Sistemul de creditare (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.5)

credit_slavery

Cărţi de credit, linii de credit etc. – tot acest sistem pare a fi o mână întinsă celor mulţi şi nevoiaşi care fără acest sistem nu ar putea să-şi asigure un cămin pentru familie. Totuşi efectul nu prea pare a fi aşa de roz. Bunicii au reuşit plecând de la zero ca până la vârsta de 30 de ani să-şi facă casă şi să-şi încropească o gospodărie suficientă fără nici un sistem bancar de creditare, într-o ţară nevoiaşă. Eu, la 30 de ani încă mai locuiam în apartamentul părinţilor. Acum, trăind într-o ţară “civilizata” (n.n. Canada), cu ajutorul sistemului de credit mi-am cumpărat o casă, dar care de fapt nu-i a mea până nu o plătesc integral (adică în 25 de ani dacă totul merge bine), ci a băncii care m-a creditat. Şi în situaţia asta sunt cei mai mulţi care au salarii bune în ţările civilizate. Adică se înhamă la un credit pe viaţă pentru a avea o casă. Dar de ce nu ar putea să-şi construiască singuri casă fără a apela la credite? Pentru că tocmai acest sistem de creditare a dus la creşterea artificială a preţului caselor. Astfel dacă acum 60 de ani până pe la 30 de ani omul putea să-şi facă casă şi era a lui, acum până pe la 30 de ani omul poate avea o casă dar nu-i a lui, ci trebuie să muncească o viaţă pentru a o câştiga.Mai mult, pe lângă faptul că preţul casei este în mod artificial umflat, cu tot cu dobânzi, omul ajunge să plătească în 25 de ani mai mult decât dublu preţul iniţial al casei. Cel mai îngrijorător aspect totuşi nu este acesta, ci starea permanentă de stres pe care o induce omului. Odată angajat la un credit pentru casă, omul nu-şi poate permite să-şi piardă serviciul pentru că ar ajunge în imposibilitatea de a plăti ratele, iar banca i-ar lua casa fără nici o urmă de regret. Şi uite aşa se înregimentează încet dar ferm şi fără întoarcere în sistemul economic şi devine o rotiţă care se învârte după cum dictează alţii. Sună ca un fel de formă de sclavie împachetată în roz.

Un alt aspect ciudat al acestui sistem economic este abstractizarea responsabilităţii sistemului. Dacă ai o nevoie particulara, de exemplu banca la care ţii banii a dat faliment şi ai pierdut investiţiile, nu te poţi duce la angajatul băncii sa-i ceri socoteală, pentru că nu-i răspunderea lui, e sistemul, acest impersonal şi abstract sistem. Şi nu găseşti pe nimeni pe care să-l tragi de barbă, pentru că răspunderea e de fapt diluată în spatele sistemului. În schimb, daca ai făcut un împrumut de la bancă şi nu-l poţi întoarce, ei te găsesc şi te execută silit. Care ei? Tot sistemul, nu un om anume.

La fel e şi cu guvernul. Dacă vrei să ceri socoteală guvernului pentru cine ştie ce nedreptate, nu găseşti decât angajaţi ai guvernului care nu au nici o răspundere. În schimb dacă furi tu guvernul, nu scapi. Te găseşte el pe tine. Care el? Păi, guvernul.

Dacă guverne sunt câte unul în fiecare ţară, sistemul economico-financiar este cam unul pentru toată lumea. Pentru că situaţia asta se mai poate simplifica, poate că nu mai e mult până şi guvernul devine doar unul pentru toată lumea şi se integrează cu sistemul economic.

Şi cine stă totuşi în spatele sistemului?????

Şi mai mult de-atât, pentru cei care nu vor să vadă aceste lucruri s-a inventat şi răspândit deja noţiunea de “Teoria Conspiraţiei” pentru ca oricine doreşte să doarmă liniştit să poată, fără mult efort de gândire, arăta cu degetul pe cel care încearcă să-l trezească.

