Sf. Nicodim Aghioritul (14 iulie): „Cercetarea conştiinţei”
Postat: 14 iulie 2011 Înscris în: Cuvinte de invatatura, Formă şi conţinut în Ortodoxie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Vitamine de criza | Tags: constiinta, ortodoxie, Sf. Nicodim Aghioritul Un comentariu
Trei lucruri sunt necesare in cercetarea constiintei : greselile din fiecare zi, cauza lor, inima si silinta ce ai a lupta cu ele si a castiga virtutile corespunzatoare.
Pentru greseli, fa ce ti-am spus in cap. XXVI : „Cand ne vom rani”; in ce priveste cauza lor, ataca-o, surpa-o si tranteste-o la pamant.
Cat priveste silinta in aceasta biruinta, fortifica-ti vointa cu neincrederea. in tine. Nu te bizui in tine. Ci nadajduieste si cuteaza numai in Domnul. Sileste-te, frate, a pazi totdeauna la orice fapta, gand si cuvant, constiinta neprihanita. Caci cine cearca adanc dreapta si sfanta constiinta nu poate gresi niciodata, ori chiar de greseste se indreapta. Aceasta-i legea naturala data de Dumnezeu in inimile oamenilor sa-i indrumeze la cele bune totdeauna ca o faclie. Astfel a zis si Sfantul Nil : „Foloseste constiinta ta o faclie pentru lucrurile tale„, iar sfantul Pavel : „Legea lui Dumnezeu este scrisa in inimi” (Rom. 2, 15).
Constiinta trebuie sa o pazesti neprihanita : catre Dumnezeu, catre tine, catre aproapele si catre celelalte lucruri.
1. Catre Dumnezeu sa-ti cercetezi constiinta daca ai pazit toate cele ce esti dator a le pazi catre El : toate, toate poruncile Lui pana la cele mai mici si daca L-ai iubit pe El (+) si I-ai slujit cu tot sufletul si esti gata a muri pentru Dansul, dupa datoria ce o ai. Daca nu ai pazit acestea, sileste-te a le pazi pe viitor.
(+) Marele Vasile, cu intelepciune, la inceputul regulelor lui, arata amanuntit ca toti crestinii, mici si mari, sunt datori a pazi toate poruncile date de Domnul in Evanghelie, fara a lasa vreuna din ele.
a) Domnul, trimitand pe ucenici le-a spus „Mergand, invatati toate neamurile, invatandu-i sa pazeasca toate cate am poruncit voua” (Mt. 28, 19); adica, nu unele sa le pazeasea iar altele sa le lase, ci toate, toate fara vreo omitere.
b) Daca n-ar fi fost toate poruncile necesare mantuirii noastre, nu s-ar fi scris in dumnezeiasca Scriptura nici n-ar fi poruncit Domnul sa le pazim pe toate.
c) Daca Domnul ne poruncete, a fi desavarsiti : „Fiti deci desavarsiti„; si Sfantul Pavel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si perfect: „Deplin sa fie omul lui Dumnezeu” (Mt. 5, 48) – este evident ca aceasta desavarsire si perfectiune ne-o da pazirea tuturor poruncilor lui Hristos (2 Tim. 3, 17).
d) Toate poruncile Domnului sunt atat de legate una de alta, ca un lant, incat, cel ce va deslega si calca una singura din ele, desleaga si calca indata pe toate celelalte si nu-l rasplatit atat pentru toate poruncile cat pentru una pazita.
De aceea Iacov, fratele Domnului zice : „Cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o parte, e vinovat de toata legea” (2, 10); si tot Sfantul Vasile zice : „Ce folos imi vor aduce celelalte porunci indeplinite, daca voiu zice fratelui meu nebune; numai pentru aceasta ma fac vinovat focului Gheenii„. Din acestea se vede ca orice crestin e dator a pazi toate poruncile. Ce zic a le pazi numai? Trebuiesc pazite cu toata puterea, vointa si dragostea lui, de voieste a se incunuima asemenea celui ce se lupta, cum spune Apostolul. Ceva mai mult. Trebuie sa mai si adauge de la sine, lucrand mai presus de porunca si sporind-o. Cel ce avea un talant, n-a fost laudat de Stapan, caci l-a dat inapoi intreg cum il luase, ci a fost osandit, pentru ca nu l-a crescut.
