Vorba dulce, blândeţea şi caracterul paşnic şi rugător al Sfântului Ierarh Nicolae

Ne confruntăm astăzi cu fel şi fel de „păreri”, venite atât din afara Bisericii, cât şi din interior, păreri proprii ce exprimă adevăruri de credinţă greşit înţelese, din varii motive, de cele mai multe ori din înălţarea minţii şi mândria de a gândi ceva în mod autonom.

Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei, ne oferă un exemplu de comportament în discuţiile cu aceştia şi în general, cu toţi semenii noştri. Episodul cu Arie, dacă la acesta vă aşteptaţi – este şi acela este un exemplu, însă palma aceea vine după îndelungi discuţii, după multe rugăciuni şi postiri – şi nu despre acel episod intenţionam să scriu. Ci despre blândeţea Sf. Nicolae, despre acea blândeţe despre care spune Sf. Ioan Hrisostom că „vine dintr-un suflet mărinimos şi dintr-o cugetare sănătoasă”, căci se cuvine să fim blânzi în discuţiile cu toţi, dar să ţinem credinţa, căci spune Sf. Vasile Cel Mare: „Tuturor întreprinderilor să le premeargă credinţa în Dumnezeu” – şi despre Care Dumnezeu putea să vorbească Marele Vasile, dacă nu de Cel pe Care-L marturisim în Simbolul de Credinţă?

În general, grupările religioase derivate din creştinism sunt expresia împlinirii faptice a pildei neghinelor, rostită de Mântuitorul (Matei 13, 24-43), precum şi a profeţiei Sfântului Apostol Pavel: „Va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci îşi vor alcătui învăţături după poftele lor, şi-şi vor pleca urechile după basme” (II Timotei 4,3).

Şi în vremea Sfântului Ierarh Nicolae, printre duşmanii credinţei, în afară de păgânism sau imoralitate, se numărau ereziile care răsăreau în biserică. Acestea apăreau, precum e scris şi mai sus, datorită orgoliului pseudo-teologic al unor lideri religioşi sau datorită influenţei raţionaliste a filosofiei antice asupra doctrinei creştine.

Unul din cei întorşi de Sfântul Nicolae la credinţa cea adevărată a fost Teognide, episcop al Bisericii marcionite, care a acceptat ortodoxia învăţăturilor sfântului. Marcioniştii susţineau că Dumnezeul Vechiului Testament este un dumnezeu malefic, răzbunător, iar Noul Testament vorbeşte despre un Dumnezeu al milostivirii şi al iertării. Ca şi când între VT şi NT s-ar fi schimbat din rau în bun.

Sfântul Andrei Criteanul vorbeşte despre aceasta: „Cine nu va admira măreţia ta? Cine nu se va minuna de cuvântul tău cel dulce, de blândeţea ta, sau de caracterul tău paşnic şi rugător? Să ne gândim la vremea când, tu, sfinte, aşa cum ne-au învăţat cei vechi, învăţând pe oameni căile vieţii celei adevărate, te-ai întâlnit cu acel Teognide de pioasă memorie, care era pe atunci episcop al Bisericii marcioniţilor. Discuţia dintre voi a continuat în formă scrisă (prin epistole) până ce tu l-ai convertit pe acesta la ortodoxie. Şi pentru că între voi doi intervenise poate cea mai mică asprime, cu vocea ta sublimă ai citat pe marele apostol (Pavel) şi ai zis:Vino, să ne împăcăm, frate, înainte ca soarele să apună peste mânia noastră”.

Relevanţa acestui episod istorisit de Andrei Criteanul derivă din faptul că acest discurs a fost pronunţat la Mira (poate în biserica Sfântului) si adresat unui auditoriu care cunoştea raportul dintre episcopul Nicolae şi episcopul Teognide.

Teognide a fost, după Eusebiu de Nicomidia, unul dintre cei mai mari apărători ai arianismului. Împreună cu Eusebiu, a semnat la sfârşitul Sinodului I Ecumenic, poate la presiunea imperială, Simbolul de credinţa şi condamnarea lui Arie. După închiderea lucrărilor Sinodului, a fost unul din protagoniştii reacţiei anti-niceene, pentru care a fost depus din tronul arhieresc, exilat în Galia, şi înlocuit cu Cresto. Restabilit după trei ani, a continuat să atace termenul omousios (consubstanţial) adoptat de Sinodul ecumenic. În 336 a fost unul dintre cei care au contribuit la exilul Sf. Atanasie cel Mare.

Se pare că Sfântul Nicolae l-a convertit înainte de moartea acestuia.

Cel ce versi mir de mult pret la toata lumea si mie celui nevrednic si mai mult decat toti pacatos, daruieste-mi ca sa-ti aduc tie cantare, Parinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, slobozeste-ma din toate necazurile ca sa cant tie : bucura-te, Sfante Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

(Condacul I din Acatistul Sf. Ierarh Nicolaeajutor la căsătorie)

Anunțuri

One Comment on “Vorba dulce, blândeţea şi caracterul paşnic şi rugător al Sfântului Ierarh Nicolae”

  1. […] Vorba dulce, blândeţea şi caracterul paşnic şi rugător al Sfântului Ierarh Nicolae […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s