Despre discriminare şi libertatea conştiinţei, în România anului 2013

tolerance.jpeg

Pe fondul lipsei de reacţie a Patriarhiei, se înteţeste asaltul asupra Bisericii Ortodoxe Române in “luna istoriei LGBT”, se mai dă un atac şi la ora de religie, se mai aruncă nişte jigniri asupra preoţilor şi a creştinilor ortodocşi în general. Cei fără niciun Dumnezeu (atei), speră că în ciuda şanselor mici de izbândă într-o confruntare făţişă din cauza lipsei argumentelor, îşi vor atinge scopul prin repetarea unor afirmaţii (chiar dacă sunt falsuri grosolane), acela de a „converti” la ură faţă de Biserică pe cât mai mulţi conaţionali.

Astfel, pe lângă circul reprezentat de “manifestările” pro-gay, pro-transsexuali, bisexuali, pedofili, necrofili, zoofili şi altii, cand nişte capete (?) luminate, ne-mai-putând de grija noastră, vor să ne ajute să ieşim din întunericul mizer în care colcăim ca nişte vietăţi antice, mai ales noi, ortodocşii (după spusele unor “iluştri” promotori ai păcatelor peste fire, strigătoare la cer sau altor mari nelegiuiri, greu imaginabile unui om normal), aceleaşi organizaţii se pronunţă şi în ce priveşte educaţia copiilor noştri. Una dintre direcţiile pe care se marşează zilele astea este “obligativitatea” orei de religie, plecând de la înscrierea automată a elevilor la disciplina “Religie” în cazul în care nu există solicitarea scrisă de refuz din partea părinţilor/tutorilor lor (deci, de fapt nu e vorba de caracter obligatoriu, pentru ca se acorda dreptul de a refuza, ci de facultativ!). Trecem peste faptul că tot ei au mai protestat în trecut la adresa manualelor de religie, pe motiv că termeni precum „iad”, „păcat”, „diavol” şi alţii, ar fi depăsiţi şi neconformi cu vremurile actuale, sau că femeia ar fi discriminată…

Printre alte voci, una care se aude mai tare, după părerea mea, este cea a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) care, prin persoana domnului preşedinte Csaba Asztalos, spune că “înscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie încalcă dreptul la libertatea conştiinţei”. Să prespupunem prin absurd că aşa o fi (totuşi, nu poate fi vorba de încălcarea libertăţii conştiinţei când vorbim de ceva facultativ, decât poate dacă eşti deranjat tu, personal, de existenţa lucrului ăluia în orice formă ar fi el – dar asta nu mai ţine de libertatea conştiinţei, ci de domeniul patologicului), dar să ne gandim şi noi la câte ceva…

De exemplu, n-am văzut pana acum vreo reacţie a CNCD cu privire la predarea teoriei evoluţioniste în şcoli, pentru că mai ales aceea încalcă dreptul la libertatea conştiinţei multora dintre cetăţenii majoritar-ortodocşi ai României (vezi ultimele Recensăminte) care cred că omul şi lumea au luat naştere în cu totul alt mod decat cel căruia se face propagandă de ataţia ani în materiile “obligatorii” din şcoli. Dar hai „să zicem” tot ca ei, pentru că evoluţionismul este predat în şcolile din toată Europa, este foarte răspândit la nivel mondial etc. Dar ora de religie este OBLIGATORIE (la noi nu este obligatorie, ci facultativă) în 25 de state membre ale Consiliului European. Aşadar, de unde a apărut aceasta sesizare a CNCD şi pe ce se bazează?

