Cuiva care întreabă despre inocenţa dormitului împreună şi a atingerilor intime între tinerii necăsătoriţi

Am auzit, mai demult, pe cineva întrebând pe un site: „Şi eu, când eram mai mică, am suferit fiind chinuită de păcatul masturbării, dar acum nu mai fac acelea. În prezent sunt la facultate, stau în cămin şi am un prieten şi cum e şi el cu mine la acelaşi cămin la aceeaşi facultate şi în aceeaşi grupă evident că stăm împreună în cameră (deşi ştiu că nu ar trebui). Sunt mai multe: eu sunt cam emotivă, timidă şi din cauza asta stau cu el si facem asta, dar nu l-am lasat sa faca dragoste (sex) cu mine pentru că ştiam că e păcat. Dar dacă facem asta, e ca şi cum am face dragoste, nu e aşa?

Înţeleg ceea ce zici, dar chiar dacă nu faci dragoste efectiv, faptul că vă atingeti în felul acela, nefiind căsătoriţi, este desfrânare, este păcat.

Nu trebuie sa faci neapărat, efectiv, dragoste. Mintea voastră este marcată deja, dar asta nu înseamnă, bineînteles, ca puteţi trece la “pasul” următor. Ba chiar din contră! Masturbarea este un păcat – asta trebuie să o ştiţi şi să o conştientizaţi amândoi şi să vă opriţi din ceea ce faceţi acum. Însă aceasta nu v-o spun ca pe ceva imperativ, în sensul că voi ar trebui să faceţi neapărat aşa pentru ca aşa vi s-a spus…

Tocmai din cauză că sunteţi oameni mari şi stiţi că masturbarea este un păcat, înseamnă că gândiţi suficient de mult ca să renunţaţi la păcat odată ce îl şi ÎNŢELEGEŢI ca păcat. Cum puteţi “înţelege” că este păcat? Bănuiesc că fiind din provincie, nu mergeţi în fiecare weekend acasă la părinţi, deci mai rămâneţi şi aici. Mergeţi, Duminica, la Biserică, staţi la toată slujba şi îngenunchiaţi după cuviinţă, aprindeţi lumânări, daţi Liturghie, rugaţi-vă Domnului să vă ajute la examene, să vă ajute să vă iubiţi, să vă înţelegeţi, să vă căsătoriţi, să aveţi o viaţă împlinită, după Voia Lui.

Dacă vă doriţi o viaţă după Voia Lui, aţi spus totul! Mai mult nu aveţi ce sa cereţi, pentru că Domnul a spus “Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor şi toate celelalte se vor adăuga vouă!”

Ducându-vă la Biserică în fiecare Duminică şi de Sărbători, încercând să ţineţi posturile, spovedindu-vă, veţi vedea că şi aceste “episoade” cum este cel relalat de tine, mai sus, vor deveni de domeniul trecutului şi nu veţi mai simti nevoia lor, decât nevoia de a fi unul cu altul, în mod firesc: într-o familie frumoasă.

Voi nu vă daţi seama ce pierdeţi, dragilor! Dormind împreună, lăsându-l pe el să te atingă în felul acela, chiar dacă voi spuneţi că vă iubiţi, vă furaţi singuri, pălăria, amăgindu-vă. Nu vă judec, dar ceea ce faceţi voi este doar un alt fel de masturbare… Mai devreme sau mai târziu, dacă nu vă apropiaţi de Biserică, dacă nu veţi avea o viaţă în Biserică, măcar cum am dat eu umilul exemplu de mai sus, veţi cădea în pacate mai mari. Şi dacă vă veţi apropia de Biserică, aceasta trebuie să se întâmple în mod sincer, cu scop bun, de a plăcea Domnului şi atât. Oricum, crede-mă te rog, dragostea voastră se împuţinează în felul acesta, prioritar devenind trupul, căci nu vă mai apreciaţi la fel ca înainte de a o face. Apropierea aceea, nevinovată, curată, de care zic acum, o veţi mai avea în căsătorie, dacă vă va ajuta Dumnezeu să vă căsătoriţi. O veţi avea abia după ce vor apărea copiii, cu greutăţile şi cu bucuriile ce vin odată cu ei. Abia atunci veţi redescoperi dragostea aceea, mare, a unuia pentru altul.

