Ce spunem prin: „Şi a înviat a treia zi, după Scripturi”? (tâlcuire la Crez, partea VII)

Aleşilor, Hristos S-a înălţat! Pământul nu-I poate dăuna si nici mormântul nu-L poate închide, înălţate să fie sufletele voastre, a celor plini de binecuvântarea lui Hristos! Să lumineze icoana lui Dumnezeu din voi, cei curăţaţi de ţărână si salvaţi din decăderea aducătoare de moarte. Bucuraţi-vă si vă veseliţi, căci Mesia al vostru, Unul şi Unicul, a biruit moartea, această teroare a tuturor celor născuţi pe pământ!

Miraculoasa ridicare din mormânt a Domnului Hristos a fost în completă concordanţă cu apariţia Sa miraculoasă în lume. Ea corespunde cu naşterea Sa extraordinară din cea mai nevinovată Fecioară, cu lucrările Sale omnipotente pe pământ, cu înţelepciunea şi mila Sa cerească, cu răbdarea şi demnitatea în faţa nedreptăţii si a torturii la care a fost supus şi cu iertarea divină a celor care L-au pironit pe cruce. Toate acestea sunt armonizate. Toate se aseamănă şi corespund una celeilalte. Aşa cum se poate afla natura întregii mări după o singură picătură de apă, tot aşa se poate cunoaşte întregul caracter al lui Hristos după un singur eveniment din viaţa Sa. Intregul Său caracter reprezintă un miracol continuu care se compune în mod organic din nenumărate miracole. El este Mântuitorul vostru atotputernic, o, purtătorilor de Hristos, care v-a binecuvântat de pe cruce, din mormânt, din afara mormântului.

Invierea este ca o piatră preţioasă dintr-un lung şirag de nestemate, şirag ce simbolizează viaţa Domnului pe pământ. Această piatră preţioasă are aceeaşi frumuseţe, aceeaşi valoare nepreţuită, aceeaşi graţie ca şi celelalte din şiragul divin al lui Hristos. Invierea Sa este complet normală, ţinând seama de realităţile eterne pe care le-a revelat El prin toate lucrările Sale şi prin întreaga Sa personalitate, în zorii celei de-a treia zi, atotputernicul Domn S-a ridicat din morţi şi S-a arătat Maicii Sale Sfinte, mironosiţelor şi apostolilor (Matei 28; Marcu 16; Luca 24; loan 20 şi 21; I Cor. 15,16). După aceasta S-a înfăţişat ucenicilor şi prietenilor Săi timp de patruzeci de zile (Fapte 1). Mai târziu i s-a arătat lui Saul, duşmanul şi persecutorul Său (Fapte 9). Aşadar, mai întâi El S-a înfăţişat prietenilor şi celor ce-L urmau, adică primilor membri ai Sfintei Sale Biserici pentru a-i întări şi a-i alege, şi mai apoi duşmanilor Săi. Acestora din urmă li S-a arătat atât pentru a-şi apăra Biserica, cât şi pentru a arăta mila duşmanilor Săi, aşa cum a făcut-o şi pe cruce. Căci El „iubeşte pe cei drepţi şi arată milă faţă de păcătoşi” si doreşte ca toţi oamenii să cunoască adevărul şi să fie mântuiţi. Domnul înviat şi viu Sa înfăţişat în continuare la numeroşi bărbaţi şi femei martirizaţi în numele Său. El S-a arătat unor bărbaţi demni de veneraţie si unor femei şi fecioare sfinte de-a lungul întregii istorii a Bisericii lui Dumnezeu până în zilele noastre. El S-a arătat celor treji si în vis, în războaie şi în închisori, lângă paturile bolnavilor în vremuri de restrişte, atunci când puterea omenească nu mai putea face nimic. S-a arătat în cocioabe săracilor, în altare strălucitoare sfintei sale preoţimi, precum şi în ascunzători ale samavolnicilor păcătoşi pocăiţi. S-a arătat doar acolo unde credinţa puternică şi rugăciunile rostite cu lacrimi L-au chemat şi unde apariţia Sa era indispensabilă. La ce bun să le enumerăm? Prezenţa Sa vie este constant resimţită de către cei cu adevărat aleşi, de către cei ce poartă icoana lui Dumnezeu în sine. Gândiţi-vă care au fost ultimele cuvinte pe care Domnul Cel înviat şi Viu le-a spus celor ce-L urmau: „Şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28,20).

Amin să fie o, Doamne! „După Scripturi”, aşa cum au scris inspiraţii autori ai scripturilor, după cum au prezis profeţii lui Dumnezeu, aşa s-a întâmplat. A fost scris de profeţi: „că nu vei lăsa sufletul meu în iad si nu vei da pe un cuvios al Tău să vadă stricăciunea” (Ps. 15, 10). Si iarăşi este scris şi proorocit: „Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii lui” (Ps. 67,1).

Dar pe lângă multele proorociri despre învierea lui Hristos din Vechiul Testament, acest eveniment maiestuos a fost exprimat în mod simbolic si prefigurativ prin destinele multor bărbaţi drepţi.

