De ce mor tinerii? (2)

iatan201644

Zilele astea am aflat despre moartea unui tânar de 19 ani (Alexandru Iatan), fotbalist, portar de mare viitor – după spusele antrenorilor si colegilor săi. Medicii au spus că moartea a survenit în urma loviturii cu mingea primite în plex, în timpul antrenamentelor. În urma investigaţiilor efectuate s-a stabilit că jucătorul a suferit un stop cardio-respirator cu edem pulmonar. Prof. dr. Dan Dermengiu, directorul general al INML, a declarat că „această lovitură poate fi foarte periculoasă, chiar letală, după cum arată şi literatura de specialitate. În SUA, între 10 şi 15 la sută din loviturile în piept primite de sportivi, indiferent de sportul pe care îl practică, sunt letale”.

Unul dintre coechipierii săi nu-şi poate şterge din minte clipele tragediei din 2 septembrie. Povestită de colegul lui Alexandru Iatan, tragedia de miercuri se developează într-un adevărat coşmar. 

„Venise dimineaţă, când ne-am salutat. Ne ştiam mai demult, aşa că a fost bine primit. Am avut primul antrenament, apoi am luat masa la stadion şi ne-am odihnit”. Orele amiezii aveau să aducă tragedia. „Nu mai era mult din antrenament, se juca o miuţă. Ivaşcă a executat un penalty, iar Iatan a ghicit colţul, apărând şutul. L-a lovit mingea undeva în stomac, în capul pieptului, de unde a revenit în teren. Un alt coleg a şutat, iar el a respins în corner, cu piciorul. Până să se execute cornerul, a căzut în genunchi, apoi în cap, imediat, şi a rămas inert, într-o parte”, povesteşte Şanţmare, colegul din defensivă.

„Am ajuns primul la el. M-am speriat, era inconştient şi cu ochii înfundaţi parcă. A venit şi maseurul, care i-a deschis gura. Nu-şi înghiţise limba, dar nu respira. Se chinuia parcă să tragă aer în piept, scotea nişte icnete, din când în când, era într-un fel de comă. I s-a făcut respiraţie artificială, masaj toracic, dar nu şi-a revenit. Salvarea a venit în şapte-opt minute, spitalul era foarte aproape. Între timp, parcă a şi vomitat, inconştient! L-au pus pe targă imediat şi au plecat spre spital, dar am aflat că a murit până să ajungă acolo”, rememorează fundaşul, care nu-şi revine după şocul avut.

Veteranul Cristi Munteanu, a cărui rezervă a fost Iatan la meciul de sâmbătă cu Rapid, nu putea să creadă că e adevărat: „Cred că Dumnezeu a avut nevoie de un copil bun şi l-a ales pe el! Alexandru nu era un copil bogat, muncea foarte mult şi avea o plăcere mare să se antreneze. Îşi ţinea familia, pentru că tatăl său tocmai fusese disponibilizat. Mie pur şi simplu nu-mi vine să cred. Când a plecat la Giurgiu, i-am dat o pereche de mănuşi… Parcă aştept şi acum să vină de la antrenament. Acestea sunt adevăratele tragedii, nu că pierzi un meci sau un campionat…”.

iatan-0476

Baiatul care a plecat la Domnul era  din comuna Plosca, judeţul Teleorman, unde părinţii, rudele şi cunoscuţii săi l-au însoţit, muţi de durere, pe ultimul său drum. Dumnezeu să-l ierte!

Cine-şi poate închipui durerea unui părinte căruia-i moare copilul, cine se poate pune în locul său – căci şi a încerca asta e de neconceput pentru mulţi? Totuşi, moartea nu vine anunţată, nu vine doar la cei bătrâni, la cei bolnavi, sau săraci, bogaţi, din pătura socială de jos sau dintre elitele societăţii…

De multe ori, avem impresia că cei care mor, mor doar pentru ei, pentru că aşa trebuie să se întâmple. Ori, aceia nu mor numai pentru ei: mor ca să ne spună şi nouă că nu suntem veşnici, că ceea ce trăim acum este provizoriu, că pentru a vedea în această viaţă, şi a nu rămâne în orbire, trebuie să căutăm altceva. Şi atunci când l-am găsit, să aprofundăm, să mergem pe fir până ne vom vedea faţă către faţă cu cel care este Adevărul, cu Hristos.

