Păcatele unui popor

Am găsit într-o carte pe care o „dădusem jos” mai demult, cuvinte pline de viaţă ale unui sfânt sârb din secolul trecut – Sf. Nicolae Velimirovici, cel numit şi „Noul Gură de Aur”. Sunt cuvinte adresate poporului său, sârb, cu mai bine de 50 de ani în urmă, dar care ni se potrivesc atât de bine şi nouă, astăzi! Diferenţa este că dacă sârbii, conform cuvintelor sfântului, au păcătuit în două moduri: „L-au părăsit pe Dumnezeu izvorul apei vii şi au săpat fântâni vărsătoare care nu ţin apa”, noi, după douăzeci de ani de la Revoluţie l-am şi părăsit pe Dumnezeu (numai „la arătare” îl mai avem, ca să ne vadă alţii, dar foarte puţini ducem lupta lăuntrică, privim în jos, spre noi înşine, căutând păcatul propriu), şi mai avem şi iluzia că deţinem „puterea” de a pune în fruntea ţării acesteia oamenii „potriviţi”, doriţi de noi. Spre deosebire de conducătorii sârbi, despre care scrie Sf. Nicolae mai jos, ai noştri n-au făcut nici măcar acele „fântâni care nu ţin apa” – adică „după modelul ereticilor şi al popoarelor păgâne”, denumindu-le prin termeni cum sunt „cultură şi civilizaţie sau ştiinţă şi modernism sau progres sau modă sau sport şi aşa mai departe”. Dacă ar fi făcut şi conducătorii noştri măcar atât, am fi avut spitale, am fi avut ce mânca, sau pe unde ne deplasa. Nu sunt acestea cele mai importante, căci se spune că ce este în sufletul şi în inima omului nu poate lua nimeni, dar vedem că deja suntem în plină reeducare, peste tot ni se predă schimbarea mentalităţii, care, chipurile, ar fi „învechită”.

Spre deosebire de sârbii sfântului Nicolae, „aleşii” noştri sunt preocupaţi, de douăzeci de ani încoace, să vândă tot (vezi combinate, platforme petroliere, aurul de la Roşia Montană), să „despoaie” bieţii oameni de tot ce au (de la impozitarea pensiilor la tăierea subvenţiilor şi aşa foarte mici pentru agricultură, de la batjocura la adresa profesorilor, a medicilor şi a tuturor pacienţilor, până la „negocierea” titlului de „poet naţional” al lui Eminescu – deci pe toate planurile, inclusiv cultural), luându-le chiar şi speranţa într-o zi de mâine mai bună, orice drept de a privi demni in ochii cuiva ”de afară”. Problema gravă, însă, este că şi noi, cei de rând, suntem co-participanţi la cele de mai sus, pentru că nu ne punem nădejdea în Dumnezeu, ci în oameni. Nu aşteptăm izbăvirea de la Dumnezeu, ci de la mai marii noştri. Nu ne mai rugăm „de” Dumnezeu, ci stăruim în rugăminţi pe lângă conducătorii/judecătorii lumii acesteia, nu ne mulţumim cu câştigul puţin dar suficient şi cinstit, ci când vedem pe alţii că au, tânjim la avutul lor, uitând de Dumnezeu. Nu mai suntem mulţumitori, ci ne-am învăţat cârcotaşi faţă cele bune, dar toleranţi cu păcatul, în numele unei păci şi iubiri în general prost înţelese. Iată că „reeducarea” deja e în toi…

Să nu deznădăjduim, însă! În final, ni se dă şi soluţia – o soluţie pe care suntem povăţuiţi părinteşte să o transmitem mai departe copiilor noştri (şi fraţilor, bineinteles), de a nu părăsi credinţa dreaptă şi de a ne strădui mai mult să-I aducem slavă Lui, Domnului Celui în Treime Lăudat, din toată inima, prin gânduri, cuvinte şi fapte – iată cuvintele sfântului! Căci „ce va da omul, în schimb, de-şi va pierde sufletul său?„. În plus, să nu uităm că greutăţile ne sunt date pentru a privi mai mult spre Cer, pentru a ne înteţi rugăciunile!

