Ce rost a avut tot show-ul de la Bolintineanu si cum ne raportam noi?

5847787_mediafax_foto_andreea_alexandru_46051900

Sursa: MediaFax

Scandalul de la BAC de la Liceul D. Bolintineanu din Bucuresti a ajuns cunoscut de toata lumea si pe tema sa se discuta in diverse grupuri de colegi, prieteni, la serviciu. Iata ce mi-a povestit mie un prieten.

In departamentul unde lucreaza a avut loc o scurta dezbatere pe aceasta tema. Aprox. 15 persoane erau atente (mai mult sau mai putin) la ce vorbeau cativa colegi de-ai lor. Surprinzator poate, pentru unii dintre noi, in aceasta chestiune lumeasca simpla, majoritatea celor prezenti erau de acord cu modul abuziv de a proceda al procurorilor si politistilor. Unii dintre acesti colegi isi exprimau verbal punctul de vedere, altii doar dadeau, aprobator, din cap –, si doar unul singur sustinea contrariul: ca a fost un abuz asupra elevilor (acesta era amicul meu). Mai erau unii, foarte putini, care ar fi putut avea aceeasi parere cu el, dar taceau. Prietenul meu incerca sa aduca unele argumente ce tineau de bunul simt: „Cum ar fi daca copiii vostri ar fi fost in locul acelora? Sau cum ar fi sa fiti si voi ridicati de politie in diverse imprejurari importante, cum a fost aceasta: BAC-ul – primul examen important din viata?” si mai ales acela ca elevii ar fi fost ridicati fara a fi citati in prealabil. In tot acest timp, nimeni n-a incercat macar sa acorde o sansa punctului sau de vedere. Ca sa evite alte complicatii, a incercat sa nu intre in unele detalii, mai ales cele cu substrat politic, limitandu-se doar la cele mai simple, pe care oricine, in opinia lui, ar fi trebui sa le inteleaga. Era, insa, ca si cand vorbea la pereti. In opinia colegilor sai, problema nu era de abuz, ci de pedepsirea „vinovatilor” si gasirea lor (cam in ordinea asta). Unii il priveau amuzati, compatimindu-l chiar pentru ca nu intelege chestiunea si este atat de naiv. Cam toti aprobau modul de actiune al „oamenilor legii” si, probabil, se simteau in siguranta gandindu-se cum au aparat aceia tara de „raufacatori”.

Citește în continuare »


Primăvară dulce, Hristoase-al nostru, dăruieşte-ne floarea sfintei pocăinţe

lrg-4361-icoane_iisus_hristos

Astăzi a fost prima zi de primăvară calendaristică, iar soarele a ţinut parcă să ne confirme şi el că am ieşit din iarnă, încălzind, luminând şi aducând bucurie. Fiind creştini, vorbim şi de primăvara duhovnicească, iar Soarele nostru este Hristos, Cel care S-a întrupat din Preasfânta Sa Maică, Fecioara Maria, cea care a fost numită în imnografia ortodoxă: „cea luminată de Soarele cel veşnic, care ne luminezi pe noi cu Lumina cea neînserată” (Acatistul Sfântului Acoperământ), „raza Soarelui celui înţelegător”, „soare luminos, care neîncetat luminezi pe cei credincioşi” (Acatistul Maicii Domnului), „căruţa Soarelui celui înţelegător”, „steaua cea neapusă, care ai adus în lume pe Soarele cel mare”, „steaua, care arăţi Soarele”, „luceafărul dimineţii cel prealuminat, care singură ai purtat pe soarele Hristos” (Acatistul Bunei-vestiri).

Soarele este izvorul luminii, al căldurii şi al vieţii. Razele sale figurează influenţele cereşti – sau spirituale – primite de pământ. În afara faptului că dă viaţă, strălucirea soarelui face lucrurile clare, vizibile. Soarele este emblema lui Hristos, ale cărui douăsprezece raze sunt cei doisprezece apostoli; Hristos este numit „soarele dreptăţii”, fiind înfăţişat ca un soare care răspândeşte dreptate, întocmai soarelui spiritual sau inimii lumii; mai este şi „Soarele adevărului”, ceea ce evocă transfigurarea de pe Muntele Tabor. Monograma lui Hristos aminteşte de o roată solară, iar Marele Preot al evreilor purta pe piept un disc de aur simbolizând soarele divin.

Citește în continuare »


Despre discriminare şi libertatea conştiinţei, în România anului 2013

tolerance.jpeg

Pe fondul lipsei de reacţie a Patriarhiei, se înteţeste asaltul asupra Bisericii Ortodoxe Române in “luna istoriei LGBT”, se mai dă un atac şi la ora de religie, se mai aruncă nişte jigniri asupra preoţilor şi a creştinilor ortodocşi în general. Cei fără niciun Dumnezeu (atei), speră că în ciuda şanselor mici de izbândă într-o confruntare făţişă din cauza lipsei argumentelor, îşi vor atinge scopul prin repetarea unor afirmaţii (chiar dacă sunt falsuri grosolane), acela de a „converti” la ură faţă de Biserică pe cât mai mulţi conaţionali.

Astfel, pe lângă circul reprezentat de “manifestările” pro-gay, pro-transsexuali, bisexuali, pedofili, necrofili, zoofili şi altii, cand nişte capete (?) luminate, ne-mai-putând de grija noastră, vor să ne ajute să ieşim din întunericul mizer în care colcăim ca nişte vietăţi antice, mai ales noi, ortodocşii (după spusele unor “iluştri” promotori ai păcatelor peste fire, strigătoare la cer sau altor mari nelegiuiri, greu imaginabile unui om normal), aceleaşi organizaţii se pronunţă şi în ce priveşte educaţia copiilor noştri. Una dintre direcţiile pe care se marşează zilele astea este “obligativitatea” orei de religie, plecând de la înscrierea automată a elevilor la disciplina “Religie” în cazul în care nu există solicitarea scrisă de refuz din partea părinţilor/tutorilor lor (deci, de fapt nu e vorba de caracter obligatoriu, pentru ca se acorda dreptul de a refuza, ci de facultativ!). Trecem peste faptul că tot ei au mai protestat în trecut la adresa manualelor de religie, pe motiv că termeni precum „iad”, „păcat”, „diavol” şi alţii, ar fi depăsiţi şi neconformi cu vremurile actuale, sau că femeia ar fi discriminată…

Citește în continuare »


Mulţumesc!

Vitaliy Gorelov."I never forget you"

Vitaliy Gorelov."I never forget you"

Cât de des uităm importanţa ajutorului primit, sau o micşorăm prin îndreptăţirea de sine, amăgindu-ne că ne-am fi descurcat şi “fără” ajutor? Mă întreb cum putem înţelege mai bine importanţa recunoştinţei, exprimată cel mai simplu prin banalul “mulţumesc!”.

Un simplu “mulţumesc” este cel mai elementar şi totodată important mod de a ne arăta recunoştinţa. De foarte multe ori, însă, nu cântărim fapta, ci omul, omiţând a mulţumi cuiva “inferior” dintr-un anumit punct de vedere (vârstă, statut social, subordonat ierarhic etc.). Părinţii noştrii, copiii noştri, oare pot fi lipsiţi de recunoştinţa noastră? Sunt ei, oare, datori să ne ajute oricum, fiindu-ne părinţi sau copii? Sunt întrebări ale căror răspunsuri converg într-un punct comun.

Mai mult, dacă şi “multumesc” ne vine greu să spunem, ce pretentii avem în a ţine minte chiar ajutorul pe care l-am primit? Ajutor primim de la oameni sau de la Dumnezeu, dar cum nimic nu este fără ştirea (sau voia) Lui Dumnezeu atunci oare pentru câte trebuie să-I mulţumim Domnului şi în ce fel? Şi ce vrea Dumnezeu de la noi? Aflam din Psalmul 49:

8. „Ascultă, poporul Meu, si-ţi voi grăi ţie, Israele !…Şi voi mărturisi ţie : Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.
9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.
10. Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi,
11. Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi şi boii.
12. Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este.
13. De voi flămânzi, nu-ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei.
14. Oare, carne de taur voi mânca, sau sânge de ţapi voi bea ?
15. Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale,
16. Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi

Citește în continuare »


Ce sunt „retelele de socializare”?

Alexander Shurlakov."Call of chrism carrier women".

Alexander Shurlakov."Call of chrism carrier women".