Noi renunţăm foarte repede, avem impresia că atunci când găsim puţină credinţă, totul este făcut. Suntem căldicei şi ne compromitem în acest căldicel toată viaţa noastră. Şi ne place să rămânem aşa, între credinţă şi necredinţă, între faptă bună şi faptă rea, între ceea ce vedem şi ceea ce nu vedem, fără să facem un pas înainte… Şi este adevărat, starea noastră este o stare de lâncezeală, de acedie, cum o numesc Părinţii – atunci când se manifestă neputinţa sufletului. Dar să nu rămânem aşa, ci să strigăm către Dumnezeu, pentru că în fiecare moment din viaţa noastră ne vom întâlni cu moartea, indiferent că suntem tineri sau vârstnici. Dar ne vom întâlni tineri fiind cu moartea sufletească. Hristos iese înaintea noastră, dar are nevoie de rugăciunea mamei, are nevoie de rugăciunea părinţilor, de credinţa lor, dacă a noastră este slabă, sau de credinţa noastră dacă a părinţilor noştri este slabă. 

Nu putem noi, oameni fiind, să stim judecătile lui Dumnezeu, pe care nici îngerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu. Despre aceasta, Domnul ne-a vorbit prin gura Proorocului Isaia astfel: „pe cât este mai înalt cerul decât pământul, pe cât este mai departe răsăritul de apus, pe atât sunt mai departe judecătile Mele de judecătile voastre si gândurile Mele de gândurile voastre, fiii oamenilor”. Tot aşa spune şi Solomon: „Pe cele mai grele decât tine, nu le ridica si pe cele mai adânci decât tine, nu le cerca, ca să nu mori!”. Iar David Proorocul: „Judecătile Domnului sunt adânc mult”.

Biserica ne mai învaţă că viaţa omului nu se sfârşeşte o dată cu moartea trupului. De aceea, creştinii nu-şi uită morţii dupa îngroparea lor, ci se preocupă de rugăciuni pentru ei şi de pomenirea numelui lor.

A trăit Adam 930 de ani, şi la moartea lui a venit Arhanghelul Mihail din cer, unul din cele şapte duhuri; şi l-a întrebat, când se muncea cu moartea : ”Adame, Adame, cum ţi s-a părut viaţa ?”. ”Aşa, Doamne, cum aş intra pe o uşă şi aş ieşi pe cealaltă“. După 930 de ani ! Dar la noi ce-i viaţa? Nu auziţi ce suntem noi? Şi cine poate să ne spună nouă mai adevărat şi mai sfânt şi mai vrednic de încredere, ca Cel ce ne-a făcut? Auzi ce spune Duhul Sfant, Care a zidit toate cele văzute si nevăzute: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, aşa vor înflori”. (Parintele Cleopa)

 

Despre căile Domnului, prea încurcate pentru mintea noastră, un articol de pe Ortodoxia Tinerilor: Încurcate sunt căile Domnului.

Anunțuri

4 comentarii on “De ce mor tinerii? (2)”

  1. adriana spune:

    sper ca povestea mea sa ii ajute pe toti copiii bolnavi…mi-a trebuit mult curaj sa-mi infrang emotiile si sa o scriu
    http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/povestea-mea-in-4-minute-am-cronometrat.html

  2. MunteanUK spune:

    cu adevarat, moartea este la tot pasul, dar ‘hipnotizati’ de nimicurile lumesti, nici nu mai ‘tresarim’ macar cand auzim, citim despre moarte.

    apoi, oricat de greu i-ar fi mandriei noastre sa nu judece, sa nu dea verdicte, sa nu iscodeasca ‘lamuriri’ absolut niciodata nu trebuie sa judecam cand si in ce imprejurari moare cineva. judecatile Domnului sunt ‘adanc mare’…

  3. danny spune:

    superficialitatea si gradul de intensitate la care se traieste clipa cred eu ca sunt cateva motive.suntem mult mai putin atenti,preocupati de ceea ce ne inconjoara.vrem(cel putin eu)sa ne distram oricum,oricum etc


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s