***

Textul Sfântului Nicolae Velimirovici, din cartea „Prin fereastra temniţei”:

În Sf. Scriptură stau scrise şi aceste cuvinte de jeluire a Domnului asupra poporului lui Israel: „două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, şi şi-au săpat fântâni sparte, care nu pot ţine apă.” (Ier.2,13)

Sf. Scriptură este infailibilă. Ea este legea universală de la Dumnezeu. În Sf. Scriptură este explicată soarta fiecărui om şi a tuturor popoarelor. Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu din această sfântă carte a cărţilor este în acelaşi timp descoperirea adevărului şi cale (ghid) în viaţă. Toată civilizaţia modernă nu a pus în cumpănă nici un singur cuvânt din Sf. Scriptură. Toată ştiinţa europeană nu este în stare să schimbe nici măcar una din poruncile Domnului.

Se vor scrie cărţi şi cărţi despre cauzele prăpădirii (căderii) Jugoslaviei şi totuşi nu se va putea explica clar aceea ce în Sf. Scriptură se poate explica printr-o singură frază.

De ce anume a căzut (s-a prăpădit) o ţară care avea vârsta unui copil? Desigur nu de bătrâneţe veţi spune voi. Dar eu vă spun: da, de bătrâneţe şi de adâncă bătrâneţe. Jugoslavia a căzut de bătrâneţe şi de adâncă bătrâneţe repet eu. După izvorul celor născuţi sau creaţi, ea a fost foarte tânără şi comparată cu milenarele ţări din Orient sau Occident ea era cu adevărat în anii copilăriei. Dar după păcat ea era bătrână. După păcatele şi fărădelegile sale ea era bătrână şi foarte bătrână. De aceea moartea a atacat-o şi a sufocat-o.

Iată o imagine: doi tineri au satisfăcut stagiul militar împreună şi apoi s-au despărţit. Unul dintre ei era serios şi cumpătat, iar celălalt fluşturatec şi vicios. S-au întâlnit abia peste trei ani. Tovarăşul cumpătat era sănătos, puternic şi vesel şi privind la tovarăşul său fluşturatec a rămas surprins. A văzut în faţa sa nu pe tânărul de 25 de ani, ci un bătrânel de 25 de ani, grizonat, gârbovit, horcăit şi bolnăvicios (TBC-ist).

– Cum mai eşti, ce faci? Îl întreabă ce sănătos pe cel bolnav.
– Iată cum sunt. Aştept cu frică luna februarie.

Şi l-a găsit pe el aceea de ce i-a fost lui frică. Căci şi aceea stă scris în Sf. Scriptură ca şi cuvânt de la Dumnezeu Te va găsi spune aceea de care tu te temi. Şi pe tânărul “bătrânel” l-a găsit aceea de care el se temea. S-a plimbat moartea în luna lui februarie şi de el s-a atins numai cu degetul mic, iar el a căzut mort. Păcatele asemenea viermilor muşcă şi rod tinerele şi foarte tinerele instituţii. Şi Jugoslavia a fost îmbătrânită şi chiar preaîmbătrânită de păcat şi de aceea a căzut şi s-a prăpădit.

Două rele a înfăptuit poporul în Jugoslavia. L-a părăsit pe Dumnezeu izvorul apei vii, aceasta este un păcat, un rău – şi au săpat fântâni vărsătoare care nu ţin apa – acesta este al doilea păcat, al doilea rău. Păstorii şi conducătorii poporului l-au părăsit pe Hristos Dumnezeu ca veşnic, proaspăt şi sănătos izvor de apă şi au început după modelul (exemplul) ereticilor şi al popoarelor păgâne să sape fântâni uscate şi să strângă apă de ploaie. Fântânile uscate ei le-au denumit cu (termenul de) cultură şi civilizaţie sau ştiinţă şi modernism sau progres sau modă sau sport şi aşa mai departe.

L-am aruncat pe Hristos şi de aceea am fost aruncaţi de Hristos.

Iugoslavia a însemnat încăpăţânare (indărătnicie, împotrivire) faţă de Hristos, încăpăţânare faţă de Sf. Sava, faţă de sârbism, faţă de trecutul poporului sârb, faţă de înţelepciunea poporului şi cinstea acestuia, împotrivire (încăpăţânare) faţă de sfinţii (sfinţenia) poporului – împotrivire şi numai împotrivire. De aceea am avut ţară fără binecuvântarea lui Hristos, libertate fără bucurie, război fără lupte, dezastru fără slavă, suferinţe fără precedent.

