apostolul Pavel depre cei fara Dumnezeu, fara credinta, raufacatori. Si mai clar este in Romani 11, 20: „tu stai prin credinta. Nu te ingamfa, ci teme-te.”

    Teama barbatului de femeie si a femeii de barbat nu creeaza complexe de inferioritate, caci ea este onoarea si respectul cuvenit in slujirea lui Dumnezeu. inteleasa altfel, ar fi in contrast cu Filipeni 2, 3-4: „Nu faceti nimic din duh de cearta, nici din slava desarta, ci cu smerenie unul pe altul socoteasca-l mai de cinste decat el insusi. Sa nu caute nimeni numai pe ale sale, ci fiecare si ale altuia”. Perspectiva eshato-logica este fundamentala si apostolul Pavel o subliniaza in Romani 12, 5 „Asa si noi cei multi, un trup suntem in Hristos, si fiecare suntem madulare unii altora”.

    2. „Barbatul este cap femeii” (Efeseni 5, 23)

    Este una din problemele cele mai contoversate la apostolul Pavel. Afirmatia aceasta este foarte categorica in I Corinteni 11, 3 si pare chiar ancorata in misterul Sfintei Treimi: „Hristos este capul oricarui barbat, iar capul femeii este barbatul, iar capul lui Hristos Dumnezeu”. Pentru sustinerea afirmatiei sale, apostolul Pavel aduce argumente din actul creatiei

    a. Nu barbatul este din femeie, ci femeia din barbat (I Corinteni 11, 8);
    b. Nu barbatul a fost zidit pentru femeie, ci femeia pentru barbat (I Corinteni 11, 9);
    c. Barbatul este „chip de slava a lui Dumnezeu, iar femeia este slava barbatului” (I Corinteni 11, 7);
    d. Adam a fost zidit intai, apoi Eva (I Timotei 2, 13);
    e. Nu Adam a fost amagit, ci femeia, amagita fiind, s-a facut calcatoare de porunca (I Timotei 2, 14);

    Mai intai, ideea de „cap” poate sugera doua lucruri:

    a. baza a existentei, sursa antecedenta. Acest inteles pare sa fie sensul din I Corinteni 11, 3; I Corinteni 11, 8.
    b. Autoritate. Acesta pare sa fie sensul din Efeseni 5, 23.

    Nu incape nici cea mai mica indoiala ca barbatul, astfel inteles, in calitate de cap al femeii, creeaza tensiune daunatoare cu ideea nuntii creatiei „un trup”. Dar este la fel de clar faptul ca toate aceste pasaje contrazic, formal cel putin, doctrina lui Pavel asa cum este expusa in alte parti ale scrierilor sale. Nimeni nu poate pune la indoiala faptul ca aici apostolul Pavel face concesii culturii epocii sale. Desigur, din motive pastorale si misionare, „tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe multi” (I Corinteni 9, 22).

    Acest principiu pastoral al apostului Pavel este exemplificat foarte bine prin pozitia lui fata de legea iudaica in general si in special fata de taierea imprejur si de mancarurile idolilor. intrebarea la care trebuie sa raspundem aceasta este: sacrifica apostolul Pavel principiul egalitatii intrinsece a barbatului cu femeia, asa cum este aratat in actul creatiei omului si confirmat de Mantuitorul Hristos?

    Raspunsul este unul in mod sigur nu, si iata de ce:

    a. Apostolul Pavel spune clar in Galateni 3, 23: „nu este parte barbateasca si parte femeiasca pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus”. Apostolul Pavel vorbeste aici de egalitatea sacramentala: ,Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat” (Galateni 3, 27). Aceasta egalitate sacramentala, care este fundamentala pentru intreaga gandire a apostolului Pavel, nu poate fi altoita pe trunchiul unei familii in care barbatul este cap, in sensul de sursa, autoritate, femeii.

    b. Argumentarea lui Pavel din I Corinteni 11,8, femeia din barbat, trebuie inteleasa in perspectiva istorica si nu soteriologica. De fapt, imediat dupa ce aduce acest argument, apostolul Pavel parca vrea sa se corecteze: „Totusi nici femeia fara barbat, nici barbatul fara femeie, in Domnul. Caci precum femeia este din barbat, asa si barbatul este prin femeie, si toate sunt de la Dumnezeu” (I Corinteni 11, 11-12).

    Perspectiva si interpretarea istorica, factuala, din I Corinteni 11,8 devine in versetele 11-12 perspectiva si interpretare sacramentala si eshatologica. Este important pentru a intelege tot contextul. Cuvintele: „in Hristos”, „in Domnul” sunt calificative pe care apostolul Pavel le foloseste frecvent. Dar nu introduce cu ele o separare intre sfera sociala si cea spirituala sau sacramentala. In gandirea paulina sacramentalitatea este mult prea importanta pentru ca sa nu patrunda si sa modeleze sfera sociala.

    c. „Iar voi, stapanilor, faceti tot asa fata de ei, lasand la o parte amenintarea, stiind ca Domnul lor si al vostru este in ceruri si ca la El nu incape partinire” (Efeseni 6, 9). Apostolul Pavel nu se ocupa direct cu institutia sclaviei, foarte importanta in societatea vremurilor sale, decat numai in perspectiva sacramentala si eshatologica. Dar ceea ce spune apostolul Pavel in versetul citat echivaleaza cu o lovitura fatala institutiei sclaviei. Si apostolul Pavel spune acest lucru intr-o societate romana, de unde scrie acest verset, unde sclavia cuprindea 85-90% din populatia peninsulei italice.

    Apostolul Pavel indemna pe slugi sa asculte de stapanii „cei dupa trup”, deci trecatori, care nu sunt vesnici, „ca slugile lui Hristos facand din suflet voia lui Dumnezeu” (vers. 5-6). Dar in perspectiva sacramentala si eshatologica apostolul Pavel pune semnul egalitatii intre stapani si slugi: Domnul comun, la amandoi, este in ceruri, deci este vesnic, nu dupa trup.

    Perspectiva si interpretarea eshatologica a relatiei stapan-sclav, este la fel de clara in Coloseni 3, 24-25: „Bine stiind ca de la Domnul veti primi rasplata mostenirii; caci Domnului Iisus slujiti; iar cel ce face nedreptate isi va lua plata nedreptatii intrucat la Dumnezeu nu este partinire”. „Cel ce face nedreptate” este un avertisment foarte sever pentru stapani.

    Deci stapanul si sclavul nu numai ca au acelasi Domn comun, dar la acest Domn nu incape partinire. Daca sclavul este egalul stapanului sau „in Domnul”, „in Hristos”, cu atat mai mult femeia este egala sotului ei, prin reciprocitatea slujirii, iubirii, supunerii si autoritatii. Casatoria este creatia lui Dumnezeu, sclavia este creatia pacatoasa a omului. Ideea de inclusivitate si reciprocitate in doctrina apostolului Pavel este transparenta in scrierile sale. Barbatul trebuie sa-si iubeasca femeia (Efeseni 5, 25), dar si femeia trebuie sa iubeasca barbatul (Tit 2, 4; I Corinteni 7, 3).

    Daca iubirea este reciproca, iubirea ca sentiment izvorat din Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8), atunci totul in relatia barbat – femeie este bazat pe principiul reciprocitatii, caci iubirea include supunere, slujire, autoritate, putere. Femeia este stapana pe trupul barbatului, dar si barbatul este stapan pe trupul femeii (I Corinteni 7, 4).„
    -Crestinortodox

  2. Florin M. spune:

    Dar părerea ta care este? Tu cum ţi-ai alege soţul? Pentru că deşi fata, intocmai ca o floare, se lasă culeasă de către băiat, totuşi (şi) ea îl alege pe el.
    Tu după ce criterii l-ai alege? Te-ai gandit la asta? Adică ce vreau să zic: să pui în practică ceea ce citesti 🙂

  3. paul spune:

    Din „femeia sa se teama de barbat”, femeile ies mai bine, caci ele primesc partea cea mai usoara. Pentru ca, dupa invatatura Apostolului, femeia se supune barbatului care ii e si cap, dar barbatul trebuie, in acelasi capitol de la Efeseni, „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi pe Sine S’a dat pentru ea”. (Efeseni 5, 25) Iubirea e mai grea decat supunerea. Barbatilor li se cere partea mai dificila, de care, hai sa recunoastem cinstit, nu se achita asa cum ar trebui. Daca barbatii ar avea mai multa iubire, femeile sigur s-ar supune, nu ca in debandada de acum in care fiecare face ce vrea si cum il taie capul. S-ar supune dragostei intelepte, iar lumea intreaga ar fi mai aproape de Dumnezeu. Iar supunerea poate fi inteleasa cam ca in genul fricii de Dumnezeu, prima etapa a dragostei si izvorul ei, despre care vorbeste undeva parintele Rafil Noica http://rafailnoica.wordpress.com/2008/12/09/parintele-rafail-noica-despre-frica-lui-dumnezeu/, infint mai bine decat as putea-o face eu.

  4. MONICA spune:

    ”Din “femeia sa se teama de barbat”, femeile ies mai bine, caci ele primesc partea cea mai usoara”
    Nu vad partea mai usoara .Este doar o aparenta .
    Ascultarea ei si teama ei ptr tine se naste tot din dragoste .Din dragoste ptr tine. Aceeasi dragoste cu care esti si tu dator fata de ea .

  5. Florin M. spune:

    Stiu, Monica, stiu.
    Insa fiecare (barbatul, dar si femeia) ar trebui sa se ingrijeasca de ale sale, fara a fi atat de preocupat de ce face celalalt.
    Daca fiecare ne-am uita la noi mai mult si mai putin la ceilalti, cat de frumos ar fi! Ar fi o lume perfecta!
    Crezi ca daca o femeie casatorita i-ar face observatii mereu sotului sau ca nu face aia si nu face cealalta, l-ar schimba cu asta?
    Eu (si nu doar eu) spun ca sansele sunt minime, chiar tind catre zero.
    Pe cand daca femeia s-ar preocupa mai mult de cele ale sale, si mai putin de ale sotului (la metehne ma refer – la repararea lor) l-ar aduce si pe el la cunostinta dragostei pe care el i-o datoreaza ei (in cazul in care nu o are).
    Doamne ajuta!

  6. MONICA spune:

    Doamne Florin ,nu stiu ce ai cateodata .
    Ai impresia ca era vreo observatie fata de barbati ???!!!Sau vreo critica???
    Eu nu stiu zau ,ce intelegi tu cateodata.
    Intelegi ce vrei tu se pare.
    Deci chiar nu era o observatie facuta barbatilor-spuneam ca FEMEIA E DATOARE CU ACEEASI IHBIRE CU CARE E SI BARBTUL DATOR.NU I SE CERE MAI PUTIN EI.
    Te rog sa mai citesti odata cu atentie ca nu era nici o critica ,frate!

  7. MONICA spune:

    PE BUNE ESTI CA ADRIANA -AI IMPRESIA CA LUMEA E IMPOTRIVA TA.

  8. Florin M. spune:

    As putea spune ca m-ai distrat, dar nu-mi place sa mint. Sincer, e chiar din contra – prin comentariile astea imi lasi un gust amar.
    Tu vezi vreun conflict cu cineva (cu tine, in speta asta) in ce am scris eu? Spun acelasi lucru ca si tine, dar tu „vezi” conflicte, critici…
    Repet: fiecare ar trebui sa fie preocupat de pacatele sale. Lasa-i pe ceilalti sa se ingrijeasca de ale lor. Daca gasesti ceva de invatat dintr-un articol, invata TU. Si atat.

    Si vorbeam altadata despre pacatele din Indreptarul de Spovedanie… Vezi ca ZAU inseamna, de fapt „pe Dumnezeu”, e o fel de a te jura pe Dumnezeu. Nu-l mai folosi. (nici asta nu e o critica, doar un sfat fratesc, fara frustrari)

  9. paul spune:

    cuvintele spuse de Monica sunt un argument involuntar dar foarte puternic in favoarea ideii ca femeia trebuie sa se supuna barbatului. caci iata, lasata sa se exprime fara oprelisti, ce bazaconii poate ajunge sa debiteze, chiar in conditiile (rare) in care nivelul de cultura si inteligenta personala sunt ridicate.

  10. […] Să audă femeile care vieţuiesc cu bărbaţi răi şi necredincioşi […]

  11. MONICA spune:

    „cuvintele spuse de Monica sunt un argument involuntar dar foarte puternic in favoarea ideii ca femeia trebuie sa se supuna barbatului. caci iata, lasata sa se exprime fara oprelisti, ce bazaconii poate ajunge sa debiteze, chiar in conditiile (rare) in care nivelul de cultura si inteligenta personala sunt ridicate.„
    Paul eu nu stiu ce „bazaconii „ am spus.Era o explicatie .Nu stiu de ce intelege toata lumea aiurea niste cuvinte simple.
    Nici macar nu am contrazis acel citat.
    Dar ma rog ,poate sa stea lumea linistita .Ca asta e ultima replica.
    Atata autosuficienta nu am mai vazut nicaieri.

  12. Florin M. spune:

    Monica, ideea principala din comentariul lui Paul nu cred ca era cuvantul BAZACONII (care „bazaconii” conform DEX inseamna „nedreptate, strambatate, aiureala, extravaganta s.a.”)…

    Dar ca sa nu sar peste „bazaconii” – chiar ai spus mai sus niste lucruri incorecte, nedrepte (bazaconii):

    1. Ai spus ca dragostea barbatului si a femeii trebuie sa fie aceeasi. Ei, sa stii ca nu e aceeasi, nu trebuie si nu poate fi aceeasi, din simplul motiv ca ei SUNT DIFERITI ca si constructie.

    2. Nu „vezi” partea mai usoara a responsabilitatii pe care o iau femeile in casatorie? Pai nu e vorba de treburile casei, pt ca acolo e f posibil sa preia ea 90% din ele, asta e de obicei un lucru de ocara pentru barbatul ei, care nu o ajuta.
    Despre care „responsabilitate” e vorba? Uite aici o interpretare a unora.. Barbatul e dator sa o pastreze pe femeie curata, in casatorie (trupeste, sufleteste – in acelasi timp), in timp ce femeia e datoare sa se mentina pe ea curata – prin asta il va aduce, poate, si pe el la Domnul (dupa cum zice si in articolul de mai sus). (Atentie, nu e vorba de feciorie fizica…)
    E mult mai usor barbatului sa aduca pe sotie la Dumnezeu decat invers. Femeii ii e foarte greu din cauza „mandriei” masculine – lasata de Domnul, in barbat (alta decat mandria ca pacat). Tocmai pt ca-i e atat de greu, femeii nu i se cere asta, ca datorie. Ei i se cere sa se pastreze pe ea insasi. Pe cand barbatului i se cere imperativ sa o dea si pe ea curata, Domnului.

    3. Si cred ca Paul a inclus si izbucnirea ta din commenturile 6-7 in categoria Bazaconii. Numai zic de cel de mai sus…

    P.S. Chiar nu vreau sa mi-o iei in nume de rau (desi sunt 99% sigur ca te vei supara nevoie mare!) dar invata macar sa respecti SFATUL DAT SINCER. Nu mai judeca atat de rapid, tragand concluzii pripite atat despre oameni, cat si despre textele citite. Precum constati si tu, altul e cuvantul cantarit de 10 ori inainte sa fie rostit (cu atat mai mult SCRIS – caci scripta manent).
    Intelege ca nu te cearta nimeni. Insa ai o varsta si o experienta care iti permit sa fii ca un burete. Ia ce-i bun de peste tot.

    Si ROAGA-TE mai mult. Oricand, in orice moment al zilei!
    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul/pacatoasa!

    P.P.S. Iarta-ma pt multimea sfaturilor, poate ca si din cauza asta te „ascunzi”.

  13. Adriana spune:

    Buna tuturor!

    Daca tot se vorbeste despre indatorirea femeii, as pune si eu la inima cititorilor un paragraf care mie imi este foarte drag, si care vorbeste despre Domnul Iisus Hristos si doua femei:

    „Si pe cand mergeau ei, El a intrat intr-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit in casa ei.
    Si ea avea o sora ce se numea Maria, care, asezandu-se la picioarele Domnului, asculta cuvantul Lui.
    Iar Marta se silea cu multa slujire si, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socotesti ca sora mea m-a lasat singura sa slujesc? Spune-i deci sa-mi ajute.
    Si, raspunzand, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti;
    Dar un lucru trebuie: caci Maria partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea.”

    (Luca, 10: 38-42)

    Iata Monica de ce eu nu cred ca lumea este impotriva mea 🙂
    Cred doar ca cei care nu asculta cuvantul Domnului sunt departe de El, si ca atare ei sunt cei care au de pierdut. Cea care in schimb se tine de El „partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea.” Nici un sfant si nici un muritor si nici altcineva nu va putea lua aceasta parte de la mine, asa ca, cum as putea sa cred ca cineva ar fi impotriva mea? 🙂

    Numai bucurie cu binecuvantare sa avem cu totii! 🙂

  14. Adriana spune:

    Draga Florin,

    Ceva ai spus foarte bine: „Femeii ii e foarte greu din cauza “mandriei” masculine”. Asa este, si cu aceasta „mandrie” masculina, barbatul ingreuneaza viata tuturor, si nicidecum nu o usureaza pe cea a femeii asa cum crede el, caci femeia nu iubeste aceasta povara nici la ea, dar nici la barbat, si nu pricepe de ce barbatul se simte atat de dator sa o poarte, si inca cu mandrie, si cu cat se incapataneaza femeia sa il faca sa o lase balta, cu atat el se incapataneaza sa o poarte, ucigand astfel dragostea pe care zice ca este obligat sa o cultive… Logic?…
    De asta Domnul Hristos l-a invatat pe barbat lepadarea de sine, ca sa lase la o parte povara asta a „mandriei”, sa o lase la o parte de pe umerii lui, caci doar asa o va scuti de aceasta povara si pe femeia pe care zice ca o iubeste. Daca insa se incapataneaza sa o poarte, fara sa vrea o pune si pe umerii femeii, caci altfel este prea coplesitoare pentru el, chiar daca el nu vrea sa admita lucrul acesta tocmai din cauza „mandriei” pe care o poarta pe umeri, si aici intervine intr-adevar rolul femeii de a accepta neputinta asta a lui, din dragoste pentru el, pana cand el invata sa lase balta poverile pe care nimeni nu i le cere, si sa o ia pe cea a lui Hristos care este atat de usoara, facuta pe masura noastra, a tuturor… Inveti si tu aceasta taina? 🙂

    Numai bine! Doamne ajuta!

