Un preot misionar ungur ţine aprinsă candela ortodoxiei într-un sat din Mureş

Róbert Lukács a venit din Ungaria în România ca să cunoască ortodoxia la ea acasă. A învăţat româneşte de unul singur, s-a căsătorit cu o fată care se spovedea la acelaşi duhovnic. A fost uns preot şi acum ţine aprinsă candela ortodoxiei într-o parohie cu cinci credincioşi ortodocşi dintr-un sat de unguri din judeţul Mureş.

Róbert e ungur din oraşul Nyiregyháza, la 15 km de graniţa cu România. Acolo, prin secolul al XVII-lea, după o cruntă zvârcolire a ciumei, au fost aduşi colonişti români şi slovaci. Mulţi poartă şi azi nume româneşti, maghiarizate, dar de o sută de ani nu se mai vorbeşte decât maghiara. Cel mai mulţi sunt greco-catolici. Poate că uitatele lui rădăcini româneşti l-au făcut pe Róbert să treacă la ortodoxie. A simţit chemarea asta.

„Am învăţat singur româneşte, pentru că în limba asta mă pot apropia mai intim de adevărata credinţă. Am început să vin tot mai des în România, pe la mănăstiri, în pelerinaj, simţeam că adevărata mea viaţă va începe atunci când mă voi întoarce la rădăcinile mele”, mărturiseşte părintele.

Terminând Facultatea de teologie greco-catolică în Ungaria, Róbert Lukács a hotărât să-şi urmeze chemarea înfruntând riscul de a fi „doar un ungur printre români, iar printre unguri – unul care şi-a părăsit naţia şi credinţa”. La 6 decembrie 2009, la 30 de ani, a fost hirotonit preot ortodox, sub numele de Rafail, iar o săptămână mai târziu ţinea prima liturghie în parohia Păsăreni, înfiinţată cumva parcă pentru el. S-ar fi găsit greu alt preot care să slujească pentru patru-cinci români dintr-un sat de unguri.

MISIUNEA PĂRINTELUI RAFAIL
Camelia şi Róbert locuiesc acum cu chirie într-o garsonieră din Târgu-Mureş, la 16 km de biserica din Păsăreni. Casa parohială din sat, abandonată de 20 de ani, nu mai poate fi locuită. Camelia predă agricultura la un liceu din Reghin. Naveta asta îi mănâncă zilnic aproape patru ore şi mai mult de un sfert din salariul ei de profesor suplinitor. Tocmai şi-a luat titlul de doctor în agrochimie, dar asta nu îi aduce nimic în plus la salariu, e plătită în continuare cu 936 de lei.

Părintele Rafail este preot misionar în Păsăreni, aşa că nu are salariu. În timpul săptămânii lucrează ca ajutor de bibliotecar la universitatea SAPIENTIA, o universitate privată finanţată de guvernul maghiar. Primeşte un salariu de 686 de lei, din care mai mult de jumătate dă pe chirie. Rafail şi Camelia duc o viaţă ascetică şi din puţinul lor au reuşit să adune, în două luni, 500 de lei pentru biserica din Păsăreni. Prea puţin pentru reparaţii şi pentru pictură. Aceasta e misiunea părintelui pentru restul vieţii. Dar măcar pentru lemne, să nu se descojească sfinţii de pe iconostas, de frig, şi pentru ulei, să nu se stingă candela ortodoxă în biserica nesfinţită din Păsăreni.

Popa la biserică, primarul la Primărie
Primarul Turbák Zoltán l-a primit pe preotul maghiar ortodox cu răceală şi nici nu l-a lăsat să sfinţească Primăria. Părintele Rafail a sfinţit 14 case de maghiari reformaţi, că la ei nu există acest ritual şi traiul de sute de ani împreună cu românii ortodocşi i-a învăţat că nimic din credinţa lor nu poate să le strice. „Poate nici să le folosească. Primăria este şi trebuie să rămână o instituţie laică într-o localitate cu 817 locuitori reformaţi, 47 de romano-catolici, 13 unitarieni şi 29 de alte religii. Plus patru sau cinci ortodocşi”, numără primarul.

Restul articolului poate fi citit pe site-ul Jurnalul National. Tot acolo se găsesc şi detaliile bancare, pentru aceia care doresc să facă donaţii (sau pentru redirecţionarea celor 2% din impozitul pe venit).

VA RECOMAND SA NU OMITETI FILMULEŢUL DE PE SITE-UL JURNALULUI NATIONAL.

Anunțuri

50 comentarii on “Un preot misionar ungur ţine aprinsă candela ortodoxiei într-un sat din Mureş”

  1. Saurian spune:

    Impresionant…

  2. Adriana spune:

    Domnul sa le ajute!

  3. viorel spune:

    Acestea sunt adevaratele minuni! Ma tem ca vor veni de la rasarit si de la apus drepti ai lui Dumnezeu si Ortodoxia se va lua de la acest neam pacatos si desfranat si se va da acelora!

  4. Florin M. spune:

    Adriana, ai vazut filmuletul?

  5. Florin M. spune:

    Viorel, intr-adevar e o mare minune! Si cate astfel de minuni se petrec, dar nu le stim? Cati oameni nu sunt intorsi, zilnic, la El, de catre Domnul Insusi, de care n-avem cum a sti? Caci stim ca de obicei, lucrurile acestea se cam fac in chip ascuns.

    Duhul Sfant lucreaza necontenit, si iata IN CE FEL lucreaza – cel curat, care cauta Adevarul este adus la ortodoxie. Indiferent de natie, de culoare – credinta adevarata la care suntem chemati cu totii este ortodoxia, si nu doar cea afirmata cu buzele, ci aceea traita, care iti pune in gura cuvantul.

    Macar de-am avea NOI, romanii ortodocsi, grija sa CRESTEM preoti buni, caci DIN NOI trebuie sa iasa! Grija mea, ca parinte si ca parte din Trupul Sfintei Biserici a Domnului Hristos asta este: CE FAC EU?

    Sa nu-i lasam sa ajunga „neam pacatos si desfranat”, ci marturisitor, purtator de Dumnezeu Adevarat, iar nu de imagini inchipuite „despre” un dumnezeu iubitor si pt pacat si pt virtute, si pt dreptate si pt erezie etc., un dumnezeu iubitor de caldicei, care zice „las-o bah ca merge si-asa, se accepta chiar si hula impotriva Sfantului Nume al Domnului Iisus, a Duhului Sfant, a sfintilor, a icoanelor etc.„. Si cati „frati” de-ai nostri nu se indoiesc de credinta lor cea dreapta, si acela, venit „de afara” a simtit de la distanta mireasma sfinteniei de aici?

    Doamne, ajuta!

  6. AlinA spune:

    Florin,
    Ai dreptate, aceste cazuri sunt rare si nu sunt scoase la iveala pentru ca media din Romania este atrasa de necazuri, tragedii, pacate etc. Insa de ce media tinde sa scoata asta in evidenta? Pentru ca noi, oamenii in general, nu numai romanii, suntem mai atrasi de nenorociri decat de minuni. Poate unii nu vad in cazul preotului Rafail o minune ci o exceptie rara mai ales ca s-a nascut intr-o natie care nu este tocmai prietenoasa cu noi. Ungurii de la noi din tara te fac sa te simti strain cand ajungi in zona lor….taramul lor…iti vrbesc in ungureste desi stiu romana, te dispretuiesc desi nu le-ai facut nimic. Cazul preotului Rafail este cu atat mai miraculos dat fiind faptul ca el s-a nascut in Ungaria si a stiut sa asculte vocea ce l-a indreptat spre lucrul drept.

