Îndemn la vedere duhovnicească – consideraţii asupra evenimentelor contemporane

Alexander Krasotkin."The way to the light"

Alexander Krasotkin."The way to the light"

Bănuiesc ca aţi primit şi voi pe e-mail, în ultimele două luni, acel fişier excel cu cheltuielile lunare ale deputaţilor (salarii, diurne, deplasări, cazări etc.), destul de mari ca valoare (per total erau cam 1.5 mil. €). Cum se face că un astfel de fişier a „apărut” tocmai după momentul în care Băsescu a făcut anunţul tăierii salariilor, pensiilor şi a altor cheltuieli bugetare, când ne vorbea de omul gras şi omul slab, cel care-l duce pe gras în spate? Vă aduceţi aminte, nu? Eh, cam în aceeaşi perioadă a apărut şi tabelul ăsta şi tot cam în perioada aceea, „Naşul” Moraru îi dădea zor la B1 cu salariile şi chiriile parlamentarilor, de parcă acolo era cheia crizei, alternativa tăierii pensiilor şi salariilor, prezentând aceasta ca pe nu ştiu ce soluţie salvatoare. Desigur că emisiunile acelea erau făcute doar ca să slăbească atenţia şi concentrarea oamenilor de la adevăratele probleme. Se apropiau 31 mai, 1 iunie, zile anunţate ca zile de grevă generală, inclusiv în transportul bucureştean (cunoscut, de altfel, pentru „apropierea” liderilor de sindicat de opoziţie) – grevă în transport care n-a mai avut loc (deşi ai opoziţiei!), se făceau calcule peste calcule şi domniile lor aveau nevoie de timp şi de linişte pentru a lucra (chipurile – pentru) România. Ei nu aveau nevoie ATUNCI de o greva serioasa, desi bineinteles că era luată în calcul şi aceasta. Oamenii se uitau cu gura căscată la aceste afişări ale beneficiilor salariale (sau asimilate salariilor) ale parlamentarilor, la „Naşul” (sau la cine ştie ce alte emisiuni de divertisment sau scandal), amorţindu-şi conştiinţele cu probleme complet paralele de ale lor, incomparabile ca gravitate cu cele de fond, care li se pregăteau în fundal nădăjduind în cai verzi pe pereţi; în timp ce alţii se amărau la cele gen „Sinteza zilei”, deznădăjduind şi enervându-se, plangând fără speranţă starea deplorabilă în care se ajunsese. Trebuie să ne străduim să înţelegem că la televizor (şi e valabil şi pentru internet, ziare etc.) nu se priveşte acceptând pur şi simplu ce vedem, ci trebuie privit cât mai puţin, cât mai selectiv şi mai ales în spirit critic, activ. Şi în primul rând, toate trebuie să fie trecute prin filtrul credinţei

Poate că am cam scăldat-o până acum… Problema cu acel fişier este că te face să gândeşti: „Ia uite cât câştigă ăia, iar noi murim de foame! Uite cât câştigă unul care doarme în plen, pe când eu mă spetesc muncind pentru o sumă de nici 10 ori mai mică!”. E corect când gândeşte aşa unul sărac, care e îndreptăţit, în sărăcia şi neştiinţa lui, să „judece” astfel pe cei „mari”. Dar unul care ŞTIE că acelea se cuvin mai marilor ţării, n-ar trebui să ajungă la asemenea concluzii… Hei, dar aici apare diferenţa dintre teorie şi practică… Teoretic, acelea SE CUVIN, dar întrebarea justă este: CUI se cuvin? Unuia care acţionează CONTRA poporului care l-a pus (iarăşi – teoretic) acolo? Sau unuia care îşi dă interesul, care propune legi folositoare, care luptă pentru respectarea lor, ca un bun creştin ce se află? Problema nu este a banilor pe care îi câştigă, ci mai degrabă este a individului, de multe ori nedemn de funcţia pe care o deţine, ajuns acolo pe alte criterii decât pe cele morale (deşi de cele mai multe ori legale!). 

