Reeducarea din comunism şi continuarea ei de acum

Aflăm, de la supravieţuitorii anchetelor, temniţelor şi lagărelor de muncă bolşevice care au apucat să lase mărturie despre infernul prin care au trecut, că „reeducarea” s’a făcut ştiinţific, după reţetă. Astfel, pe lângă bătăi, frig, foame şi izolare, două erau metodele cele mai eficiente. Prima era să te facă să nu mai ai încredere în nimeni, nici măcar în tine, să nu mai fii sigur pe nimic, nici pe oameni, nici pe principii. Modul în care se obţinea acest lucru era, de exemplu, introducerea în celula ta, adică în mica ta lume, a unor deţinuţi noi. Timp de o lună, de exemplu, noii deţinuţi erau complicii, prietenii tăi. Totul decurgea normal, discutai cu ei şi păreau că au cam aceleaşi idei cu tine, sau măcar că îşi argumentau normal diferenţele de opinie, sufereai împreună cu ei, combăteai împreună cu ei, regăseai împreună cu ei, chiar şi în acele împrejurări carcerale, un grăunte de umanitate şi de normalitate. Într’un miez de noapte însă, brusc, aceşti prieteni năvăleau peste tine, cu bâte, lanţuri şi urlete bestiale acuzându-te de cele mai fantastice sau reproşându-ţi cele mai normale lucruri. Erau, brusc, alţi oameni. Întorşi cu 180 de grade. Tot ce discutaseşi cu ei până atunci era folosit impotriva ta, şi, în plus, îţi erau aruncate în cârcă tot felul de acuzaţii noi.

Şi asta te ducea către a doua metodă de reeducare. Trebuia fie să „recunoşti,” uneori nici nu ţi se spunea ce anume să „recunoşti” şi trebuia să găseşti tu ceva de care să te acuzi singur şi eventual să-i implici şi pe alţii în imaginarul complot, fie să repeţi papagaliceşte mârşăviile pe care ţi le dictau sau impuneau anchetatorii (dacă erai preot, să „slujeşti” o liturghie alterată blasfemiator), fie să repeţi la infinit afirmaţii mincinoase. Unii, după cum povestesc D. Bacu sau Gh. Bordeianu, ajungeau chiar să creadă ceea ce spuneau. În condiţiile bestiale ale închisorilor comuniste, aceste două metode aveau darul de a frânge complet omul, de a-l „demasca,” de a-i răpi chipul, identitatea pentru a-l transforma într’un boţ de plastilină umană uşor modelabilă. În esenţă deci, pentru a fi anihilat ca personalitate, ţi se impuneau două lucruri: 1. să nu spui ce crezi, fiindcă nu mai ştiai ce să crezi şi care sânt regulile jocului; 2. să crezi tot ceea ce spui, adică să asimilezi ca „ale tale” toate lozincile, minciunile şi mârşăviile pe care te sileau să le auzi, repeţi, recunoşti şi semnezi.

Ştiind aceste lucruri vom înţelege mai bine de ce, în România, de douăzeci de ani încoace avem o oligarhie politico-intelectuală care a trecut prin toate ideologiile. Introduşi, în campania electorală, în aceeaşi celulă de bloc cu noi, politicienii ne sânt, timp de o lună, prieteni. Ne zâmbesc de pe stâlpi, garduri, capote de maşini, ba chiar te aştepţi să iasă din televizoare, cu mâna întinsă şi zâmbetul larg şi sincer. Ne împărtăşesc păsurile, ne înţeleg, ne aprobă. Sau măcar par oameni normali, chiar dacă de altă părere. Apoi, brusc, în miez de noapte, după ce s’au anunţat rezultatele alegerilor, totul se schimbă, şi pornesc, cu girofaruri, impozite, violenţă şi nesimţire, la un nou asalt, de patru ani, asupra normalităţii.

