Frica în faţa greutăţilor vieţii

Alexander Shurlakov."Our future".

Alexander Shurlakov."Our future".

Dragi fraţi şi surori întru Domnul, sunt mulţi aceia pe care îi încearcă un sentiment de singurătate, de abandonare, în aceste vremuri. Sper că vă daţi seama că aceasta este o ispită, o încercare îngaduită de Domnul pentru a ne căli în lupta ce avem de dus pentru mântuire! Vă pun înainte două pilde, pentru a ne fi de ajutor atât vouă, cât şi mie, păcătosului.

Cu aproape 1800 de ani în urmă, a vieţuit în pustiul Egiptului Sfântul Cuvios Antonie Cel Mare. Spune Sf. Antonie: „am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi: smerenia” (din Patericul Egiptean).

De asemenea, avem spre sprijin următoarea întâmplare din viaţa Sf. Siluan Athonitul, din secolul trecut, cel ce străduindu-se, într-una din nopţi, să afle calea de a învinge ispita si de a se ruga curat, s-a ridicat ca să facă metanii în faţa icoanelor din chilia sa, iar în acel moment a văzut între el şi icoanele din faţa sa silueta uriaşă a unui demon care aştepta să i se închine lui; uitându-se în jur, Sf. Siluan vede că toată chilia este plină de demoni. Atunci, cu inima îndurerată se aşează înapoi şi spune următoarea rugăciune: „Doamne, Tu vezi că încerc să mă rog Ţie cu minte curată, dar demonii mă împiedică. Învaţă-mă ce să fac ca sa nu mă mai tulbure”. Şi a primit acest răspuns în sufletul său: „Cei mândri suferă pururea din pricina demonilor”. „Doamne, a zis Siluan, Învaţă-mă ce să fac ca sufletul meu să ajungă smerit”. Şi din nou, în inima sa, a primit acest răspuns de la Dumnezeu: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!”. (din „Viaţa şi învăţătura stareţului Siluan Athonitul, scrise de ucenicul său, arhimandritul Sofronie„)

Ce au în comun cele două descoperiri primite de cei doi sfinţi de mai sus? Toţi cei care se luptă cu ispitele şi vor să scape de ele ştiind în inima lor că fără Dumnezeu e imposibil să facă asta, vor alerga la El. Este vorba, astfel, de smerenie.

Pr. Rafail Noica spune că „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui” este un cuvânt care indică însăşi structura vieţii duhovniceşti.

Nu Dumnezeu a făcut iadul, ci noi înşine l-am făcut. A [ne] ţine mintea în iad” presupune a fi realişti, a nu încerca să scăpăm altundeva, pentru că nu putem, nu avem unde evada, nu avem unde fugi de aici. Iar aceasta nu înseamnă că suntem pierduţi. În completarea îndemnului „Ţine-ţi mintea-n iad” vine soluţia, izbăvirea: „şi nu deznădăjdui – ceea ce înseamnă să avem nădejde, căci mila Domnului este atât de mare, încât poate dizolva, poate cuprinde într-însa toate păcatele noastre, numai să o cerem. Astfel, tuturor supărărilor noastre, tuturor deznădejdilor noastre se oferă soluţia nădejdii în puterea Lui Dumnezeu, care ne poate scoate din orice problemă, din orice greutate, din orice „iad” pe care ni l-am făcut. Dar, precum este o „soluţie”, ea ţine de fiecare persoană, de fiecare dintre noi, dacă avem sau nu o asemenea hotărâre tare pentru a cere ajutorul de la Însuşi Cel Ce, Dumnezeu-Om fiind, a luat asupră-Şi păcatele noastre primind moartea pe cruce, pentru ca să învie mai apoi pentru a ne fi nouă pildă pentru viaţa la care trebuie să năzuim.

Ce înseamnă această cerere a ajutorului de la Dumnezeu? Înseamnă începutul înţelepciunii, înseamnă începutul smereniei, căci plecăm genunchii în faţa Celui Ce S-a dat pe Sine pentru răscumpărarea noastră, deci noi ne plecăm înaintea Celui ce S-a făcut mai mic decât noi, Îl recunoaştem ca Domn şi Dumnezeu pe Acela Care S-a făcut tuturor toate şi la ce duce aceasta, dacă nu la pocăinţă, la vederea păcatului propriu? Plecarea genunchilor noştri, plecarea cugetului nostru în faţa Lui Dumnezeu, la rugăciune, înseamnă de fapt lepădarea hainei groase a mândriei şi exersarea unui nou început, îmbrăcaţi în haina subţire, uşoară, smerită, a Domnului Hristos.

