„Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui” (tâlcuire la Crez, partea VIII)

Cea mai miraculoasă persoană a vizitat pământul si a plecat. Si toate celelalte legate de El au fost si ele miracole. Si acest miracol s-a răspândit asupra întregii planete Pământ. Si multe sute de generaţii pe parcursul a nouăsprezece secole încheiate au vorbit despre acest vizitator mai mult decât de oricine altcineva în această lume. Cel mai mare miracol este că toate aceste generaţii au vorbit despre El nu ca de un fost vizitator, ci şi ca despre un contemporan. Chiar si azi, generaţia noastră vorbeşte despre El ca despre un contemporan, la fel de mult ca despre un mai vechi vizitator. Veşnic vechi si veşnic contemporan. Este miracolul niciodată repetat pe parcursul istoriei omenirii. Personalitatea acestui vizitator era extraordinară, incomparabilă şi imposibil de înţeles pentru o fiinţă terestră. Mulţi se întreabă cu uimire: Cine este El ? Noi îl cunoaştem şi nu-L cunoaştem. II privim cu luare aminte din depărtare şi-L privim de alături. Sufletul Său e printre noi, autoritatea Sa e deasupra noastră. Numele Său ne aduce speranţă, linişte şi bucurie. Cine este El ?

Acest extraordinar vizitator al pământului este Impăratul împărăţiei cereşti prefăcut în om, în om adevărat. După cum învierea Sa din mormânt e conformă cu puterile Sale, la fel si înălţarea Sa la ceruri e pe măsura măreţiei Sale „lesit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea si Mă duc la Tatăl” (loan 16, 28). Ce poate fi mai limpede decât aceasta ?

Ce poate fi mai limpede decât faptul că un fiu ar trebui să se grăbească să ajungă înapoi la tatăl său după ce a îndeplinit voinţa acestuia! Oare nu este normal ca un împărat să se întoarcă în împărăţia sa după ce a ieşit victorios din razboi ? Şi un semănător să se întoarcă acasă dupa ce a semănat câmpul său ? Şi un învăţător să se retragă în locuinţa sa după ce a împărtăşit cunoştinţele sale ? Şi un păstor să se îndrepte spre locul de unde a pornit după ce a găsit oaia pierdută ? Şi un preot să se reîntoarcă după ce a binecuvântat o casă? Şi un lucrător să-şi afle odihna după ce şi-a făcut lucrul? Şi Domnul Hristos a coborât în lume ca Fiu, ca împărat, ca Semănător, ca invăţător, ca Păstor, ca Preot, ca Lucrător, îndeplinindu-şi sarcina, misiunea în lume, e normal si logic să Se întoarcă în împărăţia eternă a cerurilor din care a coborât pentru oameni.

Inălţarea Domnului, biruitor, la ceruri, a fost la fel de miraculoasă ca si coborârea Sa din ceruri. Născut în mod miraculos din Sfânta Fecioară si puterea lui Dumnezeu, El S-a înălţat în mod miraculos la ceruri, prin puterea Sa Divină, în faţa Sfintei Sale Maici si a ucenicilor Săi. Inălţarea Sa a fost si raţională, si mărturisită. A fost logică, bazânduse pe cea mai înaltă raţiune – cea cerească; si a fost mărturisită de martori oculari ce au trecut de bunăvoie prin suferinţe pentru mărturia lor. Au fost mulţi martori – cine ar putea să-i enumere pe toţi? Sfântul apostol si evanghelist Marcu scrie referitor la înălţarea Domnului: „Deci Domnul lisus după ce a vorbit cu ei S-a înălţat la cer si a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (16, 19). Sfântul Luca, tămăduitorul, ne oferă o relatare mai detaliată asupra acestui eveniment măreţ, spunând: „Si acestea zicând, pe când ei priveau S-a înălţat si un nor L-a luat de la ochii lor. Si privind ei pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei îmbrăcaţi în haine albe, care au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest lisus care S-a înălţat de la voi la cer astfel va si veni precum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1, 9-11; Luca 24, 52). In timpul acesta vedem îngerii lui Dumnezeu, ca si la conceperea si naşterea Mântuitorului, în timpul postirii de după botez, în timpul agoniei Sale în grădina Ghetsimani si la învierea Sa glorioasă. Oştirea cerească a fost întotdeauna lângă Impăratul său si îngerii au putut fi văzuţi de oameni oricând Impăratul a crezut de cuviinţă.

Si iarăşi anticul psalmist a vorbit, proorocind: „Ridicaţi căpetenii porţile voastre si vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra împăratul slavei. Cine este acesta Impăratul slavei ? Domnul puterilor. Acesta este împăratul slavei” (Luca 23, 7-9). In altă parte spune iarăşi: Zis-a Domnul Domnului Meu: „Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. 109,1). Chiar Domnul, martorul tuturor martorilor, a prezis propria Sa înălţare la ceruri şi mărirea Sa ulterioară. Si a prezis aceasta în momentul celei mai mari umiliri, când iudeii L-au scuipat şi L-au pălmuit în palatul marelui preot. El a prezis cu aceste cuvinte sfinte: „Si vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii si venind pe norii cerului” (Matei 26, 64; Luca 22, 69). Ce mărturie mai e necesară oamenilor pe lângă aceasta? Nici un neadevăr nu poate fi aflat în spusele lui Mesia, nici privitor la cele spuse despre trecut, nici la cele prezise pentru viitor.