Dar dacă primii, politicienii, ne fac să nu ne credem ochilor, şi să ne suspendăm orice capacitate sau poftă de a mai judeca, oligarhia intelectuală are ca sarcină să ne facă să spunem tot ce spun ei şi apoi să credem tot ce ne silesc să repetăm la infinit. Primii ne produc stupefacţia. Ceilalţi ne alimentează conformismul. Primii sânt produsul. Prost. Ceilalţi sânt publicitatea. Mincinoasă. Sau de o sinceritate secvenţială. Membrii oligarhiei intelectuale sânt cei care spun azi că Iliescu e rău, mâine că Iliescu e bun. Azi că elitele ne salvează, mâine că elitele ne-au trădat şi ne trădează. Azi că UE e bună, chiar dacă ne minte, pentru că ne minte pentru binele nostru. Mâine, că UE a dat-o în bară când ne cere să fim mai permisivi cu incestuoşii. Azi că globalizarea e un dat, glorios. Mâine că globalizarea e sub semnul întrebării şi că mai bine devenim cu toţii protecţionişti. Azi că Băsescu e comunist. Mâine că Băsescu e cel mai tare anticomunist. Azi că se aruncă de la etaj dacă Băsescu se aliază cu Iliescu. Mâine că: „I’m sorry, old boy, da’ stau la parter, cel puţin la parterul moral, şi nu am unde şi de ce să mă arunc.” Azi că nu sântem destul de deştepţi ca să le înţelegem complexităţile tactice şi oportunismele benefice, mâine că nimeni nu mai dă atenţie discursului etic al intelectualilor. Azi, îi publicăm, premiem şi lăudăm pe tinerii marxişti. Mâine, anunţăm că toţi cei care nu îi denunţă pe tinerii marxişti sânt duşmanii „valorilor” (adică duşmanii „noştri”). Azi, luăm banii lui Vântu şi îl înjurăm pe Patriciu. Mâine, invers. Poimâine, perorăm împotriva „oligarhilor” şi acceptăm un ciubuc, o sinecură de la Preşedinte. Azi, să criticăm, tovarăşi. Mâine: mai uşor cu critica, băieţi. Azi, eurosocialişti. Mâine, adepţi ai liberschimbismului şi ai „culturii vieţii.”

Rezultatul acestei babilonii programatice e că nu mai îndrăznim să spunem ce gândim dar că ajungem să credem toate figurile şi vorbele goale pe care sântem siliţi să le ascultăm, vizionăm şi repetăm. Prin anarhia politică şi socială, ni se răpeşte coerenţa interioară. Prin manipularea semantică, prin multiplicarea mediatică a oamenilor şi ideilor lipsite de consistenţă, ni se sugerează sau impune ce să gândim. Ni se dictează termenii. Din păcate, într’o Românie prinsă de zeci de ani între cei care fură şi cei care ţin de şase, aceşti termeni nu pot fi decât cei ai capitulării.

Sursa: Măsura vremii. Îndemn la normalitate – Mircea Platon, Gheorghe Fedorovici


9 comentarii on “Reeducarea din comunism şi continuarea ei de acum”

  1. fane spune:

    frate Florin ,

    ai grija cum umbli cu piatra filozolafa . Esti pe un teren subtire , inconsistent de cateva articole incoace . Cred ca solutia ar fi pirueta 180 grade , fata spre lumina .

    Doamne , ajuta-ne !

  2. fane spune:

    scuze , erata : ” …Lumina „

  3. Florin M. spune:

    Frate Fanel, doar „ti se pare” ca sunt cu spatele la Lumina…
    De fapt, ce e credinta fara a fi prezenţă, fara a intelege ce e cu tine?
    Oare credinta inseamna doar vorbe frumoase? Scrie ceva fals, gresit, calomniator la adresa cuiva, mai sus?

    Sper ca intentiile tale sa fie bune prin acest sfat… Insa nu stiu de ce, parca am o indoiala, caci observ o „intoarcere” a ta (poate nu chiar cu 180 de grade), fata de ultimul comentariu, de aici: https://florinm.wordpress.com/2010/07/02/atentie-la-masurile-de-tip-socialist/#comment-1257

    Insuti tu ai scris acolo ca: „Nu numai comunismul , ci si socialismul , democratia , monarhia , toate pot fi negate pentru ca toate au fost experimentate si au lacune mari […] Iata in ce bajbaiala se invarte lumea acum si mai este putin si toti vor cere dictatura unui singur conducator ca si salvare a omenirii . Aici se vrea sa se ajunga […] Comparativ cu ceea ce va veni , socialismul este mic copil …

    Ce s-a intamplat cu tine, frate Fanel? S-a schimbat ceva, intre timp?