In timp ce unii specialisti avertizeaza ca Facebook şi Twitter au creat o generaţie de narcisisti, „de tineri obsedaţi de propria persoană, care au o nevoie permanentă şi copilărească de apreciere din partea celorlalţi”, ca prieteniile pe internet, la fel ca jocurile pe calculator, ar putea dăuna creierului, putand duce la “un nivel scăzut de concentrare, o nevoie de satisfacţie imediată şi poate afecta aptitudinile non-verbale, cum ar fi menţinerea contactului vizual în timpul unei conversaţii” (cele doua afirmatii citate apartin dnei Susan Greenfield, neurolog la Universitatea din Oxford, Marea Britanie, a se vedea aici si aici), ramanem, fara sa ne pese de consecinte, intr-o pasivitate menita sa ne transforme cu adevarat in “oameni noi” izolati, condusi in principal de instinctele de consum.

Si totusi, ce placere si ce avantaje ofera Facebook? Umbla vorba ca „fara Facebook nu existi”, se fac conturi pe Facebook pentru a tine legatura cu vechi, noi prieteni/cunostinte, pentru a posta fotografii si a le vizualiza pe ale celorlalti, pentru a schimba impresii, pentru comentarii diverse… S-ar putea spune despre Facebook, care ofera aceasta posibilitate de a mentine sau de a forma legaturi intre oameni, ca face un lucru – cum altfel? – bun si frumos. Si totusi, ne-am pus problema ca e posibil sa nu fie chiar asa? Daca Facebook a fost creat cu alt scop si daca este folosit de unii „useri” cu alt scop decat cel cu care-l folosim noi? Am lua in calcul iesirea de pe aceasta platforma de socializare?

Citește în continuare »


Rugăciune pentru Japonia după cutremur şi tsunami

Doamne, noi oamenii am încercat de nenumărate ori să devenim mai înalţi şi mai mari decât Tine, Unul şi Adevăratul Dumnezeu.

Am distrus tot ceea ce Tu ne-ai dat.

Am luat toate lucrurile din jurul nostru (natura, vieţile şi restul) ca fiind de la sine.

Rugămu-Te, Doamne, miluieşte-ne!

Rugămu-Te, ajută tuturor celor care în Japonia, în Hawai şi în alte locuri au fost loviţi de această catastrofă.

Să fie aceasta un prilej de adevarată pocăinţă pentru noi toţi,
Citește în continuare »


„Adu-ţi aminte că vei muri şi nu vei mai păcătui”. Cu gândul la suferinţa japonezilor

Se pare că ceva în genul cuvintelor Sf. Antonie cel Mare ar fi răsunat la un moment dat în mintea unuia dintre guvernatorii japonezi când a spus unor reporteri că  tsunami-ul a fost “pedeapsă divină” pentru “egoismul” japonezilor. Dar iată, dragi fraţi şi surori în Domnul, că inclusiv în aceste momente de maximă tensiune primează tot corectitudinea politică. Din respect pentru victimele dezastrului, nu este momentul să strigi acum păcatele în gura mare, pare că i s-ar fi spus guvernatorului Ishihara, ci păstrează-ţi sângele rece şi treci la treabă, dacă mai vrei un al patrulea mandat la viitoarele alegeri!

http://english.kyodonews.jp/news/2011/03/78168.html

Shintaro Ishihara, guvernatorul Tokyo, a fost forţat să îşi ceară scuze pentru remarca făcută luni, raportează Kyodo News. Se pare că acesta a spus reporterilor că tsunamiul a fost “pedeapsă divină” pentru “egoismul” japonezilor. Luni, Ishihara a spus reporterilor, “Politica Japoniei este pângarită de egoism şi populism. Ar trebui să folosim tsunamiul pentru a şterge egoismul, egoism care s-a infiltrat precum rugina pe mentalitatea japonezilor de-a lungul unei perioade lungi de timp.

Citește în continuare »


Cum să ne comportăm la serviciu – Sf. Nicodim Aghioritul

Aveţi mai jos un fragment din cuvântul Sf. Nicodim Aghioritul adresat nouă, tuturor fraţilor întru Hristos ce ducem lupta pentru mântuire, un cuvânt de mare importanţă pentru cei care ne câştigăm pâinea prin muncă – despre modul în care suntem ispitiţi de diavol la locul de muncă. Să luăm aminte – dacă toţi ne-am face datoria pentru Hristos, dacă am căuta mai mult să facem Voia Lui, atunci uşor-uşor n-am mai minţi şi n-am mai înşela; n-am mai fi nepăsători faţă de lucrul făcut sau faţă de colegi, ori faţă de ustensilele de lucru; am fi ordonaţi în toate şi am evita timpii morţi (plictiseala, bârfa); n-am munci „pentru carieră”; ci toate le-am face SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU. În cazul acesta, diferenţa dintre teorie şi practică este mică, totul este să pui, efectiv, în practică, totul este să vrei să urmezi drumul cel drept: „toţi creştinii meşteri se cade a lucra după Dumnezeu şi fără vicleşug meşteşugurile şi lucrul mâinilor lor„.

Multe şi de multe feluri sunt meşteşugurile urâtorului de bine diavol, binecuvântaţilor fraţi, cu care se luptă să piardă sufletele creştinilor. Din cele multe însă, trei sunt mai de căpetenie. Cea dintâi meşteşugire a lui este lupta să împiedice pe creştini să nu facă vreun bine desăvârşit. A doua meşteşugire a lui este, dacă se va birui şi nu va putea să-i împiedice, a nu-i lăsa să facă binele pe care îl începuse după Dumnezeu şi cum se cuvine.

Iar a treia meşteşugire este a face pe creştini, după ce ar isprăvi binele acela după Dumnezeu, să se mândrească şi să se slăvească în deşert pentru acel bine pe care l-au făcut, ca prin mândrie să-şi piardă plata; aşa hotărăşte preacuviosul Ioan, arhitectonul scării celei cereşti: „Trei gropi ne sapă nouă dracii; şi întâi se luptă, ca pe lucrul cel bun să-l oprească de a se face. Iar al doilea, după întâia lor biruire, ca nu cumva după Dumnezeu lucrul cel întâmplat să se facă. Iar după ce furii şi pe acest scop al lor nu-1 dobândesc, atunci de aceea cu lesnire venind de faţă în sufletul nostru, ne fericesc pe noi, ca şi cum după Dumnezeu întru toate am petrece” (Cuv. 26, pentru desluşire).

Citește în continuare »


Geocentrismul, adevărata concepţie despre univers, potrivit Sfinţilor Părinţi

În zilele noastre se vehiculează o idee falsă conform căreia ştiinţa şi credinţa nu s-ar contrazice. De fapt, există o contradicţie fundamentală între explicaţia despre existenţă a ştiinţei şi cea dată de creştinism, dar mulţi dintre creştinii zilelor noastre nu cunosc asta. Vicleanul vrăjmaş a lucrat în aşa fel încât mai ales în ultimii două sute de ani (cu deosebire in ultimii 50) a avut loc o adevărată reeducare.

Geocentrismul e teoria potrivit căreia Pământul e în centrul universului iar soarele, stelele si luna se învârt în jurul lui. Reeducarea din ultimele secole a adus oamenii în postura de a crede şi de a afirma teoria heliocentristă, conform căreia soarele este în centru. Ba mai nou, conform unor „calcule”, Sistemul nostru solar ar fi doar într-un colţ al universului.

In continuare găsiţi înregistrarea unei emisiuni pe această temă, numită „Minuni geocentrice. Geocentrism creştin„, realizată de Răzvan Codrescu si un articol: Geocentrismul şi Astro-A-nomia ştiinţifică, preluat de pe blogul „Incotro, Doamne?”, pe aceeaşi temă – de urmărit şi comentariile de acolo.

Citește în continuare »


Ca şi creştin, crezi că pot scrie Numele Domnului cu literă mică?

Cred ca mai toti dintre cei care citesc acest articol au facut cunostinta cu mesageria instant, cu programele de chat, tip Yahoo Messenger. De fiecare data, discutiile intermediate de acele interfete se poarta in graba, caci timpul e pretios, cuvintele se prescurteaza, se lasa la o parte ortografia, emotiile sunt redate prin emoticon-uri, caci este mai dificil sa empatizam cu celalalt in felul acesta…

Tot aici, in acest mediu, se poarta inclusiv discutii pe teme de credinta. Si nu numai in aceste discutii, dar chiar si in cele generale se pomeneste Numele Lui Dumnezeu. Noua, ca si crestini, ne place adesea sa afirmam ca cinstim pe sfinti, dar “cinstirea sfântului consistă în imitarea lui” – spune Sf. Ioan Gură de Aur. Ii cinstim, oare, pe sfinti, asa dupa cum spun chiar ei (vezi Sf. Ioan Gura de Aur)? Pentru ca de multe ori afirmam prea usor aceasta, voi incerca sa dau un exemplu intalnit in discutiile pe mess.

