Avem nevoie de spirit ascultător?

ascultarea_MD

În ultimii ani, toata atentia stiintei pedagogice este orientata la cultivarea unei personalitati cu spirit critic. Un spirit care cerceteaza, judeca, pune la îndoiala, creeaza proiecte inovative, orienteaza spre schimbari.

Psihologii afirma ca societatea are nevoie oricând de elementul critic, dar într-o masura care nu ar depasi 20%. Acesta este de fapt elementul revolutionar, cei care vad exceptia. Spiritul critic este partea motorie a societatii, dar daca procentajul ei creste excesiv, societatea se misca de la revolutionism spre haos. Temelia societatii o constituie spiritul mai conservativ, cel în care predomina elementul de ascultare. Acestia cerceteaza, primesc valorile, experienta, sunt cei ce respecta legea, o apara si manifesta prudenta la schimbari. Ei merg la schimbari datorita presiunilor ce le exercita asupra lor elementul critic al societatii care neutralizeaza tendinta acestora spre stagnare, conservare excesiva. Este nedorita pentru societate cresterea elementului conservativ mai mult de 80%, asa cum ponderea acestui element poate provoca o retinere daunatoare pentru procesul social. Deci societatea are nevoie atât de spiritul critic, cît si de cel ascultator. Nu este vorba de o delimitare a acestora este vorba de doua elemente care pot conlucra chiar în acelasi om în dependenta de situatie si perioada a dezvoltarii sociale. Dar atentie la sfatul psihologilor: „O societate normala are nevoie de pastrarea unui echilibru în raport de aproximativ 20 (critic), 80 (ascultator)”, în caz contrar, se produce haos sau stagnare.

Sa vedem ce avem noi astazi. Dupa epoca stagnarii totalitare (în care accentul principal se punea pe educarea spiritului ascultator în personalitate si se neglija cu desavârsire cel critic), societatea a avut într-adevar o necesitate acuta de a cultiva spiritul critic, fara a urmari corelatia mentionata anterior, caci obiectivul principal era de a iesi din impas. Cu adevarat s-au reusit multe schimbari progresive în educatia personalitatii, mai ales cât priveste deschiderea ei, orientarea spre schimbare, inovatie. Pentru a iesi din stagnare si a ne motiva la miscare, educatia si instruirea s-au orientat în totalmente pe elementul critic neglijându-l pe cel conservativ, rodul principal al caruia este ascultarea. Pentru un timp aceasta virtute a disparut chiar din limbajul nostru, fiind gresit identificata cu supunerea. Dar ascultarea permite pastrarea valorilor, valorificarea acestora, încercati sa propuneti unui grup sau unor persoane aparte un exercitiu de asociere vizavi de cuvântul lege, o sa vedeti ca prima fraza pe care o sa v-o spuna este „Legea este facuta, ca sa fie încalcata” sau „legea este o bara cu diferite modalitati de ocolire” etc. Pe de alta parte, avem în Moldova legi inspirate din cele mai prestigioase coduri europene. Ce se întâmpla? Deficit de ascultare? Exces de spirit critic? Daca perioada revolutionara se întinde prea mult riscam sa cadem în haos – incapacitatea de a mentine valorile obtinute. Este foarte bine sa preluam experienta statelor din Europa de Vest si râvna noastra de a educa în tânara generatie o atitudine fata de lege cum o au francezii, englezii etc. este un obiectiv care merita sa fie în capul mesei. Dar problema este cum mergem spre acest obiectiv. Istoria ne arata, ca în Europa de Est nu au existat state foarte puternice, fiind hartuite, dezmembrate, supuse, acestea nu s-au bucurat de mare iubire din partea lumii. Popoarele si-au vazut salvarea în ele însesi. Etnia a fost sprijinul si motorul societatii iar legea etnica – traditia crestina a fost respectata cu prioritate în comparatie cu legea politica. Într-un cuvânt, atitudinea fata de legea politica se constituia în baza atitudinii fata de legea etnica – traditia. Istoria românilor este vie confirmare a acestei conlucrari – Statul întretinea traditia, traditia asigura legea politica. Petele negre în istoria noastra tin de perioade când slabea aceasta legatura. Ce avem astazi societatea se axeaza pe legea politica neglijând traditia, ca rezultat, acea parte a societatii, care accepta si primeste legea politica îsi cauta o societate similara dupa duhul respectului politic, iar alta parte, mai apropiata de traditie, se zbuciuma jertfindu-se si asteptând ceva de la viitor. Unii pleaca si se umilesc în fata statelor straine, ca sa-i primeasca în legea lor, altii ramân si, neavând suportul moral al traditiei, neglijeaza legea propriului stat. Suntem dupa natura noastra traditionali, adica venim la lege prin conceptul traditiei. Ce înseamna aceasta? Asa cum traditia se tine pe principiile morale, contam si în lege, în primul rând, pe principii morale. Nu o respectam pentru ca e lege, ci pentru ca o consideram dreapta.

