Meditaţie despre cunoaşterea adevărului (Sf. Nicolae Velimirovici) (1)

De vreme ce Dumnezeu este duh, tot adevărul trebuie să fie duhovnicesc. Pentru că Dumnezeu şi adevărul totuna sunt.

Când vorbim despre lucrurile ce cad sub simţuri, despre însuşirile lor şi despre legăturile dintre ele, şi spunem: „cutare şi cutare lucru este adevărat,” nu ne gândim la adevărul în înţelesul său absolut şi veşnic, ci în sens relativ şi practic. Fiindcă în înţeles absolut numai Dumnezeu este adevăr veşnic şi neştirbit.

Asta înseamnă, oare, că natura zidită e o minciună? Doamne fereşte! Însă ea poate să apară şi ca minciună pentru două tipuri de oameni: materialistul European şi nihilistul Indian (există două feluri de nihilişti: politici şi filosofici; aici îl avem în vedere pe nihilistul filosofic). Când materialistul spune: „Această natură, pe care o vedem şi o observăm, cu întreaga sumă a însuşirilor şi faptelor sale văzute, ea însăşi înfăţişează tot adevărul, toată realitatea, tot ce îndeobşte poate exista,” atunci natura într’adevăr se arată ca minciună. Ea se arată deopotrivă ca minciună, de la un cap la altul, duhului nihilistului, când acesta mărturiseşte şi zice: „Această natură, cu toate însuşirile şi faptele sale, este amăgire, vis, nimic.”

Astfel, atât unul, care pretinde că natura ce cade sub simţuri este adevărul în sine, cât şi celălalt, care zice că natura ce cade sub simţuri este minciună, vis şi iluzie, mărturisesc amândoi un la fel de mare neadevăr.

Natura este simbol al adevărului. Lumea fizică este expresia văzută a lumii duhovniceşti, nevăzute. Cea dintâi este simbol, a doua este noima simbolului, este duh şi realitate.

Când Sfântul Ioan Damaschin, poet Creştin, zice: „Cu adevărat, deşertăciune sunt toate, viaţa este umbră şi vis,” el nu gândeşte nici pe departe ca nihilistul Buddhist. El priveşte cu duh vizionar viaţa cea reală şi veşnică, faţă de care viaţa trupească de pe pământ este cu adevărat ca o umbră şi ca un vis. „Deşertăciune” numeşte toate cele după care oamenii neduhovniceşti aleargă în această lume, căutând adevărul şi fericirea. Lumea în sine nu este amăgire, pentru că Făcătorul ei este Dumnezeul cel adevărat. Din izvorul adevărului, cum ar putea să curgă minciună? Însă lumea poate părea amăgire celui care caută în ea ceea ce ea nu are şi nu este. Ca şi cum ar vâna Luna în apă!

Sf. Nicolae Velimirovici, „Simboluri si semne

Anunțuri

2 comentarii on “Meditaţie despre cunoaşterea adevărului (Sf. Nicolae Velimirovici) (1)”

  1. fane spune:

    ce faci , frate Florin , ii contrazici pe cei de la descopera.ro ? ia uite cu ce se ocupa ei in aceeasi zi in care tu postezi din Sf. Nicolae Velimirovici :

    http://www.descopera.ro/dnews/6239877-nu-exista-viata-dupa-moarte-e-doar-o-iluzie

    Marea problema este ca sunt enorm de multi cei care cred ceea ce scrie acolo , nu pentru ca ar fi citit prostia aia de articol ci pentru ca vad lucrurile exact pe dos fata de ceea ce ai in articolul tau . Incredintarea vine , pentru ei , din perceptie , din simturi ( cele 5 clasice ) si asta este suficient indiferent ca vorbim de infinit si finit , de Creator si creat . Pentru ei , totul se termina acolo unde a si inceput : aici pe pamant , odata cu incheierea vietii pamantesti .

    Doamne , ajuta-ne !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s