„Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc”

dorm_ch_theo_01

În Postul Paştelui, un creştin a început să ajuneze în fiecare zi, până la apusul soarelui. Toţi colegii de serviciu îl lăudau pentru nevoinţa sa. Dar, într-o zi, au chemat un preot să le facă sfeştanie la birouri. Când i-au spus preotului despre nevoinţa colegului lor, acesta a întrebat:

– Dar ai binecuvântare de la duhovnic pentru un post atât de aspru?

– Nu, dar mă descurc, nu îmi e greu.

– Chiar dacă nu îţi e greu, tot e bine să ceri binecuvântare de la părintele tău.

Când a ajuns la duhovnic, acesta l-a mustrat, spunându-i:

– Dacă mi-ai fi cerut binecuvântare de la început, ţi-aş fi dat, dar ţi-aş fi dat ascultare să nu ştie nimeni în afară de soţia ta că ajunezi. Dar aşa, după ce te-au lăudat toţi, va trebui să renunţi la nevoinţa ta. Vei ajuna doar miercurea şi vinerea. Şi să nu le spui că eu te-am pus să renunţi la post. Ca să te smereşti, să le spui că nu ai mai rezistat.

Creştinul a făcut aşa. Dar a observat că îi era greu să ajuneze chiar şi numai două zile pe săptămână. Când a fost biruit de foame, şi a mâncat într-o zi de vineri dimineaţa, în loc să se ducă la serviciu s-a dus mai întâi la duhovnicul său:

– Ce se întâmplă, părinte? Înainte puteam să postesc mult mai aspru, iar acum îmi e gândul numai la mâncare.

– Înainte te hrăneai din laudele celorlalţi. Dracul mândriei îţi alunga foamea. Abia acum îţi poţi cunoaşte măsura adevărată. Îţi poţi da seama de neputinţele tale. Dar rabdă. Că nu e uşoară calea mântuirii.

Colegii de serviciu, văzându-l că a renunţat să ajuneze în fiecare zi, au început să râdă de el, şi îl mustrau că nu e în stare să se ţină de ceea ce îşi propusese să facă. Dar părintele i-a spus:

– Acum mergi pe calea bineplăcută lui Dumnezeu, când nu ştie stânga ce face dreapta.


Spuneau părinţii că era într-un sat unul care postea mult, încât se chema numele lui postitorul. Şi auzind avva Zinon pentru dânsul, l-a chemat pe el; iar el s-a dus cu bucurie. Şi rugându-se ei, au şezut. Deci a început bătrânul să lucreze tăcând, iar postitorul neaflând să vorbească cu dânsul, a început să se supere de trândăvie. Şi a zis bătrânului: „Roagă-te pentru mine, avvo, că voi să mă duc!”. Zis-a lui bătrânul:

„Pentru ce?”. Iar el răspunzând, a zis: „Căci inima mea ca arzându-se este şi nu ştiu ce are. Căci când eram în sat, până seara posteam şi niciodată aşa nu mi s-a făcut”.

Zis-a lui bătrânul: „În sat te hrăneai din urechile tale. Ci mergi de acum şi mănâncă la ceasul al nouălea! Şi orice faci, întru ascuns fă”. Şi cum a început să facă, cu necaz a aşteptat ceasul al nouălea, şi ziceau cei ce-l ştiau pe el că postitorul s-a îndrăcit şi venind el, a spus bătrânului toate. Iar el i-a zis lui: „Această cale este după Dumnezeu”. (8-74)

(Danion Vasile – Patericul Mirenilor)


One Comment on “„Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc”

  1. […] Postul potoleşte trupul, înfrânează poftele, înalţă sufletul“Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate o… […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s