Sursa: Credinţa ortodoxă

Comentariu „N-am cuvinte…”:

La noi în România (dar nu numai aici), amploarea luată de credite, de cardurile de credit ş.a. se bazează şi pe lipsa educaţiei financiare elementare a celor mai mulţi. Informaţiile care le sunt furnizate clienţilor de astfel de „servicii” de către instituţiile de creditare sunt minime şi de cele mai multe ori le sunt furnizate la cerere sau chiar la insistenţele lor, mergându-se pe premisa clientului informat. În felul acesta, majoritatea problemelor putem spune că apar din lipsa unei „planificări” financiare. Un exemplu foarte bun al lipsei de educaţie sau de planificare financiară îl avem în mulţimea restanţelor la creditele de consum, chiar şi în ponderea creditelor de consum în total credite, pondere care anii trecuţi a crescut foarte mult în defavoarea creditelor pentru bunuri de folosinţă îndelungată sau de investiţii. Oamenii au preferat să cumpere bunuri a căror durată de folosinţă expira (cu mult) înainte ca ei să le achite. Unde mai pui şi faptul că preţul plătit era cam dublu, dacă se adăugau şi dobânzile.

Creditele sunt un produs pentru care ar trebui date nişte instrucţiuni de folosinţă, pentru care să se prezinte riscurile şi avantajele. Dar cine să prezinte aceste „detalii”, tocmai aceia care urmăresc în primul rând cota de piaţă, tocmai aceia care sunt interesaţi doar de bani, de succesul şi de interesul propriu în detrimentul celorlalţi? Şi dacă interesul ar fi numai de natură bănească aş fi mai uşurat…

Oamenii nu cunosc diferenţa între averea proprie, pe de o parte, şi sursele de provenienţă ale acesteia, pe de altă parte. Ce s-a promovat în ultimii ani (decenii), în lumea întreagă? CONSUMUL. E adevărat că prin consum creşti economia, te dezvolţi ca ţară, dar prea puţini şi-au pus problema DE UNDE CONSUMI? Pe de o parte – consumatorii folosesc bani din viitor, pe care nu-i deţin şi nu ştiu nici ei dacă-i vor deţine, iar pe de cealaltă parte – se consumă mai mult din import, aşadar având de câştigat producătorii străini şi importatorii.

Există unii susţinători ai “capitalismului sălbatic” care consideră benefică îndatorarea masivă a populaţiei, considerând că în acest fel oamenii vor fi forţaţi să muncească mai mult, vor fi responsabilizaţi şi implicit economia va creşte mai repede iar mentalitatea se va schimba în bine. Dar acesta este numai un exemplu de darwinism social.

Şi nici acum nu ne dăm seama prea bine, după ce datoriile populaţiei către bănci cresc vertiginos – se creează programul „Prima casă” pentru că băncilor le e teamă să acorde credite pe motiv de risc crescut de neachitare a ratelor, guvernul urmând să preia cea mai mare parte a datoriilor „clienţilor” consumatori. După ce se constată că a început să scadă consumul, această scădere aflăndu-se, încă, pe o pantă lină, ce ne vom face când oamenii se vor trezi şi primul impuls al lor va fi acela de a tăia drastic consumul, ce ne vom face dacă se va crea panică? Va fi o situaţie in genul „care a fost primul: oul sau găina?”. Pentru că ne intrebăm: scăderea consumului va duce la şomaj, creşterea populaţiei apte de muncă dar fără ocupaţie, sărăcie? Sau va fi invers? Şomajul generalizat va alimenta scăderea drastică a consumului, deci a vânzărilor şi în continuare a pierderii locurilor de muncă a altora?

Bineînţeles că nu doar sistemul de creditare e „vinovat” de situaţia în care ne aflăm, dar „consumatorul”, în schimb, da: îşi are jumătatea lui de vină (am spus „jumătate, pentru că am vorbit mai sus de cele două părţi, două jumătăţi, ce se completează şi se balansează reciproc: debitul şi creditul, clienţii şi furnizorii, avuţia şi sursele de provenienţă). Am căzut cu toţii în plasa satisfacerii nevoilor, a plăcerilor în mod cât mai facil, în cantitate cât mai mare, devenind nişte bieţi consumatori, trăind pentru „a avea”, dar prea puţin pentru „a da”. Şi oricum, segmentul dintre cele două coordonate orizontale nu are nici o valoare dacă nu se intersectează cu dreapta verticală, ce străbate eternitatea şi ne uneşte cu Dumnezeu.


