Un exemplu de căsătorie în Sfânta Scriptură

O căsătorie în Biblie. Ea este de citit şi de meditat de către toţi părinţii creştini această Biblie, unde căsătoria fiului din făgăduinţă, Isaac, este plăcut istorisită. Ce învăţământ se concentrează aici! Ce lumină iese din ea! Cum un tată şi o mamă trebuie să înveţe din ea, cum trebuie să trateze o afacere atât de gravă, şi să rupă cu uşurătatea, rătăcirile, iluziile lumii. Concluzia căsătoriei lui Isaac va rămâne model din toate pentru părinţii înţelepţi şi credincioşi şi vor scoate concluzia sub ochiul lui Dumnezeu, pentru fericirea copiilor lor.

Primele preocupări părinteşti – Patriarhul Avraam a vegheat şi el se gândeşte la statornicia lui Isaac. Adesea părinţii uşuratici şi superficiali ascultă primele deschideri venite nu ştiu de unde şi vor angaja primele convorbiri cu înaintemergătorii ca garanţie. Cel mai adesea singurul lor ghid va fi ambiţia sau avariţia, înşelaţi cum sunt ei de soartă sau de nume. Oh! nu este aşa Avraam. Cum alegerea unei soţii este de o importanţă capitală, Eliezer este credinciosul lui intendent, omul de încredere, înţelept, experimentat pe care-l însărcinează să facă acele căutări.

Insă unde să caute, unde să aleagă soţia lui, care-i va plăcea tânărului? Oh! nu în lumea stricăciunii plăcerilor! nu în mijlocul risipirilor şi al luxului, mai ales de necredinţă şi de indiferenţă religioasă. Avraam îl face pe Eliezer să jure că nu va alege niciodată pentru fiul lui o Cananeancă: „Te jur pe Dumnezeul cerului şi al pământului ca să nu iei fiului meu soţie dintre cananience”. Este mediul lui, mediul de credinţă şi de fidelitate de unde va fi luată tânăra fiică a cărei evlavie şi credinţă vor corespunde cu cea a soţului ei.

Insă cum să reuşească? Inainte de toate punând pe Dumnezeu în atât de esenţiale interese. Avraam cheamă luminile şi ajutorul lui Dumnezeu milostiv, a cărui binefaceri nenumărate le cheamă el. Dumnezeu care l-a apărat atâta până aici îl va părăsi acum?

Alegerea – Eliezer a plecat în regiunile îndepărtate pentru a-şi îndeplini grava şi dificila lui misiune. Noi nu-l găsim în tulburarea lumii, în căutările suspecte din societăţi tulburătoare şi uşuratice: el este aşezat singur pe marginea unei fântâni şi vorbeşte cu Dumnezeu şi primele gânduri ale lui sunt la Dumnezeu. Dumnezeu îi va arăta pe soţia lui Isaac. El o cere în mod respectuos şi o nădăjduieşte şi iată chipul celei pe care vrea el pentru fiul stăpânului său. Aceasta va fi o fată activă şi muncitoare. Ce să faci dintr-o moleşită? Ce să facă cu un copi bolnav şi anemic. El o vrea sfântă şi robustă. El o vrea curată, o vrea cu totul feciorească! In sfârşit, ea trebuie să fie înălţată în aceleaşi idei, în acest fel de viaţă, cu aceleaşi virtuţi cu care este înălţat stăpânul ei. Şi după ce să recunoască el tânăra fata înzestrată cu aceste calităţi, pe care el vrea să le afle la ea? Să ascultăm rugăciunea. „Copila căreia eu îi voi zice: dă-mi găleata ta să beau şi ea va răspunde: bea şi tu şi cămilele tale le voi adapă, aceasta este cea pe care ai pregătit-o robului tău Isaac şi prin aceasta voi cunoaşte că ai făcut milă cu stăpânul meu Avraam”. Şi vine tânăra fată: ea vine condusă de Dumnezeu; ea vine arătând mai mult farmec şi virtuţi pe care nici nu le-a visat Eliezer. Ea este cu totul frumoasă. Ea este fecioară prea curată şi de o curăţie minunată şi încercată: „Fecioară şi bărbat n-a cunoscut”. Ea este robustă şi activă, ea este care în ciuda belşugului părinţilor ei, se achită de alergările penibile la fântână. Ea este modestă, căci fără a privi la străin, ea aşteaptă ca el s-o întrebe, însă abia şi-a formulat el întrebarea sa, că iubirea străluceşte în graba ei de a-i sluji.