    Insuti tu ai spus: „Aici se vrea sa se ajunga” si „Comparativ cu ceea ce va veni , socialismul este mic copil” – CUM se va ajunge acolo, frate Fanel? Metodele sunt desrise mai sus si nu sunt minciuni.

    Doamne, ajuta!

  4. fane spune:

    nu s-a intamplat absolut nimic , dar aici , la tine nu mai gasesc decat foarte rar ceea ce ma incanta la inceput . Analiza despre criza , despre politichie si efectele ei de-a lungul oranduirilor se mai gasesc si in alte parti . Daca le comentez , din cand in cand si pe acelea se datoreaza unui afurisit de reflex , limbaritei , duhului de barfa care ma influenteaza si nu-mi face deloc cinste . Eu insa caut ceea ce era , aici , la tine . Pirueta ai interpretat-o gresit : nu era un apropos la scaderea credintei tale ( nu-mi permit sa fac nici o apreciere legata de acest aspect ) ,ci Intorcerea la ” Lumina ” ca subiect predilect si explicit al articolelor tale .

    In orice caz , iarta-ma ca mi-am permis chiar si atat .

    Doamne , ajuta-ne !

    PS : in alta ordine de idei , da-mi , te rog , o mana de ajutor . Astazi am aflat ca la hirotonie se citeste un juramant prin care cel hirotonit jura sa respecte legile tarii si conducatorii ei . Fratii de la razbointrucuvant mi-au confirmat existenta acestui juramant dar mai multe nu am putut afla si m-ar interesa ce anume contine si daca nu este in contradictie cu ceea ce spune Mantuitorul despre juramant in general .

  5. Florin M. spune:

    Frate Fanel,
    Imi pare rau, la intrebarea despre juramant nu ma pricep sa-ti raspund, insa poti afla raspunsul de la insusi duhovnicul tau. In mod sigur, insa, nu e vorba despre ceva CONTRAR invataturii Lui Hristos, pentru ca preotul (si orice crestin, de al;tfel, dar preotul cu atat mai mult) slujeste NUMAI Lui Dumnezeu, cu toate ca trebuie sa si dea Cezarului ce-i al Cezarului. Insa „Cezarului” ii dai pana la un punct.

    Cat despre articolele mele, ce pot sa-ti zic? Am constatat ca la multi credinta e doar de fatada si se lauda cu ea. Nu vreau sa-i judec, nici pe mine sa ma laud, caci eu sunt primul care se poarta asa, de fatada, inauntrul meu fiind putred de pacate, cu care nu tin sa ma laud. Insa credinta trebuie sa se vadeasca in fapta, atat in cele launtrice (pocainta, rugaciunea…), dar si in trezie, atentie, intelepciune fata de cele ce ne inconjoara. Nu pot sa ma numesc crestin si sa vorbesc despre credinta, dar sa ma prefac (sau chiar sa fiu) orb la suferintele celorlalti. Cei din jurul meu sufera mult, de naivitate, de saracie… De fiecare data, cand sunt alegeri, vin unii de la anumite partide cu SEPCI, GALETI, BRICHETE, CALENDARE, ZAHAR etc. si le cumpara votul! Pentru un kil de zahar sau pt un litru de ulei, omul fara de minte ii da aluia dreptul sa-l mai „conduca” inca 4-5 ani! Pentru ca gandeste: „asta a dat ceva, celalalt n-a dat!„. Asa se pune problema, unii accepta orice si face orice, fara sa gandeasca – asta e omul adus aproape de stadiul de leguma, de robot, care ar fi sa-ti dea in cap pentru ca ai zis ceva de personajul X sau de personajul Y din viata politica, publica in general.

    Macar cei care au acces la internet trebuie sa stie cu ce se mananca credinta, care e legatura ei cu viata reala, cum ca omul credincios este un om vertical, treaz, bine ancorat, care-si cunoaste bine valorile, care stie sa-si pazeasca trupul si mai ales sufletul de ispitele acestei lumi.

    Imi pare rau ca nu gasesti de folos aceste articole, dar nu-i pot multumi pe toti, oricat de dragi mi-ar fi, desi as vrea sa fim intr-un duh si sa ne intelegem… Pot sa-ti spun, insa, ca vor veni si alt gen de articole, cele de care spui mai sus. Te rog sa ma ierti.