Problema aceasta, a judecării superficiale şi a pronunţării de sentinţe cu uşurătate este foarte des întâlnită în zilele noastre. Am fost aduşi într-o asemenea stare încât facem totul în viteză – muncim, gândim, vorbim, luăm hotărâri în viteză. Aceasta se întâmplă chiar şi la nivelul cel mai înalt: nu se mai dezbat legile aşa cum s-ar fi cuvenit, nici măcar conform Legii care reglementează chiar activitatea Parlamentului, ci observăm multitudinea ordonanţelor guvernului, care nici nu mai trec prin Parlament. De asemenea, am auzit cu toţii despre „parlamentul unicameral” – este tocmai praful în ochi reprezentat de economia făcută la Buget prin renunţarea la o parte dintre parlamentari pănă la 300, dincolo de acesta ascunzându-se un motiv în plus pentru REVIZUIREA CONSTITUTIEI, şi cum este foarte dificil să fie modificate articolele cu pricina, mai ales ca nu sunt singurele modificări (vezi de ex. şi autonomia culturală şi mai ales administrativă a ţinutului secuiesc sau Harghita-Covasna-Mureş, sau introducerea limbii maghiare ca limbă oficială în zona cu pricina, modficări care vin în contradicţie cu statutul de stat „national si unitar” al României din Constituţie, fiind necesară chiar revizuirea acelui articol), este foarte posibil să nu se revizuiască nimic, ci să fie făcută o Constituţie nou-nouţă. „Lucrul este mai grav decat pare, deoarece se are in vedere, practic, modificarea Constitutiei tocmai in articolele cele mai importante ale sale, cele referitoare la caracterul statului naţional şi unitar, si care sunt – atentie – explicit mentionate printre cele care NU POT FI SUPUSE REVIZUIRII, asa cum se arata in Titlul VII al Constitutiei, art. 152 alin.1: Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.” (Război întru cuvânt). Astfel, noua Constituţie ar urma pur şi simplu să servească intereselor celor cu adevărat „mari” – împărţirea României pe regiuni administrative, fărâmiţarea teritorială (în limbaj politic-corect – „regionalizare”) fiind o politică tipic europeană, care slăbeşte din interior, de jos, statul naţional şi unitar. „Astfel, dacă de sus se impun reguli din ce in ce mai restrictive faţă de suveranitatea naţională, de jos se purcede la fragmentarea statului naţional” (Război întru cuvânt). 

Irina Sharova."Needlework".

Irina Sharova."Needlework".

Sper că aţi înţeles, cât de cât, dăruiţi fiind de Domnul cu înţelegere mai multă decât priceperea mea de a scrie, despre ce e vorba, care sunt mesajele ascunse în “spatele” evenimentelor/actiunilor contemporane (şi în particular, în spatele acestor mesaje ale mass-mediei sau cele primite pe e-mail ). De multe ori, mass-media funcţionează doar ca o interfaţă între emiţătorii de mesaje şi receptorii acestora (privitorii, ascultătorii, cititorii). Oricum, noi trebuie să ne străduim să luăm din mesajele receptate numai acele informaţii cu adevărat folositoare mântuirii noastre (aceasta, fiind, de fapt, adevărata miză), să fim selectivi şi mai ales să încercăm să înţelegem mesajul în duh. Pentru aceasta este neapărat necesară pregătirea noastră sufletească, un om nepregătit duhovniceşte fiind incapabil să înţeleagă dincolo de o anumită limită şi nu-i mai este folositoare priceperea minţii, fără discernământul cel adevărat, dobândit prin curăţirea de patimi

Problemele noastre sunt mult mai mari şi simpla reducere a beneficiilor parlamentarilor cu 50% sau cu alt procent nu ar fi reprezentat decât un fir de nisip din acest deşert în care ne aflăm şi în care trebuie să săpăm pentru a da de apă… Tot aşa şi impozitul progresiv la proprietatile imobiliare, sau noua taxă auto, introduse de la 1 iulie. Acestea sunt doar nişte măsuri de tip socialist, socialism care are ca filosofie nivelarea beneficiilor, a averilor, astfel încât să nu existe diferenţe prea mari între cei săraci şi cei bogaţi. Noi avem acum de tras după jumătatea de secol de comunism, când ne-am obişnuit şi s-a împământenit ideea că nu trebuie să existe săraci şi bogaţi, ne-am obişnuit să suspectăm orice bogat de fapte ilicite, suntem avizi de sânge… După cum îmi spunea astăzi un prieten, mulţi dintre noi am ajuns sa ne demotivăm foarte uşor pentru că ducem în cârcă povara unui popor ce odinioară era harnic iar acum lenes, odinioară bataios, acum delăsător, obosit. Astfel, măsuri precum cele de mai sus sunt menite doar să dea unora impresia că „se încearcă ceva”, profitând de mentalitatea lor încă nedesprinsă de comunism; în acest timp, adevăratele tunuri, economice şi politice, se dau în spatele perdelelor… 