Cine suntem noi în faţa Lui Hristos-Dumnezeu, astfel încât să avem curajul de a cere de la El ajutor? Cum putem „pretinde” noi, ceva, de la El? Cum altfel, decât întorcându-ne, iarăşi, la nădejdea pe care o avem în puterea Lui, în cuvântul Lui, cu care ne cheamă la El: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Sf. Ev. Matei, 11, 28)? Şi cum putem avea nădejde, decât prin realizarea greutăţii ispitelor prin care trecem şi totodată păcătoşenia noastră (de care nu putem scăpa decât cu ajutorul Lui), cea care ne dă atâta frică? De unde starea aceasta de singurătate, de deznădejde, de disperare, de abandonare, dacă nu din depărtarea noastră de Dumnezeu, dacă nu din starea de păcat pe care o iubim mai mult decât pe aceea de a fi în braţele Sale părinteşti? Iată, însă, că auzim glasul Lui înăuntrul nostru, glas preadulce care ne cheamă la El, pe „toţi cei osteniţi şi împovăraţi”! Să nu stăm, ci să alergăm degrabă, să nu pierdem timpul, care oricum este scurt! Să-L ascultăm şi să-L urmăm cănd ne spune: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.” (Sf. Ev. Matei, 11, 29-30)

Despre smerenie s-au scris şi se mai pot scrie nenumărate pagini. Vedem câte pricini de sminteală înalţă vrăjmaşul în jurul nostru, străduindu-se să ne prindă în cursele sale. Să nu ignorăm pericolul, să nu ignorăm păcatul, căci păcatul înaintea noastră este pururea. Să facem tot posibilul să nu cădem în pânza ucigaşului de suflete, căci acela abia aşteaptă ca din comoditate, nebăgare de seamă, dragoste de plăceri, pentru îndreptăţirea în păreri sau pentru multe alte pricini, să ne lipim în plasa sa, prin diversele patimi. Imediat ne pedepseşte, ne înţeapă cu veninul amorţirii de sine, venin care, deşi la început dureros, cu cât este mai mult, cu atât pare mai plăcut! Doar Mila Domnului ne poate scăpa de aşa ceva şi tocmai de aceea trebuie să cădem mai repede şi mai sincer la picioarele Sale, până ce nu ne afundăm mai adânc în păcat, udându-I-Le cu lacrimile noastre, mărturisindu-I toate păcatele, cu hotărârea de a nu le mai repeta. Doar prin Spovedanie curată ne putem dezlipi de pânza păianjenului pierzător de suflete!

Sunt multe pricinile de cădere în păcat, printre acestea numărându-se chiar  învăţăturile greşite pe care le putem primi (accepta), aparţinând unor autori ce scriu fără discernământ duhovnicesc, fără sfătuire duhovnicească, mulţi fără măcar de a avea calitatea de fii ai Bisericii. Despre unele ca acestea spune Sf. Ignatie Briancianinov că: „sunt răspândite curse în felurite cărţi care se numesc pe sine lumină, dar cuprind învăţături ale întunericului, scrise sub înrâurirea vădită sau ascunsă a întunecatului şi atotrăului stăpânitor al lumii acesteia, având ca izvor înţelegerea vătămată de căderea în păcat, “Întru minciună omenească, întru viclenia meşteşugirilor înşelăciunii” (Efes. 4, 14), cum spunea Apostolul, cărţi scrise de scriitori care fără de minte se înfierbânta din mintea trupului lor (Colos. 2, 18). Aproapele meu, şi – în iubirea către el trebuie, doar, să-mi caut mântuireami se face cursa care mă vânează spre pierzania mea, atunci când mintea lui este prinsă în cursele învăţăturii şi cugetării mincinoase şi amăgitoare. Mintea mea la rândul ei poartă pecetea căderii, este acoperită cu acoperământ de întuneric, molipsită de otrava minciunii.” (Sf. Ignatie Briancianinov, “Despre inselare”). In cursele acestora putem cădea, însă, din lipsa noastră de atenţie, din superficialitate, din îndreptăţirea propriilor păcate/patimi, până la urmă chiar din lipsa… smereniei.

Iată, aşadar, cum trebuie să-i „abordăm” pe semenii noştri: cu dragoste, o dragoste izvorâtă tot din smerenie, căci dacă ştim că şi ei greşesc din pricina păcatelor, nu ne vom mai mânia, nu-i vom urâ, ci ne vom ruga pentru ei. Ură să avem pentru păcat, nu pentru persoana umană, nu pentru păcătos, căci nici Domnul nu vrea moartea păcătosului, „ci ca el să se întoarcă şi să fie viu„. Dacă am fi atât de atenţi cu noi încât luptăm din greu cu păcatele noastre, am vedea păcatele celorlalţi cu alţi ochi şi i-am ajuta şi pe ei mult mai mult spre mântuire. Trebuie ca fiecare dintre noi sa acorde foarte multă atenţie lui însuşi, căderea fiind „ascunsă în toate chipurile biruinţei; dorinţa de a plăcea oamenilor, făţărnicia, slava deşartă sunt ascunse sub toate chipurile virtuţii. Amăgirea, întunecata înşelare, poartă chip duhovnicesc, ceresc. Dragostea sufletească, adesea patimaşă, se ascunde sub chipul iubirii sfinte; desfătarea mincinoasă, închipuită, se dă drept desfătare duhovnicească” (Sf. Ignatie Briancianinov – „Despre înşelare„).