Pe aceeaşi temă:

  • – O criză economică, financiară, politică, morală globală (p.1) – Cauzele crizei
  • – Nesimţirea “care este”… faţă cu reacţiunea (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.2)
  • – Săraci, dar jucători (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.3)
  • – Despre criza mondială (Sf. Nicolae Velimirovici)
  • – Domnul este “asigurarea” mea
  • – Între legea economică şi Hristos, ce aleg angajatorii?
  • – „Mai avem 96 de luni să salvăm lumea!” – unul dintre mesajele date în atenţia consumatorilor din lumea întreagă
  • – Două dintre cele mai cunoscute companii britanice – beneficii din afacerile cu sclavi
  • – Scrisoare unui comerciant aflat în suferinţă, pe care toţi l-au părăsit
  • – Camăta, dobânda, băncile comerciale – o perspectivă creştină
  • – În scopul prevenirii fraudelor – se reduc plafoanele la retragerile zilnice de pe card !?!
  • – Bancherii către Guvern: Încurajaţi plata cu cardul şi veţi încasa taxe mai mari!
  • – De la personajele lui Grigore Alexandrescu la eroii de fabulă contemporani
  •  

    Anunțuri

    8 comentarii on “Sistemul de creditare (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.5)”

    1. […] Sistemul de creditare (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.4) […]

    2. dan spune:

      Florine…poza de la articol este „N-am cuvinte” 🙂 Spune totul de la sine. Dar revenind la articol si la comentariul tau…nota 10. Punct ochit, punct lovit. Doamne ajuta sa priceapa cat mai multi.

    3. Florin M. spune:

      Sa dea Domnul sa inteleaga cati mai multi, Dan, si sa poata pune in practica.
      Adica sa „reziste”. E greu, foarte greu, dar nimic nu-i este greu Domnului. Fie voia si fapta noastra dupa Voia Sa!

    4. dan spune:

      Sa dea Domnul.

    5. […] – Sistemul de creditare (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.4) […]

    6. Sabin spune:

      Genial!

      Chestiile astea destul de recent le-am invatat, la economie – in primul an de faculta…
      Desi studiez in Anglia, ne invata aceleasi lucruri, si pot confirma 100% ca ceea ce e scris in articolul asta e adevarat…

      Din pacate, este un adevar… greu de digerat pentru unii (majoritatea) care mai degraba ar continua sa consume in felul in care au facut-o pana acum decat sa renunte la obiceiurile si rutinele lor zilnice, cu care s-au obisnuit (de ex. o gramada de oameni dragi mie).

    7. Florin M. spune:

      Hristos a Inviat!
      Sabin, in primul rand multumesc pt comentariu.
      Normal ca lucrurile astea se „invata”, problema este daca se si „inteleg”.
      De cele mai multe ori, scoala ne scoate robotei, nu suntem in stare sa aplicam decat cel mult 5% din ce invatam acolo, desi mult mai multe lucruri invatate sunt utile.
      Chiar si matematica aia care unora li se pare atat de inutila, analiza matematica mai ales… Dar profesorii nostri sunt prea stresati de grija zilei de maine, la fel erau si pe vremea mea. Si parintii sunt la fel si scapa din vedere ancorarea in realitate a cunostintelor dobandite de copiii lor.
      Si mai mult decat asta, ceea ce ne ancoreaza cel mai bine in realitate este credinta vie, credinta sincera, curata.

      Te mai astept pe aici. Poate ai si ceva sugestii, recomandari, critici chiar – le primesc bucuros.
      Doamne ajuta!

    8. […] – Sistemul de creditare (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.4) […]


    Lasă un răspuns

    Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

    Logo WordPress.com

    Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

    Poză Twitter

    Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Facebook

    Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Google+

    Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

    Conectare la %s