Şi de această dată a fost depăşită toată răutatea umană chiar şi raţiunea umană. Când a plâns fiecare inimă sârbească, Dumnezeu a întins mâna sa înecatului. Când tot poporul şi-a îndreptat privirea spre Dumnezeu cel viu şoptindu-i din inima însângerată: Nu nădăjduim în ajutorul oamenilor, ci ne punem nădejdea în mila Ta şi aşteptăm mântuirea de la Tine (rugăciunea de la vecernie) atunci Dumnezeu ne-a izbăvit şi a curăţat pământul nostru de nemţi, ne-a redat libertatea şi ne-a dăruit ţara. Slavă Ţie şi mulţumire, bunule Doamne.

Dar să ştiţi şi copiilor voştri să le spuneţi că Dumnezeu ne-a miluit cu condiţia tacită, că niciodată nu-l vom părăsi pe El, Izvorul dătător de apă vie şi nici urmând calea ereticilor şi celor atei, să întoarcem spatele lui Hristos săpând fântâni uscate în jurul cărora oamenii stau şi mor de sete. Şi cu condiţia ca nimeni nu se va mai încumeta să se împotrivească lui Dumnezeu şi sfinţilor poporului iar poporul să se pună sub flamura (steagul) lui Hristos şi să preaslăvească mai tare şi mai cu inimă cu gândurile, cuvintele şi cu faptele pe Dumnezeu Unul în Treime pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sf. Duh. AMIN.

Anunțuri

9 comentarii on “Păcatele unui popor”

  1. AlinA spune:

    Florin M., foarte bine facuta paralela intre acest popor plin de pacate si cei care ii intorc spatele Domnului sapand fantani false, uscate. E scris foarte frumos despre ceea ce li s-a intamplat lor.

  2. Florin M. spune:

    Alin, citeste toata cartea si vei face mult mai multe legaturi cu ceea ce ni se intampla si noua, astazi, cat si unele dintre cauze.
    Sunt cuvintele unui purtator de Hristos, izvorate dintr-o inima curata, de sfant.

    Doamne, ajuta!

  3. MunteanUK spune:

    intreb si eu, nu dau cu parul…

    oare nu suntem „co-participanţi la cele de mai sus”, cum spui, si pentru ca, in loc sa ne rugam pt cei care ne conduc, noi nu facem altceva decat sa-i barfim, sa-i dispretuim, alternand cu ceea ce descrii – cand ne milogim de ei?

    suntem ‘performeri’ in a contabiliza ce pacate au cei care ne conduc, dar uitam adesea de ale noastre 😦 ma tem ca toate ‘se leaga’, inclusiv pacatele ‘lor’ de cele ale fiecaruia dintre noi.

    apoi, cu saparea de ‘fantani uscate’ ne ocupam cu toti 😦

  4. Florin M. spune:

    @MunteanUK
    citez din articol:
    „Problema gravă, însă, este că şi noi, cei de rând, suntem co-participanţi la cele de mai sus, pentru că nu ne punem nădejdea în Dumnezeu, ci în oameni. Nu aşteptăm izbăvirea de la Dumnezeu, ci de la mai marii noştri. Nu ne mai rugăm “de” Dumnezeu, ci stăruim în rugăminţi pe lângă conducătorii/judecătorii lumii acesteia, nu ne mulţumim cu câştigul puţin dar suficient şi cinstit, ci când vedem pe alţii că au, tânjim la avutul lor, uitând de Dumnezeu. Nu mai suntem mulţumitori, ci ne-am învăţat cârcotaşi faţă cele bune, dar toleranţi cu păcatul, în numele unei păci şi iubiri în general prost înţelese.”

    Normal ca suntem co-participanti, dar suntem prin pacat, prin lipsa de rugaciune, prin nebagarea de seama la pacatele noastre si ale celorlalti (toleranta fata de pacat, dintr-o prefacuta si gresit inteleasa dragoste), prin pasivitate etc.

    Ii barfim pe cei ce ne conduc, iar asta nu e bine.
    DAR putem DISCUTA DECIZIILE lor, prin care aduc atingere fiintei noastre crestinesti. Vezi, cum de curand, presedintele „nostru” afirma: „Băsescu: Trebuie să se termine cu fanariotismele, ţara nu are bani pentru construcţia de biserici„, sau astazi: „Băsescu: În caz de conflict cu Iranul, România va fi un aliat fidel al NATO şi al Israelului

    Ramane la latitudinea fiecaruia daca ceva din cele de mai sus este sau nu, pacat.