Nu intamplator am mentionat discutiile pe programele tip chat. Si nu intamplator am deviat apoi spre pomenirea Numelui Domnului. Am observat ca uneori nu acordam atentia cuvenita scrierii Numelui Sau cu litera mare, invocand binecunoscutul motiv al „grabei”. Ne-am obisnuit in epoca aceasta contemporana, dintr-o presupusa (si gresit/incomplet inteleasa) multumire de sine si de ceilalti (sa-i spunem mai degraba „comoditate”), sa-l luam in brate pe „lasa, ca e bine si asa”. Da, e bine si asa in viata de zi cu zi, in ce priveste lucrurile obisnuite si chiar e indicat sa ne multumim cu ce avem si sa multumim Domnului pentru toate. Numai ca acest „lasa ca merge si asa” nu se aplica in cazul acesta, cand e vorba de Dumnezeul nostru.

Citește în continuare »


De ce nu mai ştiţi pentru cine veţi vota după ce aţi văzut oameni politici în emisiuni de divertisment? (Mass-media şi politica – p.2)

In ultimii 20 de ani s-a dezvoltat un nou stil de emisiuni televizate, undeva intre emisiunile politice si cele de divertisment: asa-zisele emisiuni de „Infotainment”, aparut prin contractarea termenilor englezesti information (informatie) si entertainment (divertisment). Principiul este mereu acelasi: sunt invitati in platou responsabili politici, cantareti, actori sau sportivi care se amesteca unii cu altii si abordeaza impreuna probleme de viata personala sub forma unor discutii informale.

Putem spune, cel putin, ca responsabilii politici sunt rareori incurajati sa se exprime in termeni de politica politicianista. Ce se asteapta de la ei sunt glume, fragmente din viata personala, personaje care isi exprima gusturile si emotiile proprii, intr-un fals raport cu publicul. Un psiholog de la Universitatea din Toulouse a studiat recent impactul acestui tip de emsiune asupra culturii publice a publicului.

Citește în continuare »


Mass-media şi politica

Cand vorbim despre politica si mass-media, se face imediat simtita o aroma de pucioasa, termenul de manipulare dobandind astfel noi conotatii. Din cauza istoriei, bineinteles. Cea a propagandei si a cenzurii. Ne amintim de legaturile dubioase dintre ORFT si Palatul Elysee in anii 1950 sau de umbra unei prese controlate in intregime de partid in tarile din Est pana in anii `90 (sau poate chiar si astazi?). astfel de motive determina opinia publica sa fie preocupata in permanenta de legaturile care exista intre presa si politica.

Un ultim exemplu in cifre: un sondaj realizat in 15 oct. 2007, in care aprox. 62% dintre francezi considera ca mass-media sunt „dependente de puterea politica”. Doar un francez din trei le considera „libere”.

Cum se serveste insa puterea politica de mass-media pentru a influenta opinia publica? Nu e nevoie sa fii mare psiholog ca sa-ti dai seama. Un articol, intr-un ziar, favorabil partidului la putere, o critica cenzurata sau indulcita suficient pentru a imbunatati imaginea celor care guverneaza. Daca ar fi sa se faca o lista a tuturor emisiunilor si articolelor in favoarea puterii (sau impotriva ei) s-ar putea contura o idee mult mai clara despre gradul de deformare a realitatii la care suntem expusi. Citește în continuare »


Romania – Da Land of Choiz

foto: ziare.com

foto: ziare.com

Textul de mai jos este primit pe e-mail.

România este o ţară de poveste. O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Credeti-ne, pe cuvânt!

La noi, în România:

– Salariile cresc, scăzând
– Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse
– Medicamentele gratuite trebuie cumpărate
– La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut
– Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
– Plătim asistenţa medicală gratuită
– Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună.Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
– Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată
Citește în continuare »


Au doar şi noi suntem orbi? (despre gândurile păcatului)

Poate că ştim că în Duminica Orbului se vorbeşte despre orbirea sufletească, dar am pătruns, oare, atât de bine cuvintele Sfintei Evanghelii şi ale sfinţilor care vorbesc despre această zi, încât să ne recunoaştem măcar întrucâtva suferinzi de orbire, deşi vedem? Fariseii au întrebat pe Hristos, cu viclenie: „Au doar şi noi suntem orbi?”, iar noi, îndreptăţindu-ne pe noi înşine nu „îndrăzim” să ne punem această întrebare: „Au doar şi noi suntem orbi?„.

De multe ori citim, dar aceasta nu ne foloseşte decât ca să ştim, însă fără a pătrunde în duh, căci de fapt citim pentru a ne alimenta slava deşartă, pentru a avea ce arăta altora. Ne minţim singuri… Cu toţii avem de suferit de pe urma slavei deşarte, o patimă subţire de care e foarte greu să te fereşti, putând fi alimentată de cel mai mic cuvânt de laudă sau de reproş. Aproape de fiecare dată ne îndreptăţim, atât citind cuvintele sfinte, cât şi în relaţiile cu ceilalţi; căutăm să ne atribuim nouă laudele, să le amplificăm chiar (în loc să le pasăm altora, sau Domnului) şi să respingem vehement criticile (în loc să ni le asumăm – pentru că cele ce facem nu prea le facem pentru Hristos, ci pentru a alimenta nişte orgolii personale). Ne credem mai presus decât acei farisei, dar dacă pătrundem din cuvintele sfinte nimic mai mult decât litera, fără să coborâm nicio treaptă spre înţelesul tainic, duhovnicesc, al cuvântului, nemaiputându-L primi cu adevărat pe Dumnezeu, cât suntem de „mai presus”?

Citește în continuare »


Avem nevoie de spirit ascultător?

ascultarea_MD

În ultimii ani, toata atentia stiintei pedagogice este orientata la cultivarea unei personalitati cu spirit critic. Un spirit care cerceteaza, judeca, pune la îndoiala, creeaza proiecte inovative, orienteaza spre schimbari.

Psihologii afirma ca societatea are nevoie oricând de elementul critic, dar într-o masura care nu ar depasi 20%. Acesta este de fapt elementul revolutionar, cei care vad exceptia. Spiritul critic este partea motorie a societatii, dar daca procentajul ei creste excesiv, societatea se misca de la revolutionism spre haos. Temelia societatii o constituie spiritul mai conservativ, cel în care predomina elementul de ascultare. Acestia cerceteaza, primesc valorile, experienta, sunt cei ce respecta legea, o apara si manifesta prudenta la schimbari. Ei merg la schimbari datorita presiunilor ce le exercita asupra lor elementul critic al societatii care neutralizeaza tendinta acestora spre stagnare, conservare excesiva. Este nedorita pentru societate cresterea elementului conservativ mai mult de 80%, asa cum ponderea acestui element poate provoca o retinere daunatoare pentru procesul social. Deci societatea are nevoie atât de spiritul critic, cît si de cel ascultator. Citește în continuare »


De ce mor tinerii? (2)

iatan201644

Zilele astea am aflat despre moartea unui tânar de 19 ani (Alexandru Iatan), fotbalist, portar de mare viitor – după spusele antrenorilor si colegilor săi. Medicii au spus că moartea a survenit în urma loviturii cu mingea primite în plex, în timpul antrenamentelor. În urma investigaţiilor efectuate s-a stabilit că jucătorul a suferit un stop cardio-respirator cu edem pulmonar. Prof. dr. Dan Dermengiu, directorul general al INML, a declarat că „această lovitură poate fi foarte periculoasă, chiar letală, după cum arată şi literatura de specialitate. În SUA, între 10 şi 15 la sută din loviturile în piept primite de sportivi, indiferent de sportul pe care îl practică, sunt letale”.

Unul dintre coechipierii săi nu-şi poate şterge din minte clipele tragediei din 2 septembrie. Povestită de colegul lui Alexandru Iatan, tragedia de miercuri se developează într-un adevărat coşmar. 