  7. Viorel spune:

    Extraordinar! Sunt uimit! Religia ortodoxa nu are etnie! Cum exista romani mari asa exista si unguri mari!
    Exista si unguri ortodocsi dar ca sa vina in Romania si sa faca misiune intre romani mai rar. Si invers: nu cred ca sunt preoti romani care fac misiunue printre unguri la ei acasa si la „nivelul de trai” al preotului Rafail. Bravo lui. Oameni buni si preoti cu vocatie exista in fiecare popor.

    Doamne ajuta!

  8. fane spune:

    Da , inca un motiv sa spunem : Minunat este lucrul mainilor Tale , Doamne , Intelepciunea Ta care a creat cerul si pamantul si pe om , ni se descopera zilnic , in tot ce ne inconjoara si doar Tie se cuvine toata slava si inchinaciunea , Preacurata si Binecuvantata Treime Sfanta , in veci . Amin !
    Iata in ce chip minunat a lucrat Domnul atat pentru preotul Rafail si sotia sa cat si pentru ramasita de ortodocsi care , chiar si in lipsa unui preot , a ramas in credinta noastra dulce si acum poate , din nou , sa asculte frumoasa nostra liturghie .
    Cunosc si eu un preot ortodox de o simplitate deosebita , care a refuzat o parohie de oras pentru a ramane alaturi de enoriasii lui la sat , a refuzat sa faca scoala de soferi si sa conduca o masina a parintilor , bate orasul si satul doar pe jos , imbracamintea lui si a familiei lui arata ca pentru el , Preotia nu este un job ci este o cruce veritabila , despre el nu se va putea spune niciodata : „faceti ce spune popa , nu ce face popa ” , pentru ca este un exemplu asa cum ar trebui sa fim toti cei care ne numim crestini pentru ca ceilalti sa poata vedea ca Hristos traieste in noi . Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor . Amin !

    Doamne ajuta !

  9. Florin M. spune:

    Doamne, ajuta!
    Fane, sa nu o iei ca pe o polemica, dar nu cred ca e chiar indicat ca scopul nostru, ca si crestini drept-slavitori, sa fie acela de a deveni exemple pentru altii.
    Cred ca fiecare dintre noi chiar ESTE, deja, un exemplu: bun sau rau, in functie de faptele sale si de cum le vad ceilalti.
    Scopul nostru trebuie sa fie doar o viata VIE in Hristos, apararea credintei in inimile noastre si apoi din prisosul inimii si din faptele noastre sa se reverse aceasta dragoste, in afara. Dar fara a face din asta un scop in sine, acela de a fi exemplu pentru altii.
    Da, este o obligatie de a fi exemple, dar asta vazuta NUMAI ca atentionare a noastra de a vietui conform Voii Domnului, ne a ne supune Lui, de a ne vedea pacatele noastre si neputintele celorlalti si din acestea sa decurga si faptele noastre – fata de noi si de ceilalti.
    Numai bine!

  10. Adriana spune:

    Este scris: voi sunteti luminatorii lumii. Si mai este scris ca lumina nu este data pentru a fi tinuta ascunsa sub oboroc. Daca s-au spus- si sau scris aceste cuvinte, inseamna ca isi au rostul lor.

  11. Florin M. spune:

    Adriana, acelea nu s-au scris ca sa dea unora prilej de mandrie.
    Cei care tin dreapta credinta sunt luminatorii lumii, da, insa cu niste conditii si una dintre ele este SMERENIA. Smerenia e o mare taina savarsita de Dumnezeu in om, dar cu voia omului.

  12. Adriana spune:

    Florin,
    Prea vezi mandrie peste tot dupa parerea mea umila…

  13. Florin M. spune:

    Mandria e cea mai intalnita patima… Cea mai ascunsa, cea mai perfida, cea mai greu de scos, e prima si ultima

  14. fane spune:

    Da , Florin , ai dreptate . Fara smerenie tot ce cladeste un crestin se darama . Tocmai de aceea spuneam mai demult ca spre mandrie se poate aluneca extrem de usor dar mai ales insesizabil . In multe situatii este nevoie de multa analiza pana distingi mandria . Diavolul a facut in asa fel incat nu mai este nevoie sa ni se opuna pentru a ne sminti , ci este mult mai usor sa ne devieze putin cate putin de la directia noastra si astfel noi sa avem in continuare impresia ca suntem pe drumul cel bun cand de fapt am deviat mult si de demult .
    Binenteles ca in tot ce facem , trebuie sa avem in primul rand drept exemplu pe Hristos care a spalat picioarele ucenicilor adica sa facem totul cu smerenie , altfel suntem sortiti caderii . Iar in ceea ce priveste scopul nostru , acela nu poate fi decat unul singur : vietuirea impreuna cu Iisus Domnul si Mantuitorul nostru . Nici vorba sa tintim sa fim exemple , nu asta am vrut sa spun ci faptul ca putem aduce la Calea cea buna multi caldicei sau chiar si reci , prin puterea exemplului : ajutand un batran , hranind un flamand , purtandu-te decent , vorbind doar ce si atat cat trebuie , … Fara sa faci caz de ceea ce faci ci dimpotriva , fara sa strigi in mijlocul pietei pomana pe care ai facut-o , cu capul plecat si multumind Domnului ca ti-a permis sa faci , ceea ce erai dator sa faci .
    Oamenii care se dau exemple ii poti repera usor tocmai prin faptul ca , prin ceea ce fac , incearca sa se ridice in ochii oamenilor . Ori eu povesteam de un preot , aflat la o varsta cand toti viseaza o masina cat mai bengoasa , o casa cat mai incapatoare si mai luxoasa si se considera , in ochii oamenilor , exemple de buni gospodari , oameni cu bun gust , ori acel preot umbla imbracat cu un palton care a inceput sa se toceasca , o caciula din blana de oaie ( cum purtau barbatii pana acum vreo 15-20 de ani ) deja tocita , in maini cu manusi impletite din lana, in casa , din acelea cu un singur deget . Nu se poate spune ca asta nu este exemplu de smerenie pentru ca 99 % din oameni nu apreciaza corect asta , considerandu-l ” fraier ” . Daca se poate spune ca se mandreste cu ceva , acel „ceva ” este biserica : a preluat-o aproape daramata ( biserica de zid de vreo 120 de ani )si a pus-o pe picioare . Slavit fie Dumnezeu pentru toate acestea !
    Doamne ajuta !

