Rezervele femeilor faţă de îndemnurile la decenţă şi buna-cuviinţă

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos „Antiphonitria” de la Sf. M. Manastire Vatopedi, Sf. Munte Athos

Sunt foarte multe sfaturile sfinţilor, ale unor părinţi contemporani îmbunătăţiţi sau chiar ale unor simpli mireni, adresate femeilor, cu privire la modul acestora de a se comporta în societate, în familie etc.: cuviincios. Unele dintre aceste sfaturi sunt scrise cu mai mult tact, altele mai neglijent, dar reacţiile pe care le dezvoltă asupra femeilor de astăzi, sunt, în mare, cam acestea: pare că femeile s-ar fi săturat să li se tot spună / impună ce să (nu) facă şi pe de altă parte ar vrea să scape de această responsabilitate care li se pune în cârcă, anume a ispitirii bărbaţilor. Şi într-o anumită măsură au dreptate, pentru că bărbaţii nu sunt neputincioşi, au şi ei aceleaşi „arme” de luptă împotriva ispitelor: paza ochilor, paza minţii, rugăciunea, Sfintele Taine ş.a.

Observând aceste reacţii, chiar la unele dintre femeile ortodoxe, care participă la Sfintele Slujbe: lehamite, indiferenţă la suferinţa celuilalt (pentru că e vorba de o suferinţă), mă întreb în general dacă mai putem să primim un cuvânt, gândindu-ne doar la folosul acelui cuvânt pentru noi înşine? Nu sunt foarte optimist în privinţa răspunsului şi nu-mi face niciun fel de plăcere să constat asta, anume că aceste îndemnuri sunt primite cu foarte mare greutate… Se găsesc fel şi fel de motive, orice, în afara puţinei noastre credinţe şi a lipsei de voinţă de a înţelege, a lipsei intenţiei noastre bune. În cazul de faţă, femeile spun că „piedica” de a accepta îndemnurile la mai multă pudoare vine din faptul că acele sfaturi se adresează doar lor, iar ele le percep doar ca pe nişte reproşuri, pe când bărbaţii ar beneficia de prea mare înţelegere… Dar nu prea este aşa: şi bărbaţii au parte de foarte multe „recomandări”, pentru că e vorba de păcate şi de mântuire, ori la Hristos şi în Biserică păcatul nu este trecut cu vederea dacă aparţine unui bărbat, şi înfierat dacă e al unei femei…

Vina bărbaţilor

De ce să nu recunoaştem că bărbaţii sunt mai uşor de atras în ispită şi sunt, poate, mai pătimaşi? Aceasta este o realitate. Bărbaţilor se adresează Hristos: „Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.

Da, sigur că bărbatii sunt de vină pentru căderea lor. Ei ar trebui să fie mai puternici, dacă ar fi mai apropiaţi de Dumnezeu, dacă mintea lor ar sta doar la cele înalte. Dar aceştia sunt sfinţii – şi sunt şi din aceştia printre noi. Dar marea majoritate a bărbaţilor sunt oameni obişnuiţi, atraşi prea mult de cele lumeşti, dintre acestea făcând parte şi ce este trupesc, iar ispitele trupeşti nu sunt deloc uşoare. Nevoia sexuală este una dintre nevoile primare şi Sf. Apostol Pavel spune că „din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său„, iar Sf. Nicolae Velimirovici: „Cu adevărat este amăgire de sine ca un om să creadă că o femeie îl atrage. Viaţa nefolosită din om îl atrage, căci viaţa nu vrea să rămână nefolosită„, deci este vorba de o lege a firii, pe care nu putem să o negăm sau să o ignorăm.

Da, bărbaţii sunt mai slabi când e vorba de acest păcat, sunt mai atraşi de frumuseţea femeilor, decât sunt femeile atrase de frumuseţea bărbaţilor, dar poate că alta era situaţia acestor bărbaţi „slabi”, dacă ar fi avut ajutor şi din partea mamelor şi taţilor lor, dacă ar fi avut în părinţii lor exemple bune, dacă le-ar fi dat educaţia potrivită, le-ar fi inspirat un comportament moral, înfrânarea, dorinţele cele bune. Să ne aducem aminte de sfaturile bune ale mamelor noastre – le mulţumim puţin în cuvinte, totuşi o facem cu fiecare respiraţie a noastră şi cu fiecare rugăciune! Gândiţi-vă ce-am fi făcut fără acele sfaturi ale lor şi ce oameni am fi fost dacă ne-ar fi privat de acele sfaturi, dacă nu le-ar fi păsat de noi şi ne-ar fi împins ei înşişi în focul lumii acesteia desfrânate.