Citește în continuare »


Concepţia creştină despre muncă

young-steel-workers

“Principala caracteristica a omului este munca. Capacitatea de a munci i-a fost data omului prin creatie, iar valorificarea ei incepe odata cu asezarea lui in rai, inainte de caderea in pacat:Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca (Fac. 2, 15). Inainte de cadere, pentru om, munca nu era o povara, ci dimpotriva, era bucuria si placerea lui. Abia dupa cadere puterile lui au slabit, iar painea si-o va castiga din acest moment cu osteneala si durere.

Inca de la aparitia sa, crestinismul a adus in lume o conceptie noua despre munca. Munca este o activitate ce apartine exclusiv omului, fiind un proces constient de realizare a unui scop dinainte stabilit. Ea este legea existentei noastre, principiul care face sa progreseze oamenii si natiunile. Invatatura crestina nu limiteaza munca numai la scopurile sale pamantesti, caci, asa cum se spune, omul nu traieste ca sa manance, ci mananca pentru ca sa traiasca. Crestinismul acorda muncii o valoare religios-morala.

Citește în continuare »


Rugăciunea – a patra stare a conştiinţei umane

rugaciune

La o conferinţă a oamenilor de ştiinţă relativ recentă, care a avut loc în Universitatea din Arizona, SUA cu titlul “Ultimele performanţe ale ştiinţei în domeniul cunoaşterii despre conştiinţă”, au fost publicate tezele unui savant petersburghez, doctor în ştiinţe biologice şi candidat în medicină, prezidentul Asociaţiei de psihopunctură din Sanct-Peterburg, conducătorul laboratorului de psihofiziologie a Institutului Psihonevrologic “V. M Behterov”, profesorul V. B. Slezin şi a candidatului în ştiinţe medicale I. Ia. Râbin în aceste teze, care au stârnit interesul savanţilor din diverse ţări şi orientări ştiinţifice, este vorba de descoperirea unii fenomen neobişnuit (şi unic)despre starea deosebită a omului în timpul rugăciunii. Mai amănunţit despre această descoperire ştiinţifică ne povesteşte chiar unul din autorii acestei cercetări, D-l V. B. Slezin.

Citește în continuare »


Al cui chip să purtăm? (5) – LUXUL LA BĂRBAŢI (p.1)

metrosexual2

Cred că există pe „piaţă” (vreau sa spun netul ortodox) destule articole adresate femeilor şi mai puţine adresate direct bărbaţilor, drept pentru care se dă ocazia unora să considere ca dezavantajate femeile, din punctul acesta de vedere. Şi că nu este aşa, o ştim majoritatea. Dar pentru ceilalţi, cât şi pentru „majoritate” am un articol adresat bărbaţilor, bărbaţi care mult mai mult decât pe vremea Pr. Nicodim Măndiţă, se aranjează şi se ferchezuiesc mai ceva decât femeile, încât acum câţiva ani a apărut o nouă „specie” – metrosexualul. O dedicaţie cu dragoste, un citat din cartea „Al cui chip să purtăm?” de Protos. Nicodim Măndiţă.

Iată ce ne spune Sf. Clement Alexandrinul în cartea sa Pedagogul: „Atât de mult a crescut luxul, încât nu numai femeile sunt bolnave de această râvnă după deşertăciuni, ci şi bărbaţii caută să se îmbolnăvească de aceeaşi boală.Şi nu sunt sănătoşi, pentru că nu îndepărtează de la ei gătelile; mai mult, îndreptându-se spre o viaţă molatică, se feminizează; îşi tund părul ca derbedeii şi desfrânatele. „Sunt îmbrăcaţi cu mantale strălucitoare, lungi şi foarte scumpe. Mestecă gumă de mestecat şi miros a parfum” (Poet comic necunoscut, CAF, III, p. 470 nr. 338).

Citește în continuare »


Gânduri către tineri

copii1

O, daca as putea sa patrund in inima unui tanar, de as putea sa ii patrund in intimitate si sa il trezesc, sa il fac sa constientizeze efemeritatea lucrurilor. De as indrazni sa il fac sa inteleaga atatea aspecte… atatea idei… O, daca as putea intra in inima unui tanar si sa strig: Nu te lasa inselat si ucis de lume! Nu incerca sa te lasi condus de ea, de atractiile ei, de logica ei. Lumea nu e ceea ce pare! Lumea e o iluzia, lumea nu poate oferi, nu poate crea. Binele ei este o mare minciuna! Iti va devora sufletul prin placeri si distractii in inceput, insa, apoi, dupa ce ti-a luat toata vlaga, toata puterea, toata-ti capacitatea creatoare te abandoneaza deznadejdii, te uita, te inunda cu complexitatea nepasarii si iti raneste asteptarile prin indiferenta!

Lumea este puterea ce isi urmareste doar propriul scop. Iti foloseste expresia vitala si apoi te abandoneaza, te abandoneaza minciunii si nonsensului. Lumea e cuprinsa de tristete, plafonare si mediocritate. Ea nu te implineste, nu se ridica la masura nazuintelor tale. Ea percepteaza defectuos, nu reprezinta etalonul credintelor tale. Ofera prostgust, ura, mizerie, suferinta… Si chiar daca nu esti cu ea, nu inseamna ca esti singur.

Citește în continuare »


Cât e de greu lumii fără soare!

sfioankronstadt12

Ce greutate e pentru trup şi ce întuneric e pentru suflet atunci când lipseşte soarele !

Cum înţepe­neşte şi amorţeşte totul de frig!

Cât de trist, de dureros, de plictisitor este!

Dar cum credeţi că îi vine sufle­tului omenesc fără harul lui Dum­nezeu, fără rugăciune, fără Cuvântul lui Dumnezeu, fără dumnezeieştile slujbe, fără împărtăşirea Sfintelor Taine ?

Multora numai moartea le va arăta cât de orfane, cât de sărace, cât de sărmane sunt sufletele lor!

Citește în continuare »


Al cui chip să purtăm? (3) Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă

Mâna dreaptă a sfântului Ioan Gura de Aur, la Mănăstirea Filotheu (Muntele Athos)

Pentru că am auzit adesea din partea unor femei că sunt nemulţumite că Domnul, istoria etc. le-ar fi pus mai prejos decât bărbatul şi nici explicându-le după priceperea mea nu au crezut şi nu au înţeles că femeii îi este dat să se poarte altfel decât bărbatul, atât la înfăţişare, cât şi ca mod de a se comporta în societate, familie; pentru că femeia modernă (în înţelesul lumesc) înţelege foarte greu că feminismul, deşi apărut ca reacţie firească la abuzurile unor bărbaţi faţă de femei, a căzut totuşi în capcana de a fi o mişcare ce duce pe femei la pierderea identităţii; în fine – pentru acestea şi pentru multe altele, aduc pentru început, în atenţia femeilor ortodoxe (dar nu numai lor) şi a bărbaţilor cu frică de Dumnezeu următoarele cuvinte ale Sf. Ioan Gură de Aur, extrase din Omilia IX din Comentariul la Epistola I către Timotei.

Femeia să se înveţe în linişte cu toată supunerea, femeii să înveţe [pe altul] nu-i îngădui, nici să-l stăpânească pe bărbat, ca să fie întru linişte. Căci Adam a fost plăsmuit mai întâi, apoi Eva. Şi Adam nu a fost înşelat, ci Eva fiind înşelată a călcat [porunca]. Dar se va mântui prin naşterea de prunci, dacă ei vor rămâne în credinţă si în dragoste şi în sfinţire dimpreună cu întreaga înţelepciune”(ITim. 2,11-15).

1. Multă sfială cere fericitul Pavel de la femei şi multă cuviinţă. De aceea nu s-a rezumat doar la înfăţişarea şi îmbrăcămintea lor, ci s-a referit chiar şi la voce. Şi ce zice? „Femeia în linişte să se înveţe”. Ce înseamnă asta? Nicidecum să nu vorbească femeia în biserică. Asta a scris-o şi în Epistola către Corinteni când zice: “Ruşinos este pentru femei să vorbească în biserică”(I Cor. 14,35). De ce? Fiindcă legea le-a supus [ bărbatului]. Şi iarăşi tot acolo: “Dacă vor să se înveţe ceva să întrebe pe bărbaţii lor acasă”(l Cor. 14,35).