Sfarsesc si-ti zic, frate, daca esti in randul robilor si te temi de munca lui Dumnezeu, pazeste poruncile. „Fericit barbatul ce se teme de Domnul” (Ps. 111, 1); daca esti in randul naimitilor si drept plata virtutii tale astepti imparatia cerurilor, pazeste toate poruncile: „Plecat-am, zice, inima mea ca sa faca indreptarile tale in veac pentru rasplatire” (Ps. 118, 111).
Daca, insa, te-ai suit la rangul de fiu si slujesti lui Dumnezeu numai din dragoste, pazeste poruncile. „Ridicat-am mainile mele la poruncile tale pe care le-am iubit” (Ps. 48), ori „Daca sunt Tata unde este slava Mea?” zice Dumnezeu. Iar marirea Tatalui este ascultarea fiului de dumnezeestile porunci. Caci stiu aceasta ca, de vei calca o porunca atunci cand ai putea sa n-o calci, in ziua judecatii nu vei avea curaj, ci vei fi rusinat.
De aceea David zicea : „Nu ma voiu rusina cand voiu cauta spre toate poruncile Tale” (Ps 118, 6).
Iti mai amintesc ca toate poruncile Scripturii Vechi si Noi, cum deseori sunt rostite cu graiu poruncitor : „iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cel ce va blestema” s. a. si numai uneori in graiu hotarator: „Vei iubi pe Domnul Dumuezeul tau, Nu vei ucide, Nu vei fi desfranat„, s. a, iar foarte rar sunt rostite in alte graiuri.
2. Catre tine vei pazi constiinta neprihanita daca nu te vei lenevi, ci iti vei face toata acea datorie care te priveste si este in puterea ta, atat fata de Dumnezeu, cat si fata de aproapele. Apoi sa nu cazi in defecte si vatamari pierzandu-ti inainte de vreme puterea trupului, sanatatea si viata ta.
3. Catre aproapele iti vei pazi constiinta daca nu vei face ceva contrar iubirii datorite lui, ci vei da celor mai mari, asemenea tie si mai mici decat tine ce se cuvine fiecaruia dupa treapta si starea lui. Trebuie sa iei aminte a nu-i scandaliza, in lucru, cuvant, chip, amenintare, dupa cuvantul apostolic : ” Cugetati mai ales a nu impiedica ori sminti pe fratele vostru” (Rom. 13, 14); iar Solomon : „Gandeste cele bune inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor” (Prov. 3, 4).
Chiar daca ti se intampla lucruri care nu sunt sub porunca lui Dumnezeu si daca esti stapan a nu face ori a face acestea, cum tu le poti pazi, pazeste-le pentru a nu sminti constiinta fratelui. Esti dator, tare fiind, a nu sminti pe cel slab. Sf. Pavel zice : „Sa nu mancati carne jertfita idolilor pentru motivele aratate si pentru stiinta” (1 Cor. 10, 28).
4. Vei pazi constiinta neprihanita catre celelalte lucruri, daca vei pastra fata de ele masura dreapta, si daca nu folosesti lipsuri si prisosinti, in mancari si bauturi, in imbracaminte, bani si mosii. Caci e lucru socotit afara de constiinta, nu numai a defaima si lasa sa se strice bucatele rele, imbracamintea, banii ci mosiile, cu care se poate implini trebuinta trupului, ci si a voi si a cauta bucate alese, haine moi, bani multi si mosii intinse, care depasesc trebuinta sa.
Scurt vorbind, orice lucru peste dreapta chibzuinta este peste constiinta. De aceea frate, la orice lucru mare ori mic ce ai a face, sfatuieste-te intai cu constiinta ta, cerceteaz-o, nu cu lene si superficial, ci adanc, sarguitor si cu deamanuntul. Caci dupa cum fantinile si puturile sapate mai adanc dau apa mai curata si mai dulce, tot astfel si constiinta, cu cat e mai cercetata si mai desgropata din patimile ce o acopera, ne invata mai bine ce sa facem.