Ce-i rămâne lui Eliezer dacă nu să binecuvinteze pe Dumnezeu a cărui milă l-a făcut atât de bine şi atât de sigur să reuşească. Ce-i mai rămâne lui încă, dacă nu de a-i face fetei tinere un ultim şi adânc studiu?

Ziua nunţilor – Ce au fost ele aceste nunti, dacă nu simple şi grave, demne şi pioase? Nici o risipire nesănătoasă, nici o amuzare nepotrivită.

Unirea – Şi ce devine această unire atât de sfânt pregătită şi împlinită? Un cuvânt o arată cu totul întreagă. „Şi a primit-o Isaac de soţie pe aceia şi s-a mângâiat în durerea care i-a pricinuit-o moartea mamei sale Sara”.

Acela este binele căsătoriei pe care l-a conceput Dumnezeu şi l-a instituit. Soţul nu cunoaşte şi nu iubeşte decât pe soţia sa. El părăseşte pentru ea pe tatăl său şi pe mama sa; viaţa cea veche se transformă într-una nouă şi el nu va mai cunoaşte de acuma înainte alte încântări decât cele ale soţiei sale, altă casă decât cea pe care o întemeiează, altă bucurie decât cea pe care o va gusta în casa sa. Rănile pe care i le fac lucrurile dinafară, amărăciunile vieţii, zdrobirile muncii, vor găsi în societatea soţiei sale alinarea lor şi suportul lor.

Să rezumăm. Tot ceea ce s-a zis despre căsătorie cuprinde învăţăturile pe care trebuie să le precizăm.

1. Invăţături pentru părinţi – Tatăl, capul familiei, va şti ce pretenţie, ce seriozitate, ce tărie de principii va avea să dezvolte când va alege pentru fiul său sau pentru fiica sa pe cei care singuri pot să-i ofere garanţii serioase de credinţă şi de virtute. Mama, ea le va lua-o mai dinainte la aceştia. Printr-o educaţie evlavioasă şi serioasă, ea va pregăti îndelung pe fiica sa să devină o soţie împlinită, în spatele uşurătăţii, risipirii, plăcerilor nesănătoase, stricăciunilor urâte; fiica ei, evlavioasă, modestă şi simplă în manierele ei, în aspiraţiile ei şi gusturile ei, activă şi lucrătoare, generoasă şi devotată, va şti să dirijeze interiorul, va înălţa o familie, va suporta uşor multiple sarcini ale căsătoriei.

2. Celor tineri – Ei riscă cea mai minunată dintre mize. Ei vor aduce deci în pregătirea unui viitor atât de grav toată maturitatea şi prudenţa care se potrivesc. Ei îşi vor termina motivele. Ei vor alunga uşurătatea şi orice îndemn spre patimi. Chiar în celebrarea căsătoriei lor ei se vor feri de orice pompă dezonorantă, şi ba mai mult încă de plăcerile necurate şi de bunurile fără reţinere.

Care sunt urmările unei căsătorii înţelepte şi sfinte? Pacea, unirea, bucuria stabilă, faptele roditoare, o viaţă cu totul fericită şi adâncită în împlinirea datoriei.

Care sunt urmările căsătoriei rău contractate? Lipsa de unitate, certurile, separaţiile scandaloase, divorţurile urâte şi funeste.

Din BOGATIILE ORATORICE – SFANTUL IOAN GURA DE AUR, EDITURA PELERINUL ROMAN, 2002

Publicitate

---