  5. MunteanUK spune:

    nu cred ca ‘a discuta’ decizii precum de mai sus (sau oricare altele) este un pacat, dar ce folos de datul cu parerea, daca nu ne-am dus la vot???

    stiu, tot timpul mi se arunca in fata vorba „crezi ca ceilalti (Geoana sau Antonescu) nu ar fi facut la fel? nu vezi ca sunt toti o apa si-un pamant?”, insa îi las pe cei care cred ca isi se pot autojustifica prin asemenea intrebari la judecata propriei constiinte.

    nu stiu cat de rai sau buni ar fi fost ‘ceilalti’, dar am ‘simtit’ – si ce crestin sa nu fi simtit?! ca doar era atat de evident si nu-s eu mai bun sau mai ‘paranormal’ decat altii?! – ca Basescu este o ALEGERE PROASTA si am indemnat oamenii din jur, pe cat am putut, sa nu o gireze prin absenteismul lor…

    da, este o ‘ciuma’ abatura asupra tarii acest Basescu si toata tagma portocalie, dar cu ce ne scuza presupunerea ca ‘si ceilalti ar fi fost la fel’? puteam vota ‘NU Basescu’ si sa ne puneam nadejdea nu in oameni, ci in Dumnezeu, zicand „Da, Doamne, ca cine o veni sa fie mai bun, sa nu mai faca aceleasi faradelegi!”…

    dar ce a facut jumatate dintre romani? a stat in fotoliu, nu s-a dus l-a vot si i-a ‘judecat’ pe toti… acu’, n-avem decat sa tragem ponoasele judecatii noastre, iar unii sa continue a se ‘incuraja’ cu gandul ca „nici ceilalti nu erau mai breji”!

    cat despre cei care l-au votat… nu stiu ce le spune constiinta lor. nu cred ca multi chiar ‘n-au stiut’ pe cine voteaza, ci pur si simplu i-au tolerat iesirile lui Basescu drept ‘simpatice’, fiind ingaduitori fata de greselile acestui muriror in aceeasi masura in care sunt cu ale lor.

    din nefericire, fie ca ne place sau nu, hahaiala, gargara, bascalia, prietenia cu alcoolul, glumitele deocheate, imaginea de autoritarism, care suplineste niste limite intelectuale, realtivismul moral, ipocrizia sunt trasaturi care au ‘prins’ la o mare parte a natiunii romane – asa cum este ea azi, milioane de oameni Botezul ortodox + o puzderie de superstitii fiind singurele vagi legaturi cu Biserica lui Hristos.

    un popor ranit, poate chiar ‘de moarte’ ar spune unii…

    ***

    eu unul, inca nu m-am lamurit in ce masura o minima implicare civica ar putea ‘dauna’ cumva vietii duhovnicesti; nu vad de ce s-ar exculde… au fost sfinti imparati (asadar faceau politica) sau mari dregatori in Imperiul Roman (Sf Gheorghe, Sf Dimitrie) care, la mom potrivit – la care i-a purtat Duhul Sfant, nu propria exaltare a unora care tot cred ei ca ‘mucenicesc’ online – au dat si marturia suprema pt Hristos.

    se tot plang romanii ca vor o ‘clasa politica mai buna’, dar nu au decat ceea ce merita. toti, in viata de zi cu zi, mai mult ne uitam la pacatele altora decat ale noastre, asadar de unde vrem politicieni care sa-si analizeze vreodata conduita, in loc sa tot atace defectele altora si sa se considere fara de greseala pe ei insisi?

    am spus-o de nenumarate ori si o repet si aici. eu cred ca vorba Pr Arsenie Boca – „vreti preoti mai buni, nasteti-i!” – se poate extrapola in orice domeniu. numai Dumnezeu stie cati politicieni si inzestrati intelectual, si patrioti + credinciosi, cati medici, profesori sau pur si simplu tarani si muncitori crestini se numara intre cele 20 milioane de avorturi din 1990 incoace… acolo este ‘clasa politica ideala’…

    acesta este doar unul dintre marile pacate pt care trebuie sa platim toti. si rusii – tot o natiune avortionista 😦 – deja incep sa plateasca…

    ***

    pe de alta parte, la fel cum papusarii NWO lucreaza sa ne ‘dreseze’ in mai multe feluri (promovand drept firesti promiscuitatea, homosexualitatea, avorturile etc), ne mai ‘lucreaza’ pe un front, de care nu stiu cati isi dau seama.