De exemplu, v-aţi întrebat, bănuiesc, de ce nu se instituie un CONTROL REAL al achizitiilor publice – personal sunt sigur că de aici se poate economisi foarte, foarte mult. Pentru că „banii dumneavoastră” nu sunt acolo unde pretindea Băsescu în urmă cu 10 ani, ci sunt în buzunarele clienţilor politici. Instituţiile publice fac achiziţii la preţuri de 2, 5, 10, 20 de ori mai mari decât preţul pieţei, cumpărând la preţurile acelea nişte produse/servicii de calitate îndoielnică şi de care de multe ori nici nu au nevoie (un exemplu – din opoziţie! – aici). În acelaşi timp, aceste instituţii nu au bani să-şi desfăşoare activităţile curente, în scopul cărora au fost create iniţial, nu au bani de salarii, ori pentru banalele consumabile, sau pentru utilităţi… 

E ca şi cum o familie locuieşte într-o banală garsonieră, plătind lunar la chirie 2000 de euro (şi chiar se împrumută pentru asta!), în timp ce ar putea găsi foarte uşor aceleaşi condiţii cu numai 200 de euro, dar face economii cu laptele copilului său ca şi reducere de costuri! Există vreun astfel de părinte printre noi?? 

Aici sunt banii dumneavoastră” – în autostrăzi inexistente, dar de 10 ori mai scumpe decât în occident, în spitale dotate cu televizoare obişnuite achizitionate la preţ de plasme, spitale care nu au nici aţă ca să închidă operaţiile… 

În acelaşi timp, se iau bani de la categoriile cele mai vulnerabile, se măresc taxele, mânuindu-se cu abilitate morişca împovărării progresive a populaţiei (înrobirea) prin: împrumuturi, inflaţie, taxe, lipsa serviciilor publice. Statul, instituţiile publice, nu mai servesc publicul, poporul, oamenii în slujba cărora ar trebui să fie (şi în aceste zile în care zeci, poate sute de mii de fraţi români suferă de pe urma inundaţiilor, autorităţile fac prea putin pentru a-i ajuta sau măcar pentru a-i încuraja, ci asistă cu indolenţă la drama lor, la dezastru, aproape aşteptând să se rezolve lucrurile de la sine!), şi atunci ajunge omul să se întrebe care mai este rostul acestor instituţii (şi al statului)? Concluzionăm că statul serveşte alte interese, contrare cetăţenilor săi… Înţelegeţi că aceasta este realitatea şi că tocmai aici se vrea să se ajungă? Înţelegeţi pericolul în care ne aflăm, întrezăriţi încotro ne îndreptăm, ce ni se pregăteşte? Observaţi, vă rog, că totul se face în detrimentul populaţiei, al celor mulţi, năpăstuiţi şi singura soluţie ce ni se va oferi va fi ca acest control al statului să fie făcut DIN AFARĂ… 

Alexander Shurlakov."Our future".

Alexander Shurlakov."Our future".

Spun unii dintre noi că „România e aşa cum e din vina celor care o conduc, care sunt aşa şi pe dincolo” – dar NOI cum suntem? Nu am nici cea mai mică intenţie de a le apăra incompetenţa sau reaua voinţă/credinţă, dar oamenii aceia s-au ridicat dintre noi, deşi poate că acum nu mai sunt ca noi. Dar eu si cu tine ce am facut pentru a-i schimba in bine pe cei de langa noi? FIECARE are datoria de a-şi aduce această contribuţie, e o datorie faţă de Dumnezeu, de ţară şi de ceilalţi… Şi noi, fraţilor şi surorilor întru Domnul, vom fi judecaţi cu ceilalţi şi trebuie să fim neobosiţi în lupta pentru mântuire, căci a fost rânduit de Domnul să ne naştem în această lume, în această ţară şi vom da socoteală şi noi pentru multe din plăgile ei. 