De asemenea, n-am văzut reacţii ale CNCD vizavi de lezarea conştiinţei celor covârşitor-majoritari, de către manifestările pro-gay în spaţiile publice: de exemplu la C.N. George Coşbuc din Bucureşti sau la Muzeul Naţional al Ţăranului Român. Ba, chiar din contră, reacţia CNCD la protestul pasnic şi legitim al unor membri ai câtorva asociaţii creştine faţă de implicarea MTR în promovarea “valorilor” LGBT în luna februarie 2013, a fost de a “condamna public manifestarile homofobe”. De când apărarea valorilor tradiţionale, normale, reprezintă “manifestări homofobe”, stimaţi membri CNCD? Prin găzduirea respectivelor manifestări pro-homosexualitate de către Muzeul Naţional al Ţăranului Român, s-a încălcat însuşi statutul acestei instituţii, în care la Art. 5 găsim că: „Muzeul este organizat astfel încât să armonizeze activităţile unei instituţii muzeale cu acelea ale unui centru de cercetare etnologică”, iar la Art. 6, obiectul de activitate cuprinde: „cercetarea, prin metodele etnologiei, a culturii ţărăneşti trecute şi recente” și alte activități ce țin de patrimoniul cultural național românesc”. Care discriminări le apăraţi domniile voastre? De discriminarea majorităţii ce părere aveţi? Poate părea un paradox, dar este reală! Acţionând în felul acesta, nu dovediţi decât că doriţi să intimidaţi şi să stabiliţi dvs. ce este bine şi ce nu, ori, vedem că punctele dvs. de pornire în abordarea problemelor discutate aici sunt greşite şi în afara legii (vezi mai jos).

Tot legat de discriminarea majorităţii, de această dată cu tot ce trebuie, în mod oficial şi „legal” până la acordarea de ajutoare din fonduri publice (din taxe şi impozite plătite de noi, toţi) pentru nişte activităţi care sunt contrare credinţei şi moralei creştine: pentru ce suportăm din taxele plătite de noi “Programul naţional de fertilizare in vitro şi transfer de embrioni”? Da, ştim, sunt multe persoane care nu pot avea copii, dar îşi doresc – din punct de vedere afectiv, le suntem cu toţii alături şi ne rugăm pentru ei. Dar există deja o soluţie: sunt atâţia copii abandonaţi, rămaşi ai nimănui! Sigur că nu pot fi obligaţi cei ce nu pot avea copii să adopte copii, dar ca şi creştini nu putem fi de acord cu conceptul de mamă-surogat sau cu procedurile de inseminare artificială, din care rezultă mai mulţi embrioni, urmând să supravieţuiască doar unul (după câteva încercări) – noi ştim că sufletul există chiar din momentul concepţiei (vezi chiar Sărbatoarea de Buna Vestire – 25 martie, când prăznuim Întruparea Domnului în pântecele Sfintei Sale Maici, cu exact 9 luni înainte de Naşterea Domnului). De această discriminare ce parere au CNCD, asociatiile şi ONG-urile umaniste (de fapt: ateiste, căci deşi se ascund după cuvinte, scopul lor e evident: eliminarea Bisericii din inimile românilor, îndepărtarea acestora de Dumnezeu şi de tot ce e sfânt)? E în regulă ca noi să fim obligaţi să finanţăm ceva ce contravine flagrant credinţei noastre, oare asta nu se încadrează la „încălcarea dreptului la libertatea conştiinţei”? Şi exemple mai sunt, destule.

Apropos de ura şi intoleranţa de care suntem acuzaţi noi, ortodocşii, faţă de ceea ce înseamnă LGBT: nu este vorba deloc de ură sau intoleranţă, pentru că nimeni dintre noi nu le limitează drepturile de muncă, de exprimare, de existenţă. Noi nu avem nimic cu omul; ca oameni ai Bisericii, nu urâm păcătosul (individul) şi acţiunile noastre nu sunt îndreptate împotriva omului, ci a păcatului. Cu toţii păcătuim, mai mult sau mai puţin, dar asta nu ne face să proclamăm că păcatul nostru este, de fapt, un drept căruia să-i mai şi facem reclamă. Hoţul nu cere legalizarea furtului, desfrânatul nu cere legalizarea desfrânării (deşi la capitolul ăsta s-au făcut destule progrese, mai ales în „ţările civilizate”) etc. Din cauza asta suntem împotriva propagandei homosexuale, nu a homosexualilor ca oameni.