  15. Florin M. spune:

    Fane, iarta-ma daca din ce am scris a reiesit ca tu ai fi vrut sa scrii ca tinta noastra e sa fim exemple. Ma bucur ca ai detaliat si tu mai mult si iti multumesc.
    In ce-l priveste pe acel parinte de care spui, si eu cunosc mai multi cam la fel: oameni smeriti, preocupati in primul rand de misiunea lor, dar prin acestea nu vreau sa-i scot in evidenta fata de ceilalti. Nu stiu eu ce lucrari ascunse are fiecare si ma feresc sa-i judec. In acelasi timp, ma feresc sa idolatrizez pe cineva, caci – iarasi – e posibil sa fiu ispitit altfel, sa vad ceva ce nu-mi place la el si atunci sa fiu dezamagit nu doar de acela, ci de toata tagma lui (asta referitor si la medici, la prieteni, la altele).
    E adevarat ca preotul este si trebuie sa fie un exemplu, dar preotii ies dintre noi, ei sunt exact asa cum suntem noi, au aceleasi probleme, dar trebuie sa fie mai tari. „Trebuie” – asta e pretentia noastra fata de ei, atunci cand nu ne mai preocupam de noi, sau cand, in inselare fiind, ne imaginam ca suntem la nu stiu ce „nivel” duhovnicesc, neluand aminte la feluritele moduri prin care suntem ispititi noi insine, de cel rau.
    Slavit fie Domnul pentru toate cele pe care le-ai scris despre acel parinte, slavit sa fie pentru toate pe care le face spre folosul nostru, indiferent ca stim sau nu stim, indiferent ca vrem sau nu. Slava este numai a Sa.
    Doamne, ajuta!

  16. Adriana spune:

    Florin,
    Uite ce cred despre mandrie:
    Cineva poate sa zica:
    „Dumnezeu ma iubeste foarte mult! Sunt atat de fericit!”

    Iar Altcineva care il aude, poate sa fie:
    – ori un om mandru care imediat va sari sa ii atraga atentia lui Cineva ca noi suntem atat de pacatosi incat nu meritam iubirea lui Dumnezeu si ar fi mai bine sa ne plangem pacatele decat sa ne mandrim cu astfel de afirmatii
    – sau poate fi un om smerit care va intelege imediat ca Cineva s-a gandit la marea iubire de oameni a lui Dumnezeu in ciuda faptului ca nu o meritam, si de aceea este atat de fericit. Si atunci smeritul se bucura pentru fericirea celuilalt.

    Acum, ce a gandit Cineva cand a facut afirmatia? A gandit asa cum a crezut orgoliosul sau asa cum a crezut smeritul? Asta numai Dumnezeu si cu Cineva o stiu…

  17. Florin M. spune:

    Adriana, poate ca „orgoliosul” (la cine te referi aici?) nu are incredere in ce spune „Cineva”, neavand incredere de fel, in firea omeneasca, pervertita. Nu are incredere si pentru ca vede din faptele lui Cineva ca nu face faptele de iubire ADEVARATE, ci fatarnic, din mandrie.
    De obicei, un „Cineva” care tine sa-si afirme in gura mare acele lucruri doar citeaza pe Sf. Apostol Pavel atunci cand ii convine, adica pasajul despre dragoste, dar nici acolo nu baga de seama ca se conditioneaza dragostea de adevar (adica „DRAGOSTEA NU SE BUCURA DE ADEVAR” – asa scrie), iar pe langa asta respinge din invatatura aceluiasi Sfant Apostol cele ce nu-i sunt pe plac. Si nu e vorba doar de Sf. Apostol Pavel, ci si de invataturile Sfintilor Parinti ai Bisericii, cele care fac parte din Sfanta Traditie.
    Asa fac mai toti cei care-si AFIRMA iubirea in public, ca sa se laude, ca sa vada ceilalti ca ei stiu ca sunt iubiti. Dar sfintii ne invata ca daca ajungem sa STIM, ne manifestam aceasta prin pocainta, prin plans pentru pacate, caci pretindem ca STIM ca NU MERITAM acea dragoste pe care Domnul ne-o acorda.

    Daca orgoliosul ar fi un om smerit asa cum spui tu, adica sa taca si sa nu-l atentioneze pe celalalt in niciun fel, ar fi ucigas de frate.

    NU DOAR Domnezeu si cu „cineva” o stiu, ci asta „se vede” din fapte, din vorbe, din „pozitia” fata de adevarul de credinta care este ne-mo-di-fi-ca-bil. Si din participarea la Sfintele Taine..

    Pentru toate acestea, avem detalii atat in Sf. Scriptura, cat si in scrierile sfintilor, aceia pe care unii SE CHINUIE sa nu-i bage in seama, facand TOT POSIBILUL sa-i ocoleasca, avand impresia ca pot ajunge la Dumnezeu ignorandu-i pe aceia. Acesta nu e un om smerit, nici nu stie ce e aceea iubire. IUBIREA este renuntare, este cunoastere, nu lauda din buze.

  18. Adriana spune:

    Florin,
    „neavand incredere de fel, in firea omeneasca, pervertita”
    Asta spune totul. Restul nici nu mai avea sens, este in plus, caci bine ai zis: se vede…
    …dar doar pentru cine are ochi sa vada
    😉

  19. Florin M. spune:

    citeste tot, nu imi da exemplu un singur pasaj din ce-am scris, cum fac sectarii cu Biblia…

  20. Adriana spune:

    Florin,
    Nu as fi avut de unde sti ca restul este in plus daca nu l-as fi citit. Tu vezi firea omeneasca pervertita, eu in schimb vad ca a fost creata dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu. De asta noi doi nu prea cadem deacord, pentru ca nu putem privi in aceeasi directie. Tu doresti sa vezi cu predilectie partea intunecata, cazuta a omului, eu o caut cu predilectie pe cea care a fost pusa in el la origine de catre Dumnezeu. Daca nici acum nu este clar, eu mai bine de atat nu stiu zice.

  21. Florin M. spune:

    eu o caut cu predilectie pe cea care a fost pusa in el la origine de catre Dumnezeu” – Tu incerci sa lepezi tot ce s-a construit pana acum, de catre Domnul, prin sfintii Sai.
    Nu esti prima, nici ultima care se crede reformatorul Bisericii.
    Dar sa dea Domnul sa iti revii pana ce nu-ti va fi prea tarziu.

  22. Adriana spune:

    Si stii ce a zis Domnul femeilor la mormant: sa nu se mai teama ci sa se bucure, mesajul Lui pentru femei a fost unul de bucurie, iar eu sunt femeie…

  23. Florin M. spune:

    Era vorba de bucurie intru ADEVAR, nu intru minciuna.
    De bucurat, se „bucura” multi, dar tâmp… Păcat de ei, că amăgiti fiind, isi inchipuie ca pot „ocoli” Sfânta Tradiţie…

  24. Adriana spune:

    Biserica sunt oamenii. Nu ai cum sa ii reformezi pe oameni. Doar Domnul poate sa le schimbe inima in bine, si toti au potential bun fiind alcatuiti dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu. Daca asta este bucurie tampa, pai o prefer 🙂 Cu atat mai mult cu cat mi s-a spus sa nu ma tem ci sa ma bucur 🙂

  25. Florin M. spune:

    Pai bucura-te asa, tâmp… Daca asa preferi.
    In loc sa te bucuri alaturi de sfinti, de Biserica Biruitoare, neag-o sau ocoleste-o pe aceasta si da-ti impresia ca te bucuri, ca doar asa „ti” s-a spus.