Astfel, soarta dreptului Avraam care a fost în pericol de moarte de multe ori, în mâinile duşmanilor mai puternici, si care a ieşit viu şi victorios reprezintă o prefigurare a biruinţei lui Hristos la înviere. Isac, cel care a stat sub cuţitul tatălui său şi a fost salvat este o altă prefigurare, incă una este a profetului lona care a petrecut trei zile în burta unei balene şi apoi a fost aruncat afară viu. Asemănătoare au fost şi vieţile multor bărbaţi drepţi ca Noe, Moise, losif, regele David, proorocii Ilie şi Daniel, cei trei copii lin cuptorul încins, multpătimitorul Iov şi mulţi alţii, care, fiind oprimaţi de nedreptatea inumană si diabolică, au ieşit în final biruitori în toate şi au atins slava păstrând nestricată icoana lui Dumnezeu din ei. De aceea Sfinţii Părinţi de a Niceea au afirmat că Domnul Hristos S-a ridicat din morţi „conform Scripturilor”. Căci o întâmplare prezisă dinainte este mult mai convingătoare pentru oameni decât una neprevăzută.

Şi în Evanghelii Sfinţii Apostoli au arătat cum Insuşi Domnul si-a prezis propria înviere discipolilor Săi în multiple ocazii. Si ori de câte ori Domnul prezicea suferinţa şi moartea Sa, El prezicea în acelaşi timp şi slăvită Sa înviere (Matei 16, 21; 17, 23; 20,19; 26, 32; Marcu 8, 21; 9, 9-31; 10, 34; 14, 28; Luca 9, 22; 18, 33; loan 2, 19-22). Si toate s-au întâmplat după cum a fost proorocit. Domnul şi Mântuitorul vostru a fost torturat, răstignit, îngropat mort, dar a treia zi El S-a ridicat din morţi plin de slavă.

Iubirea este de neînfrânt, copii împărăteşti, Izvorul său este în ceruri, împărăţia sa este eternă, umbra sa este pe pământ si lipseşte din iad. Vai, ce puternică este această umbră ! Dar iubirea adevărată, iubirea ce pâlpâie în inima eternei paternităţi şi eternei
filiaţii a lui Dumnezeu, iubirea pe care Hristos a adus-o pe pământ – această iubire este atotputernică. Satan împreună cu păcătoşii s-au bucurat nebuneşte de moartea lui Mesia. Satan şi-a primit nebunia atunci când a pierdut total icoana lui Dumnezeu din el. De unde ar fi putut el să ştie ? Cum ar fi putut el să simtă cât de atotputernică este iubirea divină? Puterea acestei iubiri este incomparabilă, nemăsurată şi nemărginită. Pământul ar fi explodat dacă Hristos nu s-ar fi ridicat din el. Pământul nu e în stare să-L ţină înăuntrul său. Aceasta este puterea iubirii cereşti eterne şi adevărate. Forţa iubirii nu poate fi descrisă. Cu forţa acestei iubiri arzânde, împăratul cerurilor a vizitat pământul, a suportat toate umilirile si torturile şi în final a înviat. Prin forţa sa sunt vindecate infirmităţile, sunt alungaţi demonii, sunt tratate bolile, sunt liniştite furtunile şi întreaga natură este forţată să se supună. Această iubire este în întregime făcătoare de minuni şi oriunde apare, în orice loc si în orice timp, ea face miracole.

Aceasta este credinţa copiilor lui Dumnezeu, o, copii împărăteşti, copii care au fost adoptaţi de Dumnezeu prin puterea iubirii lui Hristos. Cei ce urăsc şi cei ce fac rele, care îl dispreţuiesc pe Dumnezeu şi pe oameni, care se înlănţuiesc singuri cu păcatele lor si pun aceste lanţuri în mâinile demonilor din iad nu pot accepta această credinţă. Aceasta este credinţa sufletelor pure si luminoase, a celor care-L iubesc pe Dumnezeu şi pe oameni. Ei acceptă această credinţă si pătimesc pentru ea urmând exemplul lui Hristos. Dragostea le uşurează suferinţele şi le îndulceşte amarul. Ochii lor rămân înceţoşaţi în faţa tuturor bogăţiilor amăgitoare ale acestei lumi; dar vederea lor sufletească, spălată si luminată de lacrimi, străbate cu uşurinţă până acolo de unde izvorăşte iubirea eternă. Binecuvântaţi vor fi ei în Ziua Judecăţii, în temuta zi a răsplăţii lui Dumnezeu. Ei vor supravieţui acelei zile si se vor încălzi la inima iubirii eterne. Nu este aceasta şi credinţa voastră, purtatorilor de Hristos, şi a celor mai slăviţi strămoşi voştri? Fie aceasta si credinţa copiilor voştri. Aceasta este credinţa ce nu a fost niciodată rusinată, credinţa ortodoxă – amară ca moartea, vindecătoare ca un balsam ceresc, luminătoare ca învierea. Cu adevărat, aceasta este credinta sufletelor mari, a poporului cu adevărat ales care poartă icoana lui Dumnezeu în sine. In Ziua Judecăţii a Celui înviat Mesia, lor li se va arăta milă si vor fi numiţi binecuvântaţi.

Sursa: Sf. Nicolae Velimirovici (1880-1956) – ”Credinţa poporului Lui Dumnezeu”


.

Anunțuri

2 comentarii on “Ce spunem prin: „Şi a înviat a treia zi, după Scripturi”? (tâlcuire la Crez, partea VII)”

  1. […] Ce spunem prin: “Şi a înviat a treia zi, după Scripturi”? (tâlcuire la Crez, partea&… […]

  2. […] Ce spunem prin: “Şi a înviat a treia zi, după Scripturi”? (tâlcuire la Crez, partea VII) […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s