  15. cristina spune:

    Mi se pare strigator la cer comentariul lui Paul( ultimul). Dupa ce a scris un prim comentariu foarte frumos pe care chiar l-am admirat, cu al doilea si-a dat arama pe fata la modul cel mai PENIBIL cu putinta.
    ” Chiar si in conditiile (rare) in care nivelul de cultura si inteligenta personala sunt ridicate” Se vroia un compliment pt. Monica? Ai jignit toate femeile prin asta. Vezi ca si maica-ta e tot femeie.Mai cauta-ti bunul simt pe acasa ca cred ca l-ai pierdut de la atata cultura si inteligenta personala( exisata si inteligenta impersonala?). Si.. pe ce lume traiesti?

  16. Tavi spune:

    am intrat din intamplare, am gasit cuvinte de folos, dar vad ca lumea se cearta, Paul jigneste, altul se scuza etc, etc.

    nedumerire: „lasata sa se exprime fara oprelisti, ce bazaconii poate ajunge sa debiteze, chiar in conditiile (rare) in care nivelul de cultura si inteligenta personala sunt ridicate.”

    chiar asa sa fie? majoritatea femeilor sunt proaste?

    recunosc ca ma simt jignita, sunt fata.
    mai recunosc ca la capitolul cultura universala am ramas la liceu. in facultate doar carti tehnice si religioase. iar acum, doar religioase.

    IQ-ul in liceu era 28. media era intre 100-110. parca. nu mai tin minte ca s-a intamplat acum mai bine de 10 ani. poate m-am prostit intre timp.

    Paul este inconjurat de raritati? sotia/prietena/mama ?

    iertati, din mandrie nu tac.

  17. Florin M. spune:

    @Adriana,
    ai vazut, presupun, ca dupa fraza citata de tine “Femeii ii e foarte greu din cauza “mandriei” masculine” am adaugat cuvintele acestea: „- lasata de Domnul, in barbat (alta decat mandria ca pacat)”?
    Deci crede-ma ca stiu ce am afirmat mai sus, e verificata. Nu vreau sa intru in alte detalii, deci inchei printr-un raspuns la intrebarea ta: „Bineinteles ca am cunostinta despre ce ai spus mai sus.” 🙂

  18. Florin M. spune:

    Si inca ceva, pentru cei/cele care s-au simtit jigniti de afirmatia lui Paul, pentru ca nu-mi place cearta si vad ca el nu a mai intrat sa va lamureasca, am sa incerc sa justific eu cele scrise de el in al doilea comentariu, asa cum am inteles eu.
    Pentru aceasta, in primul rand va rog sa nu luati frazele lui rupte din context.
    El a afirmat: „caci iata, lasata sa se exprime fara oprelisti, ce bazaconii poate ajunge sa debiteze, chiar in conditiile (rare) in care nivelul de cultura si inteligenta personala sunt ridicate.”

    Credeti ca el s-a referit la TOATE femeile? Ori numai la acelea care, „lasate sa se exprime fara oprelisti, ce bazaconii pot ajunge sa debiteze”? Si aici o precizare, foarte necesara: asta nu inseamna ca femeia nu trebuie lasata sa se exprime. Ea singura trebuie sa se abtina, ca si barbatii, cantarindu-si bine cuvintele. Dar despre indatoririle femeilor si ale barbatilor in familie si in societate s-a scris mult – vorbesc de Sfinta Traditie – si cine a incercat sa patrunda cu mintea cele scrise acolo, a inteles despre ce era vorba (daca nu singur, atunci cu ajutorul duhovnicului, sau a „sfatului bun” in care vietuiesc credinciosii). E vorba numai despre dreapta socotinta, virtute care e necesara si barbatilor, nu doar femeilor.
    Probabil ca si eu as fi trebuit sa fiu „certat”, pentru ca am „lasat” acele comentarii in libertate, ajungandu-se aici…

    Pe de alta parte, e posibil ca exprimarea lui Paul sa fi avut de suferit (spun „e posibil” pentru ca lucrul asta trebuie sa il confirme el), dar e posibil sa fi fost contrariat de cele scrise de Monica in cele doua comentarii dinaintea lui (poate si din experiente anterioare)…

    Totodata si pe voi va inteleg, si eu as fi fost contrariat, cred, in locul vostru. Desi as fi incercat sa citesc de doua ori, ca sa fiu sigur/a ca am inteles ce trebuie.

    Doamne ajuta!

  19. cristina spune:

    Ma bucur ca in sfarsit mi-a fost postat comentariul. Se pare ca a fost nevoie sa mai intervina cineva pentru ca „domnul” care administreaza acest blog sa ia in considerare si opinia mea.
    E clar ca intre noi, care ne pretindem crestini, ar trebui sa primeze relatiile bazate pe egalitate, respect reciproc, smerenie si dragoste pana la jertfa de sine pentru aproapele,indiferent daca poarta fusta sau pantaloni sau are sau nu par pe fata.:) Nu cred ca diferentele de sex sunt esentiale in crestinism, Hristos n-a facut nici o discrimininare, de ce am face noi? Dimpotriva, chiar mi se pare ca aratat o preferinta aparte pt femei, incepand cu faptul ca a acceptat sa se nasca dintr-o femeie care vesnic va fi Maica Lui, mai presus decat toti apostolii, sfintii, proorocii care au fost barbati, continuand cu Maria Magdalena pe care a laudat-o pt iubirea ei si la referindu-se a spus fariseilor(daca se simte cineva…):” Curvele si vamesii vor intra inaintea voastra in imparatia Lui Dumnezeu”, apoi cu minorositele care au fost primele care au adus vestea cea buna a invierii Lui, deci au fost primii apostoli..Acelasi Apostol Pavel pe care l-ati citat a spus ca „La Dumnezeu nu este partinire”. Mare in Imparatia Lui Dumnezeu este cel e este smerit, cel ce slujeste tuturor, traieste in curatie si are mai multa dragoste. Asta e „inteligenta” care ni se cere. E durere mare ca se scrie asa ceva pe niste situri cum spuneam, pretins crestin-ortodoxe.

  20. Florin M. spune:

    Draga Cristina, te asigur ca nu a INTERVENIT nimeni pe langa „domnul” care administreaza. Pur si simplu nu am avut internet, acolo unde am fost plecat.
    Sa inteleg ca DOMNUL intre ghilimele arata, cumva, smerenia ta?

    Doamne, ajuta-ne! Da-ne pace, Doamne!

    P.S. Dupa ce am postat comentariul asta, am observat si „remarca” ta… Afla ca nu-ti permit sa numesti acest site ca fiind „PRETINS crestin-ortodox”. Poti spune orice altceva, dar nu-mi spune ca sunt „pretins” adica fals.
    Afirmatia asta a ta e posibil sa fie venita chiar din prisosul inimii tale – te-ai gandit vreodata ca nu cumva chiar tu sa nu fii pretins crestin-ortodoxa?
    Inca odata, un sincer DOAMNE AJUTA!

  21. Cristina,

    Foarte frumos ai scris! Asa este, „inteligenta” care ni se cere este cea a inimii smerite, curate, jertfelnice, plina de dragoste, indiferent daca este inima de femeie sau de barbat. In fata lui Dumnezeu suntem toti suflete create din dragoste si pentru dragoste, dupa Chipul si Asemanarea Sa…

    @ Florin, am vazut ca ai adaugat: „lasata de Domnul, in barbat (alta decat mandria ca pacat)”. Insa nu cred ca Domnul a lasat vreo mandrie in barbat din moment ce El Insusi a luat corp de barbat si ne-a zis sa il luam pe El ca exemplu caci este bland si smerit cu inima. Nicaieri nu mentioneaza ca ar exista vreun fel de mandrie in El, dimpotriva, a dat dovada de o mare smerenie pentru ca s-a coborat la nivelul nostru pentru a ne sluji, in loc sa fie slujit de noi, si a facut mereu vointa Tatalui, si nicidecum pe a Sa proprie… Tocmai pentru ca nu s-a folosit de „mandria” de barbat, evreii pana la urma l-au preferat pe Barnaba… Noi acum pe cine preferam?…

  22. Florin M. spune:

    Adriana, stiu ca n-ai nevoie de raspuns. Il stii deja. Numai bine!

  23. 🙂 Numai bine Florin!

  24. MONICA spune:

    Mie imi place Florin cum aperi tu nesimtirea si jignirea adusa de acea persoana mie.Ai dreptate tu -nu pe toate le considera proaste ,ci doar pe mine.
    Multumesc ca ai lamurit lucrurile.

  25. cristina spune:

    Nu am nevoie sa-mi permiti tu NIMIC, cu atat mai putin sa-mi exprim parerea, care sa referea la faptul degeaba stim multe, sau credem ca stim, daca nu ne-am insusit pricipiile de baza, dovada si reactia ta de acum si faptul ca te-ai solidarizat oarecum cu comentariul lui Paul si ai incercat sa-l justifici, in loc sa te dezici de parerea lui categoric.Dumnezeu judeca cine este cu adevarat crestin ortodox si cine nu, nu se uita la titulatura. Eu consider ca sa fii crestin e un lucru foarte mare,un statut pe care, spre deosebire de altii, nu pretind sa-l fi atins, dar cu ajutorul Lui Dumnezeu sper sa ma apropii de el. Sa fii crestin inseamna sa fii urmator lui Hristos, sa implinesti poruncile Lui, sa faci faptele Lui si pana la urma sa ai in tine Viata Lui. Ori asta nu se poate fara smerenie, fara a te recunoaste pe tine cazut, atat in domeniul credintei cat si al faptelor(atat cunosti cat faci).Crestin ortodox nu poate fi decat cel odata cu dreapta credinta implineste si poruncile,si suntem departe de asa ceva, inclusiv tu prin faptul ca te-ai solidarizat cu o parere misogina. Doamne ajuta si la mai multa smerenie!

  26. Florin M. spune:

    Monica, as vrea sa terminam odata cu copilariile acestea…
    Nu-l apar pe Paul, ci incerc sa fac pace. Numai ca vad ca nu toata lumea vrea pacea.
    Din afirmatia lui Paul eu am inteles, din contra, ca te-a considerat chiar inteligenta.
    Nu inseamna ca daca o persoana nu are un nivel de inteligenta sau de cultura ridicat, automat e proasta. Nu toti suntem genii.

  27. Florin M. spune:

    Cristina, iti multumesc!

  28. „Fericiti facatorii de pace…”

    Haideti sa fim cu totii fericiti 🙂

    Titlul acestui articol se numeste: „Să audă femeile care vieţuiesc cu bărbaţi răi şi necredincioşi”. Cat este de greu sa vietuim frumos chiar si numai pentru o discutie pe Internet, cum este atunci vietuirea in realitate cu un barbat „rau si necredincios”? Caci chiar credinciosi fiind, cat ne este de greu sa si traim credinta…

    Dar cum zicea cineva intelept: „Tine-ţi mintea în iad şi nu deznadajdui!”… (in iadul Inimii tale, in constiinta slabiciunilor tale…)

    Sa ne acceptam deci pentru ceea ce suntem, si sa ne iubim cu tot cu slabiciunile noastre, dar sa lucram cu ajutorul Domnului pentru ceea ce vom fi, un suflet mai aproape de Dumnezeu, si macar cu un picior in Imparatie daca se poate:-)

  29. Florin M. spune:

    Acel intelept in mintea caruia Dumnezeu a pus acele cuvinte se numeste Sf. Siluan Athonitul.

  30. paul spune:

    Comentariul meu a fost intradevar foarte misogin, iar eu imi cer scuze tuturor persoanelor care se socotesc jignite.
    Am citit mai departe comentariile care s-au starnit avandu-l ca punct de plecare si am ramas, sincer va spun, mahnit. Nu avem inca un feld e a fi crestinesc. Cautam, fiecare in parte, sa ne indreptatim parerea (iar aici eu sunt primul vizat), folosind scrierile Sfintilor Parinti ca sa ne confirme parerile proprii. In orice caz, fata de intentia initiala a lui Florin cand a postat eseul si plecand de la semnificatia lui duhovniceasca, s-a ajuns la cu totul altceva.
    Dumnezeu sa ne ajute pe toti, sa-si reverse mila Sa peste sufletele noastre pacatoase.

  31. cristina spune:

    Din punctul meu de vedere scuzele sunt 100% acceptate. Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

  32. Florin M. spune:

    @Cristina, de cele datorate de tine, ce zici?

  33. cristina spune:

    Pentru ce datorez eu scuze? Eu cred ca ami degraba tu datorezi.

  34. Florin M. spune:

    Lasa… De fapt, nu stiu de ce mai intri pe acest site „pretins” ortodox…
    Daca nu intelegi ca uneori gura trebuie sa ramana inchisa, iar degetele departe de tastatura, eu nu ma pricep sa iti explic asta, acum. E un lucru ce trebuie sa vina din copilarie…
    Din partea mea, sincer, chiar nu am nevoie de scuze. Am intrebat doar pt binele tau.
    Toate bune!

  35. cristina spune:

    Cred ca am dreptul sa intru pe ce site vreau. Si chiar nu cred ca ma cunosti ca sa-ti permiti sa insinuezi ca n-as fi bine crescuta. Faptul ca am spus ca acest site este pretins ortodox se referea la opiniile misogine pe care le-am intalnit aici, inclusiv sustinute de tine si cum nu e deloc prima data cand vad ca sub acoperamantul credintei sunt sustinute cu multa emfaza pareri defaimatoare si nedrepte fata de femei am simtit nevoia sa intervin si sa arat ca acest lucru nu este in spiritul credintei crestine. In rest, cred ca faci o treaba buna si necesara in ziua de azi, cand crestinii ortodocsi nu mai stiu in ce costa credinta lor. Iar despre scuze, eu mi-as cere scuze daca as considera ca am gresit cu ceva sau am jignit pe cineva. Tu insa..

  36. Adriana spune:

    Ce bine ar fi sa putem ramane copiii de care zice Domnul „Iar Iisus a zis: Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor.”.
    Oare putem reinvata sa fim copii?…

  37. Florin M. spune:

    Pai mie chiar mi se pare ca unii ne purtam ca niste copii. Fara de minte..
    No offence for anyone!

  38. Adriana spune:

    Florin,

    Intrebarea mea era cat se poate de serioasa. Raspunsul tau cred ca este la fel de serios. Deci daca ne purtam ca si copiii fara minte, atunci reformulez intrebarea, am putea oare sa reinvatam sa fim copiii de care vorbeste Hristos? Acei copii pentru care este Imparatia Cerurilor? Un sfat cred ca ar fi mai bine venit decat o ironie, oricat de adevarata ar fi ea… Daca ai un gand bun, te rog scrie-l…

  39. Florin M. spune:

    Adriana, nu pot ascunde ca ma doare faptul ca foarte multe femei SE PLANG de un asa-zis misoginism manifestat in mediile ortodoxe, pe internet.
    Culmea este ca aceasta se intAmpla din neatentie si din mandria lor. Asadar, din LIPSA DE SMERENIE. Nu ascund ca e si o lipsa de atentie a administratorilor de bloguri, dar acestia sunt acuzati prea mult si chiar pe nedrept. Tocmai din aceasta capacitate de discernamant mai mica a „procurorilor”.
    Lipsa de ascultare de biserica, de duhovnic, de parinti, de sot/sotie (pt ca si sotul asculta de sotie) conduce la aceasta atitudine pe care o observ destul de des.

    Sa fim ca si copiii? Pai copiii sunt nevinovati, copiii vad la ceilalti partea buna. Nu asta am incercat eu sa fac cu acel comentariu al lui Paul? M-a luat careva in seama? Ba chiar din contra, am fost acuzat de MISOGINISM pt simplul fapt ca am despicat si explicat pe intelesul meu NEMISOGIN un text care a deranjat pe unele dintre voi.

    In fond, asta chiar are legatura cu articolul de mai sus. Cum va putea o femeie care refuza sa vada partea buna dintr-un om, sa stea langa un barbat care, mai devreme sau mai tarziu, va face o „greseala” de genul asta? Sa inteleg ca pentru aceea va fi „taxat” drastic? Raspundem raului cu rau? Mi-e mila de o astfel de femeie, pentru ca nu va da prioritate dragostei pentru sot, ci unei mandrii dracesti. Spun asta pt ca am vazut multe… (La fel fac si unii barbati in familie, acestia o fac abuzand de puterea ce le este data, din proasta intelegere a Cuvantului Domnului, de fapt din ne-intelegerea Lui. Ca si femeile, de altfel)

    Acesta e gandul meu bun pentru voi, din toata inima si cu toata dragostea.
    Domnul sa ne ajute pe toti sa traim in intelegerea Cuvantului Sau transmis noua prin Sfanta Biserica!

  40. un calin - tm spune:

    Am impresia câteodata ca vrem sa stim sexul ingerilor când la poarta se precipita lucrurile!
    Ceea ce cred e ca vom da socoteala fiecare doar pentru ceea ce a facut / gândit / spus.
    E ca la scoala : fiecare primeste nota pe lucrarea lui si nu a colegului de banca sau de clasa.
    Am vrea de cele mai multe ori sa primim sau sa vedem la celalalt primii pasi si abia apoi sa dam sau sa facem noi ceva. Dar culmea ca in lumea asta nu se intâmpla asa. Si la locul de munca salariul il primesti pentru luna care a trecut si nu in avans.
    E adevarat ca vedem mai bine la celalalt defecte / probleme si stim sa le rezolvam mai bine … la altii!