Pr. Arhimandrit Zaharia de la Essex (Marea Britanie) spunea, într-o cuvântare a sa, la un simpozion dedicat Sf. Siluan, din 1997, că prietenii Lui Hristos (sfinţii)sunt semne ale lui Dumnezeu pentru generaţia lor, pentru că se fac gura lui Dumnezeu şi răspund tuturor problemelor şi tuturor întrebărilor generaţiei. Ei devin semne ale lui Dumnezeu în măsura în care, prin harul Duhului Sfânt, în ei s-a repetat mai întâi calea lui Hristos: pogorârea (chiar până la iad) şi urcuşul, după modelul şi calea pe care le-a trasat El însuşi. Nimeni nu poate fi sfânt, prieten şi ucenic al învăţătorului său, Hristos, dacă n-a străbătut această cale până la capăt învăţând astfel tainele împărăţiei lui Dumnezeu (cf. Lc 8, 10)”.

Revin la începutul articolului, răspunzând, poate, unora dintre voi care se întreabă pentru care pricini este o atat de mare concentraţie de rele în această perioadă, prin cuvintele aceluiaşi Părinte Arhim. Zaharia. „Din punct de vedere cronologic, generaţia noastră se situează mai aproape ca niciodată de a doua venire a lui Hristos. Şi, potrivit cuvântului Său – „Dar Fiul omului, când va veni, va mai gasi credinţă pe pământ?” (Lc 18, 8 ) -, aceasta înseamnă deoptrivă că epoca noastră se găseşte în cea mai mare nefericire şi are nevoie, mai mult decât oricare alta, de mântuire. Care sunt asadar relele comune care constituie în mod semnificativ trasatura distinctivă a generaţiei noastre? Sunt înainte de toate mandria, întunecarea minţii, aflată în robia duhului rău, deznădejdea cu mulţimea de mâhniri involuntare care o însoţesc, şi, in cele din urmă, totala lipsă de interes pentru mântuire, paralizia duhovnicească. La aceste fenomene şi la multe altele dă raspuns acest cuvânt revelator –Tine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!” – pe care Sfântul Siluan îl transmite contemporanilor săi ca venind de la Fiul lui Dumnezeu însuşi

Anunțuri

7 comentarii on “Frica în faţa greutăţilor vieţii”

  1. xenia lozinschi spune:

    Suferim mult intr’adevar pentru ca nu avem smerenie: am ambitia sa dovedesc lumii ca sint ,ca gindesc,ca sint inteligenta,ca sunt la nivel potrivit material,sunt o femeie buna ,o mama exelenta,sotie….Doamne ,ajuta-ma sa nu mai vreau nimic pentru mine…

  2. Florin M. spune:

    @xenia lozinschi
    Nu cred ca e gresit sa vrem ceva pentru noi (dar, precum spuneti mai sus, nu „sa dovedesc lumii”), cred insa ca acel „Yes, you can!” american ar trebui conditionat de Voia Domnului.
    Domnul sa va ajute sa aveti toate cele de trebuinta mantuirii!

  3. elenad spune:

    ai fani pe facebook :)))))))

  4. claudiasofron spune:

    De ceva timp incerc sa inteleg care este semnificatia adevarata a cuvintelor lui Siluan: „Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui”, dar mai ales caut sa dobandesc smerenie. E atat de greu razboiul acesta nevazut, e o lupta continua cu mine…

  5. Florin M. spune:

    @claudiasofron,
    Cuvintele Sfantului Siluan, pot fi intelese mult mai bine din cartea „Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul„, scrisa de arhimandritul Sofronie, ucenicul si mostenitorul spiritual al Sf. Cuv. Siluan. E o recomandare calduroasa. 🙂
    Iti doresc ca Sfanta Sarbatoare a Nasterii Domnului sa te gaseasca cu inima incalzita de dragostea fierbinte a Mantuitorului nostru, Cel ce a ales sa se nasca in ieslea saracacioasa, dar primitoare. Acolo alege El sa intre, unde gaseste saracie in pacate, nevoie recunoscuta de dragoste, unde gaseste goliciune de patimi – acolo are si El loc, Cel necuprins.
    Doamne, ajuta!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s