Da, bărbaţii sunt vinovaţi pentru căderea în ispită, dar să ne amintim şi cuvântul Mântuitorului: „Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala„.

Chiar dacă nu înţelegeţi bărbaţii – fiind diferite (femeile) de noi ca alcătuire, complexitate a sentimentelor, emoţiilor, diferiţi ca activitate hormonală etc. – de ce nici măcar nu îi credeţi, când, într-un strigăt de ajutor cum sunt unele articole sau comentarii, se încearcă un apel la voi? N-aş putea concluziona chiar că nu vă pasă, atunci când spuneţi că este doar „treaba voastră, a bărbaţilor” cum se face faţă acestor ispite. Bărbaţii vor da seamă pentru căderile lor, dar şi femeile care s-au făcut pricini ale acelor căderi vor da socoteală. Asta nu demonstrează decât că nu este doar treaba noastră, a bărbaţilor…

Părinţii

Să revin puţin la părinţi – şi cu ocazia aceasta precizez că nu vreau să îşi piardă careva dragostea faţă de proprii părinţi, ci să ne responsabilizăm pe noi şi de a deschide ochii la ce se întâmplă în jurul nostru. De ce este greu unora să primească aceste îndemnuri la mai multă decenţă: pentru că de cele mai multe ori aşa au fost obişnuiţi din copilărie. Vedem şi noi: chiar mamele sunt cele care-şi „educă” fiicele cum să fie mai bine îmbrăcate (a se citi: mai în pas cu moda, care vedem câtă legătură are cu decenţa, nu mai zic cu Biserica!), mai parfumate, chiar machiate, cu cercei cat mai vizibili sau cu alte bijuterii, îşi îmbracă şi coafează fetiţele astfel încât să fie cât mai „atrăgătoare”, să „ia ochii” de mici. De ce oare cedează mamele atât de uşor, atunci când lumea, televiziunea, mass-media în general, reclamele, revistele – fac presiuni asupra mentalului colectiv, impunând noi tipuri de modele: femeile şi bărbaţii-model, cât mai „sexy” şi mai „cool”, având ca scop creşterea consumului (de servicii, de marfuri), iar printre efectele adverse aducând pervertirea morală, promiscuitatea, inversarea valorilor, pierderea sensului vieţii?

Am scris despre mame, dar taţii? Bărbatul are un rol foarte important în familie, iar situaţia de faţă se „datorează” în mod sigur şi lor. Taţii sunt amorţiţi şi slabi în credinţă şi în purtare în faţa soţiilor şi fiicelor lor, cărora nu sunt în stare să le explice demn, cu tact, de ce au de la ele pretenţia să se comporte într-un anume fel. Dar câţi soţi/taţi au această „pretenţie” de la soţiile şi de la fiicele lor, când, din contră – foarte mulţi cer chiar ei soţiilor şi fiicelor să arate cât mai „bine”? Şi câţi taţi înţeleg cât de important este să îşi ţină fiii departe de aceste ispite? Şi ei (taţii) sunt anesteziaţi de acelaşi duh al indiferenţei, fiind departe de Biserică, „departe” de familie, înrobiţi de fel şi fel de patimi, poate având chiar din copilărie exemple nepotrivite.

Faţă în faţă

Foarte puţini ne gândim la suflet, sau la aceea că ne purtăm / îmbrăcăm într-un anume fel în primul rând pentru a-i fi pe plac Lui Hristos, nu vecinei, nu colegilor de serviciu, nu altora. Majoritatea suntem doar în pas cu moda lumii, dar indiferenţi faţă de „celalalt”, încercând să pasăm responsabilitatea: bărbaţii spun că privesc pătimaş după femei pentru că ele le dau ocazia (dar în acelaşi timp cer ei înşişi soţiilor, iubitelor lor să fie cât mai atrăgătoare), iar ei nu se pot abţine, iar femeile spun că nu pot să nu arate „provocator”, pentru că acestea sunt solicitările bărbaţilor, ale societăţii.