    In rest sunt intru totul de acord cu Paul care a spus : „Cautam, fiecare in parte, sa ne indreptatim parerea (iar aici eu sunt primul vizat), folosind scrierile Sfintilor Parinti ca sa ne confirme parerile proprii”.

    Doamne, ajuta!

  41. Draga Florin,

    O sa retin: „Sa fim ca si copiii? Pai copiii sunt nevinovati, copiii vad la ceilalti partea buna”.

    Asa este, trebuie sa vedem partea buna. Sa stii ca intr-un fel imi folosesc cuvintele tale, caci si eu mi-am spus de multe ori ca asa trebuie facut, dar cu toate acestea am facut adesea pe dos si ma tot minunam cum de fac tot sucit. Cum fac copiii de nu vad partea cea rea, ci doar pe cea buna? Caci uite, pe oricare dintre noi as lua de aici, de pe acest site, o sa vedem ca fiecare am vazut si partea rea, caci vedem mereu binele prin contrast cu raul. Si bine-nteles ca vrand sa avem noi „binele”, „raul” il cautam mereu in celalalt. Chiar si in titlul articolul astuia apare „barbati rai”. Oare un copil care vede numai binele din om, s-ar fi exprimat cu „copil rau”? Si chiar m-am gandit ieri la ce scrie in Evanghelie despre pedeapsa care ii asteapta pe cei care isi jignesc aproapele zicandu-i „nebunule” sau altele asemenea… Si uite ca in titlul acestui articol unii barbati sunt „rai”…

    Cred ca de aici trebuie sa incepem cautarea copilariei in Imparatie…

  42. Florin M. spune:

    Adriana, observ ca vrei sa muti discutie in alta parte, anume in a ajunge sa-l judecam pe Sf. Ioan Gura de Aur, caruia ii apartin cuvintele din titlu.
    Cred ca stii, de altfel, ca intre RAU si NEBUN e o direrenta foarte mare.
    In timp ce „nebun” reprezinta o incapacitate involuntara de a gandi ce trebuie, „rau” este ceva diavolesc, voluntar.
    A fi RAU e un pacat. Cum tot pacat este si desfranarea. Ori, poti sa spui „desfranat” pentru ca te referi la pacat, nu la persoana. Un copil nu stie ce e desfraul, adulterul. Dar poate sa „recunoasca” rautatea si copiii ii evita, in general, pe cei rai.

    Si copiii sunt foarte ascultatori de parintii lor. Si asta e principala lor caracteristica: INTIND MANUTA SPRE PARINTI, pt ca fara parinti sau fara cei mai mari, ar cadea si s-ar lovi.

    Doamne ajuta!

  43. Florin,

    Nu am vrut deloc sa mut discutia in alta parte. Inainte de „nebun” mai era ceva, dar nu imi amintesc acum, o sa caut mai tarziu exact paragraful, sau poate il scrii tu daca il ai la indemana, te rog.

    Oricum, daca observatia mea a fost nepotrivita, atunci uite, pornesc de la afirmatia ta cum ca, copiii ii evita pe cei „rai”. Deci, daca trebuie sa fim ca si copiii, iar copiii ii evita pe cei „rai”, de ce nu se da ca si sfat femeilor sa ii evite pe barbatii cei „rai”? Caci vad ca nimeni nici nu doreste sa ii schimbe pe barbatii cei „rai”, dar nici nu le sfatuieste pe femei sa ii evite pe cat pot, ca unii ce sunt rai, ci dimpotriva, toti (barbati) vor doar ca femeile sa se impace cu ideea ca asa sunt ei „rai”, ca ele nu pot sa ii schimbe (si se pare ca nici altcineva nu prea are interes sa ii schimbe), si nu numai, sa se impace cu ideea ca desi sunt „rai” (si deci pacatosi, ai zis ca a fi rau este pacat) totusi ele sa il vada ca pe Hristos cel fara de pacat, si deci sa accepte ca trebuie sa le fie capul, iar ele sa asculte. Ei, acum explica-mi mie cum pot sa cred eu ca Dumnezeu cere ca sa fie cineva „rau” comparat cu Hristos, si inca sa se ceara ascultare de la el ca si cum ar fi Hristos? Uite, eu nu pot sa cred ca este Dumnezeu cel care crede ca vreun barbat de pe lumea asta poate fi ca si Hristos, nici macar unul nu poate, daramite toti! Insusi Hristos a zis ca fara El noi nu putem nimic, cum dar sa cred ca barbatul nu numai ca poate fara El, dar poate sa ii fie chiar egal? Eu una nu pot sa cred, si nu numai, tu singur ai zic ca „Si copiii sunt foarte ascultatori de parintii lor. Si asta e principala lor caracteristica: INTIND MANUTA SPRE PARINTI, pt ca fara parinti sau fara cei mai mari, ar cadea si s-ar lovi.”. Te intreb, stii pe cine ne-a dat voie Domnul Hristos sa numim tata? Doar pe Tatal Nostru din ceruri! Manuta pe care o intindem este la El, la singurul Tata care are dreptul deplin sa poarte acest apelativ prin porunca de la Hristos. Si a intinde mana Lui inseamna a te supune poruncilor lui, iar poruncile Lui le-a scris cu mana Sa pe tablele Legii, si au fost intarite de Fiul Sau care a venit in lume pentru a ne reaminti ca aceea este legea, a dragostei cuprinse in cele 10 porunci, rezumate in cele doua de iubire: fata de Dumnezeu si fata de aproapele. In cele 10 porunci nu este loc nici de judecata, nici de barbati „rai”, nici de comparatii a omului cu Dumnezeu, nici de nimic din toate cele dezbatute aici. De aceea noi nu mai suntem copii, pentru ca tot alaturi calcam si tot altora decat Tatal din cer intindem mana…

    Numai bine!

  44. Florin M. spune:

    Adriana, daca ai fi citit mai atenta Sf. Scriptura (asa cum pretinzi tu insati, dand exemplele de mai sus), ai fi vazut ca Insusi Mantuitorul spune ca „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.” (Sf. Ev. dupa Ioan)
    Si tot in Sf. Ev. dupa Ioan, Mantuitorul Hristos a spus: „Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. „

    Asadar, vorbeste despre aceia care vor vorbi cu cuvintele Lui. Cine sunt acestia? Biserica, Sfanta Traditie.
    Scrierile Sfintilor Parinti, ale acelora recunoscuti de Sf. Biserica – sunt insuflate de Duhul Sfant. Domnul si-a aratat recunostinta pentru ei prin minunile care se savarsesc cu ajutorul lor, de catre El. Sfintii, draga Adriana, ne duc mai usor la Dumnezeu, pentru ca ei sunt prietenii Lui Dumnezeu. Sfintii stau langa Domnul, caci iata ce spune Mantuitorul Insusi, despre cei doisprezece apostoli: „Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.” (Sf. Ev. dupa Matei)
    Deci sfintii sunt prieteni, casnici ai Lui Dumnezeu, locuind impreuna cu El in Ceruri. Cum sa nu le cerem ajutorul? Gresesti mult atunci cand spui ca nu trebuie sa intindem mana altora, ci doar catre Tatal nostru, pt ca acesti „altora” nu sunt niste oarecare, ci sunt PRIETENI ai Domnului.

    Doamne ajuta-ne sa Te cunoastem in Duh si in Adevar!

  45. MONICA spune:

    „Culmea este ca aceasta se intAmpla din neatentie si din mandria lor. Asadar, din LIPSA DE SMERENIE. Nu ascund ca e si o lipsa de atentie a administratorilor de bloguri, dar acestia sunt acuzati prea mult si chiar pe nedrept. Tocmai din aceasta capacitate de discernamant mai mica a “procurorilor”.
    Lipsa de ascultare de biserica, de duhovnic, de parinti, de sot/sotie (pt ca si sotul asculta de sotie) conduce la aceasta atitudine pe care o observ destul de des.„

    @ptr Florin
    Cu tot respectul ,nu e devarat.
    Pe toate site-urile ortodoxe se dicuta in procent de 90 % despre femei -mai ales despre tinuta si comportament ,iar acest lucru se intamplac ptr ca site-urile respective sunt administrate de barbati.
    Logic mi s-ar parea ca ei sa scrie despre barbati MAI MULT ,daca tot sunt din aceasta categorie.
    Intr-o seara cand ti-am spus ce ai crede daca eu as scire pe blogul meu art . numai despre cum ar trebui sa fie barbatii ,ai spus ca te-ai gandi ca sunt feminista.
    Asa cum tu ne-ai judeca pe noi ca suntem feministe ,daca am scrie numai despre barbati pe blogurile noastre (lucru pe care orcum nu-l facem ) ,cred ca macar dreptul asta avem si noi sa gandim ca este vorba si despre misoginism la unii dintre voi.
    Poate e asa ,poate nu e.
    Cel de sus vede mult mai clar pacatele noastre ,ale tuturor.
    Insa ,oricum mi se pare cam bizar (cel putin la nivel de aparenta ) si ca femeie si ca barbat ,sa tratezi problemele celuilalt si nu in primul rand pe cele ce tin de categoria din care faci parte.

    Pune-te un pic si in locul celuilalt.

  46. Florin M. spune:

    Monica, scriem despre ISPITE, nu despre femei sau barbati. Deci scriem despre PACAT, indiferent de sexul pacatosului (apropos de preocuparea pt sexul ingerilor, semnalata de Calin din TM, mai sus…).
    Pentru mine, ca barbat, o mare ispita este femeia. RECUNOSC! NU SUNT PERFECT!
    Ti-am spus si iti mai spun (nu obosesc, pt ca pt Domnul o fac si pt sufletul tau, caci cu el vorbesc): femeile si barbatii sunt diferiti, ei simt diferit, barbatii sunt foarte mult atrasi prin vizual. Stim ce trebuie sa facem noi, insa daca VOI continuati sa va „imbracati” la fel, sa va machiati etc. NOI NE SIMTIM ATRASI! De ce oare crezi ca nu au voie femeile in pantaloni sau in fuste scurte, sau cu decolteuri, maieuri, in manastiri? Acolo sunt calugari, au o viata in rugaciune, teoretic ar trebui sa fie foarte „tari” in fata unei femei mai dezgolite. dar nu e asa, pentru ca inainte de toate, sunt barbati.
    De ce crezi ca scrie in Sf. Scriptura: „Oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.”? De ce nu scrie „Oricine se uita la barbat”? Pentru ca femeia ispiteste mult mai usor. Si barbatul poate ispiti, si prin el poate veni sminteala si sunt atea feluri de ispite… „Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala”
    Scrie si tu despre barbati, dar ai grija ce scrii. Eu, unul, nu scriu despre femei pt ca am ceva cu ele, sau ca sa „echilibrez” alte articole. Nu scriu despre ceva despre care nu cunosc, sau despre care n-am citit inainte. Cere binecuvantarea duhovnicului tau pentru astfel de articole, consulta-te cu dansul si scrie, rugandu-te Domnului sa scrii ce trebuie. Eu scriu despre ceea ce ma ispiteste pe mine, pe sotia mea si pe cei cunoscuti (inclusiv femei). Nu o fac intr-un mod partinitor.

  47. MONICA spune:

    Inteleg ce spui ,desi art meu Nu se referea la tine ,ci la TOATE site-urile ortodoxe in general.
    Cat despre a scrie eu despre barbati ,asta era doar un exemplu ipotetic ptr ca tu sa te pui in locul celorlalti.

  48. Florin M. spune:

    Nu pot eu da raspuns pentru toate site-urile ortodoxe, dar IN ORTODOXIE nu are nimeni nimic impotriva femeii. Daca ar fi asa, nu am venera pe toate sfintele femei din ortodoxie, si nu am supra-venera pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria.
    Daca cineva dintre noi, are ceva impotriva femeilor, e gresit. Dar aprecierea asta trebuie facuta cu multa atentie, cu mult discernamant. De-asta am spus ca din fiecare articol, comentariu, in fine – din orice lucru – sa fie luat doar ceea ce e de folos. Daca nu esti sigur ca o afirmatie e corecta, e mai bine intrebi.
    Doamne ajuta!

  49. MONICA spune:

    Nu vorbeam de ortodoxie ,vb de unii oameni.

  50. Draga Florin,

    In sfarsit ai spus lucrurilor pe nume: de ce sunt persecutate femeile: pentru ca unii dintre voi sunteti tare slabi! Pentru asta sa ne facem noi sclave si va purtam neputinta. Foarte bine daca asa stau lucrurile, dar puteti macar sa cereti frumos acest ajutor din partea noastra si nu cu titlul de porunca si ca „asa se cuvine”, si inca nu v-ar durea gura sa ziceti macar un multumesc, in loc sa va dati mandri ca ce „tari” sunteti voi si ce „slabe” sunt femeile, umilindu-le astfel, cand de fapt uite ca in sfarsit recunosti ca voi sunteti slabi in fata ei. Adica sa va recunoasteti slabiciunile si sa cereti ajutor de la femeie, ca de asta a fost creata, sa va ajute! Sa ii recunoasteti acest merit pe care il negati atata, de a va ajuta, sa recunoasteti ca aveti nevoie de ajutor, si apoi o sa fie cu adevarat pace, nu vor mai exista nici misogini, nici feministe… Dar daca asupriti femeia cu „asa se cuvine”, „este obligatie”, pai atunci uite la ce s-a ajuns… Lipsa de recunostinta se plateste…

    Si ca sa iti raspund si la:

    „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.”

    “Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. “

    Deci uite ce anume ne invata Duhul Sfant: „pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. “. Deci nu ne invata nimic din ceea ce nu este de la Hristos, si daca Evanghelia este de la Hristos, atunci este de bun simt ca invatatura sfintilor sa nu contrazica Evanghelia. Adica poate explica mai bine cate ceva, dar sa nu contrazica ceea ce Hristos a zis deja. Tie nu ti se pare? Deci daca eu cred ca in Evanghelie este cuvantul lui Hristos, atunci cred si ca in cele doua legi de iubire se afla TOATA legea si proorocii, asa cum a zis. Sau vrei sa ma faci sa cred ca Hristos se contrazice pe El insusi, adaugand in plus la ceea ce mai inainte a zis „TOATA”? Ei bine, El nu se contrazice deloc, caci tot El explica ca: „Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti”. Tu interpretezi ca aceste „multe am a va spune” este traditia si biserica, si ai dreptate pentru ca oamenii nu au fost imediat apti sa poarte Cuvantul lui Hristos in integralitatea lui, asa ca sfintii au fost „calauziti” de Duhul Sfant ca sa stie cum sa faca ca oamenii din timpul lor sa poarte cat mai bine cuvintele Domnului. Insa aceste cuvinte nu trebuie sa le contrazica pe cele deja spuse, caci atunci ori Domnul se contrazice pe El Insusi, ceea ce eu nu cred, ori Sfantul se inseala, ori omul caruia i se spun cuvintele inca nu este pregatit sa le primeasca, si atunci i se vorbeste pe intelegerea lui, ca si in acest articol cu barbat „rau”. Pai cum putem sa spunem de cineva ca este „rau” fara sa incalcam „Nu judeca si nu vei fi judecat”?. Daca tu nu poti intelege mai multe decat puteau intelege oamenii de acum multe secole, foarte bine, este pentru tine invatatura aceea, dar daca altii pot intelege mai multe (caci Duhul Sfant este si in biserica de astazi!!), de ce ii acuzi tu? Caci cuvintele lui Hristos nu se schimba niciodata, si nu sunt sfintii cei care le schimba, caci a zis Domnul ca ucenicul nu o sa il intreaca niciodata pe Invatator, care va ramane unicul Invatator(!!), ci a zis ca Duhul Sfant o sa ne invete din ale Sale, deci ceea ce se schimba este doar capacitatea omului de a intelege si de a purta cuvintele Mantuitorului. Tu nu poti purta mai mult, foarte bine, intelegem si acceptam, dar sa vorbesti frumos ca acum in ultimul mesaj si asa vom fi si noi mai disponibile sa te ajutam prin imbracaminte, comportament si altele.

    Iar Sfintii Apostoli vezi bine ca ii vor judeca pe evrei. Eu nu ma numar printre acestia. Evreii au si problema legii lor evreiesti de care noi suntem scutiti, deci la ei judecata este mai delicata.

    Eu nu zic sa nu intindem mana si sfintilor, foarte bine, sa o intindem, insa a obliga pe cineva sa intinda mana sfantului care iti place tie, si nu celui care ii place lui, imi pare un abuz!!Intinde mana pentru tine insuti, pentru a fi tu mai bun, si lasa-l pe cel de langa tine sa intinda si el mana la cel care il poate ajuta mai mult!!
    Oricum, daca vrem sa fim copii ai Imparatiei, pai acolo copiii au un singur Tata, si poti sa cer ajutor Tatalui sau prietenilor Tatalui, cum preferi. Insa trebuie sa ai grija ca prietenii sa zica si sa faca exact voia Tatalui si nu am chiar nimic impotriva…

  51. Adriana spune:

    Florin,
    Vad ca din greseala imi apare si numele de familie, se intampla des, poti sa il stergi te rog?

    R: Adriana, numele ti-l scrii tu, singura.

  52. un calin - tm spune:

    Conform zicalei din popor ca „cine se aseamana se aduna” si a vorbei ca „nu exista partasie a binelui cu raul” – sunt convins ca toate femeile bune isi vor gasi barbati buni (pe masura lor) deci nu e cazul sa discute femeile bune despre barbatii rai (pe care de altfel nu ii vor avea niciodata!).
    Nu pot sa nu imi aduc aminte de o vorba : „nu va criticati partenerul pentru ca nu e bun; daca era mai bun nu v-ar fi ales pe voi”

    Doamne, ajuta!