Aceasta dacă nu ajungeţi mai departe cu aceste păcate, şi le veţi pune punct, curăţindu-vă sufletele la scaunul Sfintei Spovedanii.

Să nu înţelegeţi că e totul pierdut, niciodată nu este totul pierdut, ci mereu Domnul ne lasă uşa deschisă, posibilitatea întoarcerii la El. Dar cu cât amânăm pocăinţa, cu cât lăsăm păcatul mai mult în noi, cu atât e mai dăunator şi tinde să devină BOALĂ, ale cărei urmări sunt de toate felurile: certuri, neînţelegeri, diverse greutăţi fizice, diverse frustrări în viaţa de familie de mai târziu etc.

Domnul să vă dea nădejde şi să vă îndrepte paşii către El!
Numai bine vă doresc!

Anunțuri

5 comentarii on “Cuiva care întreabă despre inocenţa dormitului împreună şi a atingerilor intime între tinerii necăsătoriţi”

  1. AlinA spune:

    Florin, sunt in mare parte de acord cu tine. Masturbarea este un mare pacat, faptul ca stai cu cineva si ai gesturi care duc la deschiderea apetitului sexual, este tot masturbare. Nu neaparat ca dormi cu cineva este un pacat sau poate fi considerata masturbare ci gesturile care te fac sa pacatuiesti cu gandul sau gesturile care imita actul in sine.
    Nu sunt de aceiasi parerea asupra faptului ca dezvoltarea atractiei fizice duce la imputinarea dragostei adevarate. Eu unul nu sunt o persoana care sa puna accent pe partea fizica deoarece sufletul conteaza cel mai mult…el te atrage sau nu insa daca iubesc o persoana pentru sufletul ei….in nici-un caz dragostea nu-mi va scadea daca voi fi atras si fizic de acea persoana. Insa daca dragostea porneste de la atractia fizica, atunci ai mari sanse sa-ti creezi o dragoste falsa.
    In zilele noastre este mai greu sa faci fata ispitei, tentatiei, pacatului deoarece tentatia este mult mai mare, ispita este mult mai evidenta iar pacatul usor de realizat…aproape ca vine de la sine fara sa bagi de seama. Ochii vad ispitele, sufletul incerca sa puna bariera de teama pacatului insa nu poate lupta la nesfarsit fara ajutor….iar Biserica este cel mai mare ajutor din partea Domnului. Cei care au credinta, au si frica de Dumnezeu si cei care intra in casa Lui intra pentru a cere ajutor, a se ruga sau pentru a-si arata dragostea fata de El. Datorita acestui fapt, Biserica te poate ajuta sa scapi de aceste pacate ce devin o boala de care foarte greu scapi.
    Ma bucur ca ai abordat acest subiect,
    Numai bine,
    Doamne ajuta!