    Doamne, ajuta!

  6. fane spune:

    da , voi intreba duhovnicul dar dureaza pana ajung la el si eram curios dar mai mult contrariat pentru ca stiu ca Mantuitorul a fost cat se poate de clar in privinta ORICARUI juramant , stii bine ca a spus sa nu juram pe nimic , niciodata ci cuvantul nostru sa fie doar da sau nu . Ori daca exista un juramant …

    De altfel , la juramant ma gandesc de ceva timp incoace . Am avut de rezolvat o problema in interes de serviciu la un tribunal si asteptand ore in sir la rand , la arhiva , ma gandeam la activitatea care se desfasoara intre peretii acestor cladiri si mi-a trecut prin fata ochilor imaginea cu juramantul pe Biblie ,cam acelasi tip de juramant pe care il depun si demnitarii , parlamentarii , ministrii , presedintele . Juramant cu mana pe Cartea Sfanta , pe cuvintele Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos . Mai mult decat atat , aceast moment este considerat unul de o solemnitate deosebita , in cazul politicienilor si este tratat de toata lumea ca atare . Iata cum unii foarte importanti si de ale caror decizii depind cei multi isi intra in atributiunile job-ului infaptuind un pacat infruntat fatis de Iisus Hristos .

    In privinta tuturor celorlalte pot sa spun doar atat : fie-ne noua dupa voia Lui pentru ca de la El ” sunt toata darea cea buna si tot darul desavarsit ” . Nu avem de unde sa stim daca nu cumva , chiar si aceste momente , de criza , de suferinta ni le-a lasat cu un scop , pentru noi sau pentru altii sau pentru toti .

    ” Celui ce are i se va mai da , iar celui ce nu are i se va lua si ceea ce are . ” – >>>Cei din jurul meu sufera mult, de naivitate, de saracie… <<<

    Doamne , ajuta-ne !

  7. Florin M. spune:

    „Nu avem de unde sa stim daca nu cumva , chiar si aceste momente , de criza , de suferinta ni le-a lasat cu un scop , pentru noi sau pentru altii sau pentru toti.”

    Bineinteles ca ni le-a lasat cu un scop – cu scopul de a ne intoarce la El, de a cauta „intai Imparatia Cerurilor”.

    Aceasta cautare, insa, ne deschide ochii, ne activeaza o serie de simturi pe care nu le aveam pana atunci.
    Ne tot punem nadejdea in oameni, in creatie, in loc sa nadajduim in Creatorul a toate, in loc sa ne daruim Lui, din nou, asa cum se cuvine, de fapt…
    Nu este asta revoltator, dureros – vazand cum OMUL insusi, de unul singur, se duce in gura lupului? EU sunt in postura acestuia de care spun, ma duc singur spre pierzare, dar nu ma lasa Domnul, prin fratii mei intru Hristos, ei imi mai pun cate-o piedica si imi intarzie sfarsitul, putin cate putin. Si poate, pana la urma, voi pricepe si eu IN CATE CHIPURI MA PACALESTE DIAVOLUL, in mod real, si voi pune inceput bun.

    Doamne, ajuta!

  8. fane spune:

    apropos de diavol , astazi am gasit pe un site o descriere excelenta a lui si a operei lui :

    ” Diavolul nu doarme, nu mănâncă, postește de la facerea lumii, nu uită, nu obosește, nu ia concediu, nu iese la pensie, nu se îmbolnăvește și nu moare. Și are o singură preocupare: să abată și să înstrăineze pe oameni de la facerea binelui și de la mântuire. Este teologul perfect, în răutatea lui, știind pe de rost cărțile sfinte, pe care nu le urmează.
    De mii de ani, și-a perfecționat tehnicile. Și lucrează prin oameni, prin tehnologie, prin animale, plante, materie, gânduri, mașini et caetera. Scopul său este însă unic: să umple iadul de oameni creați de Dumnezeu și rânduiți de iubirea Lui spre Împărăția cea veșnică a luminii. ”

    Ti-am simtit „strigatul” , sa stii . Slava Multmilostivului ca nu ne paraseste si ne ajuta sa ne vedem greselile noastre si sa nu osandim pe fratii nostri pentru ele . Dumnezeu sa-ti ajute , frate Florin !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s