  53. Florin M. spune:

    Raspuns la prima parte a comentariului tau:
    Adriana, rautatea, precum am spus, este ceva voluntar, diavolesc.
    A spune ca femeile sunt persecutate (in ortodoxie spui tu, pentru ca asta e problema ta cea mare – persecutia femeii in Biserica, de-a lungul timpului) este o rautate imensa.
    Nu ma mir ca te deranjeaza cuvantul „rai” din titlu, nici spusele Sf. Ioan Gura de Aur, care lovesc pacatul cu biciul cuvantului! Sfantul Ioan se adreseaza atat femeilor, cat si barbatilor.
    Sincer, eu nu stiu cu cine te certi tu! Aici iti garantez ca nu ai cu cine si daca mai continui asa, te vei certa singura.

    Apoi, pt partea a doua: nu pot exista sfinti care imi plac si sfinti care nu imi plac. Nu se poate, pur si simplu…
    TOTI SFINTII din calendarul bisericesc sunt recunoscuti de Biserica drept sfinti, si noi pe TOTI acestia ii veneram, ii cinstim ca sfinti, ne rugam lor.
    Nu poate fi vorba nicidecum de „placut”. Poate de „evlavie”, adica la care avem evlavie mai mare, de care ne simtim mai apropiati. Dar asta este cu totul altceva.
    Nu-ti mai face griji, insusi faptul ca BISERICA le recunoaste acelora sfintenia, inseamna ca au facut VOIA Tatalui Ceresc. BISERICA, nu doar eu sau tu. Eu sau tu nu putem nega sfintenia acelora, nu suntem mai presus decat Biserica.

    P.S.: Rugaminte: poti fi, te rog, mai concisa/scurta in mesaje?

  54. MONICA spune:

    “nu va criticati partenerul pentru ca nu e bun; daca era mai bun nu v-ar fi ales pe voi”
    GENIAL COMENTARIU .

  55. Florin M. spune:

    @Calin,
    Intr-adevar, cine se aseamana se aduna.
    Nu intotdeauna sotii ajung sa se cunoasca suficient de bine inainte de casatorie (nu includ aici cunoasterea trupeasca, desigur!). Si pentru aceasta „necunoastere” DOAR EI sunt de vina. Si prin asta se aseamana, prin aceasta nepasare de a se cunoaste cu adevarat 🙂
    Adriana spunea undeva mai sus ca Biserica nu invata pe femei sa nu ia barbati rai. Cum sa nu?? Chiar se spune ca pentru casatorie principalul criteriu este dragostea dintre cei doi. Cata vreme nu esti casatorit, poti renunta daca observi ca celalalt are devieri comportamentale. Dar ca sa observi, trebuie sa fii preocupat de asta (nu obsedat de a gasi defectele celuilalt), sa vezi daca se pot corecta, sa te rogi Domnului pentru tine, pentru celalalt… Dar odata casatoriti, „ceea ce Dumnul a unit, omul sa nu desparta” – de aici incolo intra in vigoare cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur, acestora se adreseaza sfantul in citatul de mai sus, din articol. Celor casatorite cu barbati rai. Poate ca inainte de casatorie nu si-au aratat rautatea, sau poate ca ele n-au observat-o, din cauza ca au fost „furate” de peisaj (?) sau n-au fost preocupate de prezenta Lui Hristos. Altfel, ar fi observat ca sunt rai, necinstiti, betivi, batausi etc.

    Doamne, ajuta!

  56. Adriana spune:

    Doamne ajuta Florin!

    Daca este adevarat ca „cine se aseamana se aduna”, si „nu va criticati partenerul pentru ca nu e bun; daca era mai bun nu v-ar fi ales pe voi”, dupa logica acestor cuvinte inseamna ca si acele femei sunt „rele”, asa ca au ele ac de cojocul acelor barbati „rai”. Nu (mai) vad intr-adevar de ce as plange eu de mila acestor femei. Si acum, daca stau bine si ma gandesc, se vede bine ca cei care sunt plansi si la care li se ia apararea (inclusiv in acest articol si pe acest site) sunt barbatii, si nicidecum femeile. Asa ca ai dreptate, femeile nu sunt persecutate in biserica ortodoxa, ci doar barbatii sunt vesnic nemultumiti de ele. Si acesti barbati nemultumiti au zis cu gura lor ca nu primesc decat ceea ce merita. Asa sa si le ajute Dumnezeu daca nu vor sa merite mai mult!
    Cere si vei primi, cauta si vei gasi…

    Toti Sfintii din calendar sunt sfinti, insa nici unul nu s-a sfintit prin el insusi, ci toti s-au sfintit prin darul si cu ajutorul lui Dumnezeu. Fara Domnul nimeni nu a putut nimic, cu Domnul fiecare a putut totul. Insa nici unul nu a devenit prin asta Domnul, ci au ramas oameni. Oameni sfinti. Si cine stie cati altii nu sunt sfinti, pe care noi nici nu ii cunoastem. Si cine stie iarasi cati dintre noi nu vor deveni tot sfinti. Caci TOTI suntem chemati sa fim desavarsiti precum Tatal nostru desavarsit este…

    Doamne ajuta!

  57. Florin M. spune:

    Doamne ajuta, Adriana!
    Sfintii s-au sfintit, intr-adevar, prin Hristos. Intr-adevar, fara El nimeni nu poate nimic.
    Insa TOTI AU ALES. A fost o problema de alegere, de VOINTA. Prin asta se deosebesc de restul. Prin credinta lor foarte puternica, putere care le-a fost data tot de Sus, dar in urma manifestarii actului de VOINTA de a-si incredinta viata Domnului, in mod sincer, fara ascunzisuri. Intr-adevar, sunt multi alti sfinti de care noi nu stim, sau care inca nu sunt recunoscuti oficial ca sfinti.
    Doamne ajuta!

  58. Adriana spune:

    Florin,

    Ma bucur ca am ajuns la un punct comun. Si as dori sa te mai intreb ceva.

    Uite, eu sunt deacord cu tine ca: „Dar odata casatoriti, “ceea ce Dumnul a unit, omul sa nu desparta”. Asta a zis-o Insusi Hristos.

    Si mai este scris:

    „S-a zis iarăşi: „Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire”.
    Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.”
    (Matei, capitolul 5, 31-32)

    Intrebarea mea este: cum de in biserica ortodoxa o persoana divortata se poate recasatori, desi Domnul spune clar ca savarseste adulter, incalcand astfel porunca lui Dumnezeu? Si stii cine a introdus recasatoria pentru cei separati (divortati)? Exact sfantul de pe aceasta pagina… Daca ma insel si nu a fost Sfantul Ioan Gura de Aur asa cum am citit eu, te rog sa ma corectezi, insa orice sfant ar fi fost, ideea este ca un sfant parinte a facut posibila recasatoria in biserica a oamenilor divortati desi dupa cuvintele Domnului este pacat, este adulter. Si astfel persoanele respective primesc binecuvantare in biserica pentru ceva ce in ochii Domnului este pacat, si inca unul grav, adulterul fiind intre cele 10 porunci scrise de Insusi Dumnezeu pe tablele legii, pacat pe care acele persoane divortate si recasatorite nu il vor mai recunoaste niciodata ca atare, caci in biserica ortodoxa nu mai este considerat pacat. Si biserica inca are si o explicatie pentru asta. Deci explicatie pentru incalcarea de doua ori a cuvantului lui Dumnezeu! Deci vezi ca sfintii nu au invatat intotdeauna exact cuvantul lui Dumnezeu. Iar singura biserica care pastreaza „la sange” aceasta traditie a sfintilor mai presus de Cuvantul lui Hristos este biserica ortodoxa, celelalte biserici crestine revenind de mult la cuvintele lui Hristos mai presus de sfinti, punand astfel in practica „ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta” si mai apoi „cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter”.

    Si vezi ca, desi Hristos a zis in acelasi capitol 5 de la Matei (17-19) ca:

    „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
    Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
    Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.”

    deci desi Domnul a zis ca cine modifica Cuvantul Sau si Legea Sa, si inca asa mai invata si pe altii, se va chema foarte mic in Imparatia Sa, totusi, pentru noi, acel Sfant parinte ramane tot un mare sfant, si multi sunt inselati in continuare…

    Dar cum zice Domnul: cine are urechi de auzit sa auda…

    Si, daca tot eram la capitolul 5 de la Matei, am gasit si celalalt paragraf:

    „Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.”

    Deci daca a-i spune barbatului ca este „rau” nu inseamna a ii zice „netrebnicule” atunci ai dreptate tu, daca insa „rau” inseamna exact „netrebnic”, am dreptate eu…

    Doamne ajuta!
    P.S. Sper ca nu vei considera prea lung acest mesaj pentru a-l posta…

  59. Florin M. spune:

    Adriana, observ in continuare ca nu te poti abtine sa nu jignesti sfintii!
    „acel Sfant parinte ramane tot un mare sfant, si multi sunt inselati in continuare…”
    In primul rand, ca sa continuam, nu mai face asta. Fii atenta la ce scrii. Eu iti postez comentariile, pentru ca iti apartin, dar iti garantez ca asta e ultimul, daca nu te ingrijesti mai mult de ceea ce scrii. Ce parere ai?

  60. Adriana spune:

    Florin,

    Sunt deacord. Nu o sa mai jignesc sfintii, de altfel nici nu am realizat ca asta ar putea fi jignire. Oricum, bine este sa ma limitez totusi la fapte si sa las judecata pe seama lui Dumnezeu. Imi cer iertare. Asa ca ma limitez la fapte si te rog sa explici (tu sau poate altcineva care stie) ce sfant parinte a permis recasatoria in biserica ortodoxa a celor divortati, si cum se impaca aceasta cu cuvintele Domnului care nici nu permite divortul, si in plus pune sub semnul adulterului casatoria cu un divortat. Caci uite, pentru astfel de invatatura eu nu pot sa cred ca chiar tot ceea ce au zis sfintii vine de la Dumnezeu. Mi-ar placea sa pot crede si eu, ar fi totul atat de simplu, insa vazand asemenea contradictie si vazand cuvintele Domnului rasturnate, eu una nu pot sa cred ca Domnul a zis una in Evanghelie, apoi a afirmat ca tot ceea ce El a zis se va implini, pentru ca mai apoi sa se contrazica pe El insusi prin sfintii Sai. Spune-mi si mie, tu cum faci ca sa poti impaca toate acestea la un loc?

    Multumesc! Doamne ajuta!

  61. Florin M. spune:

    Adriana, iti pun un text pe care e posibil sa il cunosti, de-al Parintelui Cleopa, in care a sintetizat cum stau lucrurile cu a doua, a treia, a n-a casatorie.

    Biserica Ortodoxa ingaduie cu pogoramant trei casatorii, insa in anumite conditii. Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 87, spune despre a doua nunta: „Casatoria a doua este ingaduita de Biserica, numai celor ce au ramas vaduvi de tineri prin deces si n-au copii”. Iar Sfantul Apostol Pavel, sfatuieste la vaduvie in castitate, dar cine nu poate „mai poate sa se casatoreasca, decat sa arda” (I Corinteni 7, 39). „Casatoria a doua nu se binecuvanteaza cu cununie, ci se canoniseste doi ani sa a nu se impartasi, iar a treia casatorie trei ani”, zice Sfantul Nichifor in canonul 2. Daca cei ce se casatoresc a doua oara sunt batrani, „unii ca aceia manie pe Dumnezeu, sa aiba pocanie trei ani si metanii cate 24 pe zi”, zice Pravila Bisericeasca de la Govara, cap. 109. „Cel casatorit a doua oara nu mai poate fi hirotonit” (Apostolic 17; VI Ecumenic, 3; Sfantul Vasile, 12). Slujba cununiei a doua se face simpla si fara fast, iar preotul nu are voie sa ia parte la masa lor (Neocezareea, 7). Preotul, daca ramane vaduv, nu are voie sa se casatoreasca a doua oara. Daca totusi indrazneste la a doua casatorie, pierde preotia si nu mai are voie sa savarseasca nimic din cele ale preotiei (Sfantul Vasile, 6).

    Casatoria a treia se ingaduie de Biserica „numai de mare nevoie, acelora care nu au copii, pana ls varsta de 40 de ani”. Sfantul Vasile zice ca „la trigami sa se aplice afiurisire (oprim de la Sfanta Impartasanie) cinci ani, fara a-i opri cu totul de la Biserica.” (Canon 4). „Nunta cea dintai este lege, a doua iertare, iar cea de-a treia este calcare de lege”, zice Indreptarea Legii de la Targoviste, cap. 205. Casatoria a patra este oprita cu desavarsire de Biserica. Cel vinovat este „afurisit si lipsit de toata slujba Bisericii” pana se desparte de acea persoana si se pocaieste opt ani.

    „Daca o femeie sau barbat moare si sotul ramas se casatoreste, nu pacatuieste… dar daca ramane vaduv (pana la moarte)isi agoniseste mai multa slava la Dumnezeu” (Pastorul lui Herma). Iar Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, in cartea sa Apologia, spune despre a doua casatorie: „Dupa Dascalul nostru, cei ce s-au casatorit a doua oara dupa legea omeneasca sunt pacatosi, precum si cei ce cauta la femeie spre a o pofti. Ca nu numai cel ce preacurveste cu fapta este preacurvar, ci si cel ce voieste a preacurvi, fiindca nu numai faptele ci si gandurile sunt vazute la Dumnezeu…”. Iar pe cei ce fac mai multe casatorii, Sfintii Parinti ii numesc poligami. Deci, dupa a doua nunta nu mai este nunta, ci poligamie. De aceea a zis Domnul samarinencei care pacatuise cu cinci barbati: „Pe care il ai, nu-ti este tie barbat” (Ioan 4, 18). „Cei ce au trecut peste a doua nunta, nu merita sa fie numiti barbati si soti”, zice Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 4. Tot el spune pentru a treia nunta: „Sfinti Parinti au trecut sub tacere nunta a treia (poligamia) si au socotit-o ca pe o pofta dobitoceasca si straina de vrednicia omului crestin. Noua ni se pare ca acest pacat este mai mare decat curvia…” (Canonul 80).

  62. Florin M. spune:

    Adriana, am o propunere: in loc sa vorbim DESPRE Dumnezeu si Biserica Sa, ce parere ai sa vorbim CU EL?
    Doamne ajuta!

  63. Adriana spune:

    Florin,

    Este o idee foarte buna.
    Doamne ajuta!

  64. Adriana spune:

    Citat din: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/88809-a-doua-si-a-treia-casatorie

    „La inceput Biserica nu tolera a doua si a treia casatorie si chiar interzicea prezenta clericilor la astfel de nunti, potrivit canonului 7 de la Neocezareea din anul 315.

    Se crede ca necesitatea unei randuieli de binecuvantarare a celei de-a doua si a treia casatorie s-ar datora cazurilor frecvente de recasatorii, precum si a imposibilitatii de a savarsi in astfel de situatii slujba primei casatori. In prima faza, Biserica fie interzicea casatoria pentru cei ce doreau sa se recasatoresca, conform canonului 2 al Sfantului Nichifor Marturisitorul, fie o acceptau, dar fara a pune cununiile pe capetele mirilor, ci doar pe umeri, potrivit Sfantului Teodor Studitul in Epistolele I si II, sau chiar deloc.

    Din Molitfelnic putem vedea ca „randuiala celei de-a doua casatorii” este o scurta extindere a slujbei logodnei. Ea nu incepe cu rostirea cuvintelor „Binecuvantata este imparatia…”, ci cu rostirea „Binecuvantat este Dumnezeul nostru…” urmata de citirea rugaciunilor incepatoare. Ectenia mare este redusa la cateva simple cereri, si doar ultimele doua scurte rugaciuni ale slujbei logodnei sunt citite. „Rugaciunea inelelor” este inlocuita de o rugaciune de pocainta care cere „iertarea greselilor”, „curatire” si „dezlegare”. In cazul primei casatorii sunt pomenite persoanele drepte: Avraam, Sara, Rahila, etc, in vreme ce in cazul celei de-a doua casatorii sunt mentionate persoane ca Rahav pacatoasa (Iosua,1-24; Evrei 11, 31; Iacov 2,25) vamesul care s-a pocait (Luca 18,10-14) si „talharul cel bun” (Luca 23, 40-43); persoane care au primit iertarea lui Dumnezeu prin credinta si pocainta. O a doua rugaciune vorbeste despre mire si mireasa, spunand ca „nu au putut a purta greutatea zilei si aprinderea trupeasca” si astfel s-au hotarat sa primeasca „impreunarea nuntii a doua”. Nu mai exista o procesiune in mijlocul bisericii, iar incununarea este savarsita incepand cu cea de-a treia scurta rugaciune a randuielii obisnuite.

    John Meyendorff sustine ca „nu exista nicio motivatie teologica pentru care numarul posibilelor casatorii succesive sa fie, pentru crestin, limitat la trei: limita este doar disciplinara si este definita prin „iconomie”, ceea ce nu inseamna – asa cum adesea se crede – ca este o usa deschisa spre compromisuri nelimitate”. „

  65. Adriana spune:

    Din aceeasi sursa http://www.crestinortodox.ro/editoriale/88809-a-doua-si-a-treia-casatorie

    „In cazul vaduviei se sustine ca sotul ramas in viata este liber sa se recasatoreasca fara a avea nevoie de o aprobare din partea statului sau a Bisericii. In cazul divortului, pentru a doua sau a treia cununie, pe langa procedura civila de divort, este nevoie si de actul de desfacere a cununiei din partea episcopului, cu stabilirea unei epitemii.”