Citește în continuare »


Terapeutica desfrânării în Patericul Egiptean

sfmaria_egipteanca1

„Desfrânarea este, în general, poftirea sau satisfacerea fără rânduială şi nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale. Desfrânarea se poate săvârşi: a) în cuget, adică prin închipuiri şi pofte; b) prin cuvinte şi fapte, c) după rânduiala firească, când se face în afara căsătoriei, d)împotriva rânduielii naturale, ca în păcatele sodomiţilor, care este aşezat între păcatele strigătoare la cer, e) după persoanele care o săvârşesc: desfrânare simplă, incest, adulter şi sacrilegiu.”

„Demonul preacurviei îl sileşte să poftească trupuri diferite. El are mai cu seamă grijă de cei care se înfrânează, pentru ca aceştia, nedobândind nimic, să lase totul baltă. Şi, mânjind sufletul, el îl încovoaie spre trebi mârşave. Ba îl face să spună, ori să asculte tot felul de vorbe ca şi cum lucrul cu pricina ar fi chiar în faţa ochilor lor.”

Desfrânarea este un păcat foarte grav. Patericul îl numeşte cădere, şi aşa cum zice Sfânta Scriptură este păcatul ce îl facem în trup. Din desfrânare se naşte nesocotinţa, orbirea minţii, iubirea de sine, ura lui Dumnezeu, alipirea de cele materiale, groaza de moarte etc.

Citește în continuare »


Al cui chip să purtăm? (2)

moda femeilor ortodoxe

Referindu-se la îmbrăcămintea femeilor, la machiaj, dar şi la cei care sunt vinovaţi pentru purtarea  femeii, părintele Filothei Zervakos ne spune cele de mai jos. Poate că vor fi persoane care vor judeca aceste cuvinte ale părintelui drept „prejudecăţi”; pe aceştia îi îndemn sa citească mai atent textul.

“Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii – povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu – să se îmbrace necuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii. Femeile care intră în biserica lui Dumnezeu îmbrăcate necuviincios şi fără de ruşine, fac voia diavolului. Mai bine să nu calce pe la biserică, fiindcă în afară de faptul că nu au nici un folos din asta, îi vatămă şi îi smintesc şi pe ceilalţi credincioşi din biserică.

Îmi pare rău că sunt nevoit să cercetez şi să mustru. Nu vreau acest lucru, şi poate că-i întristez pe cei răspunzători de asta. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş cerceta. Îndreptaţi-vă şi atunci voi înceta şi eu să cercetez. Vai mie dacă voi tăcea, văzând asemenea fărădelegi!

Citește în continuare »


Interogatoriu imaginar cu jurnalistul de la România Liberă, cel care s-a prezentat la IPS Teodosie minţind că vrea să devină preot

201-interrogation-lg

Ştiu că poate intenţia celor de la România Liberă nu a fost aceea de a lovi în Biserica Ortodoxă, în toţi preoţii ei, însă efectul este acesta: după ce că şi-aşa, foarte mulţi credincioşi nu mai vin la biserici, nu apelează la preoţi decât pentru nunţi, botezuri şi înmormântări (ba chiar şi acestea au început să cadă, câte puţin, în „derizoriu”), acum eticheta de „corupt” este pusă celei mai mari părţi a preoţilor. Asta şi „datorită” articolelor din presă. Îmi dau seama că în viziunea lor, a majorităţii jurnaliştilor, dovedirea unor fapte nu se poate face decât printr-un flagrant. Însă flagrantul se face, de obicei, când iniţiativa pentru fapta ilicită vine din partea celui suspectat, nu când este ispitit.

Mi-am imaginat, astfel, că jurnalistul care a minţit la Constanţa, în numele unei intenţii „nobile”, ar ajunge în faţa unei „altfel” de instanţe pentru efectul pe care l-a avut articolul său. Este o analogie cu interogatoriul lui Iuda al Pr. Nicolae Steinhardt din primul capitol al cărţii lui Danion Vasile, Evanghelia versus Iuda. Concluzia, sfârşitul acestui interogatoriu fictiv este, spre deosebire de sinuciderea lui Iuda, lăsarea la alegerea jurnalistului dacă să se pocăiască sau nu. El încă are posibilitatea întoarcerii la Dumnezeu.

Citește în continuare »


Tâlcuirea Psalmului 108. Uneltirea împotriva Bisericii

corydonbernstein200

PSALMUL 108

1. Dumnezeule, lauda mea n-o tine sub tacere. Ca gura pacatosului si gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
2. Grait-au impotriva mea cu limba vicleana si cu cuvinte de ura m-au inconjurat si s-au luptat cu mine in zadar.
3. In loc sa ma iubeasca, ma cleveteau, iar eu ma rugam.
4. Pus-au impotriva mea rele in loc de bune si ura in locul iubirii mele.
5. Pune peste dansul pe cel pacatos si diavolul sa stea de-a dreapta lui.
6. Cand se va judeca sa iasa osandit, iar rugaciunea lui sa se prefaca in pacat.
7. Sa fie zilele lui putine si dregatoria lui sa o ia altul;
8. Sa ajunga copiii lui orfani si femeia lui vaduva;
9. Sa fie stramutati copiii lui si sa cerseasca; sa fie scosi din curtile caselor lor;
10. Sa smulga camatarii toata averea lui; sa rapeasca strainii ostenelile lui.
11. Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;
12. Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;
13. Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;
14. Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.
Citește în continuare »


Hristos ca gentleman şi cavaler. Încrederea – prima calitate a boierului, cavalerului şi gentlemanului. Bănuiala – trăsătura fundamentală a şmecherului

nicolae20steinhardt

O fi hulă curată, dar am o teorie a mea, după care Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca blând, bun, drept, fără de păcat, îndurător, puternic ş.a.m.d.

Din relatările Evangheliilor – fără excepţie – ne apare şi înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui gentleman şi cavaler.

Mai întâi că stă la uşă şi bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Şi încrederea e prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a şmecherului. Gentlemanul e cel care – până la dirimanta probă contrarie – are încredere în oricine şi nici nu se grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La şmecheri şi la jigodii reacţia numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacţie – putinţa de a şti că semenul lor e tot atât de întinat ca şi ei.

Citește în continuare »


ISTORIA ORTODOXIEI


Despre înfruntarea necazurilor şi voia Domnului (cuvinte de îmbărbătare din partea Sf. Serafim de Viriţa)

sf-serafim-de-virita-rusia25

Sfântul Serafim de Viriţa (1866-1949) , prăznuit la 21 martie, este unul dintre cei aproximativ 1200 de sfinţi pe care Sinodul Ierarhic al Bisericii Ortodoxe Ruse i-a canonizat de-a lungul istoriei, fiind unul dintre sfinţii ruşi cei mai iubiţi.

Din cuvintele Cuviosului Stareţ:

Nici o picatură din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugăciunea mamei are mare putere“.

Rugăciunea îngrădeşte si respinge cumplitele îndemnuri ale puterii întunecate. Şi mai cu deosebire este puternică rugaciunea celor apropiaţi. Rugăciunea mamei, rugăciunea prietenului – ea are o mare putere”.

Numaidecat sa te rogi pentru vrajmasi, caci daca nu te rogi e ca si cum ai turna gaz pe foc si flacara se mareste din ce in ce mai mult. Totdeauna si pentru toate, chiar si pentru necazuri, multumeste-I Domnului si Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu.”

“Cand cineva era vreodata grav bolnav, staretul il sfatui sa ia cate o lingura de apa sfintita din ora in ora. Spunea ca nu sunt medicamente mai puternice ca apa si uleiul sfintit“.

Părintele Serafim iubea foarte mult tinerii. În vremea lui oamenii tineri nu mergeau la biserică aproape deloc, iar când totuşi era vizitat de către ei, Parintele se bucura nespus. El obişnuia să spună că rolul tinerilor va fi foarte important în viitoarea retrezire a vietii bisericeşti. De asemenea, obişnuia să spună că va veni o vreme când pervertirea şi desfrânarea printre tineri va atinge cel mai mare grad de decădere.

Citește în continuare »


Aurul vieţii

Fragment de fresca - Interior in Biserica Manastirii Almas, judetul Neamt

Fragment de fresca - Interior in Biserica Manastirii Almas, judetul Neamt

De multe ori gândim că fotbaliştii nu prea ştiu altceva decât să dea în minge şi să alerge după ea. Cu toate astea, în ultimii ani a crescut numărul acelora care mai fac şi o şcoală „pe bune” – asta poate şi pentru că performanţele fotbalistice din ce în ce mai slabe, în general, nu oferă o securitate financiară pe termen lung…

Dar ca să revin la subiect – atunci când ne gândim la asta, ne ridicăm pe noi în slavă deşartă şi pierdem din vedere simplitatea, sinceritatea omului, a individului, uităm de Dumnezeu, de metodele şi de „căile” Sale.