Această schimbare a celorlalţi o făptuim schimbându-ne în primul rând pe noi înşine, înnoindu-ne în Hristos, astfel încât mai ales prin exemplul nostru, ceilalţi să primească imbold de a da slavă Domnului nostru şi de a se întoarce la El până ce nu va fi prea târziu. Şi nu numai prin puterea exemplului, ci şi prin cuvânt – uneori mai aspru, alteori mai blând, în funcţie de om şi împrejurare (“du-te, ridică-l cu vorba, cu fapta, cu blândeţea, cu străşnicia; să fie leacul felurit“ – spune Sf. Ioan Gură de Aur, referindu-se la ridicarea din păcat a celui de lângă noi)… Experienţa ne învaţă şi ea, dar harul vine de sus

Astea, scrise aici, sunt „teorie”, pe când în practică e mai greu… Ştiu, ne-am saturat să tot auzim şi să tot spunem că „practica ne omoară” şi pentru asta nădăjduim în Dumnezeu si ne rugăm Lui să ne ajute să punem şi-n practică. Şi dacă vrem cu adevărat să punem în practică acest cuvânt al Domnului, rostit prin gura dumnezeiescului Ioan Gură de Aur: „creştinii sunt mântuitorii cetăţii, epitropii, supraveghetorii şi învăţătorii ei„, prin „cetate” înţelegând lumea în care trăim, ţara, oraşul, familia, – trebuie să nu ne temem de această misiune la care am fost chemaţi şi să începem această îndreptare, întoarcere către Domnul chiar cu noi înşine.


7 comentarii on “Îndemn la vedere duhovnicească – consideraţii asupra evenimentelor contemporane”

  1. mihaela spune:

    Socialismul este un termen destul de abstract, care are nevoie de explicatii.

    Faptul ca alesii cistiga atit de mult, in timp ce multi romani realmente mor de foame, nu este un lucru de acceptat, nici macar prin prisma credintei. Este nevoie de echitate sociala, nu de egalizare, de nivelare sociala, conform principiului crestin „nici munca fara piine, nici piine fara munca”.

    Nu este clara nici argumentatia despre ce am facut noi, romanii de rind, ca sa nu ajunga tara in dezastrul economic de astazi.
    Nu sint de acord cu „principiul vinei colective”, care nu este crestin, ci exact de factura socialista si comunista, notiuni pe care tocmai le critica autorul.

    In crestinism fiecare raspunde pentru faptele sale, excluzind aici discutia despre pacatul stramosesc si pacatele parintilor sau ale comunitatii.Vorbim strict despre pacatele conducatorilor tarii.
    Care roman de rind ar fi avut curajul si posibilitatea sa ii faca o cateheza lui Iliescu sau Basescu si cu ce rezultat? Tulburarea linistii publice cumva?
    Aici ar fi trebui sa intervina exact capii bisericii. Dar au facut-o? Nu. Atunci ce vina are poporul?

    Exemplul unui crestin practicant este fara indoiala unul salutar intr-o societate ca a noastra, care tinde sa devina tot mai atee. Dar pe care politician ar impresiona exemplul unui crestin induhovnicit si detasat de necazurile zilnice, modest imbracat, fara gip si vila, cind este stiut ca tocmai acestia sint priviti cu retinere si de cei multi din jurul lor.
    Sa nu ne amagim ca exemplul unui bun crestin ii va impresiona pe cei bogati! Ei se pot schimba numai daca Dumnezeu ii loveste ca sa ii atentioneze si sa se indrepte pe calea eca buna.

  2. Florin M. spune:

    @Mihaela, observ in comentariul tau cateva confuzii.

    In primul rand, cand spui ca „alesii cistiga atit de mult, in timp ce multi romani realmente mor de foame” nu cred ca te referi la salarii, ci la averile lor. Daca faci referire la salarii – crezi ca ar fi mai bine ca „alesii” sa aiba salariul minim?? Nu s-ar face economie nici cat o ceapa degerata! In plus, dupa ce ca rezultatele muncii lor sunt cele pe care le vedem (sau nu) chiar si asa – cu prezentele salarii, crezi ca prestand munca de voluntariat ar fi mai bine, si-ar da silinta mai mult?