    Oricum stiam cazuri de oameni divortati si recasatoriti in biserica, nu aveam nevoie de acest articol ca sa imi confirme ca biserica accepta recasatoria oamenilor divortati, si este trist ca se intampla astfel fara ca nimeni sa ia atitudine si fara ca acei oameni sa fie constienti ca de fapt, dupa Cuvantul Domnului, isi traiesc restul zilelor in adulter. Deci la ei nu mai exista nici pocainta, nici spovedanie pentru ceea ce fac, biserica trecand adulterul lor in legalitate. Si o persoana foarte draga, din nestiinta, a acceptat sa fie nasa la o asemenea casatorie. Cine stie daca poarta si ea pacatul acelei casatorii, caci din punct de vedere al bisericii de astazi, nu are pacat din moment ce casatoria s-a facut in biserica. Numai Dumnezeu mai stie acum cine cat pacat poarta. Ai dreptate Florin, cu Dumnezeu trebuie sa vorbim, caci de la El aflam Adevarul despre toate.

    Voi gasi si ceea ce citisem cu multi ani in urma legat de pozitia Sfantului Ioan Gura de Aur fata de acest subiect, caci vad ca nimeni nu il mentioneaza, asa ca ori imi joaca feste memoria, ori nu se mai pune accent pe ce a zis acest Sfant.

    Doamne ajuta!

  66. Adriana spune:

    CUVÎNT Al Sfântului Ioan Gura de Aur ( despre divort)

    Despre vorba Apostolului: «Femeia este legata prin lege atîta vreme cît traieste barbatul ei. Iar daca barbatul ei va muri, este libera sa se marite cu cine vrea, numai întru Domnul. Însa mai fericita ar fi daca ar ramîne cum este» (I Corinteni 7:39, 40).”

    http://www.rugulaprins.ro/documente/invataturi/Divort.pdf

    Dupa cum se vede in articol, Sfantul Ioan Gura de Aur accepta a doua casatorie doar pentru vaduve, si nici asta chiar in orice conditie. Sunt deacord cu ceea ce scrie, respecta intru totul cuvantul lui Dumnezeu. Asa ca adaug ceea ce scrie la sfarsitul articolului:

    „CITITI CU LUARE AMINTE, DE MAI MULTE ORI, CUVINTELE SFÂNTULUI IOAN GURA DE AUR, LUATI AMINTE LA CE NE SFATUIESTE, SI PUNETI-LE ÎN FAPTA!”

    Imi cer iertare fata de sfant. Ma bucur ca nu contrazice cuvantul Domnului. Caci nimic din ceea ce il contrazice nu poate fi adevarat, din moment ce El Insusi este Adevarul. Pana la urma tot nu prea am inteles eu cine a schimbat aceasta ordine divina in biserica ortodoxa, dar nu mai are importanta. Important este ca oamenii sa stie ce au de facut, si cu mila Domnului, se vor rearanja toate asa cum trebuie sa fie in biserica.

    Domnul fie laudat!

  67. Florin M. spune:

    Adriana, te rog, vorbeste cu un preot. Gaseste un preot ortodox care are rabdare si timp sa iti explice aspecte privind problemele pe care le ridici.

  68. Adriana spune:

    Florin,
    Tocmai aici este problema caci primul preot cu care am vorbit despre treaba asta, ca sa ma lamuresc cum de permite biserica recasatoria oamenilor divortati, nici macar nu stia ca Apostolul Pavel o interzice si a fost foarte mirat cand i-am aratat in Biblie ca asa este. A ramas fara cuvinte. Poate a fost greseala mea ca l-am intrbat tocmai pe el, caci era preot de manastire, dar fiind casatorit am zis ca poate stie. Apoi am intrebat un prieten care a studiat teologia ortodoxa la Bucuresti si mi-a zis justificarea pe care o are biserica pentru a accepta astfel de casatorii intre divortati: oamenii (divortati sau nu) sunt slabi si daca nu s-ar lasa sa se casatoreasca, tot ar trai cu cineva si ar trai in pacat. Asa ca biserica a decis sa legalizeze casatoria si pentru acestia divortati. Si cand i-am zis ca eu apartin totusi de aceasta biserica ortodoxa si nu vreau ca acest pacat sa cada si asupra mea din moment ce eu nu sunt deacord cu el, mi-a zis ca pot sa ma delimitez de decizia bisericii. Insa eu apartin totusi de biserica si vreau sa stiu cum pot trai altii in adoratie fata de sfinti, acceptand totusi cu seninatate astfel de contradictii, care ii contrazic si pe (unii dintre ei), dar si pe Domnul. Din cate imi dau seama vorbind cu tine, altii iau lucrurile ca atare, fara sa isi puna prea multe probleme si intrebari. Si totusi, purtam raspunderea sa pastram dreapta credinta noastra, nu?

    Doamne ajuta!

  69. Florin M. spune:

    Adriana, prietenul tau ti-a spus bine. Din cauza aceea a dat voie Biserica la a doua si a treia casatorie, insa in conditii speciale.

    Spui ca nu intelegi si spui ca sunt contradictii? Nu te supara, dar aici esti partinitoare… Pentru ca faci apel la porunca dragostei doar atunci cand iti convine, dar acum o lasi de-o parte. Pai, s-o luam logic: vrea Domnul moartea pacatosului? Sau vrea sa traiasca si sa fie viu? Normal, se stie raspunsul…
    Biserica este vie, capul ei este Hristos. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. (Sf. Ev. dupa Ioan)

    Asadar, daca Biserica a considerat ca in numele Iubirii Evanghelice, pentru ca nici cei vaduvi sau care s-au despartit pe motiv de adulter, nu e bine sa se primejduiasca traind in desfranare, a ingaduit casatoria a doua, cu pogoramant, apoi a treia, ca foarte mare exceptie. Precum am vazut, acestea nu mai sunt Taine, pentru ca Taina Casatoriei, alaturi de Botez, Hirotonie – este o Taina unica in viata, deci nerepetabila.

    Nu este nici o contradictie intre sfinti si Domnul Hristos, tocmai prin aceea ca Biserica Il are Cap pe Insusi Hristos; Duhul Sfant S-a pogorat in chip de limbi de foc asupra apostolilor, la Cincizecime; sfintenia acestor „prieteni” ai Domnului e recunoscuta de El prin faptuirea vindecarilor, a nenumaratelor minuni aspura celor ce-i cinstesc si se roaga la ei pentru mijlocirea ajutorului divin.

    Referitor la ultima ta intrebare, cu raspunderea pastrarii dreptei credinte, iti repet si eu: nu suntem, nici eu, nici tu, nu este nimeni mai presus de Biserica, ca sa o putem corecta. Putem cel mult sa ne ajutam pe noi, sa-i ajutam pe altii, sa le aratam Calea, dar in Duh si in Adevar.
    Citeste Ce anume este Biserica, inainte sa tragi concluzii pripite. Citeste si vei afla ca Biserica, (mireasa Lui Hristos, adunarea cuviosilor, ogorul Lui Dumnezeu, adunarea celor intai nascuti, cetatea Dumnezeului Celui viu, trupul Lui Hristos, stalp si temelie a adevarului – dupa cum e numita in Sf. Scriptura, in diferite locuri) e lasata de Insusi Hristos, cel ce a spus apostolilor: Cine va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta si cine se leapada de voi, de Mine se leapada. (Sf. Ev. dupa Luca 10,16)

    Doamne ajuta si ne lumineaza!

  70. Adriana spune:

    Florin,

    Sunt deacord cu tine in cele scrise cu o singura exceptie:

    „Spui ca nu intelegi si spui ca sunt contradictii? Nu te supara, dar aici esti partinitoare… Pentru ca faci apel la porunca dragostei doar atunci cand iti convine, dar acum o lasi de-o parte.”

    Nu sunt partinitoare deloc caci porunca dragostei este mai intai fata de Dumnezeu, de a-l iubi din toata inima, din toata fiinta, cu toata mintea, cu toata puterea, si apoi urmeaza porunca de a-l iubi pe aproapele ca pe tine insuti.
    Toti suntem deacord ca a-L iubi pe Dumnezeu inseamna a indeplini poruncile Sale, si nu numai, suntem deacord ca a indeplini poruncile lui Dumnezeu este spre binele nostru, spre desavarsirea noastra, spre sanatatea noastra, spre mantuirea noastra. Din dragoste pentru aproapele nu putem incuviinta pentru el ceva care incalca voia lui Dumnezeu cum este adulterul, asa cum nu putem accepta nici avortul, nici crima, nici furtul etc. Daca il iubim pe aproapele ca pe noi insine, il aducem la cunostinta faptului ca numai prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu isi traieste pe deplin menirea de om, de Chip si Asemanare a lui Dumnezeu, oricat de greu pare la inceput acest drum pe calea poruncilor lui Dumnezeu. Calea este stramta si greu de urmat, si mai cadem, si Dumnezeu ne iarta daca ne pare rau, dar trebuie sa stim ca am cazut si trebuie sa avem dorinta de a nu mai cadea. Nu ii spunem omului ca daca este slab, pai atunci poate incalca linistit cate o lege de-a lui Dumnezeu ca doar noi il iubim, si Dumnezeu il iubeste inca si mai mult decat noi. Este adevarat ca il iubim, si noi, si Dumnezeu, dar tocmai pentru ca il iubim, ii aratam care este voia lui Dumnezeu pentru noi, pentru binele nostru, iar aici, in voia lui Dumnezeu, nu este loc pentru adulter, a scris-o cu mana lui pe tablele Legii, si apoi a zis-o din nou prin Fiul Sau, si iata ca si prin sfintii Sai. Daca omul este slab, nu ii legitimizam slabiciunea, ci il ajutam sa si-o invinga prin toate cele dezbatute si la alte pacate, ca de exemplu pe site-ul cu masturbarea pe care il stii bine. Adica scoatem masturbarea in afara legii si legitimizam adulterul pentru ca omul este slab?…

    Dumnezeu iarta pacatul omului, insa trebuie recunoscut ca atare de catre cel pacatos ca sa poata sa ii para rau de el si astfel sa fie iertat, atat de Dumnezeu, dar mai ales de el insusi, sa isi ierte lui insusi, nu sa traiasca cu povara o viata intreaga, si din cauza acestei poveri sa riste sa ramana blocat la poarta Imparatiei fara sa poata intra. Este o drama in viata celor divortati si recasatoriti, chiar daca la suprafata poate sa nu transpara, ci sa para exact pe dos. Exact ca in cazul avortului „legitimizat”, cad femeia (familia) se simte „usurata” de faptul ca au „scapat” de copilul nedorit, si cand le este lumea mai draga, consecintele acestui act transforma vita lor intr-o drama, care nici macar nu isi dau seama intotdeauna de unde vine pana nu incep remuscarile, chiar si zeci de ani de zile dupa eveniment.
    Asta este viata reala. Abaterea de la poruncile lui Dumnezeu are mereu efecte negative indiferent daca se legitimizeaza sau nu aceasta abatere…

    Si acum ma confrunt cu un caz trist de genul asta, tocmai am fost chemata sa ii traduc unei fetite de 13 ani ce i se va intampla maine: un avort. Este casatorita de 3 luni cu un baiat de 20 ani, a ramas imediat insarcinata, si biata fetita, care ar trebui sa fie un copil inca, este pur si simplu in stare de soc emotional pentru toate intamplate. M-am ingrozit cand am vazut in ce stare este. Am incercat sa o conving sa nu isi omoare copilul, insa este prea traumatizata psihic ca sa poata lua o hotarare buna. Medicii ar fi deacord sa ii amane interventia ca sa se mai gandeasca, numai sa vrea si ea, insa ei ii este frica ca o sa moara (are dureri groaznice care nici nu sunt atat de natura fizica, caci este cu perfuzie cu antialgice, ci sunt de natura psihica, de groaza pe care o traieste ca copil!!). In seara asta sper sa pot sa vorbesc cu parintii, poate ii conving pe ei sa mai amane.

    Asta este viata Florin. Foarte frumos spui: copilul sa intinda mana parintilor, si uite ce se intampla de fapt cu fetitele pe vremuri. Sa asculte de sot: urmarea – o sa aiba sarcini peste sarcini de la varsta de 13 ani. Spune-mi, ti se pare acesta respect pentru femeie din partea barbatului? Este el care intr-adevar trebuie sa decida intre el si femeie sau trebuie sa fie femeia ca una care are raspundere pentru natalitatea ei? Mi-ar placea sa se vada lucrurile si din perspectiva asta, si sa mai vorbim apoi… Insa mai urgent acum este nevoie de putina rugaciune, caci singura nu stiu daca voi reusi sa il induplec pe Domnul sa gaseasca o solutie urgenta pana maine si copilul sa nu fie omorat, dar nici aceasta biata fetita terorizata de moarte…

    Doamne ajuta!

  71. Florin M. spune:

    Adriana, NU BISERICA ESTE VINOVATA de cele ce spui tu mai sus!
    Arunci vina mult prea departe!
    De ce parintii acelei fetite au aprobat casatoria ei cu vlajganul acela?
    De ce n-au educat-o la timp, ca sa aiba o viata curata, pana la timpul potrivit? Si mai ales, care este TIMPUL POTRIVIT?
    Daca sunt casatoriti, unde e problema? Stii cati ani avea Maica Domnului cand L-a nascut pe Mantuitorul ei si al nostru?
    Nu Biserica este de vina pentru ca femeia este asuprita in unele familii, asa cum nu Biserica e vinovata ca unele sotii le fac viata imposibila sotilor si viceversa. BISERICA NU INCURAJEAZA ABUZUL DIN NICI O DIRECTIE.
    Inteleg ca esti suparata, dar nu-ti varsa zaduful pe sfinti si pe Biserica, pt ca asta inseamna implicit ca ti-l versi pe Hristos! Daca nu-ti dai seama, mai citeste odata asta:
    „Cine va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta si cine se leapada de voi, de Mine se leapada.”
    Aceea este viata, da, de care spui tu. Dar si aceasta de care vorbeste Biserica, este tot viata. Este viata dupa Voia Domnului.
    Nu poti iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, daca nu iubesti pe aproapele tau, pe care il vezi. E logic, e real, e scris.
    Insista la parintii fetitei si spune-le ce riscuri sunt, spune-le de urmari, spune-le de binecuvantarea de a fi bunici. Cat despre fetita, va fi mult mai traumatizata dupa avort decat daca va naste. Chiar daca e atat de tanara… Nu mai arunca vina doar asupra barbatului ei. E sotia lui. Parintii nu trebuiau sa o lase sa se casatoreasca, ei doar stiau ce se intampla…

  72. cristina spune:

    Adriana,

    Iarta-ma ca intervin, dar pentru ca m-am confruntat si eu cu o situatie asemanatoare si foarte dureroasa, vroiam sa-ti spun ca am observat ca in astfel de cazuri vina merge adanc in neamul celor doi implicati, la parinti, bunici si chiar mai departe. Daca vei cauta in neamul fetei sigur vei gasi la mama ei, poate si la bunici aceeasi fapta sau una asemanatoare, altfel asemenea idei ucigase nu incoltesc in minte. Chiar si animalele salbatice au instinct matern, reactia ei este o denaturare a firii, chiar daca are numai 13 ani. Daca a fost suficient de matura sa se casatoreasca si sa aiba relatii sexuale, poate face fata si faptului de a fi mama. Pana la urma, ce e atat de inspaimantator si traumatizant la un copilas? Poate si cei din jurul ei o sperie, poate este intr-un mediu de oameni decazuti. Si ce am observat in astfel de cazuri este ca oricat ai incerca sa convingi un om intr-o asemenea situatie, oricate argumente ai aduce greu il poti convinge pentru ca pacatul nemarturisit, neispasit se transmite din neam in neam ca o stare pacatoasa,ca o predispozitie spre pacat, cautand pe cineva care-l sa-l asume, sa-l ispaseasca si sa-l invinga. Mai multe despre asta a scris parintele Arsenie Boca. Fata are o sansa daca alege( caci libertatea exista inca chiar daca limitata) sa ridice ea aceasta cruce a neamului, sa puna ea capat pacatului, sa faca ea ceva ce nu s-a mai facut in neamul ei,asumandu-si toata greutatea si suferinta inerente acestui act. Si atunci nici Dumnezeu nu va sta nepasator, ci o va ajuta , caci ceea ce se cladeste pe jertfa nu piere. Daca ea alege bine acum, Dumnezeu sigur o va ajuta sa creasca copilul, poate chiar prin el se va mantui. Ar fi bine sa-i explici ca Dumnezeu are grija de noi, ca nu ne este ingaduit sa ne facem griji pentru ziua de maine, ca spaima ei este de la diavol si ca nu o sa regrete daca alege sa tina copilul, iar daca alege sa nu o faca nu va face decat sa-si sporeasca problemele pana la limtita insuportabilitatii vietii,sa-si adauge si pacatul crimei pe umerii ei si ai viitorilor copii,sa-i spui ca faptul de a fi casatorit implica crucea nasterii de copii, ca asta e rostul casatoriei si ca nu o sa regrete nici o clipa daca va face simpla si de bun simt alegere sa nu-si omoare copilul in pantece, ca e o bucurie enorma de a fi mama. Incearca sa o izolezi de influentele negative din jur. Dupa mine, mai bine sa-ti pierzi barbatul decat copilul in felul asta. Sa se lase in voia Lui Dumnezeu. I-ar fi de folos daca te-ai ruga pentru ea din tot sufletul, Dumnezeu sigur i-ar intinde o mana, depinde de ea daca o va apuca sau nu. Sa-ti ajute Dumnezeu sa o poti ajuta si poate da Domnul sa se salveze acest copil de nebunia oamenilor care au ajuns sa-si omare progeniturile din atata iubire de sine, necredinta si impietrire! In cocluzie vroiam sa-ti spun sa nu te simti vinovata daca totusi nu vei reusi sa o convingi dupa o simpla discutie, caci sunt pacate grele la mijloc care au denaturat firea si care cer ca cineva sa-si asume multa suferinta pentru ca firea sa fie indreptata. Sigur i-ar fi de folos daca ar discuta cu un preot cu har. Doamne ajuta!