Citește în continuare »


„Oare ce ne aşteaptă?” Viaţa după predicţii şi după cutremur

ioanistrate

Când am auzit eu prima dată de zodii, după Revoluţia din ’89, am fost fascinat. Pentru că eram mai aproape de acel supranatural predicat de omul de rând decât eram de Dumnezeu. Îmi aduc aminte cât îmi plăcea să citesc predicţiile astrale pentru zodia mea, pentru o zi, pentru o săptămână, pentru un an întreg; apoi urmăream zilele să văd câte din cele citite se împlinesc. Concomitent, începusem să cred în vise, „descoperisem” că şi din vise poţi afla viitorul. Revistele de paranormal mă cucereau încet-încet…

Dar nu! Prin voia Domnului, perioada aceea a rămas, cu paranormal cu tot, în urmă! În opoziţie faţă de atunci, acum aş vrea să-mi pot încredinţa sincer fiecare zi, încă de la începutul ei, Domnului. Aş vrea să îmi pot încredinţa tot anul Domnului, să mă ocrotească El, căci doar la El ar trebui să-mi fie nădejdea. Aş vrea să nu mă mai încred atât de mult în mine, să nu mai uit de El, de Iisus, de Hristos, de Domnul meu.

Citește în continuare »


Al cui chip să purtăm? (1)

alcuichip

Hristos a Înviat!

Mă gândeam zilele acestea dacă este importantă înfăţişarea noastră, felul în care arată chipul nostru, aşa cum este lăsat de Dumnezeu: bărbaţii în mod natural au barbă, iar femeile în mod natural au faţa curată, fără ruj sau fard. Bineînţeles că nu barba mântuieşte, dar haideţi să facem un mic exerciţiu, pentru bărbaţi – cum credeţi că v-aţi simţi cu barbă? Nu vorbesc de barbă precum au călugării, ci de acel semn distinctiv lăsat de Dumnezeu bărbaţilor ca să se deosebească de femei. Şi încă unul, pentru femei: v-ar fi greu să renunţaţi la ruj sau la machiaj?

De ce oare suntem atât de legaţi de aspectul fizic, de aceste lucruri deşarte? Cum am ajuns aici, astfel încât dacă aş vrea să port barbă, mi-ar fi puţin teamă de faptul că majoritatea colegilor de serviciu, majoritatea cunoscuţilor m-ar privi ciudat, ca şi când ar fi ceva în neregulă cu mine?

Citește în continuare »


De la personajele lui Grigore Alexandrescu la eroii de fabulă contemporani

taxes

Una din ultimele găselniţe ale lui Gheorghe Pogea, ministrul finanţelor în guvernul Boc, este taxa forfetară pe activitatea firmelor. Domnia sa doreşte ca firmele să plătească minim 6500 lei/an impozit pe profit, indiferent dacă înregistrează sau nu profit. Chit că prin asta se face o discriminare, în sensul că desfiinţează concurenţa pentru firmele mari, constituită din micii întreprinzători care mai puteau practica preţuri rezonabile, obţinând venituri care le asigurau traiul de zi cu zi. Mai ales in aceasta perioada de criza, cand veniturile se obtin mult mai greu, sumele cheltuite pentru gasirea unui client, sau pentru punerea produsului la dispoziţia sa fiind mult mai mari decat înainte. În plus, în loc de stimulente la nivelul „de jos” al economiei, se împovarează şi mai mult.

Conform acordului cu FMI, „statul” trebuie să caute venituri în plus de 325 milioane de euro la buget din cauza scăderii PIB. Astfel, numai din pragul minim de impozit pe activitatea celor aprox. 400000 de microîntreprinderi, de 540 lei lunar (sau 1625 lei pe trimestru), guvernanţii speră să aducă, în total pe anul 2009, la bugetul de stat 1500€/an x 400000 = 600Mil €. Dacă se scad cei 170Mil € estimaţi în bugetul iniţial, rămâne un plus de cel puţin 3-400Mil €. Una dintre motivaţiile invocate pentru introducerea noului impozit forfetar este aceea că mai mult de 30% din numărul societăţilor înregistrate declară pierderi, în condiţiile unei cifre de afaceri ridicată.

Citește în continuare »


Patriarhul Daniel face apel la Roberta Anasatase pentru promulgarea amendamentelor BOR în cazul paşapoartelor biometrice

news_img_127497_941391

Mulţumim, Doamne! Nădejdea noastră – unirea noastră într-un cuget, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, se întrezăreşte din nou, la orizont. Iată ce am aflat în seara aceasta, de pe site-ul Ziua. (Nădăjduiesc ca PF Daniel să pună în discuţie şi problema cărţilor de identitate  electronice OBLIGATORII începând cu 01 ian. 2011)

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, PF Daniel, i-a solicitat presedintelui Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, sa promoveze o serie de amendamente ale BOR la ordonanta privind introducerea pasapoartelor electronice, in contextul in care actul normativ a trecut tacit de Senat, iar propunerile Sfantului Sinod nu au fost luate in considerare.

Amendamentele dorite de Patriarhie vizeaza eliberarea de pasapoarte simple temporare, in cazul in care titularul sau parintii minorilor declara in scris ca nu doresc pasapoarte electronice pentru motive de constiinta sau religioase. BOR mai doreste prelungirea valabilitatii pasapoartelor simple temporare de la cel mult 6 luni, cat prevede ordonanta, la cel mult un an.

Citește în continuare »


CHEMARE LA REFERENDUM DIN PARTEA PĂRINTELUI IUSTIN

priustinparvu7_s

Iubiţi fii ortodocşi,

Cu multă durere asist, în ultima vreme, la ultimele pătimiri ale Creştinătăţii. Acest cip care vrea să substituie chipul lui Dumnezeu din om este un război la adresa Creştinătăţii şi a persoanei umane, în general. Războiul a început din plin şi ne-a găsit, se pare, nepregătiţi, încât deja am obosit şi suntem istoviţi de atâta confuzie şi polemică pe seama acestui subiect. Dar uităm un aspect, dragii mei. Oare Mântuitorul, când S-a rugat în grădina Ghetsimani să I se îndepărteze paharul pătimirilor, şi nu a fost ascultat, a pierdut? Oare care este biruinţa noastră? Oare nu crucea ne deschide porţile învierii? Am luptat deja până la sânge şi am simţit cuiele piroanelor încât să nu mai putem striga către Tatăl ceresc şi să renunţăm la luptă? Nu este uşor deloc, cum nici Însuşi Mântuitorului Iisus Hristos nu I-a fost. Dar ce a făcut Hristos în vremea pătimirii Sale pe cruce? A ridicat privirea către Tatăl ceresc şi a răbdat toate cu dragoste. De unde mai primea Mântuitorul putere să rabde pe cruce? Din inima iertătoare faţă de toţi cei ce L-au prigonit. Fără aceste două arme, nu putem rezista pe acest front, dragii mei: nădejdea, având ochii aţintiţi asupra Dumnezeului nostru şi dragostea faţă de toţi, şi faţă de cei ce ne prigonesc.

Citește în continuare »


Paşaportul pentru viaţa veşnică

epassportArticolul de mai jos a apărut în numărul 1 (143) din ianuarie 2009 al revistei „Credinţa ortodoxă”revistă de cultură, atitudine şi spiritualitate a Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului, revistă al cărei preşedinte al colegiului redacţional este PS Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Acest articol, al cărui autor este Pr. Ioan Enache, l-am văzut prima dată în această revistă de atitudine ortodoxă duminica trecută şi am avut o mare bucurie.

Aşadar, a început. Siluirea. „S-apropie începutul sfârşitului”, zice Eminescu într-un articol din „Timpul”, 1 dec. 1879. Expresie foarte potrivită pentru aceste zile, pentru aceşti ani ai noştri. „Şi ea (fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. (…) Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 13, 16-18).

Citește în continuare »


PĂRINTELE Justin Pârvu despre cipuri şi vremurile din urmă: să vă păstraţi sufletele, să vi le daţi lui Dumnezeu aşa cum le-aţi primit!

Din Cuvantul Parintelui Justin Parvu:

„Am cedat Basarabia, am cedat Bucovina, Dobrogea – Cadrilaterul… – acum vor sa ne cedam sufletele – este vorba de impingerea unei natiuni de 20 de milioane de ortodocsi in iad, este vorba de pierzarea spirituala.