    de dim pana seara, suntem invatati despre ce ‘putreda’ este clasa politica, ca oamenii de bine (ce ne credem a fi noi, supusii-spectatori) nu avem ce cauta acolo, ca TOTI politicienii sunt la fel (o generalizare absolut necrestineasca!!!), ca nu merita sa mergem la vot, ca a te inscrie intr-un partid e ceva rau (sigur esti ‘corupt’, ai pile, ascunzi tu ceva), ca e ‘imposibil’ de schimbat ceva in tara aceasta…

    incetul cu incetul, ni se inoculeaza ideea ca „mai bine am fi guvernati de la Bruxelles”, ca uite ce mare ‘grija’ are UE de noi si cum ‘îi urecheaza’ pe nesimtitii de politicieni romani, ca Parlamentul ar putea foarte bine sa fie desfiintat…

    oare spre ce merg toate aceste idei? nu spre pregatirea acceptarii ‘salvatorului’ care stim cine ar putea fi?

    ***

    a-i dispretui pe politicieni, a ne resemna in a crede ca ‘zarurile sunt aruncate’ si nu se poate schimba nimic si a ne izola intr-un vesnic „ce ma intereseaza pe mine?” nu sunt deloc lucruri sanatoase… sa speram ca, macar unii dintre noi, folosesc aceasta ‘izolare’ pt a se dedica luptei cu patimile, ca nu se mai uita la cele exterioare, pt a se desavarsi, pt a se ruga pt ceilalti… cati ori fi acesteia – 0,1…. 2-3-4-5% maximum?

    dar de cei care, in ciuda Botezului, nu-L cunosc pe Hristos, sa nu ne pese? sa-i lasam ‘drogati’ de televiziuni si alte distractii, departe, cat mai departe de ‘politica’? desigur, de dorit ar fi ca toti sa umplu bisericile, nu ‘arena politica’, dar oare n-ar fi folositor ca oamenii sa se implice in soarta lor, sa-ti cunoasca drepturile de ‘cetateni’, nu de ‘asistati social’?

    poate ca sunt inca naiv, poate ca oi ajunge si eu la concluzii similare celor ‘defetiste’ (ca nu mai e nimic de facut), dar macar sa nu zic ca nu am sperat, ca m-am dat batut de la bun inceput. in afara micilor dezbateri pe teme europene la care particip, nu pot sa zic ca fac prea mult, dar macar incerc sa judec lucrurile mai ‘nuantat’, sa nu-i mai bag pe toti in aceeasi oala.

    evident, nu ma duc in fata oamenilor cu acelasi borhot de idei politic corecte, spunadu-le de ce ‘minunata’ este UE, dar incerc sa-i indemn sa se implice, sa le scrie politicienilor, sa-si cunoasca drepturile, sa faca ceva… si ‘implicare’ nu inseamna doar politica, ci voluntariat la un ONG, ca sunt atatea lucruri pe care le putem face…

    in aceeasi masura in care multi zic „toti preotii sunt asa si pe dincolo”, pornind de la cateva exemple negative vizibile, se tot dau sentinte de genul „toti politicienii sunt la fel”, insa, din umila mea experienta, am vazut ca ‘omul sfiinteste locul’ si in acest domeniu… unii, cu resurse f putine, fac ceva pt comunitatile lor; altii, cu resurse mai mari, le irosesc…

    cu cat oamenii stau mai departe de politica, cu cat creste mai mult separarea dintre ‘noi’ (cetatenii de bun-simt, zicem noi) si ‘ei’ (jigodiile de politicieni, zicem tot noi) lucrurile nu pot sa mearga decat din rau in mai rau…

    ***

    sper ca e evident ca, in linia celor spuse de Sf Nicolae Velimirovici, nu propun sa ‘sapam fantai uscate’, adica sa ne tinem doar de chestii ‘civice’ si sa neglijam viata duhovniceasca, ci zic numai ca nu se exclud.

    desigur ca cea mai mare fapta care o putem face pt aproapele nostru e rugaciunea cu lacrimi, dar cati dintre noi ajung la masura asta, cand noi nici pt pacatele noastre nu plangem indeajuns? desigur ca, cea mai buna cale de slujire a semenilor ar fi sa ne ‘inrolam’ in oastea de monahi, avangarda Bisericii…

    dar, pt ca nu toti avem chemarea asta, sa incercam sa facem cate ceva si in lumea de aici, atat cat s-o putea, atat cat nu contravine credintei noastre… nu propun nimic anume, de genul „inscrieti-va in partidul cutare!”, nu-mi permit sa prescriu cuiva o anumita conduita, sa-i spun a face una sau alta… orice om, duhovnicul sau si Hristos stiu ce se potriveste mai bine fiecaruia.