Mi-aş dori să văd din partea femeilor care citesc astfel de sfaturi măcar un pic de milă şi bunăvoinţă (chiar dacă nu înţeleg la propriu despre ce e vorba), pentru că, în ciuda faptului că pare că ne referim la trup, de fapt e vorba despre suflet, păcat şi mântuire: a fiecăruia, dar este valabil pentru toţi – femei şi bărbaţi deopotrivă.

Trebuie să ne aducem aminte şi de faptul că în cuprinsul Ortodoxiei sunt câteva locuri unde femeile nu au acces, doar bărbaţii – în primul rând Sf. Munte Athos, unde călugării trăiesc departe de orice ispită trupească, femeiască. Acolo, Maica Domnului însăşi, a impus lucrul acesta şi prin intermediul unei icoane (icoana de la începutul articolului) a reţinut, în anul 382, pe viitoarea împărăteasă Aelia Galla Placidia, fiica marelui Theodosie I şi soţia lui Constantius să intre în Sf. Mânăstire Vatopedi, cu cuvintele: „Opreşte’te femeie! Şi să nu cutezi a mai intra vreodată pe acest pământ sfânt!” şi de atunci nu a mai intrat nicio femeie în Sf. Munte.

Vrem sau nu vrem să acceptăm, e vorba de un război nevăzut şi nu putem reuşi decât împreună: adică să ne pese unora de alţii, să nu fim indiferenţi, să avem milă pentru cel care suferă din pricina firii şi a păcatelor sale – tot aşa cum spunem că avem milă când citim despre unii păcătosi vindecaţi de Hristos, în Sfânta Evanghelie. Bărbaţii să aibe milă când se adresează femeilor şi să ia în calcul că ele nu înţeleg ce este în mintea unui bărbat, iar femeile să aibe milă de această latură „slabă” a bărbaţilor şi să nu abandoneze sfiala şi buna-cuviinţă – două dintre însuşirile care le caracterizau pe toate sfintele femei.

Ar fi bine ca şi bărbaţii şi femeile să consultăm mai mult duhovnicii, nu doar oglinda – aceasta din urmă nu ne leagă cu nimic de Dumnezeu, doar de pământ. Duhovnicul ne leagă de Cer.


5 comentarii on “Rezervele femeilor faţă de îndemnurile la decenţă şi buna-cuviinţă”

  1. MunteanUK spune:

    Hristos a înviat!

    Greu subiect ai mai abordat… Felicitări pentru răbdarea de a scrie articolul.

    Din păcate (multele păcate în care ne scăldăm cu toţii), nu ştiu pe cine şi cum ar putea sensibiliza aceste rânduri, dacă inclusiv femeile aşa-zis credincioase reacţionează vehement faţă de orice astfel de observaţie, fie ea cu cea mai mare blândeţe făcută sau rămân indiferente.

    Ştiu un preot care, când şi când, cu rugăminţi să nu se supere nimeni şi fără a da exemple anume, pe un ton blând, cu trimitere la înfăţişările feminine din icoane, roagă enoriaşele să ţină seama de cum se îmbracă. Nu se schimbă nimic:-(

    Dacă „ar tuna şi ar fulgera” pe acest subiect, înfierând indecenţa, poate că multe nu ar mai veni la biserică. Dacă vorbeşte duios şi răbdător, cele care s-or simţi cu musca pe căciulă aşteaptă „să treacă şi predica asta”… fără să schimbe ceva.

    Vorba preotului este mai prejos de voia proprie şi, mai ales, de ‘dictatura’ moravurilor decăzute ale lumii…

    *

    Viclenia celui rău este de a fi reuşit să transforme acest război nevăzut de care aminteşti într-unul văzut, în care partea femeiască şi cea bărbătească se acuză la infinit.