De aceea trebuie sa fiti foarte atenti: daca nu vi se spune in biserica, sunt platiti!, sa stiti, la ora aceasta sunt platiti oameni ca sa taca! Si dvs, prin Duhul Sfant, prin Fala lui Dumnezeu, sfintiti mult mai mult oaia decat stapanul, decat ciobanul. Vor veni vremuri de razboi cand veti fi vanduti de ciobani, de pastorii vostri. Vor vedea pastorii cum va sfasie in ocol fiara salbatica si nu vor veni sa va apere. Sa stiti ca sunt vremurile acestea, apocaliptice, pe care le traim, si vor fi grele… Dumneavoastra sa va pastrati sufletele, sa vi le dati lui Dumnezeu asa cum le-ati primit. Nu avem doua suflete, avem unul!, si acela trebuie sa-l pastram si sa-l dam asa cum l-am primit inaintea Judecatii Mantuitorului nostru Iisus Hristos!”

(Preluat de pe blogul lui Victor Roncea)

Nota mea: Cât trebuie să-I mulţumim Domnului pentru că ne-a dăruit asemenea părinţi duhovniceşti!

Citește în continuare »


Buna Vestire a vieţii noastre

bunavestire

Dragi fraţi şi surori întru Domnul,

Astăzi prăznuim aniversarea faptei celei mai mari pe care a făcut-o Dumnezeu în lume, arătarea nemărginitei Sale iubiri faţă de oameni prin întruparea Fiului Său, Iisus Hristos, în pântecele Fecioarei Maria. Şi această sărbătoare este numită în Sfânta noastră Biserică Buna Vestire, adică ziua când Fecioara Maria a fost vestită de Sfântul Arhanghel Gavriil, că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu prin încuviinţarea Fecioarei.

Dacă Sfântul Ioan Evanghelistul descrie naşterea cea de veci a Cuvântului care s-a pogorât din sânul lui Dumnezeu, zicând:

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

 

Sfântul Evanghelist Luca ne spune din ce mamă, în ce loc şi în ce chip s-a făcut Cuvântul trup ca să locuiască printre noi păcătoşii. Din toată Sfânta Evanghelie, această pagină este cea mai mişcătoare şi mai importantă; pentru că ea este împlinirea proorocilor care au vorbit cu sute şi mii de ani înaintea întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioară. Acesta a fost aşteptat să izbăvească biata omenire căzută şi subjugată de păcatul strămoşesc.

Citește în continuare »


Imagini video cu minunea de la Iaşi din 19 martie

Imaginile de mai sus sunt de la conferinţa de la Iaşi, de joi 19 martie a.c., la sfârşitul căreia credincioşii prezenţi s-au putut închina şi au putut săruta moaştele unor mărturisitori ortodocşi, de fapt o părticică din craniul unui mărturisitor din temniţa Aiudului şi sub această părticică se aflau alte părticele din moaştele altor patru mărturisitori, sfinte moaşte aflate într-o răcliţă, dăruită lui Danion Vasile de părintele Justin Pârvu.

Citește în continuare »


Virtutea de a fi om

sf_ioan_gura_de_aur

Sfantul Ioan Gura de Aur

Asadar pentru ca am dobîndit acest dar atît de mare al iertarii pacatelor, sa facem totul ca sa nu batjocorim o binefacere ca aceasta. Daca si înainte de primirea cinstei acesteia, pacatele erau vrednice de pedeapsa, cu atît mai mult dupa ce am primit aceasta nespusa binefacere.

Cele ce spun acum nu le spun la întîmplare, ci pentru ca vad pe multi crestini ca duc dupa botez o viata mai pacatoasa decît cei nebotezati, ca nu se vede nici un semn în viata lor ca sînt crestini. De aceea nici în oras, nici în biserica nu poti sti degraba cine-i credincios si cine-i necredincios, afara doar de ai sta în timpul împartasirii cu sfintele taine, ca sa vezi cine iese afara si cine ramîne sa se împartaseasca. Si-ar trebui sa cunoastem pe credinciosi nu dupa locul în care se gasesc, ci dupa viata lor. Marile dregatorii lumesti le recunoastem dupa insignele purtate de oameni; calitatea noastra de crestini însa trebuie s-o cunoastem dupa sufletul nostru. Crestinul trebuie sa se arate crestin nu numai dupa darul pe care-l aduce la altar, ci si dupa viata noua pe care o duce; trebuie sa fie lumina lumii (Matei 5,14) si sarea pamîntului (Matei 5,13). Dar cînd nici pe tine nu te luminezi, nici nu-ti micsorezi putreziciunea, de unde sa stiu ca esti crestin? Ca te-ai botezat? Dar tocmai botezul îti mareste mai mult pedeapsa. Ca maretia cinstei aduce un adaos de pedeapsa peste cei care nu voiesc sa traiasca la înaltimea cinstei. Se cuvine ca un crestin sa straluceasca nu numai prin cele ce a luat de la Dumnezeu, ci si prin cele ce aduce el lui Dumnezeu. Totul sa-l arate crestin: mersul, privirea, îmbracamintea, glasul. Va spun acestea, nu pentru a ne lauda ca sîntem crestini, ci pentru a ne pune viata în rînduiala spre folosul celor ce ne vad.

Citește în continuare »


Semn dumnezeiesc în favoarea canonizării dreptslăvitorilor mărturisitori din prigoana comunistă

sfmoaste

Joi, 19 martie 2009, ora 22.00, la Teatrul Luceafărul din Iaşi a avut loc conferinţa „Noul Babel european şi prigoana împotriva creştinilor”, susţinută de ieroschimonahul Hrisostom Manolescu şi scriitorul Danion Vasile. Sala – de 500 de locuri – a fost arhiplină, mulţi stând în picioare. S-a vorbit despre direcţiile în care Uniunea Europeană prigoneşte credinţa ortodoxă (cerând intrarea femeilor în Sfântul Munte Athos, scoaterea orelor de religie din şcoli, promovarea ecumenismului prin controversata Chartă ecumenică, adoptarea legislaţiei privitoare la drepturile homosexualilor, dezincriminarea incestului, introducerea actelor biometrice cu microcip). Spre sfârşitul conferinţei s-a făcut referire la cinstirea mărturisitorilor ortodocşi anticomunişti, modele de rezistenţă creştină pentru vremurile noastre.

Citește în continuare »


Dacă sunt împotriva cipuirii, am „legături cu mişcări ezoterice, mistice, în principal cu yoga, M.I.S.A, tantra” sau am „probleme de indisciplină şi de greşită înţelegere a creştinismului, fiind uşor de influenţat”?

totalitarism

Poate nu-mi dau eu seama, şi ca mine sunt foarte mulţi asemenea. Dar nici duhovnicul meu să nu îşi fi dat seama de asta? Şi nici duhovnicii acelora? despre ce este vorba, vedeţi mai jos.

Duminica trecută a apărut un articol pe Lăcaşuri ortodoxe, un articol al Diaconului Dumitru-Ionuţ Popescu, din Biroul de Presă al Patriarhiei. Articolul are titlul „666 şi gnosticismul modern” şi se vrea a fi o clarificare a acestei dispute, pe tema cipurilor şi a documentelor electronice. Însă face nişte afirmaţii pe care pe mine, un simplu om din lume, m-au lăsat perplex!

Prin cuvintele sale, lasă de înţeles că cei care sunt împotriva cipuirii au interese ascunse, făcând parte din mişcări mistice, ezoterice, ca şi cum Sfîntul Munte Athos, Bisericile Ortodoxe Autocefale care au atacat introducerea cipurilor în ţările pe care le păstoresc, sau Sinodul Mitropolitan de la Cluj (care s-a declarat ferm împotriva paşapoartelor biometrice) ar avea ceva de-a face cu grupările yoghine, radiesteziste, cu practicile tantrice sau înţeleg greşit creştinismul şi au probleme cu disciplina… „Nu întâmplător cei care au iniţiat această isterie împotriva noilor paşapoarte biometrice au legături cu mişcări ezoterice, mistice, în principal cu yoga, M.I.S.A, tantra sau au probleme de indisciplină şi de greşită înţelegere a creştinismului, fiind usor de influenţat.” (citat din articolul respectiv)

Citește în continuare »


O criză economică, financiară, politică, morală globală (1)

titanic09

Sunt foarte mulţi aceia care susţin că actuala criză economică nu ar fi de fapt, criză, pentru că a fost provocată. Şi nu am nici o dorinţă de a-i contrazice, doar că nu sunt chiar de aceeaşi părere. Părerea mea este că indiferent dacă a fost sau nu provocată, situaţia de acum este o adevărată criză – economică, financiară, politică, morală etc.