    tot ceea ce vreau eu este sa indemn oamenii sa renunte la paguboasa atitudine maniheista de ‘noi’ vs ‘ei’ si sa priveasca lucrurile mai profund, mai cu intelegerea ca, pe de o parte, toate faptele bune ale sfintilor ‘se leaga’ intre ele si poate d-aia mai tine Preastanta Treime lumea asta in viata si ne mai da raz de pocainta.

    pe de alta, si toate pacatele se leaga, ale noastre (contribuabilii) si ale lor (politicienii) fiind vorba de o ‘vina impartita’. dc am intelege cat de ‘comuna’ ne este vina, nu am mai sta sa masuram ‘marile’ pacate ale politicienilor, ci poate ne-am axa mai mult pe ‘micile’ (desi nu exista pacate mici!) pacate personale!

    ***

    imi cer iertare dc am parut mai ‘inflacarat’ si nu vreau sa fi suparat pe cineva.

    cu toata pretuirea pt autorul blogului,
    Bogdan MunteanUK

  6. Florin M. spune:

    Doamne, ajuta!

    Frate Bogdan,
    Constiinta mea e curata, nu ma mustra cu nimic daca NU merg la vot. Dimpotriva, m-ar fi mustrat rau daca as fi votat cu Basescu sau cu Geoana – asta e alternativă, zici? haha (rad amar…) 🙂 Ai vazut cum tzopaia imediat dupa rezultatul exit-poll-urilor? Asta e presedintele -alternativă? Sau Antonescu, care exalta si el pe-acolo, felicitandu-l pe Geoana pentru reusita… Bine, sunt si ei oameni 🙂

    NU GASESTI ca faza cu lovirea copilului (via Patriciu-PNL) sau faza cu vizita lui Geoana la Vantu (PSD) ar fi putut fi premeditate, astfel incat sa polarizeze voturile? Si CUM le-ar fi polarizat altfel decat asa cum s-a si intamplat? In final, romanii au avut de „ales” intre un …(x) si-un …(y) (completeaza fiecare) – acum fiecare a „ales” ce-a considerat ca e MAI PUTIN daunator pentru tara…
    Ce vina au aceia care l-au votat pe Basescu, de-i trageti atata in tzeapa? Aceia N-AU VRUT UN PASTARNAC presedinte! Iar DACA pentru cei care au votat Basescu exista intrebarea „oare n-ati vazut cu cine votati, cu un… x?”, acelasi gen de intrebare se putea pune si celorlalti care au votat cu Geoana – in cazul in care ar fi „iesit” Geoana si azi am fi avut cam aceleasi probleme (caci sa nu uitam, criza ar fi ramas, clientela s-ar fi schimbat doar, insa n-ar fi disparut – vezi inainte de 2004…): „n-ati vazut cu cine ati votat, cu ce …y? nu e clar ca e o biata marioneta?”

    Dar de ce sa ne „tragem” la raspundere unii pe altii, in felul asta, in loc sa cautam SA NE TREZIM, sa recunoastem, frate, ca NU AVEM PE CINE? Spune-mi un nume in care crezi dintre actualii, si vei afla foarte probabil, in curand ca e „manjit” si el. DE CE? Pentru ca nu rezista acolo, nu poate rezista cineva langa borcanul cu miere fara sa se manjeasca si el, decat foarte greu! Trebuie unul care sa fi incercat abstinenta, postul, rabdarea (ca sa-si tina mainile deoparte) si sa fie si puternic in acelasi timp (adica sa nu fie singur, sa aiba si „spate” – sa mai fie si altii ca el!, caci daca-i singur, e mancat repede). Exista vreunul dintr-asta?
    Asa ca nu incercati sa ne „indreptati” catre ceva ce nu vrem, catre ceva ce ne-ar face sa ne simtim mai vinovati decat voi, cei care votati. Chiar credeti in „institutia” democratiei, in VOT? Ce s-a facut, frate, cu semnaturile impotriva cip-urilor din pasapoarte? La un moment dat, erau 500 de mii! Au ajuns la Parlament? S-a dezbatut ceva pe tema asta? Asadar, numarul conteaza decat atunci cand trebuie; cand NU TREBUIE, NU CONTEAZA!

