Despre frustrarea în faţa variantelor multiple. Costurile de oportunitate

Am constatat cu toţii că dacă avem de ales între 100 de canale TV pentru a găsi ceva la care să ne uităm, că serile se desfăşoară cam aşa: începem prin a vedea ce e pe canalul al treilea, apoi pe al cincilea, apoi trecem pe canalul 1 si tot aşa. Iar la sfârşit constatăm că n-am văzut nimic. Ne petrecem timpul trecând de la un canal la altul, fără să stăm mai mult de 30 de secunde pe unul.

Tot aşa se întâmplă şi pe internet, chiar când navigăm printre site-uri ortodoxe, pentru că am început să căutăm senzaţionalul, am început chiar şi din credinţa noastră sfântă sa alegem numai ce e mai ieşit din comun, căutăm ce ni “se potriveşte”. Doar aşa-i la modă, nu?

Serile noastre seamănă, în felul acesta, cu un mozaic de scene neterminate si ne simţim frustraţi si nesatisfăcuţi, sau din contră, amăgindu-ne că am înţeles, când de fapt n-am înţeles mare lucru sau şi mai rău, n-am înţeles nimic! Pentru că ortodoxia nu e senzaţională, ci este smerită – şi tocmai aici este senzaţionalul ei, dar această latură nu poate fi cunoscută decât prin revelaţie…

De ce o gamă atât de largă de canale TV între care putem să alegem determină o reacţie de frustrare? Şi de ce nu ne putem împiedica să schimbăm canalele, să căutăm mereu ştiri, noutăţi, citind superficial chiar chestiuni legate de credinţă?

Această problemă are legătură directă cu psihologia alegerii, studiată de specialişti de câteva zeci de ani. Se pare ca alegerile variate determină o frustrare legată de conştientizarea faptului că sunt alte alegeri posibile pe care nu le-am facut. Următorul experiment explică acest lucru.

Psihologii Sheena Iyengar, de la Univ. Columbia, şi Mark Lepper, de la Univ. Stanford, au evaluat gradele de satisfacţie sau de frustrare ale consumatorilor în faţa unor alegeri dintr-un număr mai mic sau mai mare de opţiuni. Participanţilor la acest experiment li s-a propus să aleagă dintre şase cutii cu ciocolată doar una. Dacă nu doreau să ia cutia cu ciocolată, aveau posibilitatea să primească în schimb o sumă de bani. Majoritatea participanţilor au preferat ciocolata în locul banilor. Apoi, S. Iyengar si M. Lepper au repetat experimentul cu alţi voluntari care trebuiau să facă aceeaşi alegere, dar, de această dată, dintre 30 de cutii de ciocolată. În acest caz, majoritatea subiecţilor au preferat să plece cu banii. Alegerea nu i-a mai tentat.

Acest experiment arată că o alegere prea variată este mai puţin atrăgătoare decât una mai restrânsă. Cum se explică acest lucru? Când voluntarii au ales o cutie din şase, îşi imaginau ce va fi în cutia aleasă (ciocolată cremoasă fină, cu glazură, cu marţipan, de exemplu), dar se gândeau şi la cutiile din care nu puteau gusta (o cutie cu bomboane cu lichior, o alta cu napolitane…), pentru că trebuiau să aleagă. Opţiunile nerealizate se numesc costuri de oportunitate.

Când opţiunile posibile nu sunt numeroase, costurile de oportunitate sunt mici (cinci, în primul caz) şi determină un grad redus de frustrare. Însă, dacă alegerea este făcută dintre 30 de opţiuni posibile, nu mai sunt 5, ci 29 de pierderi acumulate, care constituie tot atâtea costuri de oportunitate şi o încărcătură mare de frustrare. Situaţia devine dificilă, aşa că persoana preferă să ia banii oferiţi.

Exemplul acesta se poate extinde foarte uşor. Şi astăzi constatăm abundenţa magazinelor, a librăriilor, a informaţiilor, astăzi avem atât de multe, dar suntem atât de nemulţumiţi! Cu cât aria ofertei este mai largă, cu atât costurile de oportunitate sunt mai ridicate. Iată un alt motiv pentru care, atunci când suntem în faţa televizorului, suntem tentaţi să schimbăm mereu canalele: având aria de alegere foarte mare, vrem să reducem costurile de oportunitate dându-ne iluzia că vedem toate programele. Acest comportament, însă, este foarte contraproductiv, pentru că schimbarea canalelor anulează beneficiul privirii programului în curs, care, pentru a aduce o oarecare satisfactie, cere mininum de atenţie şi implicare. La final nu simţim niciun folos!

Şi gândiţi-vă că tocmai această ofertă „variată” facilitează vânzarea şi atrage „consumatorii”…

Publicitate

---