  73. Florin M. spune:

    Adriana, recunoscandu-te tu insati feminista, pana la urma, nu iti mai postez comentariile. In sfarsit, frustrarea ta a iesit la suprafata. Ma bucur putin, dar cu un ochi plang, pentru ca speram ca totusi intelegi ceva…

    Sa stii ca nu traim intr-o lume in care Biserica incurajeaza barbatii sa abuzeze de femei. Asta se intampla in cazuri particulare, din vina barbatilor, astfel de cazuri sunt RESPINSE CATEGORIC de Biserica!
    In Biserica nu sunt DELOC bine-primiti barbatii violenti, betivi, abuzivi fata de femei. Pentru ce acuzi Biserica??
    De altfel, BISERICA spune ca femeia sa se supuna barbatului, dar pana atunci cand acesta o impiedica sa I se supuna Lui Hristos! Prin urmare, nu supunere intru avort, nu supunere intru perversiuni, nu supunere intru erezie!

    De vina pt situatia mentionata de tine e si MAMA fetitei. Crezi tu ca ea, sarmana, nu era multumita ca fiica-sa a apucat o asa de buna partida, crezi doar tatal se bucura? Sa avem pardon… Scuze, dar nu gandesti prea mult!

    Atat am avut sa spun. Si pana cand nu iti revii, e ultimul comentariu in care ma adresez tie.
    Feminismul e, de fapt, o „miscare” impotriva Lui Dumnezeu! Sa-ti ajute Domnul sa vezi in ce te afli si sa vii la El! Astfel vei cunoaste si barbatul care sa te faca sa zbori spre Cer, pe care sa-l ajuti si tu ca sa zboare cu tine si sa va mantuiti impreuna! Doamne ajuta!

  74. Adriana spune:

    Florin,

    Nu ma deranjeaza deloc ca nu publici mesajul meu, cum ai putea? Din partea mea poti sa le si stergi pe toate celelalte ca tot nu imi pasa catusi de putin! Nu eu creez bloguri ca sa imi impun parerea mea altora, ci tu. Asa ca impui ce parere vrei tu, cine te poate opri?? Ca sa nu mai zic ca tu nici nu prea intelegi ce scriu, asa ca nu ma mir de ce raspunsuri dai. Daca „Feminismul e, de fapt, o “miscare” impotriva Lui Dumnezeu”, pai sa stii ca si misoginismul este. Nici nu ar fi aparut feminismul daca nu ar fi existat mai intai misoginismul. Sunt doua extreme la fel de rele, dar vad bine ca nu prea merge cu binele in unele cazuri. Biserica incurajeaza supunerea femeii fata de barbatul necredincios, iar unui necredincios nu poti sa ii vii cu argumentul ca acum nu mai asculti de el ca este pacat, iti rade in fata, si iti zice ca el tot ce vrea face, ca lui nu-i pasa de ce zici tu! Si ca dovada: singura cu adevarat impotriva avortului este mama fetei. Insa nu are nici o putere asupra sotului ei, ea poate doar refuza sa semneze o hartie pe care oricum este suficient sa o semneze tatal, iar fata nu are cum sa nu se supuna fiind minora! Tu te faci ca nu intelegi unde este problema, sau chiar nu intelegi? Oricum, si intr-un caz si in altul, acum imi este clar ce voi fi de acum inainte cu barbatii misogini. Dar numai cu ei, nu si cu cei cu bun simt. Cu cei cu bun simt sunt si eu cu bun simt, dar cu misoginii voi schimba foaia de acum inainte. Din fericire exista si oameni cu bun simt, insa nu pe astfel de site-uri.
    Cat despre zburatul spre cer, slava Domnului ca macar pentru asta nu-i nevoie de nici un barbat! Vad ca-i greu sa accepti ca nu esti chiar atat de indispensabil…

    Tu faci ce vrei cu mesajul asta, mie pur si simplu nu imi pasa!

    Numai bine!

  75. Adriana spune:

    „Din fericire exista si oameni cu bun simt, insa nu pe astfel de site-uri.”, am scris „oameni” in sensul de barbati, nu de oameni in general. Pe site-uri care umilesc femeia constat tot mai mult ca scriu de obicei alti barbati care iubesc si ei sa umileasca. Si de acum inainte o sa refuz si sa mai vorbesc cu astfel de „barbati”. Este pierdere de vreme. Este mult mai bun sfatul Domnului: sa intorci si celalalt obraz si sa iti vezi de drumul tau, ca si cand nici nu ar exista.

    Numai bine Florin!

  76. Florin M. spune:

    Adriana, numai bine!
    Mult succes in razboaiele cu misoginii!
    Apropos de razboi – ochelarii de cal sunt numai pentru cai, sa stii 🙂 Oamenilor le ingusteaza „orizontul”.

  77. Adriana spune:

    Si stii Florin?

    Acum ca citesc ceea ce am scris: „Biserica incurajeaza supunerea femeii fata de barbatul necredincios, iar unui necredincios nu poti sa ii vii cu argumentul ca acum nu mai asculti de el ca este pacat, iti rade in fata, si iti zice ca el tot ce vrea face, ca lui nu-i pasa de ce zici tu!” imi dau seama ca avea dreptate un parinte care imi zicea: „Adriana, tu crezi ca barbatul citeste la Apostolul Pavel cum trebuie sa se poarte cu femeia si din cauza asta se poarta rau? Se poarta cum ii vine, nu invata el de la Apostolul Pavel.” Si asa este, abia acum inteleg pe deplin cuvintele lui. La baza este educatia din familie, educatie care la destui romani este spre a discrimina femeia zicand ca asa o respecta (!), iar cei care discrimineaza, dar care vor sa fie in acelasi timp si credinciosi, isi gasesc la apostolul Pavel doar justificare pentru ceea ce sunt ei de fapt, si nicidecum nu invata ei ceva de la Apostol, caci daca ar invata, ar sti ca in Hristos, deci in crestinism, nu mai exista nici femeie, nici barbat, nu exista discrminare in crestinismul adevarat. Oricum, iti multumesc pentru sinceritatea ta care m-a facut de fapt sa inteleg cum functioneaza barbatii care discrimineaza, si de ce discrimineaza: sunt nefericiti, nu sunt multumiti cu ceea ce primesc de la Dumnezeu! Si acum ca m-am lamurit care este cauza, nici nu ma mai intereseaza ca inca mai exista astfel de oameni. Sa le dea Domnul mai multe daca nu au destule, ca eu nu ma supar deloc! Sa iti dea si tie Florin, tot ce vrei tu!! Caci atunci cand vei fi cu adevarat fericit vei intelege si cele scrise de mine, si inca vei fi si deacord.
    Doamne ajuta!

  78. Adriana spune:

    Florin,

    Eu las razboaiele celor care iubesc razboiul. Si pana una alta, cei care fac armata si merg la razboi in lumea asta nu sunt femeile, asa ca iti las tie placerea asta. Eu am altele de facut.

    Pace buna!

    R: Până una-alta, dacă nu erau unii ca Ştefan Cel Mare, Mihai Viteazul, Gen. Averescu etc., tu nu cred ca erai astăzi româncă, creştin-ortodoxă… (e drept, au contat enorm şi mamele şi soţiile lor, prin educaţia şi întărirea ce le-au dat)
    Deci las-o moale cu feminismul asta, ca duhneste… Te rog frumos

  79. Florin M. spune:

    Sa stii ca ma straduiesc sa am o viata aproape de Dumnezeu, ma straduiesc sa fac Voia Sa. Nu discriminez. Numai tu te simti discriminata, sau cine stie ce alta femeie singura, care nu reuseste sa aiba o relatie cu un barbat normal, pt ca e atat de perfecta!
    Numai bine! Ramai acolo, in lumea ta, „nemuritor si rece”! Eu stau aici, jos, sub ocrotirea Domnului, printre oamenii pe care-i iubesc asa cum sunt ei, femei si barbati, cu bunele si cu relele lor. Dumnezeu sa-ti daruiasca cele bune!

  80. Adriana spune:

    Multumesc Florin de urari!

    Discriminarea nu este de partea mea, caci nu eu m-am apucat sa le spun barbatilor ce sa faca in viata, ci ei sunt cei care ii spun mereu femeii care ii este datoria, cum sa se poarte, cum sa se imbrace, unde ii este locul, unde si cat sa munceasca, cum sa vorbeasca, cati copii sa faca, cum sa ii creasca etc, etc, de parca femeia ar fi fara minte si nu ar sti nimic din toate astea, in timp ce el pe toate le stie mai bine. Daca asta inseamna la tine dragoste pentru oameni, pai sa stii ca mai bine stau in lumea mea nemuritoare si rece, unde de altfel sunt destui ca mine, din fericire 🙂 Si unde noi ne simtim mai bine la racoare, departe de patima pasiunilor nestapanite, pasiuni pentru care s-a zis ca este mai bine pentru barbat sa se insoare decat sa arda. Dar cine nu arde, mai bine sa ramana ca mine. Ghici cine a zis-o? Oricum, esti si tu bine-venit in lumea noastra, daca ai curajul sa pui piciorul…

  81. Adriana spune:

    Si uite Florin,

    Ca sa nu ne „despartim” totusi pe tonul acesta, sa stii ca ai o mare calitate pe care o apreciez: stii sa respecti si parerea celuilalt chiar si atunci cand nu o intelegi pe deplin. O respecti in felul tau, dar o respecti. Este o calitate destul de rara, si mai invat si eu de la tine. Ramai unul dintre administratorii mei preferati :-)Si cu atitudinea pe care ai avut-o in aceste ultime mesaje, ai crescut mult in ochii mei, caci vad ca nu din rea-vointa zici anumite lucruri, ci mai degraba din neputinta de a intelege anumite aspecte ale problemei. Poate ca de aici deriva multe lucruri pe care unii barbati le cer femeii, din necunoasterea mai profunda a ei… Hmm… Oricum, recunosc ca a fost constructiva conversatia cu tine…

    Sa iti dea Domnul multa sanatate!!

  82. Adriana spune:

    Florin,

    Abia acum am vazut ca mi-ai raspuns mai sus:

    „R: Până una-alta, dacă nu erau unii ca Ştefan Cel Mare, Mihai Viteazul, Gen. Averescu etc., tu nu cred ca erai astăzi româncă, creştin-ortodoxă… (e drept, au contat enorm şi mamele şi soţiile lor, prin educaţia şi întărirea ce le-au dat)
    Deci las-o moale cu feminismul asta, ca duhneste… Te rog frumos”

    Ce pot sa iti spun este ca cei enumerati de tine nu au purtat razboi impotriva extraterestrilor, ci tot impotriva barbatilor, care, daca nu ar fi facut „rele” nu ar fi existat nici un razboi, si deci nu ar fi existat nici un copil orfan si femeie vaduva. Femeia nu vede atat vitejia barbatului, cat oroarea razboiului care este purtat de barbat! Prefera barbat in viata acasa, alaturi de copii, decat un erou mort, in cimitir. Cand ne invata Domnul sa mergem la razboi? Nu este El mielul dus la taiere care ne invata sa punem sabia inapoi in teaca, si sa intoarcem si celalt obraz? Daca barbatii pe care ii pomenesti ar fi facut asa, poate ca eu nici nu as mai fi existat, insa sfintii martiri ai lui Dumnezeu ar fi fost cu mult mai multi… Acum tot „feminista” sunt?…

    Dar sa stii ca mi-a facut placere sa discut cu tine, ca daca nu-mi facea, de mult as fi lasat-o balta 🙂 Era cat pe ce, dar pana la urma ai dovedit ca esti cu adevarat crestin.

  83. Alexadru G. spune:

    E o discutie foarte lunga si foarte veche cine si de ce trebuie sa fie capul si cine trebuie sa fie coada familiei. Problema e unde ne aflam si ce este familia. Si cred ca domnul IIsus, apostolul Pavel si in primul rand Creatorul si Tatal nostru au stiut ce au scris si de ce ne-au dat un cuvant CLAR si SIMPLU (desi unii prefera sa interpeteze si sa vada ceea ce le convine lor) care sa ne calauzeasca in relatiile familiale.

    1. TOTI ne aflam intr-o lume plina de pacat, ispite, care este in general ostila familiei, o lume care este condusa de cel care nu trebuie amintit si despre existenta caruia fiecare crestin este constient.

    2. Pe acest teren ostil, dusmanos Domnului ia fiinta cea mai de baza si veche unitate a Domnului – Familia. O uniune intre doua fiinte pe care Domnul le-a inzestrat cu multe daruri si calitati divine, care chiar il fac pe om sa semene cu El.

    3. Fiecare intelege familia in felul sau, insa ea este o unitate militara a Domnului care trebuie sa lupte pentru el pe un teren al inamicului Sau. Ei lupta pentru cauza Domnului in inimile si sufletele copiilor care apar in aceste familii. Acesta e obiectivul numarul unu al familiei, castigarea inimilor si sufletelor copiilor sai pentru Domnul. Deoarece este un obiectiv greu si important este si primul. Acelasi lucru fata de altii este important, dar situatia din propria familie este pe locul intai, chiar si in indicatiile pentru preotie date de apostolul Pavel, rolul jucat in familie ocupa un loc important. Pentru realizarea acestuia la indemana sunt puse multe arme puternice, care cu putina experienta si multa dorinta si dragoste pot fi manuite de oricine, acestea ar fi: ascultarea, rabdarea, puterea propriului exemplu, harnicia, onestitatea, intelepciunea, intelegerea, lasarea de sine. Iar pentru cei care au nevoie de un manual pentru folosirea acestora exista cuvantul Domnului si exemplul dat de Mantutorul Nostru Isus Hristos.

    4. Orice militar stie ca chiar si o unitate mare si dotata fara comandant in scurt timp se demoralizeaza si
    se destrama si dreptat se reduce la membrii din care este compusa. Cauza principala care duce la destramarea unei unitati militare in timp de lupta
    este pierderea/dezertarea comandantului. Anihilarea si destramarea unei unitati militare este obiectivul numarul unu al inamicului. Un comandant adevarat are o sarcina foarte responsabila si grea. El trebuie sa deie dovada de curaj, sa mentina moralul si sa-i uneasca pe toti in jurul sau si a cauzei pentru care lupta, sa ieie decizii importante, sa aiba grija despre aprovizionarea si viata supusilor sai. Din aceasta cauza disciplina in orice unitate militara este foarte importanta. Un comandant intelept cu o unitate ascultatoare poate realiza mari succese. Chiar si un comandant mai putin inzestrat poate inregistra succese datorita trupelor sale disciplinate pe cand un comandant de talia lui Napoleon nu reuseste nimic cu o unitate care nu-l ia in seama. Orice unitate e o echipa, precum si o echipa de fotbal desi nu are arme are in frunte un capitan.

    5. Acuma cine in familie trebuie sa fie capitanul? E un subiect important si lupta pentru aceasta se duce de multa vreme. In natura problema aceasta nu apare, toate fiind programate se executa fara discutii, desi si acolo exista alegeri, votul castigator apartinand celui mai puternic. Insa nicaieri in lumea animala (sau chiar pe Anuimal Planet) nu s-a vazut lupta pentru suprematie sa se duca intre membrii unei familii de sexe diferite. Fiecare isi joaca rolul dat de Dumnezeu. Ne-ar parea ciudat ca boul sa se lupte cu vaca pentru controlul asupra viteilor si ca parintii taurilor sa intervina in aceasta lupta. Privita din acest punct de vedere luptele pentru conducere in familie par o nebunie pur omeneasca egala cu alte nebunii din cauza carora suferim pe acest teren condus de cel care s-a razvratit in fata Domnului.

    5. Intr-o unitate comandantul nu este votat de gradele inferioare, este numit de un for mai suprem, este acceptat ca fiind asa si ordinele sale nu se discuta. In cazul unor abuzuri si abateri, comportamentul sau este supus curtii martiale si el poate fi executat. Deci este o persoana care la randul sau este supusa, dar care printr-o autoritate superioara este investit cu putere si responsabilitate. Daca in armata comandantii trebuie acceptati asa cum sunt, fetele pot alege viitorul sau comandant din toate punctele de vedere (fizic, material, psihologic etc) sau pot sa respinga ideea unei casatorii si supuneri in totalitate.

    6. Pe cine Dumnezeu l-a investit cu rolul de comandant in familie se vede CLAR in cuvantul Domnului, si este clar cui trebuie sa se supuie si in fata carei curti v-a trebui sa deie socoteala pentru abuzuri. Daca nu ar fi clar este evident si din diferentele psihologice care exista dintre baieti si fete, care sunt vizbile de la o varsta destul de frageda. Un barbat „sub papuc” poate starni compatimire pe cand o sotie ascultatoare pe care sotul se poate baza oricand a starnit si v-a starni multa admiratie, mai putin in randul luptatoarelor cu tot ce este feminin (adica a feministelor). Sotul care se simte frustrat „sub papuc” se simte asa deoarece Dumnezeu l-a creat pentru un alt rol si l-a inzestrat cu unele calitati care trebuiau sa se afirme in viata sa.