    Nu esti naiv, dar tu crezi in ceva mai mult decat mine, atata tot. SI EU AS VREA SA VOTEZ, dar sa am cu cine! Nici nu vreau sa-mi patez mainile, votand cu unul care, daca va iesi, se va arata (prin actiunile sale pe care le-as fi anticipat daca as fi privit mai atent in trecutul lui, fara a omite posibilitatea de a se pocai – dar si asta „se vede”..) mai rau decat predecesorii sai, sau le va continua „munca”.

    Platesc taxe si impozite la stat, deci AM VOIE sa vorbesc, caci deciziile lor ma afecteaza si pe mine si familia mea! Sunt om ca si tine si traiesc in tara asta care nu e doar „a ta” (sau a voastra, a votantilor), avem acelasi Dumnezeu, care ne-a dat si mie si tie o constiinta. Deci, daca constiinta mea e curata pentru ca n-am „ales” la ultimele alegeri, pentru ce „ma” certi? Te crezi cu ceva mai presus?

    Sa nu diluam prea mult cuvantul, nici sa n-ajungem sa ne certam, fereasca Dumnezeu!

    E adevarat ca rugaciunea cu lacrimi e cea mai mare fapta buna, dar pentru a ajunge cu adevarat acolo trebuie pocainta, iar pocainta inseamna cunoasterea ta, a adancului inimii tale, sa te vezi pe tine insuti cel mai pacatos dintre oameni, caci daca tu te pierzi, lumea nu mai conteaza pentru tine. In acelasi timp, daca tu ajungi in Rai si vezi pe altul arzand in iad, iarasi nu te vei simti bine, deci pocainta inseamna si durerea/dragostea pentru ceilalti…
    Sa mai terminam, asadar, cu impartirea in tabere, cu „noi” si „ei”, cu „noi, votantii” si „voi, absentii” (sau invers) – pentru ca e cam acelasi lucru. Sa privim fiecare la el insusi si in acelasi tip la ceilalti, fara a impune, doar recomandand, recunoscand ca e posibil ca celalalt sa faca bine, totusi, ceea ce face (mai ales in problemele astea)…

    Nu masuram pacatele politicienilor, dar nu-ti convine nici tie ca suntem deja PE SCUT, desi avem scut antiracheta. Apoi, daca „vorbesc” contra celor care ne conduc, o fac pentru ca tot ce fac ei e CONTRA celor saraci, bolnavi, contra mamelor si copiilor, contra batranilor etc. Unii NU POT SA TACA atunci cand aceia sufera atat de mult! Si Sf. Ioan Gura de Aur a „ridicat glasul” contra mai marilor vremii lui, atunci cand acestia au lovit in saraci si nu numai pt asta. Si Sf. Ioan Botezatorul, in timp ce striga oamenilor „Pocaiti-va!”, critica pe conducatorii vremii, pe Irod si Irodiada, pt pacatul lor, prin care faceau mult rau oamenilor, tarii…
    Poate-ai sa spui ca noi nu suntem la masura lor, dar eu ti-as raspunde ca de la ei trebuie sa luam exemplu (si, normal, de la Hristos in primul rand). Aceia erau barbati adevarati, nu noi, cei de astazi, care incercam sa justificam caderile, patimile noastre prin actiunile celorlalti…
    Vremurile ne cern, vrem nu vrem, frate Bogdan. Sa ne rugam Domnului sa ramanem in sita Sa, sa tinem cu dintii de credinta, de pocainta (care da nadejdea IN MILA DOMNULUI, nu nadejdea in „vremuri mai bune” – fara sa vreau sa zic ca nu trebuie sa luptam), sa tiem cu dintii de dragostea pentru ceilalti, fara a ne face invatatori cu forta, educatori de constiinte, deasupra duhovnicilor si a Sfintilor Parinti care ne arata ca singura tinta este MANTUIREA.