Si acum despre principiile noastre morale. Cu doi ani în urma am cercetat o brosura mica sub denumirea „Stop Harry Potter” intitulata Carte pentru parinti, editata cu binecuvântarea episcopului de Edinet si Briceni Preasfintitului Dorimedont. Lucrarea avertizeaza societatea despre dauna morala adusa de serialul romanelor scriitoarei engleze l. K. Rowlince „Harry Potter”. În linii mari, încearca sa demonstreze cum serialul romanelor (care sunt ecranizate si deruleaza si la noi în Moldova) propagând cultul magiei, de fapt substituie codul moral crestin, pe care se întemeiaza morala societatii noastre, cu un cod moral pagân.

Pentru societatea noastra trecuta prin sita ateismului nu prea mult poate descoperi corelatia cuvintelor „crestin” si „pagân” asa cum nu am fost învatati sa vedem clar deosebirea, dar ceea ce ofera autorul brosurii cred ca merita sa cercetam îndeosebi. O parte buna a studiului se axeaza pe atitudinea fata de lege. Un compartiment al lucrarii este dedicat codului moral pe care îl propaga serialul „Harry Potter”. Am încercat sa contrapun principiile pagâne evidentiate în lucrare cu realitatea în care traim. Am realizat cu elevii mei o ancheta din 4 întrebari, prin care am scos în evidenta dupa care principii traiesc copiii nostri: crestine sau pagâne (autorul le mai numeste pe ultimele demonice, distructive).

Asadar, elevii au primit patru afirmatii cu sarcina sa mentioneze adevarat sau fals, în cazul când considera afirmatia falsa sa scrie alaturi ceea ce considera adevarat. Deci copiii au primit de fapt codul demonic „Harry Potter” pe care l-au acceptat sau nu (în întregime sau partial) cu urmatoarele principii:

1. Poti sa nu respecti Legea daca ea nu corespunde intereselor tale proprii.

2. Legea nu trebuie ascultata daca nu o întelegi.

3. Minciuna este un mijloc admirabil pentru a-ti atinge scopul.

4. Pentru rau este necesar sa raspunzi cu rau, si este bine sa te porti frumos doar cu cei ce se poarta frumos cu tine.

Raspunsurile au fost foarte diferite si doar în câteva cazuri în întregime au relevat codul moral opus celui de mai sus: adica au relevat crestineste.

1. Legile le respecti chiar daca ele nu corespund intereselor tale proprii (Regula este regula pentru ca pretinde a fi respectata). Tu esti în formare si poti avea interese straine, daunatoare uneori chiar si tie.

2. Legea trebuie ascultata chiar daca nu o întelegi, poti avea putina întelegere, cu timpul te vei desavârsi si o vei întelege daca te vei stradui. Sunt multi oameni care nu-s în stare sa înteleaga dar asculta legea, de la aceasta câstiga si ei si societatea.

3. Scopul nu scuza mijloacele. Minciuna nu poate fi mijloc de atingere a scopului. Este o crima împotriva adevarului. Trebuie sa ramâi în bine. Raul da nastere altui rau, iar binele poate opri raul.

4. Nu vreau sa comentez alte rezultate, dar au fost din cele mai contradictorii si neasteptate. Am înteles ca multi dintre copii sunt de fapt în spiritul neascultarii, ca s-au clatinat serios cele mai esentiale principii morale. Unii copii încercau sa argumenteze raul si sa-l propuna ca bine. Sa faca o trecatoare pentru exceptii. Un lucru este cert, avem nevoie de un fundament etic pentru a educa personalitatea. Este probabil un risc sa-i înveti a vorbi, demonstra, argumenta, a obtine pe cel care nu are o baza de principii morale.

Nu închei pe o nota pesimista. Din contra, as sugera profesorilor sa-si studieze discipolii si sa lucreze cu ei diferentiat, celor care au principii sanatoase morale sa le ofere doza nelimitata de educatie prin drepturi, iar acolo unde sunt probleme la nivel de principii sa axeze educatia la obligatii în care rolul principal sa-l joace elementul ascultarii.

De fapt, as vrea sa initiem o discutie în cadrul acestei teme pe paginile ziarului, o discutie care ar putea deschide niste paranteze importante în activitatea pedagogica contemporana.

Tatiana Doibani, profesoara de istorie, liceul „Gaudeamus”, Chisinau

Sursa: Curierul Ortodox


One Comment on “Avem nevoie de spirit ascultător?”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s