Dar să vedem cât de toleranţi sunt cei care ne acuză de intoleranţă. CNCD a calificat pe protestatarii de la MTR ca „homofobi”, pentru că aceia au întrerupt un film despre o familie de lesbiene cu doi copii care se derula în sala Horia Bernea a muzeului. În primul rând, din start poziţia CNCD este în afara legii, pentru că în Codul Civil la articolul 258, paragraful 1, se menţionează: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora, precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor”, iar la paragraful 4: „În sensul prezentului cod, prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie.”. Aşadar, în cazul orei de religie, CNCD consideră ca încălcare a libertăţii conştiinţei faptul că „Religia” este disciplină facultativă, chiar dacă în 25 din cele 46 de state membre ale Consiliului Europei „Religia” este disciplină obligatorie (şi ăsta nu este principalul argument, ci acela de contribuţie la dezvoltarea unei societăţi echilibrate, fundamentată pe virtuţi creştine, nu doar pe educaţie seculară), iar in cazul MTR, CNCD condamna protestul şi califica pe protestatari ca „homofobi”, când de fapt aceia au protestat pentru apărarea legii, a statutului muzeului şi a conştiinţei lor!

Mai departe, trecând peste etichetele de „fundamentalişti”, „fascişti”, „extremişti”, „homofobi” care sunt atribuite tuturor celor care se opun propagandei LGBT, în bloc, indiferent de modul in care se opun, aş vrea să vă aduc la cunoştinţă modul de exprimare a doi apărători ai „toleranţei” la adresa celor ce au pareri diferite de ale lor (cam multi totusi!): „în relaţie cu ei şi, mai ales, cu puterea lor nu trebuie să avem nici scrupule, nici milă” (R. Vîlcu, ActiveWatch) şi „Soluția cu creștinii homofobi: violență, nu argumente„, „Chiar așa, nu mai avem un poponar care să dea bine cu pumnul în țara asta?” (A. Manţog, Kamikadze). Aşa toleranţă, mai da! Corect? Mai adaug alte epitete care ni se atribuie? N-are rost. Aş vrea să mai clarific un aspect: noi nu ne plângem de toate acestea şi cred că exact asta este problema – suntem „cam” toleranţi cu cei care ne încalcă dreptul la libertatea conştiinţei (drept garantat în Constitutia României). Ar trebui să urmăm îndemnul sculptoriţei Silvia Radu (a fost dat pentru cazul propagandei gay de la MTR): “Cred că ar trebui să ieşim cu toţii în stradă şi să facem o demonstraţie naţională”.

În tot acest timp, mă întreb de ce este această lipsă de reacţie a conducerii Bisericii, a Patriarhiei în special şi a aparatului său de presă, de ce nu îşi apără “turma” care este greu încercată din atâtea părţi, de ce nu se implică în aceste discuţii, dezbateri, care sunt (încă) la început şi acum este cel mai simplu şi bine să o faca? Prin această tăcere nu face decât să alimenteze alte bănuieli de complicitate cu politicul şi dă apă la moară celor care afirmă că Biserica beneficiază de sprijin prea mare de la stat (sume mincinoase de 540 milioane euro, de 10 ori mai mari decât cele reale!), celor care susţin că Biserica este de vină pentru că nu sunt spitale, şcoli, grădiniţe şi că mai toate în ţara asta se întâmplă din vina Bisericii şi a fondurilor pe care le “înghite” in opinia lor – nejustificat (ce mai contează că aproape 90% din populaţia tarii s-a declarat la ultimele Recensăminte ca fiind de religie Ortodoxă şi ca marea majoritate a acestora ar fi de acord ca o parte din taxele şi contribuţiile lor să fie direcţionată către Biserica lor!). Replicile Patriarhiei, atâtea câte sunt, foarte rare, sunt slab redactate şi foarte slab mediatizate, comparativ cu ştirile pe care le dezmint, care se găsesc pe toate canalele de ştiri, în presa tipărită şi online.


One Comment on “Despre discriminare şi libertatea conştiinţei, în România anului 2013”

  1. M spune:

    E o aberatie oricum sa organizezi asa ceva la Muzeul Taranului Roman .
    Numai cand spun denumirea muzeului gandul ma duce automat la taranii aceia simpli , muncitori si credinciosi , care duminica mergeau la Sf.Liturghie si nici prin cap nu le treceau astfel de lucruri.
    Alaturarea termenilor „taran „ si „gay „ in contextul respectiv e de-a dreptul hilara , iar situatia in sine e mai mult decat penibila .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s