    Nu spun de tine, draga Bogdan, caci tu nu ai decat niste mici tendinte (desi bine intentionat) de a impune altora sa fie dupa un anume calapod in ce priveste comportamentul „civic” (cuvantul „calapod” e cam urat, iarta-ma, stiu ca nu se potriveste gandurilor tale bune dar n-am gasi altul acum. Poate „tipar” ar fi fost mai bun, nu sunt sigur).
    Sunt altii care manipuleaza de-a dreptul (chiar fara sa-si dea seama, poate), care separa turma in doua, precum ai zis si tu: noi si ei, apoi votanti si ne-votanti, apoi pro-basisti si anti-basisti etc. Toate astea adancesc SCHISMELE dintre noi si cine stie la ce se poate ajunge!
    Sa ne gandim mai intai ca fiecare suntem oameni si ca FIECARE dintre noi putem gresi (inclusiv eu, tu…). Precum ai vazut la Sf. Siluan – despre Maica Domnului – chiar si ea a gresit cand L-a cautat pe Iisus 3 zile, nestiind unde este – dar la dansa n-a fost din pricina pacatelor sale, pe cand noi suntem MARI PACATOSI, deci cu atat mai mult suntem supusi greselii. Sa fim formatori de opinie, da, dar IN DUHUL SFINTILOR PARINTI, cu smerenie. Sa incepem cu rugaciunea pentru ceilalti.

    Cu aceeasi pretuire dintotdeauna,
    Florin M.

  7. MunteanUK spune:

    a nu se intelege ca îi socotesc ‘mai vinovati’ pe cei pro-portocalii decat ceilalti, caci, intr-adevar, alegerea era foarte grea…

    si apoi, a masura ‘vina’ unui vot (pro, contra sau neexercitat) mi se pare la fel de exagerat ca isteria legata de ‘cipuri’; ar fi o trecere pe langa esenta. poate am scris eu prea mult pe tema asta in comentariul anterior, dar nu cred ca tre’ sa mai insist, nici ca ar avea vreun rost, ca doar vorbim de un moment trecut.

    ***

    altfel, vad ca, de fapt, nici nu suntem in prea mare divergenta :-), ci suntem de acord ca tre’ sa renuntam la separari, divizari, puneri in opozitie, asa cum spui: „Sa mai terminam, asadar, cu impartirea in tabere, cu “noi” si “ei”, cu “noi, votantii” si “voi, absentii” (sau invers) – pentru ca e cam acelasi lucru.”

    ***

    desigur ca cel mai bine e sa ne rugam pt ceilalti, dar asta nu se face online, ci ‘in camaruta fiecaruia’; aici ne dam si noi cu parerea…

    si nici nu inteleg de ce nu ne-am intelege, ci am persista in divergenta… nu vreau sa impun vreun calapod – desi am „mici tendinte”, zici 🙂 – ci ‘as vrea sa…’, ‘mi-ar placea sa…’

    cred ca ar trebui sa facem cam ce scrie aici…
    http://www.razbointrucuvant.ro/2009/08/04/iara-si-iara-perfuzii-vitale-pentru-incercarile-vremurilor/

    …si potrivit celor scrise acolo, nu stiu ce rost mai au blogurile noastre. ne citim unii pe altii, ori ca sa ne confirmam ca suntem ‘in acelasi duh’ ori, cel mai adesea, ca sa dam de galceava, zazanie, sa ne incrancenam…

    parca suntem ‘noi intre noi’ in lumea asta virtuala… si ma indoiesc ca, din marele hau care este internetul, mai poposeste cineva pe un blog ca al tau, sa gaseasca si ‘alta perspectiva’ asupra lumii. nici la al meu, oricat as ambaja carligul (de lucruri bune) intr-o ‘nada’ cu diverse, nu cred ca ma citeste cineva in afara de cunoscuti…

    astfel, crezi ca mai putem fi „formatori de opinie, in duhul Sf Parinti” prin blogging?

  8. Florin M. spune:

    Dar prin rugaciune, putem fi?
    Eu as zice ca diferenta nu e chiar atat de mare – in cazul „blogerilor” sinceri, cu cele mai curate intentii, atenti la ce scriu si care-si asuma greselile, singura lor grija fiind aceea de a duce Cuvantul Domnului mai aproape de intelegerea celorlalti, de a le face cunostinta cu realitatea in plinul ei, caci realitatea fara Dumnezeu e o traire… in aer! Un astfel de act ar iesi din insasi starea lor interioara. Dar sa nu-i tratam pe toti la fel… caci nu toti procedeaza la fel, in fctie de fiecare si in fctie de ‘binecuvantarile’ duhovnicilor de a face una, alta… Macar de-ar fi intrebati si acestia, mai mult!
    Ce am scris mai sus e cam periculos, pt ca cineva ar putea intelege ca vorbesc despre mine si nu e asa. Acela este doar un profil al unui formator de opinie adevarat.
    Doamne, ajuta!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s