    7. Are dreptul sotia sa-si asume rolul de comandant? Fiind urmatoarea in grad in cazul dezertarii sotului din familie altcineva inafara de ea nu poate face acest lucru. Are ea dreptul ea sa-si asume acest rol in cazul unui sot caruia ii pasa de familie si de ea? Cred ca nu, e un caz de razvratire care ulterior v-a servi drept exemplu pentru o alta razvratire, a copiilor fata de autoritatea sa. Are sotul drept sa dezerteze din familie? Nu. In armata pentru aceasta exista curtea martiala. Cum ar trebui de procedat in cazul unei familii in care sotul nu corespunde cerintelor unui comandant? Nimeni nu-i perfect, si orice sotie (chiar si una supusa unor idei feministe) isi doreste un sot care sa fie un barbat adevarat, si cand apare unul femeile se lupta pentru el din toata puterea pentru ca e o specie rara si din ce in ce tot mai tare pe calea de disparitie. Insa este cert ca daca casatoriile ar fi privite ca intemeierea unei echipe pe viata in care jucatorii au rolul si calitati date din nastere de Dumnezeu pentru realizarea unor scopuri frumoase dar grele atunci multe ar fi diferite. Dar asa noi si copiii nostri trebuie sa platim pretul scump al razvratirii si neascultarii fata de cerintele lui. Acest model de familie in care sotia a ascultat de sot iar el a avut grija de ea si de copiii a functionat mult timp si v-a functiona, altele v-or sfarsi prin divort, razvratirea copiilor si alte implicatii.

  84. Florin M. spune:

    @ Alexadru G., o mica mentiune am, legat de fraza asta:
    „Ei lupta pentru cauza Domnului in inimile si sufletele copiilor care apar in aceste familii. Acesta e obiectivul numarul unu al familiei, castigarea inimilor si sufletelor copiilor sai pentru Domnul.”
    Obiectivul nr. 1 al familiei, ca si al omului in general, este MANTUIREA. Privit in acest context, copiii aparuti ca urmare a dragostei dintre soti, acolo unde este posibil, educatia lor, sunt bun necesar, care ajuta la indeplinirea scopului.
    Si familiile ce pot si au copii, dar si cele care nu pot avea copii au acelasi scop: mantuirea membrilor familiei.
    Doamne, ajuta!

  85. Adriana spune:

    Iar pentru ca oamenii sa se mantuiasca trebuie „doar” sa il asculte pe Hristos, El este singurul capitan, si inca cel mai bland si mai smerit posibil, care se lasa palmuit atat pe El cat si pe toti ai Lui, din dragoste pentru palmuitori. Bine a zis ca El nu este din aceasta lume, ca daca ar fi din aceasta lume ar porunci etc, stiti bine pasajul. Iata ca Hristos si cei ce Il urmeaza pe Hristos nu au nimic de a face cu capitanul de care a spus Alexandru. Noi suntem mielusei dusi la taiere si nicidecum militari. Iar randuiala stabilita de Hristos zice sa nu facem nicidecum ca si conducatorii lumii acesteia, ci sa facem ca si El, sa luam exemplu de la El, sa fie mai mare cel care se face pe sine mic si slujeste celorlalti. Nu a zis nicaieri ca unul sa faca pe capitanul si sa dea ordine, ci a zis mereu ca toti sa ii iubeasca pe ceilalti si sa le slujeasca. Toti cei care vor sa fie ucenicii Lui. Acum depinde de voi ucenicii cui doriti sa fiti.

  86. Florin M. spune:

    „Nu a zis nicaieri ca unul sa faca pe capitanul si sa dea ordine, ci a zis mereu ca toti sa ii iubeasca pe ceilalti si sa le slujeasca”
    Bineinteles ca n-a spus-o sub forma asta, poate ca Alexandru are vreo legatura cu armata sau asa ii este lui mai usor sa inteleaga aceste raporturi.
    Bineinteles ca nu s-a spus nicaieri de „ordine”, dar se vorbeste, totusi, de ascultare, de ierarhie, de smerenie, de ce-i este unuia si altuia de cuviinta sa faca etc.
    Insusi Petru, pescar iscusit, dupa ce pescuise o noapte intreaga si nu prinsese nimic, cand Hristos ii spune sa se intoarca si sa mai arunce mreaja inca odata, il asculta, ca pe unul mai mare… Si aici nu inseamna ca daca Petru s-a smerit, s-a aratat pe sine mai mare decat Hristos. Nu acesta este scopul smereniei, nu ne smerim ca sa fim mai mari (aceasta nici nu mai e smerenie!).

    Exemple de ascultare sunt multe, numai sa vrem noi sa le vedem, sa le intelegem.

  87. Adriana spune:

    Ascultare fata de Hrisrtos, DA! El a zis sa invatam de la El pentru ca este bland si smerit cu inima, si cand a zis asta nu a vorbit doar cu barbatii, nu a zis, „voi barbatilor invatati de la mine ca sunt bland si smerit cu inima, iar voi femeilor, invatati de la barbati”. Niciodata nu a zis asa ceva Iisus!
    De fiecare data cand citesc Evanghelia sau o rememorez in minte, il aud pe Iisus vorbindu-mi mie, personal, asa ca eu fac ceea ce imi zice El, si nicaieri in Evanghelia Sa nu a zis ca eu, ca femeie, ar trebui sa fac una si barbatii alta. Nicaieri, niciodata. Domnul nu a facut niciodata discriminare, ea a existat doar la oameni pentru ca inca nu isi deschisesera inimile complet pentru a primi iubirea Domnului ca sa ajunga si ei la concluzia la care, in cele din urma, apostolul Pavel a ajuns: „In Hristos nu exista nici barbat nici femeie”, tocmai pentru ca „daca dragoste nu am, nu sunt nimic”. Va doresc si voua sa va lasati in intregime inimile „prada” iubirii lui Hristos, si veti vedea ce se va intampla.

  88. Florin M. spune:

    Tu ai o problema cu ascultarea asta.
    Pretinzi ca asculti doar de Domnul, dar uiti ca El insusi a creat intai pe Adam. Oare de ce n-a creat-o pe Eva, sau pe ambii odata? Sa nu ne dam cu presupusul, sa ne oprim aici, eu ma opresc aici cu intrebarile astea care pot duce usor in sminteala. Le-am pus doar pentru a putea realiza (tu, altii) ce implicatii are, pana la urma ne-ascultarea, ne-supunerea. Cum ne putem supune Domnului, dar in acelasi timp nu putem accepta ca in Biserica Sa preotii erau si sunt barbati (atat in VT, cat si in NT), iar Domnul Insusi S-a intrupat ca barbat, barbat si OM desavarsit, Capul Bisericii?
    Nu este nicio discriminare, femeile care nu simt la fel ca tine nu sunt nici naive, nici proaste, in niciun fel decat femei normale care se regasesc pe ele insele in Biserica, stiind ca noi, ca oameni (barbati, femei) nu suntem desaravsiti, dar suntem CHEMATI la desavarsire IN BISERICA.
    Iubirii Domnului nu te lasi „prada”, caci El nu „praduieste”, nu forteaza. Ce simplu ar fi daca ar forta!
    Lui ne „lasam” si gata, ascultam, ne supunem, ne incredintam Lui. Si femei si barbati deopotriva, in mod egal.

  89. fane spune:

    Epistola intaia catre corinteni a Sfantului Apostol Pavel este foarte clara in aceasta privinta ( pentru cine vrea sa vada evidenta , binenteles ) :
    Capitolul 11
    1. Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos.
    2. Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat.
    3. Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.
    4. Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său.
    5. Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă.
    6. Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.
    7. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.
    8. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
    9. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
    10. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.

    Da , dupa cate vad , vechile probleme sunt tot nerezolvate . Dar Domnul si Mantuitorul are un talent incredibil in a-si revarsa iubirea Sa peste noi si cand nici nu ne asteptam , ne pregateste surprize din cele mai de folos duhovnicesc .

    Doamne , ajuta-ne !
    si nu in ultimul rand , iertare si pace !

  90. Adriana spune:

    Dumnezeu a venit pe pamant si a spus cu gura Lui cum vrea sa fie legatura barbat-femeie, ca doar nu a lasat fara raspuns ceva atat de important. Si inca a zis ca de la inceput barbatul trebuie sa isi lase parintii si sa se duca dupa femeia lui (si nu invers!), sa formeze cu ea un singur trup (si nu a zis ca barbatul va fi capul si femeia trupul ci a zis ca impreuna formeaza trupul, tocmai pentru ca stia ca numai El, Hristos este capul, in timp ce oamenii toti sunt trupul, sunt Biserica), iar ceea ce Dumnezeu uneste, omul sa nu desparta). Si cui a picat greu acest cuvant? Tocmai barbatilor apostoli care au zis ca daca asa sta treaba cu femeia mai bine sa nu se insoare. Asa ca restul parerilor sunt pur omenesti. Dumnezeu (Iisus) a spus foarte clar cum sta treaba si eu de El ascult, nu de pareri umane.

  91. fane spune:

    Ah , Adriana ,
    asta era : multumesc ca m-am luminat .
    Mai , mai , ce pisicher si Sfantul Apostol Pavel . Oare , Iisus Hristos o fi stiind ca Pavel a dat-o prin balarii in epistola asta ?
    Vai , dar daca nu numai in asta si nu numai in privinta asta ? Ce ne facem ?
    Aceeasi epistola , acelasi capitol , vers.23:
    ” Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă ”
    Aceeasi epistola , cap. 7 , vers.40 :
    ” Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu. ”
    In comentariul penultim al tau , faceai referire chiar la cele spuse de Pavel , acum , cand citam tot din Pavel , nu mai este corect ? Facem ortodoxie selectiva ? Si MAI ALES LA SFINTII APOSTOLI ???? Nu cred ca face bine relatiei noastra cu Treimea Sfanta sa negam sau sa desconsideram cele ce PRIN DUHUL le-au fost descoperite unor oameni pe care Tatal i-a harazit sa fie primii apostoli al Mielului .

    Culmea este ca discutia se invarte in jurul unei probleme … inventie a miscarii de emancipare a femeii . Daca ar fi vorba despre vreo problema ziditoare a sufletului , as mai intelege , dar asa …

    iarta-ne , Doamne , ca batem campii !

  92. Florin M. spune:

    @Adriana, daca cele ce le spui n-ar fi despre Dumnezeu si Biserica Lui, crede-ma ca as rade copios!
    Dar nu pot (si chiar asa – cum sa rad de tine?), pentru ca sesizandu-ti ratacirile, nu pot simti pentru tine decat mila.
    Si daca mie imi e mila de tine, oare cu cata mila ne priveste Domnul pe noi, pe toti, cand ne folosim de cuvintele si de Numele Sau pentru a ne argumenta „parerile” personale? Si daca acum ne priveste cu mila nesfarsita, asteptandu-ne pe fiecare la fel cum tatal din parabola isi astepta fiul ratacitor, daca acum Hristos se lasa rastignit din nou, de fiecare pacat al nostru, permitandu-ne sa-i batem cuie in maini si in picioare cu fiecare grozavie pe care o facem, sa-i indesam coroana de spini prin fiecare negare a Sa, sa-i dam otet prin orice promisiune falsa pe care i-o adresam, oare cum ne va judeca la Judecata finala? Cum vom sta inaintea Lui?

    @Fane, multumesc pentru citate. Bine-ai revenit, frate! Ti-am dus lipsa, sa stii!

  93. fane spune:

    ” Bine-ai revenit, frate!”

    Ei , frate Florine , prostia omeneasca isi cere tributul din cand in cand . Iar a mea , da pe-afara , deseori . Motiv ca sa privesc spre Domnul si sa-i spun : da , Doamne , iarasi nu m-am smerit si mi-am facut de cap . Dar tu , Doamne , ma iarta si nu-mi rasplati !
    Psalmul 22
    1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
    2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
    3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
    4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
    5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
    6. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
    7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

    Bine te-am regasit ! ( doar nu crezi ca eram departe , cumva , te-am citit tot timpul , stai linistit )
    Ajutorul Domnului peste tine si peste ai tai !

  94. Florin M. spune:

    Bina ne-am revenit amandoi, atunci!
    Iarta-ma daca te-am suparat cu ceva, mai demult!
    Si Slava Domnului!

  95. Adriana spune:

    Psalmul este perfect! Iata Florin cine ma ghideaza si pe mine, Cel despre care vorbeste psalmul, adica Dumnezeu. Nu avea grija ca l-a ghidat si pe Apostolul Pavel in propovaduirea EVANGHELIEI. Tot ce a spus Ap. Pavel despre IISUS este adevarat. Insa in ceea ce a spus despre relatia barbat-femeie a fost corectat apoi de Iisus in doua randuri: i-a aratat ca in Hristos nu exista nici femeie nici barbat ci exista doar iubire fara de care nu suntem nimic, si l-a mai corectat atunci cand s-a stabilit ca femeia trebuie sa faca ceea ce face si barbatul ca sa se mantuiasca (sa creada in Hristos, sa se boteze, sa se lepede de pacate, sa se Impartaseasca etc), si nicidecum nu se mantuieste prin nastere de copii asa cum era la evrei. Spre deosebire de tine, Ap. Pavel a acceptat invatatura Domnului renuntand la parerile sale anterioare, e drept ca ajutat de un ghimpe…

  96. fane spune:

    de ce vorbesti de o relatie barbat-femeie ? O ” relatie” este o ” relatie ” iar aici noi vorbim despre casatorie , unirea dintre barbat si femeie si cei doi formeaza un singur trup . Din acest moment , intre cei doi exista o interdependenta totala trupesca si cateodata si sufleteasca . Ceea ce inseamna ca cea casatorita se va supune unor alte reguli decat cea necasatorita . Am precizat acestea , pentru ca am impresia ca , datorita situatiei tale , judeci SI femeia casatorita si care da nastere de copii dupa aceleasi criterii . Ti se pare corect ?
    Fiecare , are rolul sau , fiecare are darul sau , fiecaruia i se da dupa cat poate sa duca . Totul este cantarit , la Domnul , in asta si consta marea Sa intelepciune . Nasterea de prunci este apreciata de Domnul , dar in comparatie tot cu aceeasi situatie , adica comparand doua femei casatorite .
    Repet , lasa-i in pace pe Apostoli ( macar pe ei ) . Ceea ce li s-a insuflat de Duhul , ramane batut in cuie , nu sunt vorbe fara rost , care sa aiba nevoie de erata . Asa ajungem sa interpretam scrierile sfinte dupa bunul plac si sa ne intrebam de unde preamarirea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu ? ( vezi cazul neoprotestantilor ) .
    Iti repet ceea ce cu vreun an in urma iti spuneam : am impresia ca asist la o discutie cu mine insumi , cel de-acum si cel din urma cu 12-13 ani . Diferenta este ca eu eram „imboldit ” de un eretic penticostal in timp ce tu esti aici intre credinciosii ” uneia Sfinte si Apostolesti biserici ” . In timp ce eu vroaim sa ma apropii , tu ai tendinta sa te departezi .

    Nadejdea mea este Tatal , scaparea mea este Fiul , acoperamantul meu este Duhul Sfant ,
    Treime Sfanta , slava Tie !
    Amin .

  97. Adriana spune:

    M-am referit la relatia barbat-femeie in casatorie, ca despre asta vorbim. Cei doi formeaza un trup, bine ai spus, exact asta a zis Hristos, si nicidecum nu a zis ca femeia este ea singura un trup la care i se adauga un cap, barbatul, ci amandoi formeaza un trup, impreuna. Iar femeia care da nastere la copii este femeia casatorita, daca se respecta voia lui Dumnezeu (daca intai se casatoreste si apoi face copiii). Mi se pare foarte corect ca omul sa asculte cuvantul lui Hristos, care este acelasi pentru toata lumea. Nu exista nimic relativ la Dumnezeu, ci relativismul apartine oamenilor. Ce este pacat pentru unul este pacat pentru oricare altul.
    ” Fiecare , are rolul sau , fiecare are darul sau , fiecaruia i se da dupa cat poate sa duca. ” Asa este, de asta Dumnezeu este cel care decide cine cat poate, si nicidecum omul, asta una la mana, si doi la mana, nu se refera deloc la pacat, in sensul ca TOTI oamenii au putere de la Domnul sa nu pacatuiasca. Ceea ce este pacat pentru barbat, este si pentru femeie si vice-versa, nu poate nimeni sa zica ca unul are mai multa putere decat celalalt de a nu pacatui asa ca la unul este permis sa pacatuiasca si la altul nu, ci nu este permis la nimeni sa pacatuiasca, dar bine-nteles ca are vointa libera sa faca cele permise sau nepermise si asa isi va asterne singur cele bune sau rele.
    Apostolii au gresit si ei, si PRIMUL care a zis ca cel care zice ca nu greseste minte, este chiar Apostolul Pavel! Si tot el este cel care a aratat ca si Apostolul Petru gresea, asa ca i-a stat impotriva. Ap. Petru il avea pe Duhul Sfant si iata ca asta nu l-a scutit de greseala si de mustruluiala Ap. Pavel! Si la fel si Ap. Pavel, nu a fost scutit de greseala si de corectia din partea Domnului, si a fost primul care a recunoscut acest lucru!
    Dumnezeu nu se contrazice niciodata, nu poate zice ca in Hristos nu mai exista nici barbat si nici femeie si apoi sa spuna pe dos, ca exista si sa faca discriminare intre ei. Nu exista si pace! Si iar nu poate Dumnezeu sa zica ca femeia se mantuieste prin nastere de copii si apoi sa ii ceara aceleiasi femei care a nascut copii sa se supuna exact la aceleasi ritualuri pentru a se mantui ca si barbatul. Dumnezeu nu se contrazice, apostolii insa s-au mai contrazis tocmai pentru ca Domnul nu le-a resetat mintea ca la un calculator, ca apoi sa le instaleze cele adevarate, ci totul s-a facut in timp, asa ca si ei au mai gresit pana cand Duhul Sfant i-a lamurit pe deplin ca in Hristos nu mai exista nici femeie, nici barbat, nici grec nici evreu, ci este doar iubire. Iubire si atat. Fara ea nu este nimic, iar ea singura este totul pentru ca in ea se afla si toate celelalte.
    Cat despre ultima ta remarca, asa este, ma indepartez de tot ceea ce nu este conform cu invatatura Domnului, iar discriminarea de orice tip NU este DELOC conform cu invatatura Domnului pentru care nu exista nici sex, nici rasa, nici stapan-sclav, ci exista doar iubire si slujire din iubire, indiferent de sex, natie, profesie, rang social etc.

