Mitropolitul Antonie Bloom: „În timpul Revoluţiei L-am pierdut pe Hristosul splendorii liturgice şi L-am aflat pe acel Hristos care este vulnerabil ca şi noi, pe Hristosul respins şi alungat”

IPS Antonie Bloom (1914-2003), mitropolit de Suroj, a fost una dintre cele mai impresionante figuri bisericeşti care s-a făcut remarcată în Occident, exilul rusesc reprezentând pentru occidentali un impuls de prospeţime şi profunzime. În cărţile sale, mitropolitul Antonie oferă perspectiva unei credinţe asumate total, fără inhibare sau crispare. Modul în care el a văzut relaţia cu Hristos este unul convingător, atrăgător, şi sfaturile pe care le dă sunt lipsite de ambiguitate, verificate de experienţa unui om care a trăit integral adevărul creştin.

Mai jos am postat cateva fragmente dintr-un interviu luat Mitropolitului Antonie de Timothy Wilson, interviu gasit in cartea „Şcoala Rugăciunii” – una dintre cărţile IPS Antonie traduse în limba română.

Timothy Wilson: Sunteţi totuşi un monah…

IPS Antonie Bloom: Da.

TW: Însă trăiţi, cum s-ar zice, în piaţa cetăţii.

IPS Antonie: Nu cred că trăirea în pieţe este diferită cu ceva de trăirea în pustie. A fi sărac material este, într-un fel, mult mai uşor decât a fi sărac în mod lăuntric, în sensul de a nu fi legat de nimic. Acesta este un lucru foarte greu de învăţat şi care se petrece treptat, de la un an la altul, înveţi cu adevărat să apreciezi lucrurile, să-i priveşti pe oameni şi să constaţi frumuseţea lor strălucitoare – fără a dori să te înstăpâneşti peste aceşti oameni.

A smulge o floare înseamnă a intra în stăpânirea ei, înseamnă şi a o ucide. Votul sărăciei mă face să apreciez lucrurile mult mai mult. Dar în primul rând trebuie să învăţăm să fim liberi în noi înşine. Sunt momente în care trebuie să te retragi în mod fizic pentru a învăţa ce înseamnă pentru ceva sau cineva să existe în felul lui propriu şi nu doar ca o oglindă a emoţiilor tale.

Se întâmplă atât de des ca, atunci când spunem „eu te iubesc”, să o spunem cu un mare „eu” şi cu un „tu” mititel. Folosim iubirea ca pe o conjuncţie, în loc să ne raportăm la ea ca la un verb care implică acţiunea.

Nu este de ajuns să stăm cu privirea aţintită spre orizont, sperând că astfel Îl vom vedea pe Domnul; mai curând ar trebui să ne uităm cu atenţie la aproapele nostru, care este cineva a cărui existenţă a fost voită de Dumnezeu, cineva pentru care Dumnezeu a murit.

Orice persoană pe care o întâlnim are dreptul de a exista pentru că are o valoare în sine, iar noi nu suntem obişnuiţi cu lucrul acesta. Acceptarea deosebirii dintre mine şi celălalt este un pericol pentru noi, ceva ce ne ameninţă. A recunoaşte dreptul celuilalt de a fi el însuşi poate însemna recunoaşterca dreptului său de a mă ucide. Dar dacă stabilim o limită dreptului celuilalt de a exista, lucrul acesta devine nedrept.

Iubirea este dificilă. Hristos a fost răstignit pentru că ne învăţa un fel de iubire care îi îngrozeşte pe oameni, o iubire care cere abandonare totală – este aducătoare de moarte.

TW: Ce vreţi să spuneţi prin asta?

IPS Antonie: Dacă ne întoarcem la Dumnezeu şi-L întâlnim faţă către faţă, trebuie să fim pregătiţi să plătim preţul. Dacă nu suntem gata să plătim acest preţ, trebuie să mergem prin viaţă ca nişte cerşetori, sperând că altcineva va plăti în locul nostru. Dar dacă ne întoarcem la Dumnezeu vom descoperi că viaţa este adâncă, vastă şi extrem de vrednică de trăit.

[…]

TW: Trebuie să vă fi marcat într-un fel statutul de emigrant şi sentimentul de a nu aparţine pe deplin unui loc. Privind în urmă, în viaţa dumneavoastră, aţi putea spune că această experienţă v-a influenţat credinţa?

IPS Antonie: Cred că aveţi dreptate. În timpul Revoluţiei L-am pierdut pe Hristosul splendorii liturgice şi L-am aflat pe acel Hristos care este vulnerabil aşa cum eram şi noi, pe Hristosul respins şi alungat la fel cum eram şi noi – L-am aflat pe Hristosul care în ceasul Patimilor nu mai avea nimic, nici măcar prieteni, într-o situaţie care semăna cu experienţa noastră.

Dumnezeu te ajută atunci când nimeni altcineva nu te ajută. Dumnezeu se află în punctul de maximă tensiune, în locul critic, în mijlocul furtunii. Într-un fel, deznădejdea se află în mijlocul tuturor lucrurilor – numai să ştim cum să trecem prin ea.

Trebuie să fim pregătiţi pentru o vreme în care Dumnezeu nu va fi lângă noi şi trebuie să ştim să ne ferim să punem în locul Lui un fals Dumnezeu. Într-o zi, după cum o spun în carte, o fată a venit în sala mea de operaţii pentru a condamna Evangheliile, dar fără să le fi citit. În luna ei de miere, s-a dus la cinematograf cu soţul ei şi a orbit din senin. Ulterior au descoperit că suferea de o boală incurabilă. Aflându-se în ultimul stadiu al bolii, fata aceea mi-a scris: „Inima mea este neputincioasă, nu se mai poate mişca către Dumnezeu” şi a avut curajul de a accepta adevărata absenţă fără a o înlocui cu o prezenţă mincinoasă, cu un fals Dumnezeu compătimitor. Curajul excepţional al acestei persoane m-a impresionat foarte mult; acestea sunt lucruri pe care nu le pot uita.