    De fapt, discutia noastra a „plecat’ de la „diferenta” intre felurile diferite in care vedem noi oamenii: eu ii vad in firea pervertita, iar tu vezi in ei Chipul Lui Dumnezeu. Pai tin sa te anunt ca si eu stiu ca omul a fost facut dupa Chipul si Asemanarea Domnului, dar problema este ca protoparintii nostri au ascultat de sarpe in loc sa asculte de Dumnezeu si ei sunt pilda VIE pentru fiecare dintre noi, ne arata NOUA CE TREBUIE SA NU FACEM si CE TREBUIE SA FACEM: adica sa nu plecam urechea la soaptele diavolului, ci sa ascultam si sa ne punem nadejdea in DUmnezeu. Noi, oamenii, PURUREA suntem supusi pacatului, PURUREA putem pacatui. SFINTII sunt vase alese ale Duhului Sfant, in ei putem vedea CU ADEVARAT Chipul si Asemenarea Domnului, caci ei AU BIRUIT LUMEA. Noi, astialalti, doar ne luptam cu pacatul, in timp ce ei au biruit deja.
    Chipul Domnului TREBUIE sa-l vedem in ceilalti si in noi pentru a-i vedea pe toti in POTENTIALITATEA mantuirii, dar nu ca sa-i vedem pe toti, MAI ALES PE NOI, ca si mantuiti! Nu esti mantuita DOAR prin simplul fapt ca stii ca esti facut dupa Chipul si Asemanarea Sa!
    Atat de mult teoretizezi… Si macar de ai intelege ceva! Dar, intocmai ca sectarii, intorci problemele pe toate fetele, analizezi gramatical si fonetic toate cuvintele si propozitiile, dar nu se lipeste nimic de tine PENTRU CA TU CREZI CA STII. Tii mereu sa-mi arati diferentele dintre noi, diferente pe care le creezi singura, in mintea-ti izolata de Duhul Bisericii Celei Adevarate. In felul asta niciodata nu vei ajunge la Adevar, pentru ca nu-L cauti pe El, tu cauti sa scoti in evidenta „probleme” ale ortodoxiei.
    Preotul acesta, despre care e vorba in articol, A VENIT LA ORTODOXIE si slujeste PE GRATIS adica vrea numai plata cereasca, pe care E SIGUR ca o va primi NUMAI AICI, IN ORTODOXIE. A facut facultatea teologica GRECO-CATOLICA, dar a devenit preot ortodox. Dar evidenta e prea clara ca sa o poata vedea altii, decat cei curati!

  26. fane spune:

    Adriana ,
    ai spus bine
    „…a fost creata dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu” dar accentuez „…A FOST…” pentru ca dupa ce a fost creata , a cazut . Sunt total impotriva acestei gandiri gen comercial ( ai observat ca in toate descrierile de job-uri se cauta ” gandire pozitiva ” = gandire rupta de realitate , gandire mincinoasa ) in special atunci cand ne referim la credinta , la mantuire . Cum sa ma pot indrepta eu daca in loc sa-mi vad bubele ( si care sunt cu nemiluita , nu le pot inventaria corect fara un indreptar ) de pe corp , ma uit la doua 2 cm patrati care sunt curati , unde pielea este neteda , frumoasa si spun : Yes , sunt curat , indreptat , ce sa mai spovedesc la duhovnic ? A , voi merge doar asa , pentru orice eventualitate . Ti se pare corect ?
    Eu unul , simt ca nu trece o clipa fara sa gresesc in fata Treimii Sfinte si nu ma raportez la criterii omenesti ci chiar la Cuvant pentru ca Cuvantul ne-a lasat Legea . SUNTEM DATORI sa implinim Legea daca spunem ” Cred intr-unul Dumnezeu … ” altfel vom fi dovediti mincinosi . Nu poti sa crezi dar sa nu-i urmezi .
    Daca ne referim la cei din jurul nostru , la fratii nostri , da , trebuie sa cautam sa-i intelegem si mai ales sa nu-i judecam , tocmai pentru ca nici noi nu suntem cu nimic mai presus de ei , indiferent cate pacate ar avea acela . Faptul ca vedem intr-unul din fratii nostri , dovezi de virtute , poate fi pentru noi moment de smerenie dar cred ca cel mai corect fata de fratele meu cat si fata de Bunul Domn si Mantuitor este sa-mi vad doar de varful bocancului meu . Pe mine , ADEVARUL si viata asa m-au invatat ca este bine si de cate ori m-am abatut , de atatea ori am gresit . Asa ca ceea ce ieri am scris , astazi mi se pare gresit pentru ca , indirect , i-am judecat pe ceilalti preoti , dandu-l exemplu pe unul si pentru asta , ma rog Treimii Sfinte sa ma ierte . Vedeti , daca as fi folosit timpul cat am scris comentariul pentru a ma ruga , n-as fi mai facut greseala asta , deci inca o data este valabil indemnul : Privegheati si va rugati neincetat ! Slava Tie Doamne , ca la Tine este toata dreptatea , toata puterea si toata intelepciunea si pe Tine Te voi lauda , Doamne a toata faptura pentru mila Ta cea mare . Amin !
    Doamne ajuta !

  27. Florin M. spune:

    Fane, de ce sa nu laudam ce-i bun? Sa laudam, dar cu grija. Despre asta se cuvine a discuta, caci lauda adusa direct si/sau indirect, poate face mult rau, pot spune ca poate face mai mult rau decat bine daca nu-i facuta cu grija si cu gandul la Domnul, Cel caruia I se cuvine toata lauda, cinstea si inchinaciunea.
    Doamne, ajuta!

  28. Adriana spune:

    Fane,
    Nu cred ca Hristos facea reclama jobului cand a zis femeilor de la mormant sa nu se mai teama, ci sa se bucure. Si de ce sa se bucure? Ce, ele erau tampe, cum zice Florin? Ele nu trebuiau sa isi planga pacatele? Erau cumva sfinte deja? Se aflau deja in biserica biruitoare din Cer? Si iata ca Dumnezeu Hristos le-a zis sa se bucure. Bucuria le-a cerut-o tocami pentru ca El a invins, El era biruitor, iar natura umana, asa cum era ea la inceput fusese restabilita prin biruinta Lui. Fie ca va place voua, fie ca nu.
    Domnul sa va dea pacea si bucuria Lui, ca tare va mai temeti, inca.

  29. Florin M. spune:

    Adriana, n-am zis ca ELE sau ca femeile, in general, sunt tampe!
    Ci aceia care cred ca se pot bucura ocolind, ignorand sau lepadand sfintii – aceia SE BUCURA TÂMP, dar nu sunt ei tâmpiţi, cum iti face plăcere să „descoperi” in mod mincinos în spusele mele.
    Bucuria tampa e a celor inselati. Femeilor de la Mormantul Lui Iisus nu le-a venit sa creada, la inceput, ca era El, nici nu L-au recunoscut, dar El le-a luminat ca sa-L cunoasca, pentru smerenia si dragostea lor (vezi mai ales Maria Magdalena, care a venit Magdalena, dar a plecat Maria…). Unii, insa, spre deosebire de acelea, au doar impresia ca L-au vazut dar in schimb refuza sa-si vada pacatul sau pacatosenia si pe deasupra se leapada de icoanele Sale, de Crucea Sa, de Sfintii Sai, de tot ce este IN SFANTA BISERICA ORTODOXA, inclusiv de Sfintele Taine, avand impresia de exemplu ca iertarea pacatelor se face in oglinda, vorbind singuri…

  30. fane spune:

    Adriana ,
    total gresit inteles .
    Bucuria vine , intr-adevar , din faptul ca Iisus Hristos , prin intrupare , patima , moarte si mai ales prin inviere este , pentru cei ce cred cu adevarat , nadejdea ca vor fi si ei invingatori ai boldului mortii . DAR , iata , m-am bucurat si acum trebuie sa ma intristez pentru ca credinta fara fapte este moarta ( stim bine asta de la Sf. Pavel ) precum si faptele fara credinta . Deci degeaba voi crede eu ca Iisus este Hristosul , fiul lui Dumnezeu , unul nascut … daca nu-i si urmez Lui . Ori El spune : tot ce faceti , in Domnul sa faceti . Adica tot timpul , gandul nostru sa fie la El , orice miscare , clipire , tresarire sa fie pentru El . Vrei sa facem un experiment ? Contabilizeaza atent o singura zi , oricare zi si vei vedea cate faci in afara Legii , nu numai ca nu le faci fara sa te gandesti la El dar chiar pacatuiesti , putin , poate nu pacate mari , de moarte ( cu toate ca Sf. Pavel spune ca cel ce a zis sa nu ucizi a zis si sa nu minti , deci vina este cam tot aia ) dar sunt pacate . Si vorbim de o singura zi . Oare dupa o asemenea zi , seara ma voi bucura ” tamp ” , asa cum zice Florin ? Sau voi trage linie si voi lacrima ca , din nou , L-am rastignit pe Blandul Pastor .
    Prefer sa plang intr-una , aici , acum , dar sa ma bucur de-a pururi impreuna cu El in Imparatie . Daca Imparatia s-ar fi castigat prin bucurie , usa n-ar mai fi fost stramta .

    Doamne ajuta !

  31. Adriana spune:

    Fane,
    Daca El mi-a spus sa ma bucur, eu asa si fac. Ma bucur si aici, si in Imparatie. Tu faci cum doresti.

  32. Florin M. spune:

    Adriana, te rog, mergi de te ceartă cu ecumeniştii=ciorbarii.
    Ah, am uitat, cu ei nu te certi, ci te iubesti. Cu noi, in schimb, te certi… Iertare, ma prind mai greu!

  33. Dan spune:

    Mai copii mai…citisem mai demult articolul asta dar nu apucasem sa-mi exprim bucuria. Si intr-adevar ma bucur ca Dumnezeu scoate sfinti si din „piatra seaca” daca vrea. Si El vrea mereu sa faca din noi sfnti, problema este insa ca noi nu prea vrem (ne place pacatul). Dar uite ca mai apare cate unul care chiar vrea, precum preotul misionar ungur. Iar Domnul ne arata la toti ca se si poate. Asa ca, vrem nu vrem, ajungem tot la vointa omului. Vointa noastra e marea miza. Ca daca vointa omului se tine de Domnul, atunci treaba-i buna, ca vorbim pe aceeasi limba de care atarnam cu vointa…limba iubirii…dar nu cea siropoasa si bolnavicioasa cu care ne imbatam adesea pe lumea asta, ci limba aia greu de invatat…care doare: primim palme si trebuie sa intoarcem si celalalt obraz. Recunosc, si eu buchisesc la abecedarul iubirii de Dumnezeu. Sunt abia la inceput, si comunic cam stangaci. Dar va rog, asa cum pot, Adriana si Florin, mai ingaduiti-va si voi unul pe altul.

  34. Florin M. spune:

    Mai Dan 🙂 , iti multumesc pentru intentiile tale, bune, de impacare. Macar ca asta sa fie problema: ingaduinta…
    Dar atentie ca ingaduinta/impacarea sa nu fie falsa! – tocmai aici e problema. E problema fiecaruia ce si cat „ingaduie”, dar stim noi „ingaduinta” sfintilor in fata celor care „luptau” din rasputeri sa demonstreze variante ocolitoare ale cailor inaintasilor (adica tot ale sfintilor)? Nu prea cred ca o stim pe aceea, pentru ca… nu prea vrem.

    Intr-adevar, „treaba-i buna” cand Voia Domnului e mai presus de voia mea, si cum poate fi voia Sa mai presus decat a mea, cand eu sustin ca ma bucur neconditionat, uitand de pocainta, si cand dintr-un spirit carcotas simtind mereu nevoia sa „intep” pe cei ce iubesc ortodoxia dupa cum invata SFINTII?
    Iti dai seama ca eu, atunci, nu ma lupt cu acela care iubeste sfintii, nu-l „intep” pe el, caci unul care iubeste nu se supara decat atat cat e lumesc din el, dar partea sa care este in cer nu se poate supara.

    Conteaza mai putin felul CUM comunici, pentru ca sunt atatia care au adevarat talent de orator… Discursul unora dintre ei, insa, e PUTREGAI – pentru ca mint. Problema e ca pot amagi pe cei neincercati.
    Doar cuvintele care spun ADEVARUL sunt vesnic in cer, celelalte ne trag „in jos” si trebuie MARE GRIJA LA CE AVEM INGADUINTA!

    Asadar, multumesc din nou pentru gandul bun, dar problema „mea” nu e Adriana ca persoana, ci acelea pe care SE CHINUIE (si o chinuie) sa sustina. Acelea NU POT FI INGADUITE.

    Doamne, ajuta!

  35. Adriana spune:

    Femeile de la mormant erau femei pline de dragoste pentru Hristos si erau din cele care Il urmasera pe Golgota, la unele ca acelea le-a spus sa se bucure. Cu alte cuvinte, bucuria o poate avea doar cel care il Il iubeste si din iubire il urmeaza pe Hristos. De asta nu este bucurie tampa, insa Hristos este singurul care stie cine il urmeaza cu Adevarat si nicidecum tu, Florin. Tu nu esti Hristos ca sa poti judeca inima oamenilor. Asta am incercat sa te fac sa intelegi, insa nu vrei, este dependent de judecata altora sub pretextul ca tu nu judeci persoana ci pacatul acesteia, insa pacatul persoanelor doar Hristos il cunoaste si doar El il poate judeca. Tu poti cunoaste si judeca DOAR pacatul propriu.

  36. Florin M. spune:

    Adriana, in aparenta ceea ce ai scris mai sus este 100% adevarat.
    Ce nu intelegi tu este aceea ca femeile acelea au ramas in BISERICA SA si dupa inaltarea la Cer, si au cinstit pe sfintii Sai intocmai dupa cuvantul Sau.
    Deci NU ORICAROR femei a spus Hristos sa se bucure, ci acelora care din iubire L-au urmat si Il urmeaza. Acelasi lucru l-ai spus si tu, acelasi lucru il spun si catolicii, si protestantii si neoprotestantii. SI EI pretind ca DIN IUBIRE Il „urmeaza” pe Hristos si atunci unde mai e diferenta? De ce nu sunt si ei ortodocsi, daca Il urmeaza TOT din iubire?
    DE CE NU-I CINSTESTI SI TU PE SFINTI, SA TE INCHINI LOR SI ICOANELOR LOR, DE CE NU ACORZI CONSTEA CUVENITA SFINTEI TRADITII, DACA PRETINZI CA IL IUBESTI PE HRISTOS???

    Tonul tau mieros este, aparent, inofensiv, dar ascunde multe capcane…
    Imi spui mie ca te judec in fata celor care ne citesc, dar ei nu stiu ce ai facut „in spate”. TU INSA STII si ma ingrozesc EU PENTRU TINE ca poti fi atat de senina! Si inca mai ai CURAJUL SI TUPEUL sa-mi spui ca eu nu pot sa vad niciun pacat la cineva? Pai in cazul tau, si al oricui, nu-l caut eu – pacatul, dar daca tii cu tot dinadinsul sa te lauzi cu el – cu pacatul – nu e corect si logic sa te atentionez???