  2. Florin M. spune:

    AlinA, nici eu n-am spus ca dormitul impreuna este masturbare, ci exact la gesturi am facut referire.
    Sa nu-mi spui ca poate dormi cineva cu iubitul/iubita in pat, singuri, si nu se ating, sau ca nu sunt atrasi spre asta… Caci asta este din fire, atractia fizica este fireasca.
    De aceea, ar trebui sa o limitam, sa ne gandim mereu, asa cum a intrebat si fata din articol, daca ce facem e placut sau nu Domnului. Ar trebui sa nu se ajunga acolo, sa fie amandoi in pat.
    Mie mi se pare impresionanta sensibilitatea acelei fete, felul in care a pus problema… O, de-am lua exemplul cel bun, de la ea! Oare cati ne punem intrebari, asemeni aceleia?
    Cat despre ce-ai scris in continuare in comentariul tau… Ce intelegi tu prin „dezvoltarea atractiei fizice”? Daca te referi la acei „pasi” pe care ii fac doi iubiti, „inaintand” treptat catre atingerile intime sau catre sex – atunci intaresc ideea ca acestea racesc dragostea. Intr-o familie da, e altceva, o consolideaza. Insa intre doi „iubiti” nu. Asta nu inseamna ca doi oameni care se iubesc sa stea la distanta de 1 metru unul de celalalt, de teama de a se atinge. Nu e vorba de „atingerea” delicata, sfioasa, ci de cealalta atingere, nerusinata si mascata de falsa „iubire” – de fapt mascata de nevoia fireasca (repet) de a fi, fizic, unul cu celalalt.
    Sfintii nostri dragi spun ca pentru ca sa nu cada in desfranare, sa-si ia barbatul femeie, adica sa se casatoreasca. Si se refera mai ales la barbat pentru ca el este „atras” mai lesne in ispita aceasta.
    Doamne, ajuta!

  3. AlinA spune:

    Barbatul este mai atras spre ispita pentru ca femeia este mai ispititoare decat barbatul. Din pacate acest pacat este, probabil, cel mai frecvent pacat si de asemenea foarte greu sa scapi de el doarece trebuie sa fi puternic din mai multe puncte de vedere. Sa nu uitam ca sunt multi cei care gandesc „Daca nu ii satisfac dorintele, placerile, ma va parasi sau va crede ca nu il/o iubesc etc. Si iata ca un simplu gand poate imbraca oricand forma ispitei si astfel cazi foarte usor in pacat.

  4. Florin M. spune:

    trebuie sa fi puternic din mai multe puncte de vedere” – NOI suntem slabi, iar fara Dumnezeu suntem niste biete frunze in vant.
    Puterea de care spui tu nu poate veni decat de la Dumnezeu.

    N-as vrea sa crezi ca exagerez cu asta, dar omul isi pune, de foarte multe ori, nadejdea in el sau in alti oameni. Sau in stiinta. In loc sa ne punem nadejdea in Dumnezeu si sa actionam ca urmare a acestui fapt, noi ne gandim ca trebuie sa fim „puternici” sau ca trebuie sa satisfacem „dorintele, placerile” celuilalt. De ce-i e teama cuiva ca daca nu satisface „dorintele” pacatoase ale „partenerului” va fi parasit? Ne temem de singuratate pentru ca ne-am dezobisnuit sa fim singuri cu Dumnezeu si ascultam mai mult de teama de a fi singuri decat de a nu calca Cuvantul Sau.

    Spun asta pentru ca de multe ori, aceste „dorinte, placeri” ale iubitului/iubitei sunt pacate foarte mari si cati nu se dedau la pacate pentru „satisfactia” celuilalt? Si il folosim cu ceva pe cel „drag” daca facem asa? NU. Ci intretinem in el patima si aprindem si in noi aceeasi patima. Devenim astfel, dependenti, ajungem sa spunem raului bine si binelui rau, luandu-i drept „incuiati” pe cei care ne mai spun ca nu e bine ce facem. Ajungem sa ni se para normale optiunile sexuale, devenim niste oameni care vorbesc de tolerarea pacatului, relativizand pocainta la o simpla parere de rau. Dar deja am ajuns la lucruri „mari”…

    In loc de satisfacerea placerilor celuilalt, noi ar trebui sa fim preocupati cum putem recunoaste in omul iubit Chipul Lui Dumnezeu, cum sa-l scoatem la lumina. Aceasta se face cu grija si cu dragoste.

  5. […] Cuiva care întreabă despre inocenţa dormitului împreună şi a atingerilor intime între tinerii… […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s