    Apoi, spui ca „principiul vinei colective […] nu este crestin, ci exact de factura socialista si comunista” – cum sa fie de factura comunista?? 😮

    Ai auzit vreodata vreun comunist vorbind de lipsa de discernamant duhovnicesc, de curatarea de patimi?? Tocmai despre asta e vorba – suntem aici, INTREAGA LUME este aici TOCMAI din cauza generalizarii pacatului. Eu nu vorbesc de salvarea lumii, desi poate ca asa inteleg unii, dar lumea nu mai poate fi salvata. Sa nu ne facem iluzii de-astea! Eu ma refer la salvarea sufletelor, ale noastre in primul rand si ale tuturor acelora pe care ii putem ajuta. Sa facem milostenie in Numele Domnului – atat prin a darui un banut, o paine, celor nevoiasi, cat si prin cuvant. Fiecare la locul unde se afla: in familie, la serviciu, oriunde – sa aparam valorile ortodoxiei, sa-L reprezentam pe Domnul cu cinste, sa ne straduim sa facem Voia Sa, sa-i ajutam pe cei care cad in pacat sa se ridice, ori sa-i ajutam sa nu cada in pacat…

    Cateva exemple, care sa ne ajute sa ne autoevaluam:
    Avorturile sunt in floare prin toate formele: atat avortul propriu-zis, cat si anticonceptionalele si toate formele de contraceptie – FACEM CEVA NOI CA SA LIMITAM ACEASTA PLAGA?
    Apoi, homosexualitatea: din ce in ce, daca esti impotriva homosexualitatii si indraznesti sa-ti exprimi aceasta „optiune” sau „parere”, in ochii multora apari ca invechit, incuiat, intolerant. INDRAZNIM SA APARAM VALOAREA FAMILIEI, ASA CUM E CINSTITA CASATORIA SI RELATIA BARBAT-FEMEIE IN ORTODOXIE?
    Un alt exemplu: razbunarea. Ti-a facut unul rau, fa-i si tu lui! Nu te lasa mai prejos! In toate filmele americane se face apologia razbunarii (n-am nimic cu americanii, vorbesc doar de apologia unui pacat). OCHI PENTRU OCHI, DINTE PENTRU DINTE! Unde este astazi, pilda noastra PRACTICA despre intoarcerea obrazului (prin asta neinsemnand sa asistam pasivi cand suntem e batjocorit Numele Domnului!)?
    Inca un exemplu: APARAREA BISERICII, A PREOTILOR. De cate ori ai auzit pe cineva sa ia apararea preotilor, cand se spune despre ei ca sunt simpli functionari? – si alte exemple de apelative la adresa lor pot „curge” la propriu?
    Ne sfasiem intre noi mai rau decat cainii si pretindem ca nu avem nicio vina? E trist, dar dupa cum am spus – lumea nu mai poate fi salvata, ci doar UNELE suflete, incepand cu ale noastre! Daca vrei sa salvezi pe altii, salveaza-te pe tine!

    Daca-am fi in manastire, ar fi de inteles tacerea noastra in problemele de mai sus (si in altele, unde constiinta curata ar trebui sa fie prima care sa nu ne lase sa tacem), dar daca am fi in manastire, ne-am ruga foarte mult si aceasta ar compensa, ba chiar ar intrece argumentatiile noastre. Pe cand, noi suntem in lume si tacem, stam retrasi in carapace desi traim in mijlocul oamenilor, suntem niste fricosi. Ne e frica sa ne salvam si pe noi insine, daramite pe mama, tatal, fratii, sau pe altii straini!

    Mihaela, cati dintre noi mergem la Biserica regulat, cati ne marturisim pacatele, cati ne impartasim, cati ne rugam Domnului sa ne lumineze mintea, sa ne deschida inima, astfel incat credinta noastra sa fie vie si sa fie vadita si prin fapte? Vezi asa ceva in jurul tau? Vreau sa spun daca vezi la cunoscutii tai.
    Cum sa nu fie vina colectiva, daca noi unii pentru altii nu facem nimic? Daca ti se „pare” ca asta e socialism sau comunism, imi pare rau pt tine…

    Doamne, ajuta!

    P.S.: despre socialism, foarte pe scurt, poti citi aici: „Atenţie la măsurile de tip socialist…”

  3. mihaela spune:

    A spune ca parlamentarii isi merita salariile si toate celelalte sporuri, in timp ce milioane de oameni in Romania nu au suficienti bani nici macar pentru piine, este o insulta la adresa poporului roman. Nu credeam ca am sa ajung sa citesc pe „Razboi intru cuvint” asa ceva. Cine poate face asemenea afirmatii ori este parlamentar, ori are neamuri in parlament.