    Intr-adevar, eu ar trebui sa ma preocup IN PRIMUL RAND de pacatele mele (si nu spun ca o fac, nici ca n-o fac – asta e treaba mea). Dar nu trebuie ca la pacatul unui frate sa contribui si eu, tacand sau mai rau – incurajandu-l, ingaduindu-l!

    Asa sta treaba. Iisus nu a spus oricui „Luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute” ci doar Apostolilor, adica acum – EPISCOPILOR SI PREOTILOR. Tot asa, Iisus nu a spus tuturor femeilor „bucurati-va!”, si nu a spus acelea DOAR femeilor, ci si barbatilor, pentru ca in Hristos nu e femeie sau barbat, ci doar barbatie de a rezista pacatului, iar bucuria este in El indiferent de sex. Se bucura IN EL si DE EL doar aceia care ASCULTA SINCER Cuvantul Lui TRANSMIS NOUA MAI DEPARTE PRIN SF. EVANGHELIE, PRIN CELELALTE CARTI SCRIPTURISTICE SI PRIN SFANTA TRADITIE.
    NU SE POATE UNA FARA ALTA.

    Deci BUCURIA nu este a celor ce „cred” in Evanghelie, dar resping Traditia pe motiv de idolatrie.
    BUCURIA este a celor care il iubesc pe El – adica INTREG, asa cum ne este DESCOPERIT din carti, din cuvantul transmis oral, care sunt in concordanta cu invataturile Bisericii, care nu contrazic adevarurile de credinta, DOGMELE.

  37. Adriana spune:

    Florin,
    Uite, tu judeci iubirea altora fata de Hristos in conditiile in care DOAR EL poate cu adevarat judeca cine Il iubeste si cine nu.
    Iar in propozitia ” Imi spui mie ca te judec in fata celor care ne citesc, dar ei nu stiu ce ai facut “in spate”. TU INSA STII si ma ingrozesc EU PENTRU TINE ca poti fi atat de senina!” tu iar nu iti dai seama ca ma judeci dupa ceea ce TU crezi ca ai vazut in mine si nicidecum ceea ce exista cu adevarat. Ti-am spus asta de mai multe ori. Si repet, tu nu poti sa sti cine iubeste cu adevarat pe Hristos si nici pe cine iubeste Hristos mai mult, pentru simplul motiv ca doar El cunoaste cu adevarat inimil oamenilor si in plus, El judeca dupa alte criterii dupa care judeci tu. Tu ai stabilit pentru tine insuti ca a-l iubi pe Hristos si a fi iubit de el inseamna o suma de lucruri si cine nu indeplineste aceasta suma care TU crezi ca este obligatorie in integralitatea ei, atunci persoana rspectiva nici nu iubeste pe Hristos, si nici nu se mantuieste decat eventual printr-o mila data ca si exceptie de Iisus acelei persoane. Si iata cum te pui tu pe scaunul de judecator al lui Iisus, decizi tu cine Il iubeste si cine nu, cine merita mantuirea si cine nu, in conditiile in care nu cunosti nici inima persoanelor, nici judecata lui Hristos. Cei care il iubesc stiu ca il iubesc, o simt in inima lor, si tot in inima lor simt ca sunt iubiti de Hristos, totul este de la inima la inima cand est vorba de iubire. Insa niciunul nu poate cunoaste decat iubirea proprie, nu si a altuia, tocmai pentru ca a iubi este ceva unic si foarte personal, pe care tu nu il poti nici vedea, si nici judeca decat in ceea ce te priveste. Iubirea altuia fata de Hristos ramane ascunsa ochilor tai, si este foarte bine sa ramana asa. De aceea este bine ca fiecare sa vorbeasca doar in numele propriu cand este vorba de iubirea fata de Hristos.

  38. Adriana spune:

    Scuze, vad ca am mancat cateva cuvinte, propozitia aceasta trebuia sa fie asa: „[…]si in plus, El judeca dupa alte criterii decat cele dupa care judeci tu”

  39. Florin M. spune:

    Cum se face, oare, ca nu pomenesti NIMIC de sfinti, ci doar de „IUBIRE” (!), si atunci cand o faci, nu faci decat sa spui ce NU-ti convine la ei, sau ca-ti place partial ce spune cate unul, adica ce-ti convine tie???
    Nu e asta atitudinea oricarui protestant?

    Hai sa incetam ca se pare ca nu castiga nimeni nimic!

  40. ilie spune:

    Am intrat din intamplare pe acest blog pe care ma grabesc sa-l parasesc rapid. Povestea istorisita de Viorel Ilisoi (si nu de Florin M. cum apare pe pagina de blog) este exceptionala si pilduitoare. Comentariile insa ma uimesc. Rar am vazut o fatzarnicie mai mare, intocmai cu a fariseului care se batea in piept cat de vrednic este. O sfatuiesc pe „pacatoasa” Adriana sa caute locuri mai oneste, in care nu este facuta „tampa” de catre agresivul Florin M, un mic si patimas inchizitor ortodox. Incepe marele post si e pacat sa ma smintesc de asemenea „pilde” ale romanilor ortodocsi. Il prefer pe popa ungur, o prefer pe nefericita (ca a avut proasta inspiratie sa comunice cu un perete de ortodoxie gros si rece) Adriana. Prefer sa ma lipsesc de „ortodoxia” voastra lugubra si toxica. Ce tristete…

  41. Florin M. spune:

    Stimabile,
    In primul rand, eu n-am pretins ca povestea istorisita imi apartine (apropos de fatarnicie…). Numele care apare sus e altceva, sursa am mentionat-o la sfarsit.
    In al doilea rand, multumesc pentru comentariu. Se vede ca site-ul mi-a fost vizitat (in sfarsit!) de o persoana blanda, nepatimasa, nefatarnica, cu cele mai bune intentii. Vizita dumitale mi-a facut, fara indoiala, onoare. Iar faptul ca il preferati pe „popa ungur” (cred ca asta ti-a scapat) arata ca atat articolul, dar mai ales comentariile „toxice” n-au fost chiar degeaba. Macar sa va fi ranit in asa fel incat sa va puneti niste intrebari, dar ma indoiesc.

    Ma bucur (tâmp, desigur) cand vad exemple ca acesta de prietenie, ca intre voi doi 😉

  42. Viorel spune:

    Sa inteleg ca Adriana este protestanta? Chiar daca este, bine ar fi sa nu se ascunda dupa cuvinte. Oricum subiectul comentariilor este altul. Nu confesiunea crestina.
    Doamne ajuta!

  43. Florin M. spune:

    Viorel, n-am spus nici eu, nici ea, ca ar fi protestanta.
    Eu n-am facut referire decat la idei, de confesiuni m-am legat indirect.
    Fara sa ma refer la ea acum – caci as cam vrea sa o lasam, totusi, in pace – chiar si ortodox sa fii (ca titulatura), daca „parerile” tale sunt mai presus decat ale Bisericii, trebuie sa-ti pui intrebari.
    Iertare pentru galceava!
    Doamne, ajuta!