Totuşi există mai multe mărturii confirmate de sângele martirilor, pentru ca sufletele voastre să fie si mai bine îndestulate cu adevăr. Sfântul Petru mărturiseşte referitor la Hristos: „Care după ce S-a suit la cer este de-a dreapta lui Dumnezeu, si se supun Lui îngerii si stăpâniile si puterile” (Ps. 3, 22). Sfântul Pavel a fost răpit până la al treilea cer si contemplând minunile cereşti, el mărturiseşte că Tatăl L-a aşezat pe Fiul Său „de-a dreapta Sa în ceruri; mai presus decât toată începătoria si stăpânia si puterea si domnia si decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. Si toate le-a supus sub picioarele Lui” (Efes. l, 20-22; Evrei 12, 2; Col. 3,1). Un martor similar al acestora este si Sfântul Stefan, arhidiacon si martir: „Iar Ştefan fiind plin de Duh Sfânt si privind la cer a văzut slava lui Dumnezeu şi pe lisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7,55-56). Si Sfântul Andrei al Constantinopolului a văzut pe Domnul în slavă în ceruri. Si la fel li s-a întâmplat multor altor sfinţi, în special martiri, cărora Domnul li s-a arătat pentru ca ei să poată suporta torturile.

Si aşa Mesia si Mântuitorul nostru, Unul si Unicul, s-a ridicat la ceruri după ce coborâse ca Vizitator. El S-a înălţat la împărăţia Sa de origine, eternă şi nemuritoare, unde a pregătit câte un loc pentru cei din cealaltă împărăţie a Sa care Il urmează, cei ce formează Biserica Sa de pe pământ.

De aceea, aleşilor, nu aşteptaţi un alt mesia care să vină, să fondeze o împărăţie pământească pentru voi si care să domnească ca împărat al pământului. Un astfel de mesia este aşteptat de către necredincioşi, de către nealesi, care au întunecat icoana lui Dumnezeu din ei. Aceşti nefericiţi nu ştiu că un astfel de mesia nu este adevăratul Mesia, ci unul fals. Căci oricât de măreaţă şi de durabilă ar fi o împărăţie pământească, în cele din urmă aceasta va ajunge la sfârşit la fel ca toate celelalte, supuse lumii si timpului. Si o dată cu sfârşitul vine necazul şi plângerea.

Oare ar putea o astfel de domnie să aducă satisfacţie sufletelor şi pace inimilor voastre ? Ar putea un astfel de mesia să fie cel după care tânjeşte inima voastră ? Unicul şi adevăratul Mesia a spus: „împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (loan 18, 36). Adevăratul Mesia este mai presus de toate şi mai minunat decât orice cerinţă a oamenilor; şi mai mult de atât, El este mai frumos si mai corect decât orice dorinţă, împărăţia Sa se întinde în afara timpului, în afara celor schimbătoare si trecătoare. Ea este împărăţia veşnică, nesfârşită şi nemuritoare.

Există un singur Mesia de acest fel – Domnul nostru lisus Hristos, Unul-Născut, Fiu al lui Dumnezeu, Impărat şi vizitator născut pe pământ din cea mai nevinovată fecioară, Maria, răstignit pentru noi în timpul lui Ponţiu Pilat, Cel ce a pătimit, a fost îngropat, a înviat şi S-a ridicat la ceruri, unde stă cu mărire de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta este credinţa sfinţilor, credinţa celor ce sau biruit pe ei si şi-au făcut gândul si inima să se înalţe spre cerurile strălucitoare. Cu ajutorul acestei credinţe ei si-au învins patimile si si-au făcut gândul si inima să se înalţe spre ceruri şi au devenit sfinţi. Ei sunt rodul acestei credinţe, cel mai sănătos rod văzut vreodată de pământ. Desfrânaţii care-şi târăsc gândul si inima prin praf nu pot accepta această credinţă. Doar cei ce se înfrânează si se stăpânesc se apropie de înălţimile cereşti. Cei pentru care rugăciunea este o dulce desfătare a acestei credinţe. Cei ce oferă milostenie şi iertare celor căzuţi sunt mulţumiţi de această credinţă. Ei se gândesc neîncetat la temuta Judecată; de aceea Judecata nu va fi de temut pentru ei. Ei vor fi numiţi copii ai lui Dumnezeu, copii împărăteşti. Ei vor domni întru vecie împreună cu Domnul înălţat şi se vor încălzi la inima iubirii veşnice a paternităţii lui Dumnezeu.

Nu este oare aceasta şi credinţa voastră, purtătorilor de Hristos, si credinţa celor mai sfinţi strămoşi ai voştri ? Aceasta să fie şi credinţa copiilor voştri, din generaţie în generaţie. Aceasta este credinţa ortodoxă salvatoare, ce nu a fost ruşinată niciodată, adâncă precum adâncul mormântului si înaltă ca înaltul cerului. Ea predică pocăinţa şi purificarea. Ea este acceptată şi păstrată de către oamenii cu adevărat aleşi, de către cei ce poartă icoana lui Dumnezeu în ei. In Ziua Judecăţii lor vor fi miluiţi si ei vor fi numiţi binecuvântaţi.


.

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s