    Oricum banii lor din salarii sint pentru tigari, cei mai multi avind afaceri private cu statul prin intermediari. Din afaceri le iese mult mai mult decit din salariu.
    Clasa politica din Romania nu are nici in clin, nici in mineca vreo legatura cu poporul roman. A dovedit-o de nenumarate ori si o dovedeste si astazi, cind s-au luat bani de la gura copiilor, a bolnavilor, a handicapatilor, s-au taiat salariile sustinatorilor de familii, numai si numai ca sa le creasca lor burtile si mai tare si sa poate dormi cit mai bine in parlament.Lor le cresc salariile si sporurile in continuare, ca si cum nu ne-am afla pe marginea prapastiei.

    Deci, pentru ca in Romania se fac multe avorturi, exista homosexualitate, atacuri impotriva preotilor(si din cite vad eu sint atacati cei care arata cu degetul spre lacomia si incompetenta politicienilor, nu cei care ii perie pe spate)parlamentarii isi merita salariile si sporurile.
    Asa reiese din articol. Ori este prost scris, ori seamana a suita de lozinci comuniste care trebuie citite de la dreapta la stinga.

    Asa ne facea si Ceausescu cind ne infometa: „Tovarasi, alimentatia rati-o-na-la este cheia sanatatii voastre!”

    Halal indemnuri crestine: „Vedeti-va voi de pacatele voastre si ale celorlalti amariti, ca parlamentarii sint imuni si infailibili si au voie sa va jupoaie1”

  4. Florin M. spune:

    Prima data m-am abtinut sa te intreb daca nu cumva esti lupul care striga „Lupii!”, dar bag de seama ca te-am „atins” prin articolul si prin comentariul meu anterior, de vreme ce nu catadicsesti sa te uiti la tine decat pentru a te compara cu „hotii de parlamentari” sau cu mine, care ori sunt si eu parlamentar, ori am neamuri printre ei. Esti atat de rascolita!

    Cred ca te-ar „coafa” sa fii fruntas al unei eventuale revolutii a proletariatului! Ce-ai mai trage in teapa actuala clasa politica! Uite, poate ai ocazia anul viitor 😉 : http://blog.pustniculdigital.info/articole/228/
    Sa ne fereasca Domnul de asa ceva, si de asa „lideri”!

    Precizare: ACESTA NU ESTE SITE-UL RAZBOI INTRU CUVANT, este unul diferit. Ei au pus doar un link catre articolul meu.

  5. mihaela spune:

    Nu ar fi rau ca alesii sa aiba salariul minim pe economie, macar in spirit de solidaritate cu milioanele de romani care nu au nici un fel de venituri.
    Da, ma refeream exact la salariile lor si la sporurile si privilegiile pe care le au din bugetul de stat, adica din banii contribuabililor. Despre averile lor nu stie nimeni cit de mari sint in afara de ei insisi si de acolitii lor.

    Economia care s-ar face daca nu le-ar mai fi platite sporurile, cazarea, masa, deplasarile, diurnele, telefoanele pe care le folosesc cu precadere in interes prorpiu, ar face mult mai mult decit o ceapa degerata. Aceste observatii sint facute de germani, care spun ca parlamentul lor cheltuie mai putin cu „alesii” decit se cheltuie in Romania si ca pentru tara noastra este o povara insuportabila care trebuie redusa la minim.
    De asemenea, asa cum se stie, parlamentarii britanici isi suporta de citeva luni singuri cazarea, masa si deplasarile la Londra. Ei nu mai primesc nimic in afara de salariul de parlamentar.

    De ce in GB se poate si in Romania nu?????
    Pentru ca in Romania exista papagali platiti de parlamentari, ca tine de exemplu, care manipuleaza opinia publica cu afirmatii de genul „ceapa degerata” la economia pentru alesi.
    Eu, adica noi, cei care le suportam toate cheltuielile, le spunem ca nu este nimeni de neinlocuit si ca intelectuali bine pregatiti profesional, care cistiga 1.000 lei/luna, le pot lua oricind locul pentru 5.000 – 6.000 lei/luna, din care si-ar suporta singuri si deplasarea la Bucuresti si cazarea pe cont propriu, exact ca orice alt angajat din provincie care ar lucra in capitala.

    JOS PAPAGALII POLITICI !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s