Dar fiindca sunt diferite constiinte, nu numai bune si curate ci si arse, dupa cuvantul Sfantul Pavel adica: nesimtite, rele si intinate de patimi (1 Tim. 4, 2), care nu ne invata totdeauna drept si bine (Tit 1, 13), de aceea e bine a nu te intoarce numai in constiinta ta, ci mai ales sfatuieste a le privi daca sunt tot una cu cele ce invata Sfanta Scriptura, ori, pentru a nu te amagi, sa le arati duhovnicilor tai.
Am adaos aceasta caci constiintele nu sunt cercetate cu sarguinta. Caci constiinta oricat ar fi de patimasa, rea si nesimtita, insa cand e cercetata cu ravna si buna intentie, niciodata nu inceteaza a arata, lovi si pârâ pe om ca pacatuieste si ca, de nu se va indrepta, va suferi pentru pacatele lui. Ea e pusa de Dumnezeu sa ne acuze, cum spune cuvantul evanghelic : „Impaca-te repede cu parasul tau” (Mt. 5, 25) si e martor nemincinos : „Impreuna marturisindu-le lor stiinta„; judecator neamagit, drept, si aspru, si cuvant adevarat. De aceea nu poate sa taca niciodata.
Insa omul robit si stapanit de patimi daca voieste a urma neinfranat poftele lui, dupa cum calca si nu asculta de legea lui Dumnezeu, tot astfel nu asculta si calca mustrarile sfintei constiinte. Si pentru a nu mai fi mustrat de ea, taie ca un alt Irod capul lui Ioan, isi calca constiinta si se hotaraste a primi munci si pedepse. Solomon stiind aceasta a zis ca pacatosul nu poate fi mustrat de constiinta; si pacatosul nu baga de seama cand ajunge in fundul rautatilor : „Nu baga de seama necredinciosul cand va ajunge in adancul relelor” (Prov. 18, 3).
Apoi, te sfatuiesc un alt lucru de seama. Nu te increde in constiinta, daca vreodata nu te acuza de ceva. Constiinta insemneaza numai cele stiute nu si la cele nestiute. Dar fiindca, dupa Ieremia : „Inima e mai adanca decat toate” (17, 9) si are ascunse intrinsa pasiuni foarte delicate, necunoscute nici celui ce le are, cum se ruga David : „De cele ascunse ale mele curateste-ma” (Ps. 8, 13), – de aceea, fii convins totdeauna ca nu e complet curata de patimi tainice inima ta, cunoscute numai lui Dumnezeu, singurul cercetator al inimilor.
Astfel Solomon zice : „Numai Tu cunosti inima tuturor fiilor oamenilor” (3 Impar. 8, 39). Iar drept incredintare, vezi ce zice sfantul Ioan ca Dumnezeu este mai mare decat inimile noastre : „Dumnezeu e mai mare decat inima noastra si stie toate” (1 Ioan, 3, 20).
Iar Sfantul Apostol Pavel stiind aceasta zicea, ca nu stie daca il acuza constiinta lui pentru vreun lucru, dar iar nu stie ca este drept inaintea lui Dumnezeu. „Nu ma stiu vinovat cu nimic, dar nu m-am indreptat cu aceasta ” (I Cor. 4, 4) .
Ori cate biruinti si virtuti ai castigat, ramai totdeauna cu banuiala. Nu le socoti in constiinta ta pentru a nu cadea in mandrie ascunsa si slava desarta. De aceea doseste-le si, ori de ce naturi ar fi, arunca-le la mila lui Dumnezeu. Indrepteaza-ti gandul la drumul ce-ti mai ramane de facut din acea zi.
Dupa aceasta, cand se sfareste ziua, examineaza-ti constiinta daca ai facut bine tot ce ti-a iesit inainte. Unde ai gresit indreapta-te pe viitor. Apoi multumeste lui Dumnezeu pentru darurile si binefacerile din acea zi. Recunoaste-L binefacator, multumeste-I ca te-a isbavit de atati vrajmasi vazuti si mai ales nevazuti, ti-a dat inspiratii bune si a ajutat virtutea ta, si ori ce alta binefacere ce n-o cunosti.
Sf. Nicodim Aghioritul, „Războiul nevăzut„, Cap. VIII – Cercetarea Conştiinţei
A se vedea şi:
N-am cuvinte... 
Sa multumim lui Dumnezeu in fiecare zi!