Concepţia creştină despre muncă

“Principala caracteristica a omului este munca. Capacitatea de a munci i-a fost data omului prin creatie, iar valorificarea ei incepe odata cu asezarea lui in rai, inainte de caderea in pacat: „Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca” (Fac. 2, 15). Inainte de cadere, pentru om, munca nu era o povara, ci dimpotriva, era bucuria si placerea lui. Abia dupa cadere puterile lui au slabit, iar painea si-o va castiga din acest moment cu osteneala si durere.

Inca de la aparitia sa, crestinismul a adus in lume o conceptie noua despre munca. Munca este o activitate ce apartine exclusiv omului, fiind un proces constient de realizare a unui scop dinainte stabilit. Ea este legea existentei noastre, principiul care face sa progreseze oamenii si natiunile. Invatatura crestina nu limiteaza munca numai la scopurile sale pamantesti, caci, asa cum se spune, omul nu traieste ca sa manance, ci mananca pentru ca sa traiasca. Crestinismul acorda muncii o valoare religios-morala.

Munca in starea paradisiaca

 

Pentru primul om, cat si pentru intreaga omenire din toate timpurile, nimic nu putea fi mai bun decat fericirea. Starea paradisiaca a omului era o stare de adevarata fericire. Fericirea aceasta primordiala nu inseamna o stare permanenta de odihna, desfatare si trandavie. Omul creat de Dumnezeu la inceput era curat de orice coruptie, neexistand pentru el nici truda si nici sudoare obositoare. Este prima caracteristica a activitatii omenesti, inainte de pacatul lui Adam.

Ocupatia omului era usoara si placuta. Dumnezeu, ca un bun parinte care-si iubeste copilul, S-a gandit sa-I dea o ocupatie usoara. Si atunci Domnul i-a poruncit lui Adam sa lucreze si sa pazeasca gradina. Asadar, Dumnezeu i-a dat de la inceput omului o lege a muncii, nu ca o pedeapsa si truda, ci ca o lege de exercitiu si instructiune. El a vrut totusi ca omul sa aiba o ocupatie, ca nu cumva sa depaseasca hotarele ingaduite, caci, daca ar fi ramas fara lucru, ar fi inclinat spre nepasare, ca urmare a unei destinderi prea mari. Orice fel de munca era sa fie placuta si atragatoare, asa a fost si pentru cei dintai oameni in Eden, cat timp au petrecut in ascultare de porunca lui Dumnezeu.

Datorita firii sale, de fiinta libera, inzestrata cu ratiune si vointa, omul trebuia sa inainteze mereu in munca. Acest continuu progres era in deplin acord cu legile firii si cu mandatul ce-i fusese incredintat, constituind ceea ce s-ar putea numi realizarea binelui pe pamant. Munca il disciplineaza pe om, il face mai bun si-l ridica in demnitate, pana la „asemanarea cu Dumnezeu”, prin actul creatiei ce-l face in calitatea de colaborator al Lui.

Munca in starea de pacat

 

Alungarea omului din Eden a atras dupa sine pierderea fericirii primordiale. Omul paseste astfel din greseala in greseala, pana se afunda cu totul in mocirla pacatului. De acum, sufletul uman nu mai radiaza in univers lumina binecuvantarii, ci suspinul si intunecimea blestemului. Ca sa poata scoate din pamant cele trebuincioase pentru viata, trebuie sa stropeasca brazdele „cu sudoarea fruntii sale” (Facerea III, 19). Pe pamant au aparut spini si palamida, din a caror cauza cultivarea lui se face cu multa osteneala.

Exista mai intai o munca strict necesara pentru mentinerea vietii biologice, care este o lege fundamentala, de la care nimeni nu trebuie sa se abata. Alaturi de acest sens, exista acela al muncii ca mijloc indispensabil pentru dezvoltarea si perfectionarea puterilor noastre fizice si spirituale, pentru stapanirea si utilizarea naturii si muncii drept conditie a mantuirii.

Chinul foamei, al frigului si al tuturor necesitatilor practice il silesc pe om sa ocoleasca domeniul spiritual si sa se afunde in mocirla grijii numai de cele trupesti. Egoismul salbatic si individualismul hain isi croiesc drum, iar hotia, lacomia si minciuna rasar ca din pamant. Din afirmarea dreptului fortei a aparut sclavagismul, oribila pata ce a intunecat atat de mult omenirea in primele ei licariri de viata.

 

Munca in starea de mantuire

Ca model al muncii a fost Insusi Dumnezeu, Care in timpul celor sase zile ale creatiei a muncit, iar in ziua a saptea „S-a odihnit de toata lucrarea pe care o facuse” (Fac. 2, 2). Odata cu reabilitarea omului si restaurarea intregii firi, a fost reabilitata si munca. Ea nu mai este un blestem, cum era sub domnia pacatului, ci o binecuvantare, ca atunci cand se exercita in gradina Edenului. Chinul si dezgustul, inerente decaderii muncii, se transforma in voiosie si placere. Cu ajutorul muncii, adevaratul crestin poate sa respinga usor toate asalturile rautatii si imperfectiunii si reuseste sa cucereasca cetatea binelui si a desavarsirii. Omul inlatura din natura tot ceea ce-i murdarie, dezordine, mizerie, pustietate, ca unele ce intuneca bucuria vietii sale; el inmulteste prin munca, in chip creator, curatenia si bucuria vietii.

O deosebire fundamentala se observa intre scopul pe care il urmareste munca in crestinism si cel urmarit in antichitate. In crestinism, accentul se pune pe bunurile spirituale, deci conceptia despre munca este pusa in legatura cu Divinitatea.

In lumina Evangheliei, munca nu mai poate fi privita ca un blestem de care omul sa fuga, ci ca o binecuvantare pe care trebuie s-o caute si s-o imbratiseze. Crestinismul recunoaste fiecarui om dreptul la munca dupa puterile sale, dupa cunostintele sale si dupa capacitatea sa.

CONCLUZII

 

Problema muncii, atat de importanta pentru viata de toate zilele, preocupa neincetat cugetarea omeneasca in diferite domenii. Pentru noi, crestinii, munca este mai intai o porunca divina si o lege fundamentala a vietii umane. Munca este deci si un important factor educativ. Crestinismul da muncii o noua fundamentare si un nou impuls. Astfel, munca devine o colaborare a omului cu Creatorul la opera „creatiei continue” si a grijii lui Dumnezeu.

Pr. Stefan Argatu,

Parohia „Nasterea Domnului” Suceava

(text aparut in rev.Candela, anul XVII, nr. 1/2 ianuarie/februarie 2007)

Sursa: Chipul Nemuritor al Lui Dumnezeu

---

Alte articole, inrudite:

• Cum să ne comportăm la serviciu?
• Între legea economică şi Hristos, ce aleg angajatorii?

Publicitate

---