  98. Adriana spune:

    Si stii ca Iisus a zis ca trebuie sa ne respectam parintii, dar tot El a zis ca cel care isi iubeste parintii mai mult decat pe El nu este vrednic de El. Iata ca iubirea datorata lui Iisus primeaza. Si la fel sta treaba si in cazul sot-sotie, o sotie nu poate pune sotul mai presus de Iisus, ci El este cel care trebuie iubit si ascultat mai intai de toate, si de femeie si de barbat, si apoi restul: parintii, sotul/sotia, copiii etc. Asa ca diferenta intre o femeie casatorita si una necasatorita este EXACT ACEEASI ca intre un barbat casatorit si unul necasatorit: au responsabilitati in plus fata de familia creata impreuna, si unul si altul. Dar toti, casatoriti si necasatoriti au ca prima responsabilitate sa asculte de Hristos (adica sa se fereasca de pacat si mai ales sa iubeasca dupa modelul dat de Hristos), si abia apoi vine cealalta responsabilitate de a-si iubi parintii, sotul/sotia, copiii etc. Responsabilitatea este una singura pentru TOTI, casatoriti sau nu, aceea de a iubi, doar persoanele iubite nu sunt toate aceleasi in cele doua cazuri, ci doar ordinea este aceeasi: intai Iisus si apoi ceilalti. Este conditia pentru a fi vrednici de Hristos, si pentru femeie si pentru barbat. In Hristos nu mai exista nici o diferenta, TOTI TREBUIE SA IUBEASCA! Atat. Este chiar atat de greu?

  99. Florin M. spune:

    @Adriana,

    ESTI OBOSITOARE CU OBSESIA TA PRIVIND DISCRIMINAREA FEMEII IN BISERICA ORTODOXA!

    Dumnezeu nu se contrazice niciodata, nu poate zice ca in Hristos nu mai exista nici barbat si nici femeie si apoi sa spuna pe dos, ca exista si sa faca discriminare intre ei. Nu exista si pace! Si iar nu poate Dumnezeu sa zica ca femeia se mantuieste prin nastere de copii si apoi sa ii ceara aceleiasi femei care a nascut copii sa se supuna exact la aceleasi ritualuri pentru a se mantui ca si barbatul.” – SI TOTUSI, EXISTA BARBATI SI FEMEI, CU DIFERENTE MARI INTRE EI, BARBATII NU POT NASTE COPII IAR FEMEILE NU POT FI PREOTI… DIFERENTELE DE CARE SPUI TU CA NU EXISTA SE REFERA LA FAPTUL CA TOTI SUNTEM CHEMATI LA MANTUIRE (si femei si barbati), PACATELE SUNT INAINTEA TUTUROR, NIMENI NU E SCUTIT DE PACAT. AICI NU E DIFERENTA INTRE NOI…
    PRECUM AI SPUS SI TU: „Ce este pacat pentru unul este pacat pentru oricare altul
    ASTFEL, AMESTECI BUNELE CU RELELE IN MOD VOIT SI VOI DEMONSTRA CUM O FACI
    PE CATI I-AI INSELAT CU ACESTE CUVINTE PREFACUTE?

    si ei au mai gresit pana cand Duhul Sfant i-a lamurit pe deplin ca in Hristos nu mai exista nici femeie, nici barbat, nici grec nici evreu, ci este doar iubire. Iubire si atat. Fara ea nu este nimic” – IUBIREA ASTA NU EXISTA INDIFERENT DE ADEVAR, CACI ADEVARUL ESTE NUMAI UNUL, DUPA CUM DUMNEZEU ESTE NUMAI UNUL SI BISERICA E NUMAI UNA: CEA ORTODOXA. ASADAR, E ADEVARAT CA IN HRISTOS NU EXISTA ELIN, EVREU ETC. – PENTRU CA TOTI SUNT FRATI INTRU HRISTOS, PRIN CREDINTA, PRIN BOTEZ. TOT ASA, ADEVARATA TAIERE IMPREJUR (dupa cum spune si Sf. Ap. Pavel, talcuit apoi de Sf. Ioan Hrisostom) ESTE CREDINTA ADEVARATA, IN HRISTOS IISUS SI IN BISERICA LUI.

    discriminarea de orice tip NU este DELOC conform cu invatatura Domnului pentru care nu exista nici sex, nici rasa, nici stapan-sclav, ci exista doar iubire si slujire din iubire, indiferent de sex, natie, profesie, rang social etc.” – AICI ATENTEZI LA EXCLUSIVITATEA BARBATULUI DE A FI PREOT ABURINDU-NE DIN NOU CU POVESTI DESPRE IUBIRE SI IUBIRISM, UITAND CA DRAGOSTEA:

    *”nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale” – ESTE O MARE NECUVIINTA SA SPUI CA IN BISERICA FEMEILE SUNT DISCRIMINATE PE MOTIV CA NU POT FI PREOTI!
    MAI SUS AI SCRIS: „De fiecare data cand citesc Evanghelia sau o rememorez in minte, il aud pe Iisus vorbindu-mi mie, personal, asa ca eu fac ceea ce imi zice El, si nicaieri in Evanghelia Sa nu a zis ca eu, ca femeie, ar trebui sa fac una si barbatii alta. Nicaieri, niciodata. Domnul nu a facut niciodata discriminare, ea a existat doar la oameni” – SI AICI ATENTEZI LA EXCLUSIVITATEA BARBATULUI DE A FI PREOT, DE A PUTEA SAVARSI TAINELE LUI HRISTOS.

    *”Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.” CEEA CE FACI TU E O MARE NEDREPTATE, PENTRU CA ESTI MANATA DE ALTE INTERESE DECAT ADEVARUL DE CREDINTA SI DEJA AI INTRECUT MASURA…

    TOT DESPRE CREDINTA SI DRAGOSTE, LA SF. AP. PAVEL:
    *”de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt” – NU TE BUCURA, CACI E NORMAL SA FIE ASA, INTRUCAT DRAGOSTEA E MAI MARE DECAT CREDINTA SI SE INTELEGE DE AICI CA (pentru cei ce L-au cunoscut pe Dumnezeu) DRAGOSTEA VINE DUPA CREDINTA. ADICA NU POTI PRETINDE CA AI DRAGOSTE, SI IN ACELASI TIMP SA TAGADUIESTI CREDINTA IN ADEVARUL MANIFEST, REVELAT. SI CUI OARE S-A REVELAT ACEST ADEVAR, DACA NU SFINTILOR? CINE A SCRIS EVANGHELIILE, DACA NU CEI PATRU SFINTI EVANGHELISTI? OARE SFINTELE EVANGHELII S-AU SCRIS SINGURE, ORI NUMAI DIN MINTEA LOR? DACA RASPUNSUL E NU (si desigur ca NU!), ATUNCI CUM OARE AU FOST SCRISE CELELALTE CARTI ALE SCRIPTURII, DACA NU TOT IN DUHUL SFANT?

    ASADAR, NUMAI IN ADEVAR EXISTA DRAGOSTE ADEVARATA.

    SI AI TUPEUL SA VII SI SA AFIRMI CA „eu de El ascult, nu de pareri umane„, SAU „Iata cine ma ghideaza si pe mine, Cel despre care vorbeste psalmul, adica Dumnezeu„. AI UN TUPEU IMENS, CACI IA GANDESTE-TE: DE CARE DUMNEZEU ASCULTI? ASCULTI DE DUMNEZEUL DIN EVANGHELIILE SFINTILOR MATEI, MARCU, LUCA SI IOAN, DAR NU ASCULTI DE DUMNEZEUL CELORLALTI APOSTOLI?
    ESTE IRATIONAL!

    LEGAT DE CREDINTA ADEVARATA SI ADEVARATA MUCENICIE, SF. NICOLAE VELIMIROVICI SPUNE:
    Voi, care suferiţi pentru adevărata credinţă, pătimiţi pentru ceea ce observă vederea voastră duhovnicească.
    Voi, care suferiţi pentru o falsă credinţă, pătimiţi pentru ce văd ochii voştri trupeşti.
    Voi, cei dintâi, suferiţi pentru credinţă în realitate şi adevăr; voi, ceilalţi, suferiţi pentru un vis şi o închipuire.

    NU POTI CREDE DREPT, NEGAND IN ACELASI TIMP LUCRAREA DUHULUI SFANT IN BISERICA LUI HRISTOS, BATJOCORIND SFINTELE TAINE, SFINTII SI INVATATURILE LOR, CREDINTA ORTODOXA, DECI PE DUMNEZEU INSUSI.
    IN SCRIPTURA NIMIC NU ESTE FALS, NIMIC NU SE CONTRAZICE DACA E CITIT IN DUH! DAR IN OCHII OMULUI STRAMB SI LUCRUL DREPT SE STRAMBA!
    NUMAI CINE O CITESTE/INTERPRETEAZA DUPA MINTEA PROPRIE, IN AFARA ASCULTARII DE UN POVATUITOR DUHOVNICESC, CINE TALCUIESTE DIFERIT DE DUHUL SFINTILOR PARINTI, DIN TRUFIA DE A FI „DEOSEBIT”, NUMAI ACELA GASESTE IMPERFECTIUNI IN SCRIPTURA SI IN INVATATURA BISERICII.

    DACA TIE ITI E GREU SA PRICEPI ACESTEA SI TOT CONTINUI SA POSTEZI ASTFEL DE COMENTARII AICI, NU AM EU CE SA-TI FAC, DECAT SA LE OPRESC.
    CEL ANTERIOR A FOST ULTIMUL.

    DOMNUL SA TE LUMINEZE, SA TE ADUCA IN DREAPTA ASCULTARE DE EL!

  100. fane spune:

    @Adriana ,

    Pe acest site , in capatul de sus al barei din stanga , ai Rugaciunea Sf. Efrem Sirul , de fapt fiind , o suma de rugaciuni . La acelea , mi-am permis ca , de fiecare data cand o spun sa mai adaug cateva , printre care ” mandria ” (” duhul … mandriei … nu mi-l da mie ” ). L-am adaugat nu pentru ca as putea sa-l completez pe acest Sfant ci pentru ca rugaciunea mi s-a parut atat de personala incat am considerat ca daca n-as adauga si acestea ar fi ca si cum le-as ascunde la spovedanie . Sfantul cu siguranta era de o smerenie exemplara si nu avea probleme la acest capitol , altfel n-as mai fi fost eu nevoit sa completez .
    Da , mandria este pentru mine o mare problema ( mai sunt si altele pe care le constientizez pe masura ce ma rog si mai adanc ” daruieste-mi sa-mi vad greselile mele …” )si fac tot posibilul sa tai zilnic din ea si cateodata reusesc , altadata nu . DAR MARELE CASTIG este ca AM CONSTIENTIZAT-O . Si daca am reusit asta ( slava este a Domnului ) este mare lucru pentru ca pot sa ma pocaiesc de ea .
    Iarta-ma ca iti dau sfaturi , nu am nici un drept sa o fac dar consider ca daca am trecut prin aceleasi faze si am tras niste invataminte , este bine sa se foloseasca si altii tocmai pentru a nu mai consuma energia pe acelasi drum ( cu toate ca totdeauna omul are nevoie sa dea cu propriul cap de pragul de sus ca sa-l vada pe cel de jos -pe principul ” ce-si face omul cu mana lui …” ). Argumentul ” sola scriptura ” , combinata cu interpretari proprii este un pericol atat de mare incat ateismul ar putea fi neglijat pentru ca aici avem un pericol ” de-a dreapta ” , adica un pericol dulce , o bomba mascata in glazura . Ti se pare ca este atat de evident ceea ce interpretezi , incat iti vine sa-i strangi de gat pe ceilalti ca sunt atat de orbi . Ah , si ce satisfactie ai cand , dupa o contra , te retragi din nou in cochilie si eu-l iti spune : da , ai dreptate , TU ai dreptate si de aceea vezi bine si citesti corect si ai ochii largi deschisi . Asta-i glazura . Dupa o perioada de zbucium , insa , Domnul se va milostivi de cel ce se chinuie in bezna si-i va aprinde faclia si omul va vedea Adevarul Lui . ABIA ATUNCI incepe bucuria adevarata in Domnul , abia atunci Il vezi pe Domnul in orice , abia atunci se implineste dragostea de frati , abia atunci simti ” cat este de bine si cat de frumos , sa traisca fratii in unime ” , intru Slava lui Dumnezeu .

    Doamne , ajuta-ne !

  101. fane spune:

    Slava lui Dumnezeu !
    Iata in ce chip minunat lucreaza El , tot timpul . Chiar azi , pe site-ul fratilor de la Razboi intru cuvant , am gasit cuvintele Parintelui Arsenie Boca , referitoare la discutia noastra :
    ” “Cu trecerea de vreme, satana s-a mai iscusit in rele. Pe cine poate sa-l intoarca impotriva lui Dumnezeu, o face, ranjind bucuros; pe cine iubeste pe Dumnezeu, dar calatoreste fara sfat si intrebare, il invata si el sa iubeasca pe Dumnezeu, si-l lauda ca bine face, fara sa priceapa acestia ca au cazut la lauda straina si ca in credinta lor s-a incalcit un fir subtire de putere vrajmasa. (…)

    Deci nu-i de mirare ca-i da in robia inselatorului de minte, ca sa-i chinuiasca. Cate unii mai aprinsi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavand cercarea dreptei socoteli, scancesc in inima lor dupa daruri mai presus de fire, imbulziti de iubirea de sine. Avand iubirea fara minte, pe care ar vrea sa o cinsteasca cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu ingaduie duhului rau sa-i amageasca desavarsit (II Tesaloniceni 2, 11), ca pe unii ce indraznesc sa se apropie de Dumnezeu, necurati la inima. De aceea, pentru indrazneala, ii da pe seama vicleanului sa-i pedepseasca. Astfel, cand atarna de la Dumnezeu o atare pedeapsa peste oarecare, il cerceteaza satana, luand chipul mincinos al lui Hristos, si graindu-i cu mare blandete ii tranteste o lauda, cu care-l castiga fulgerator, si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea stramta si cu chinuri ce duce la Imparatie, umbla dupa “placeri duhovnicesti”. Iata-l cu momeala pe gat. De acum, dupa oarecare scoala a ratacirii, cand increderea ii va fi castigata desavarsit si-i va fi intarita prin potriviri de semne prevestite, ajunge increzut in sine si in hristosul lui, incat si moarte de om e in stare sa faca, intemeindu-se pe Scriptura. ”

    Doamne , ajuta-ne !

  102. Dan spune:

    Ca de obicei, cand apar si oameni care sufera de fixatii (frustrari cauzate de traume psihice si/sau intelegere gresita a lucrurilor), se intampla ca si discutiile sa deraieze in jurul fixatiilor respective, in loc sa se invarta in jurul articolului la care se comenteaza…dupa cum ar fi de bun simt si constructiv sa se intample.
    Si ca sa nu ma dau „drept” si „smerit”, iata ca am sa contribui si eu la dezbatere…ca poate poate mai aducem pe cineva pe calea credintei crestin-ortodoxe…cu ajutorul lui Dumnezeu.
    Imi voi face expunerea sub forma de satira la adresa frustrarii femeilor care se cred „nedreptatite, ascunzandu-si boala sufleteasca sub pretextul exclusivitatii preotiei la barbat, si pe aceasta cale rog mult sa ma iertati pentru sarcasm. Nu vreau sa rad de neputintele oamenilor caci si eu am strambatati cu carul, dar nadajduiesc totusi ca „satira” va fi de folos tuturor femeilor care se simt complexate in sanul Bisericii si care nu-si apreciaza propria cinstire….ravnind in schimb nefiresc la alta:

    „Ma simt nedreptatit…de Dumnezeu in primul rand. Sunt barbat si nu pot sa nasc precum nasc femeile.
    Mi s-ar fi parut „normal” ca si barbatul sa aibe dreptul de a aduce copii pe lume. De ce sa fie barbatul mai „inferior” decat femeia? De ce femeia sa aiba cinstea de a aduce copii pe lume, iar barbatul sa fie lipsit de aceasta cinstire si mangaiere?
    De ce eu ca barbat sa nu primesc aceeasi dragoste de la copii asa cum o primeste si mama?
    As vrea sa simt si eu taina si momentele de intimitate pe care le simte o mama atunci cand isi poarta copilul in pantece si atunci cand il alapteaza de la sanul ei.
    De ce se spune mereu „mama e intotdeauna mama” (cu sensul ca mama e centrul universului unui copil), iar de tata nu se spune asa?
    De ce mi s-a facut „nedreptatea” aceasta din start? Oare ce a avut Dumnezeu in minte de nu ne-a dat aceleasi cinstiri la toti? Nu stia el cata sfada va iesi din asta intre barbat si femeie? Nu era lumea mai „frumoasa” si mai multa pace intre oameni daca era data preotia inclusiv femeilor iar nasterea de prunci inclusiv barbatilor?”

    Desigur ca nu era mai bine, caci tocmai prin aceste diferente de fire se cauta spre implinire barbatul cu femeia. Tocmai aceste diferente ne fac sa ne completam unii pe altii, barbati cu femei, devenind un intreg. Tocmai prin aceste diferente care sunt menite sa conlucreze in folosul tuturor, este frumos omul (barbat si femeie).

    Hai mai bine sa ajungem la aceeasi parere cu Dumnezeu, atat despre viata aceasta, cat si despre cea de dincolo…ca sa avem sanatate atat in trup cat si in suflet, caci bine ne-a mai spuso parintele Arsenie Boca.

    Asa cum prima conditie pentru a lua un examen, este de a te prezenta la el, tot asa si prima conditie de vindecare sufleteasca…este sa ne recunoastem propria boala.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s