Ziua în care Dumnezeu este absent, când tace – acesta este începutul rugăciunii. Nu atunci când avem multe de spus, ci atunci când îi spunem: „Nu pot trăi fără Tine, de ce eşti atât de crud, atât de tăcut?” Faptul de a şti că ori Îl găsim, ori murim – asta ne face să ne căutăm scăparea la locul în care ne aflăm în Prezenţă. Dacă ascultăm de ceea ce inimile noastre ştiu despre iubire şi dor şi dacă nu ne temem de deznădejde, vom afla că biruinţa este întotdeauna de cealaltă parte a deznădejdii.

Şi mai este timpul acela în care avem un dor al inimii după Dumnezeu Însuşi, nu după darurile Lui, ci numai după El. Este multă tristeţe în ochii care încep să vadă şi care cercetează infinitul, adeseori în mijlocul împlinirii şi al fericirii. Este vorba de un dor de casă, după un cămin care nu poate fi localizat geografic, acel cămin în care se găsesc iubirea, plinătatea şi viaţa.

TW: Îmi amintesc că spuneaţi: „Este drept că sunt nebun, dar este o nebunie stranie, fiindcă şi alţii vor să se molipsească de ea”. Ce doreaţi să spuneţi prin asta?

IPS Antonie: Fiind creştini, ne aflăm întotdeauna în tensiune – în nelinişte, dar în acelaşi timp în fericire. Acesta este un lucru nebunesc, ridicol. Numai că este adevărat – la fel de adevărat ca atunci când acceptăm întunericul nopţii deopotrivă cu strălucirea zilei.

Trebuie să împlinim un act de capitulare – dacă sunt în Hristos, atunci există momente în care trebuie să împărtăşesc strigătul Domnului pe Cruce şi întristarea Lui din Ghetsimani. Există un mod de a fi înfrânt, chiar în credinţa noastră – atunci când împărtăşeşti tulburarea Domnului. Nu cred că ar trebui să spunem: „Aceasta nu ţi se va întâmpla ţie niciodată”. Dacă suntem creştini ar trebui să trecem prin această viaţă acceptând viaţa şi lumea fără a încerca să creăm o lume falsificată.

Dar, pe de altă parte, creştinul este asemenea celui care trăieşte în trei dimensiuni într-o lume în care majoritatea oamenilor trăiesc doar în două. Oamenii care trăiesc în libertate şi în interiorul unei dimensiuni a veşniciei vor simţi întotdeauna că ceva este greşit, vor descoperi că ei sunt cei care vor rămâne întotdeauna pe dinafară.

Cu aceasta problemă s-au confruntat primii creştini atunci când au afirmat că singurul lor rege era Dumnezeu. Ceilalţi s-au strâns roată în jurul lor şi le-au spus: „Dacă spuneţi asta înseamnă că nu vă mai supuneţi regelui nostru”, aşa că deseori îi persecutau. Numai că singurul mod adevărat de a rămâne devotat lumii bidimensionale este a fi devotat lumii tridimensionale, pentru că în realitate lumea are trei dimensiuni. Dacă trăieşti cu adevărat în trei dimensiuni fără a vieţui simplu în două, imaginându-ţi-o doar pe-a treia, atunci viaţa va fi deplină şi semnificativă. Primii creştini puteau trăi aşa, iar creştinii de astăzi pot şi ei.


Linkuri:

Anunțuri

5 comentarii on “Mitropolitul Antonie Bloom: „În timpul Revoluţiei L-am pierdut pe Hristosul splendorii liturgice şi L-am aflat pe acel Hristos care este vulnerabil ca şi noi, pe Hristosul respins şi alungat”

  1. Dan spune:

    Salut Florin!
    Chiar ma gandeam sa-ti scriu si sa te intreb de ce nu mai dai niciun semn de viata.
    Ma bucur ca iarasi esti vizibil pe blogosfera 🙂
    Sa-ti sporesti lucrarea!

  2. Florin M. spune:

    Salut, Dan!
    Sunt prins, ca majoritatea, de altfel, cu treburile zilnice, care se inmultesc rapindu-ne din ce in ce mai mult timp.
    Multumesc de urare, iti doresc asemenea! Ma gandesc mai ales la lucrarea cu mine insumi, cea pe care am tot amanat-o si cu cat timpul PARE ca e mai scurt, cu atat mai urgent este a-i pune inceput.

    Ca sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii, ci tinand adevarul, in iubire, sa crestem intru toate pentru El, Care este capul – Hristos.” (Ef. 4, 14-15)

    „Si aceasta sa stii ca, in zilele din urma, vor veni vremuri grele; ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucernicie, lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine, tradatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu,
    Avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te si de acestia. Caci dintre acestia sunt cei ce se vara prin case si robesc femeiusti impovarate de pacate si purtate de multe feluri de pofte, mereu invatand si neputand niciodata sa ajunga la cunoasterea adevarului.”
    (2 Tim, 1-7)

    Sa nu fie aceasta de mai sus niciunuia dintre noi!

    Domnul sa ne ajute!

  3. elenad spune:

    un cadouas, in cazul in care nu-l aveai/aveati deja: http://www.scribd.com/doc/25068831/Antonie-de-Suroj-Taina-Vindecarii

  4. Florin M. spune:

    @elenad
    multumesc!

  5. […] Mitropolitul Antonie Bloom: “În timpul Revoluţiei L-am pierdut pe Hristosul splendorii liturgice… […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s