    Dacă zicem ceva, ca bărbaţi, imediat vom fi puşi în ‘tabăra adversă’.

    Din ‘tabăra’ în care sunt susţin că femeile nu au vreo apărare în a se justifica – pur şi simplu, se îmbracă indecent, de la copile de vârstă preşcolară la bunici. Nu trebuie să mă asculte pe mine sau pe vreun preot, ci doar să se uite către icoanele cu femei.

    Vin şi îngenunchează, lăcrimează, se roagă, dar arată altfel decât cele cu care vorbesc în rugăciune, mai ales decât Maica Domnului.

    Da, aici (sau în alt loc) susţin acest lucru, dar mă feresc a face vreodată o observaţie vestimentară femeilor, inclusiv soţiei. Nu pentru că n-aş avea ce zice, ci pt că se dovedeşte că orice observaţie, oricât de delicată, este contraproductivă…

    *

    Buna-cuviinţă cred că este o trăsătură umană pe cale de dispariţie… Pentru că ea se raporta mereu la un reper. Câtă vreme reperul era vizibil (o comunitate), mai exista cât de cât.

    Acum, că reperul este invizibil (sfinţii), majoritatea oamenilor nu mai ştiu ce este această bună-cuviinţă. Şi nu zic doar de alţii; foarte probabil nici eu nu o am tot timpul, ci – măcar atâta sper – din când în când…

  2. @MunteanUK Din moment ce „pt că se dovedeşte că orice observaţie, oricât de delicată, este contraproductivă” cred că ar cam trebui ca în loc să facem observații la alții să ne vedem de păcatele noastre.

  3. nona spune:

    Macar cei care fac observatie isi fac datoria. Biserica este cel mai sfant loc de pe pamant, ,,Cerul pe pamant ” – spun parintii. Astazi aproape ca nu se mai poate vorbi de buna-cuviinta . Macar un pic de bun-simt daca ar fi. Este oare asa de greu sa venim doua ore imbracate ca niste crestine ? In biserica trebuie sa fie o atmosfera de evlavie, care sa indemne la rugaciune . Am auzit spunandu-se ca – biserica nu-i armata – da ce-i biserica ? Un loc oarecare unde putem veni oricum? I-mi este rusine ca si parte femeiasca ,cand vin fete, femei, imbracarte cu niste colanti pe ele facandusi vizibile toate formele posibile de parca ies direct din baie – iertati. Mai bine ar sta acasa decat sa vina in bataie de joc. Ne rugam in rugaciunea ,,Tatal nostru” ,,precum in cer asa si pe pamant” . Oare in cer este halandala credeti? Biserica nu-i al celor care nu vor sa o respecte – aici venim sa ne rugam cu smerenie – nu sa ne batem joc…

  4. nona spune:

    MunteanUK@. Foarte adevarat ce scrieti. Cei care ( vezi Doamne) se supara, trebuie sa aiba respect si bun – simt. Acasa la ei sa faca ce vor . Dar Biserica este a celor care o iubesc si vin cu buna randuiala.

  5. Florin M. spune:

    @nona

    Multumesc pentru comentarii.
    Da, suntem foarte sensibili azi… Toti stim, toti cunoastem. Nu primim sfaturi, doar oferim, ca doar „avem de unde”. De frica, din nestiinta sau din mandrie (ori combinatii ale lor) nu aparam Biserica si pe Hristos, nu ne aparam nici macar constiinta, ci stam la cutie, dintr-o parelnica dragoste fata de semeni.
    Observatiile sunt BUNE, atunci cand sunt facute BINE, cu tact, cand cel care le face stie unde sa se opreasca si ce punct vrea sa atinga, avand in permanenta convingerea ca nu el, ci Hristos vorbeste prin el, atunci cand miza observatiei este „trezirea”, „salvarea” celuilalt. Cu gandul asta inainte, e foarte greu sa jignesti, sau sa treci limitele bunei cuviinte in observatia facuta. Cu toate acestea, unii/unele raman sensibili si deranjati din orice, dar mai tarziu le va suna un clopotel, amintindu-si si observatia primita, cand vor avea ochi de vazut si urechi de auzit.
    Doamne, ajuta!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s