  44. fane spune:

    @ Adriana ,
    Nu stiu daca am inteles bine dar , daca nu , atunci imi cer iertare . Din ceea ce spune Florin deduc faptul ca nu crezi in sfinti ( mai corect spus nu te inchini lor ) , nu crezi in icoane . Nu stiu de cat timp te-ai apropiat de Hristos , de cat timp citesti scriptura dar pot sa-ti spun ca aceasta este doar o faza , doar o etapa . Personal , am parcurs-o si eu si nu-mi venea sa cred ca sunt singurul care vede lucrurile asa , pentru mine erau asa de evidente incat imi venea sa strig in gura mare , pe strada . Este efectul citirii directe a Sfintei Scripturi nedublata de participarea frecventa la slujba , de spovedanie dar mai ales de ignorarea tuturor Mucenicilor Marturisitori , incepand ( culmea ! ) chiar cu Pavel , Ioan , Petru , Stefan …Mi-a trebuit foarte mult timp pana am deschis ochii . Stii cine m-a ajutat ? Cuvintele simple , directe ale Parintelui Cleopa . Citindu-l , mi-am dat seama ce valoare au sfintii , prin felul de a vietui pe care nu-l putem egala nici daca am trai doar o saptamana , prin descrierea iubirii lor de semeni si sacrificiilor pe care le fac pentru ca rugaciunile lor pentru noi sa ajunga la Domnul .
    Oricum , eu sper , din tot sufletul , ca asa cum Tatal a lucrat cu mine , la fel va face si cu tine . Vei gasi si tu un ” Cleopa” al tau si abia din acel moment vei simti bucuria iubirii , cand in Biserica vei auzi frumoasa Liturghia Ortodoxa , cand te vei spovedi preotului si vei simti cum de pe umerii tai s-a ridicat greutatea care te apasa pana atunci .
    Pana atunci , va doresc tuturor , ca Domnul nostru Iisus Hristos sa fie alaturi de noi si in Marele Post al Pastilor , sa ne ajute sa nu fim invinsi de ispite . Faca-se voia Ta , Doamne , cu noi , cu toti ! Amin !

    Doamne , ajuta !

  45. Florin M. spune:

    Fane, nu am afirmat despre Adriana ca ar fi protestanta sau altceva decat ortodoxa, ca si „confesiune” („confesiune” – ce cuvant urat si viclean atasat unuia atat de sfant – „ortodoxie”!). Dar secularizarea a facut din noi niste mici robotei rationalisti, si credem deseori ca stim totul si ca putem critica orice, ca ne putem indoi de orice.

    Ori, fara un Adevar stabil, revelat, unic, precum in Biserica Ortodoxa, cu enorm de multe dovezi de sfintire si de sfintenie (vezi moastele sfintilor care nu putrezesc in ciuda trecerii timpului, apa sfintita care nu se strica – toate acestea datorita HARULUI Duhului Sfant din ORTODOXIE), suntem usor de dat de colo-colo, ca niste bieti pioni. Cand urmarim si credem in „religia” noastra perfecta, cand urmarim sa perfectam ceva imperfectibil cum este Ortodoxia, care este SINGURA credinta adevarata, valabila, viabila, eficienta pentru mantuire (in ciuda tristetii sau mai degraba furiei pe care aceasta afirmatie o aduce „strainilor” de ortodoxie – acesta e adevarul…), cadem des in prapastia parerii de sine, a inaltarii de sine (pentru ca avem impresia ca putem imbunatati ceva dumnezeiesc) si suntem lesne deznadajduiti, aceasta deznadejde fiind ingaduita de Domnul TOCMAI pentru a ne da prilej sa meditam la credinta adevarata, la inchinarea adevarata, la cinstirea adevarata a Lui si a „casnicilor” Lui, prin toate mijloacele pe care El si acesti prieteni ai Lui, sfintii, ni le-au lasat.

    Un om care in loc sa caute la imperfectiunea sa, o „cauta” pe cea a dumnezeiestii Ortodoxii, este demn de plans si pentru unul ca acesta trebuie sa ne rugam mult.

    Doamne, ajuta!
    Si iertare, din nou, pentru supararile pricinuite, de orice fel!

  46. Adriana spune:

    Fane,
    Daca imi permite Florin sa raspund, o sa ma folosesc de citate din Sf. Siluan Athonitul ca sa arat credinta mea despre sfinti fara sa mai existe urme de ambiguitate din cauza unei eventuale exprimari mai nefericite din partea mea (citatele sunt din: „Intre Iadul deznadejdii si Iadul smereniei”):

    „Domnul a venit pe pământ ca să ne ridice acolo unde sade El, Preacurata Sa Maică, Care I-a slujit pe pământ spre mântuirea noastră, ucenicii Lui şi cei ce au urmat Domnului. Acolo ne cheamă Domnul cu toate păcatele noastre. Acolo vom vedea pe Sfinţii Apostoli care sunt întru slavă pentru că au vestit Evanghelia; acolo vom vedea pe sfinţii proroci, şi pe sfinţiţii ierarhi — învăţătorii Bisericii; acolo vom vedea pe cuvioşii care s-au nevoit în posturi să-şi smerească sufletul; acolo sunt proslăviţi nebunii pentru Hristos, căci ei au biruit lumea.
    Acolo vor fi proslăviţi toţi câţi s-au biruit pe ei înşişi, câţi s-au rugat pentru întreaga lume şi câţi au purtat în­tristarea întregii lumi, căci au fost plini de iubirea lui Hristos, iar iubirea nu rabdă să piară nici măcar un singur suflet.”

    „Doamne, trimite peste noi pe Duhul Tău Cel Sfânt, căci Tu şi toate ale Tale se cunosc numai prin Sfântul Duh, pe Care L-ai dat la început lui Adam, apoi sfinţilor proroci şi pe urmă creştinilor.”

    „Dar însuşi Făcătorul cerului şi al pământului şi a toată făptura ne-a dat să-L cunoaştem prin Duhul Sfânt. în Ace- laşi Duh Sfânt cunoaştem pe Maica lui Dumnezeu, pe în­geri şi pe sfinţi, şi sufletul nostru arde de iubire pentru ei.”

    „Toată viaţa lor sfinţii s-au smerit şi au luptat cu mân­dria. Şi eu mă smeresc ziua şi noaptea şi, cu toate acestea, nu m-am smerit cum trebuie. Dar prin Duhul Sfânt sufle­tul meu a cunoscut smerenia lui Hristos, pe care ne-a po­runcit să o învăţăm de la El, şi sufletul meu e atras spre El neîncetat.”

    „O, smerenia lui Hristos! Cât de dulce şi plăcută este ea. Dar se găseşte numai în îngeri şi în sufletele sfinţilor. Noi însă trebuie să ne socotim mai răi decât toţi, şi atunci Dom­nul ne va da şi nouă să cunoaştem smerenia lui Hristos prin Duhul Sfânt.”

    „Pentru aceasta, fraţilor, cu toate puterile voastre păziţi pacea dumnezeiască dată nouă în dar şi, când cineva ne va supăra, să-1 iubim, chiar dacă aceasta nu este uşor, şi Dom­nul, văzând osteneala noastră, ne va ajuta cu harul Lui.

    Aşa grăiesc Sfinţii Părinţi, şi experienţa multor ani ara­tă că osteneala e de neapărată trebuinţă. ”

    „Dacă am fi simpli ca nişte copii, Domnul ne-ar arăta raiul şi L-am vedea în slava heruvimilor şi a serafimilor, a tuturor puterilor cereşti şi a sfinţilor, dar noi n-avem sme­renie şi de aceea ne chinuim pe noi înşine şi pe cei ce tră­iesc împreună cu noi.”

    „Sfinţilor Apostoli, voi aţi propovăduit întregului pă­mânt: „Cunoaşteţi iubirea lui Dumnezeu!”. Sufletul meu păcătos a cunoscut şi el această iubire prin Duhul Sfânt, dar am pierdut acest Duh şi tânjesc după El. Vă rog, rugaţi pe Domnul să-mi dea înapoi darul Duhului Sfânt, pe Care sufletul meu îl cunoaşte, şi mă voi ruga pentru toată lu­mea ca să vină pacea pe pământ.”

    „Sfinţilor toţi, rugaţi pe Domnul Dumnezeu pentru mi­ne. Voi vedeţi slava Domnului în cer, căci pe pământ L-aţi iubit pe Dumnezeu din tot sufletul şi din tot cugetul vos­tru; voi aţi biruit lumea prin puterea harului pe care vi 1-a dat Dumnezeu pentru smerenia voastră; voi aţi îndurat toate întristările pentru iubirea lui Dumnezeu, şi duhul meu arde de nerăbdare să vă vadă, să vadă cum vedeţi sla­va Domnului. Ziua şi noaptea tânjeşte sufletul meu după Domnul şi doreşte să se îndulcească de iubirea Lui.”

    „Când sufletul cunoaşte în Duhul Sfânt pe Maica Dom­nului, când în Duhul Sfânt el se face rudenie cu apostolii, prorocii, sfinţiţii ierarhi, cuvioşii şi cu toţi sfinţii şi drepţii, atunci el este atras nestăvilit în această altă lume şi nu se poate opri, ci tânjeşte, se chinuie, plânge şi nu se poate smulge din rugăciune, şi chiar dacă trupul e neputincios şi vrea să se întindă pe pat, chiar şi atunci când este întins pe el, sufletul lui se avântă spre Domnul şi în împărăţia sfinţilor.”

    „Vrednici de plâns sunt oamenii care nu cunosc pe Dum­nezeu. Ei nu văd lumina veşnică şi după moarte merg în întunericul cel veşnic. Noi ştim despre aceasta, pentru că în Biserică Duhul Sfânt descoperă sfinţilor ce este în cer şi ce este în iad.”

    „Fraţilor, în împărăţia cerurilor sfinţii văd slava lui Dum­nezeu, noi însă să ne smerim şi Domnul ne va iubi şi ne va da pe pământ tot ce e de folos pentru suflet şi trup, şi ne va descoperi toate tainele.”

    „Oamenii s-au alipit cu sufletul lor de agonisirea bunu­rilor pământeşti şi au pierdut iubirea lui Dumnezeu, de aceea nu este pace pe pământ. Mulţi vor să cunoască, de pildă, cum s-a alcătuit soarele, dar uită să cunoască pe Dumnezeu. Domnul însă nu ne-a vorbit despre soare, ci ne-a descoperit despre Tatăl şi împărăţia cerurilor. El a spus că în împărăţia Tatălui Său drepţii vor străluci ca soarele [Mt 13, 43]; şi Scriptura spune că Domnul va fi Lumina în rai [Ap 21, 23; 22, 5] şi Lumina Domnului va fi în sufletul, în mintea şi în trupul sfinţilor.”

    „Unii zic că de la rugăciune vine înşelarea. E o greşeală însă. înşelarea vine de la rânduiala-de-sine [idioritmie], iar nu de la rugăciune. Toţi sfinţii s-au rugat mult şi în­deamnă şi pe alţii la rugăciune. Rugăciunea este cel mai bun lucru pentru suflet. Prin rugăciune se ajunge la Dum­nezeu; prin rugăciune dobândim smerenie, răbdare şi tot lucrul bun. Cine vorbeşte împotriva rugăciunii, acela n-a gustat în chip vădit niciodată ca să vadă cât de bun este Domnul şi cât de mult ne iubeşte. De la Dumnezeu nu vi­ne ceva rău. Toţi Sfinţii s-au rugat neîncetat; ei nu ră­mâneau nici o secundă fără rugăciune. ”

    Si cred ca ajunge, cartea este mare, nu o sa dau toate citatele, deja am scris suficient.
    Cat despre inchinat, eu ma inchin doar Sfintei Treimi, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh.
    Iar icoana este reprezentarea Sfintilor, ca si cum ne-am face noi acum fotografii, doar ca fotografiile nu au nimic duhovnicesc in ele, persoana din fotografii neputand sti cand ne uitam la ea, in timp ce sfintii din icoana stiu prin Duhul Sfant ca ne uitam la ei si ca le vorbim, si se uita si ei la noi prin acelasi Duh Sfant…

  47. Florin M. spune:

    Draga Adriana, ma bucura marturisirea ta, dar aceasta e mai important sa o faci in sinea ta. Sa te lumineze Domnul, sa te ajute El sa fii sincera cu tine si sa ai incredere in ce ne-a lasat El:

    Dacă Domnul însuşi n-ar fi dat Duhul Sfânt poporului or­todox şi marilor noştri păstori, n-am fi putut şti cât de mult ne iubeşte El.” (Sf. Siluan, “Intre Iadul deznadejdii si Iadul smereniei”)

    Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!

  48. fane spune:

    @ Adriana ,

    inca o data , imi cer iertare pentru suparare dar ma bucur ca lucrurile stau mult mai bine decat ma gandeam .
    Ultimul lucru pe care vreau sa-l spun este ca , asa cum credinta noastra va fi judecata pe de-a-ntregul , impreuna cu faptele ce au reiesit din aceasta , impreuna cu dragostea noastra si pentru mantuire trebuie sa trecem examenul complet , tot asa si in cazul Ortodoxiei : o vom accepta toata sau se va considera ca nu am primit-o deloc . De ce cred asta ? Din cauza nimicniciei noastre , a minusculimii care ne caracterizeaza nu numai in raport cu Dumnezeirea ( aceasta este evidenta ! ) ci si in raport cu marii Sfinti si traitori ai Ortodoxiei . Parerile expuse de ei si transmise fie oral , fie scris au fost insuflate de Duhul Sfant . Si atata timp cat cred in Duhul Sfant voi crede si in ei si in tot ce au spus ei . Altfel s-ar putea sa dau peste o alta pricina mare de cadere : judecata .
    Si pentru ca am intrat in Marele Post ma voi opri aici cu orice comentariu . Bunul Dumnezeu sa fie cu noi , cu toti si fie ca Postul acesta sa curateasca si trupurile dar mai ales sufletele . Fie voia Ta , Doamne , cu noi , in tot ceasul si mila ta sa acopere si sa stearga greselile noastre . Amin !

    Doamne , ajuta !

  49. Viorel spune:

    Asa sa fie! Doamne ajuta!

  50. Preot Gabriel spune:

    Doamne ajută!
    Tot respectul pentru părintele Rafail și pentru cei care îl înconjoară și îl ajută în misiunea sa preoțească! Știu ce înseamnă să fii preot misionar!
    Este un exemplu pentru noi, toți! Din păcate nu este apreciat la justa lui valoare și de către ierarhii noștri ortodocși, care din PREA MULTUL LOR avut nu cred că ar sărăci să-l ajute și pe părintele cu cele de trebuință traiului de zi cu zi, trupesc, și de ce nu și spiritual!
    Din păcate marea majoritate a ierarhiei nu prea mai face MISIUNE să vadă „pe viu”, concret, cum o duc cei care se jertfesc la Altare! Dar se supără când le spui ADEVĂRUL!
    Duc dorul vechilor Ierarhi ai Ortodoxiei Românești!
    Doamne ajută!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s