Pe bună dreptate, actuala criză este un conglomerat de crize, provenind de fapt din criza morală, din răspândirea patimilor, din generalizarea acestora, din ridicarea lor la rang de necesităţi, aproape chiar de virtuţi ale lumii moderne.

Astfel, dorinţa de stăpânire a dus, conform teoriilor conspiraţioniste, la crearea marilor organisme financiare internaţionale, organisme prin care, grupuri restrânse, denumite in cadrul acelor teorii „elite” urmăresc îndatorarea şi înrobirea popoarelor sărace, mai întâi şi apoi a tuturor. Acum, fiecare după cugetul său, poate crede sau nu, poate lua ce crede de cuviinţă că este folositor din aceste teorii, pentru că multe dintre acestea au fost generate chiar de cei în cauză (de exemplu, vedeţi cazul seriei Zeitgeist, explicat pe blogul Saccsiv).

Citește în continuare »


Emisiunea Naşul (10 martie 2009) – cu Părintele Filotheu Bălan şi jurnalistul Victor Roncea

Radu Moraru: […] Cei care le cer, cei care au cerut OTV-izarea României, şi pentru a spăla creierul românului, ei sunt vinovaţi, şi într-o zi vor plăti. Acum se ajunge la antenizarea României, pentru că OTV-izarea e mic copil, a eşuat. Invitaţii mei în acest moment sunt Părintele Filoteu, de la Mănăstirea Petru Vodă, şi Victor Roncea, colegul nostru de la „Ziua”. Discutăm pe un subiect care la momentul la care l-am discutat în urmă cu ceva timp a suscitat un interes incredibil. Nu mi-a venit să cred câte răspunsuri, când am făcut prima emisiune. Mii de mesaje. Părinte, oare o fi subiectul ăsta important sau o fi mai important ce se întâmplă în lume, cu cei care folosesc în mod distrugător această armă, care e televiziunea? Mie mi se pare subiectul acesta mult mai periculos pentru o naţiune.
Părintele Filoteu: Dumneavoastră ce spuneţi? Eu mă gândesc că ne-am născut liberi. Pe vremea lui Ceauşescu ni se spunea că suntem liberi, noi ştiam că nu suntem, dar de Ceauşescu am scăpat. Au venit aceşti domni şi spun, ia puneţi-vă voi un cip în toate actele care le deţineţi, ca să ştim noi unde sunteţi şi ce faceţi şi cu ce vă ocupaţi.
Radu Moraru: Dar nu credeţi că e deja târziu? Eu cred că au pus un cip în minţile noastre, ale tuturor, poate ne manipulează prin televizorul acesta care eu constat pe zi ce trece cât de periculos e, încăput pe mâna unor nemernici, de multe ori.
Părintele Filoteu: Şi noi constatăm pe zi ce trece că din oamenii care se uită la TV, dintre aceştia mulţi îşi dau seama cu adevărat ce se află în spatele ştirilor prezentate.
Citește în continuare »


Ispita – între aparenţă şi realitate

dali-elefanti

Mă întreb, din când în când, de ce îngăduie Dumnezeu diavolului să îl ispitească pe om, prin diverse mijloace, în diverse feluri.

Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că „Una din viclenele curse ale vrăjmaşului este să se ascundă pe sine, adică să-l încredinţeze pe păcătos că el nu există, în urma cărui fapt el face ce vrea în sufletul păcătos”.

Demonii stăpânesc pe oameni prin tot felul de patimi şi duc o susţinută acţiune de a-i îndepărta de Biserică, de citirea cărţilor sfinte, de rugăciune. Fără ajutorul lui Dumnezeu, omul nu le poate sta împotrivă. Astfel, puterea lor nu trebuie nici supraevaluată, dar nici neglijată.

Citește în continuare »


Parlamentul European adoptă un document care pune în discuţie necesitatea colectării datelor biometrice

european_parliament

Pe site-ul senatorului Urban Iulian am vazut o stire foarte importanta, despre un raport adoptat de Parlamentul European care arata ca si concluzie ca „siguranţa datelor biometrice nu este absolută şi acestea nu sunt în toate cazurile corecte”. Pentru acest raport au votat toate grupurile parlamentare europene : liberali, socialisti, PPE…

Pe 10 martie, Parlamentul European a adoptat un raport care analizează propunerile Comisiei Europene referitoare la noi măsuri pentru sporirea securităţii şi facilitarea călătoriilor cetăţenilor care provin din ţările terţe. Raportul a fost adoptat cu 600 voturi pentru, 46 împotrivă şi 30 de abţineri, informează un comunicat al biroului român de presă de la PE.

Citește în continuare »


Danion Vasile – Microcipul şi semnele vremurilor (Piatra Neamţ 27 feb. 2009)

Danion Vasile vorbeşte în stilu-i caracteristic, cu credinţă tare, bine documentat, despre semnele vremurilor din urmă, despre nădejdea unora şi deznădejdea altora, îmbărbătându-ne pe aceia dintre noi care ne temem de ceea ce va să vie. Atenţie la cele două întrebări din începutul conferinţei şi răspunsurile celor din sală. Atenţie la profeţiile menţionate de Danion, atenţie la toată conferinţa. Astfel, ascultând cu atenţie, cu gândul la Adevăr, ajungi să te întrebi:  de ce Sfântul Sinod a dat acel comunicat în forma aceea, părând că a tratat acest subiect cu multă superficialitate, aducând în sufletele credincioşilor mai degrabă dezamăgire  şi deznădejde decât linişte.

Citește în continuare »


Poveste: CUM SE MĂNÂNCĂ IUBIREA?

iis-hs-extrema-umilinta-puffin-creighton-edu

Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi i-a spus: Doamne, aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e Iadul.

Dumnezeu l-a condus pe om către două uşi. A deschis una dintre uşi, iar omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se afla o mare masă rotunda. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea foarte bine şi care l-a facut pe om să îi lase gura apă.

Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi înfometaţi. Ţineau linguri cu mânere foarte lungi, care le erau legate de braţe şi astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană; dar, din cauza mânerelor mai lungi decăt propriile mâini, nu puteau duce la gură lingurile pline.

Citește în continuare »


Pătimirea Sfinţilor patruzeci de mucenici din Sevastia Armeniei

holy_40_martyres

Pe vremea împărăţiei necredinciosului împărat Liciniu (308-324), fiind mare prigoană împotriva creştinilor şi pe toţi credincioşii silindu-i spre jertfirea idolilor, era în Sevastia, cetatea Armeniei, un voievod cu oaste, anume Agricolae, pierzător, sălbatic şi isteţ spre slujba idolească. Într-acel timp li se poruncea creştinilor, care se aflau în cetele ostăşeşti, să aducă jertfă diavolilor. Şi erau în ceata lui Agricolae, în părţile Capadociei, nişte ostaşi, patruzeci la număr, care, de asemenea, slujeau într-o dregătorie ostăşească şi aveau dreapta credinţă în Hristos Dumnezeu, fiind bărbaţi tari şi nebiruiţi în războaie, iar în dumnezeieştile Scripturi foarte iscusiţi.

Înştiinţîndu-se voievodul despre trei dintre aceştia, Chirion, Candid şi Domnos cît şi despre însoţitorii lor cum că sînt creştini, i-au prins şi i-au silit spre închinarea la idoli; că zicea către dînşii voievodul astfel: „Precum în războaie aţi fost cu un suflet şi cu un cuget şi v-aţi arătat vitejia voastră, tot aşa şi acum, cu un cuget şi un suflet, să arătaţi supunerea voastră la împărăteştile legi şi să jertfiţi zeilor de voie, mai înainte pînă a nu vă sili cu muncile”.

Citește în continuare »


Trebuie să sărbătorim ziua de 8 martie?

poster-comunist-769191

Suspiciunea fata de aparente este una din virtutile crestine. Fara a cerceta, se poate increde doar in Biserica, in rest crestinul trebuie sa fie suspicios. El nu trebuie sa evite intrebarile copilaresti de felul: „Ce faceti? Unde ma duceti?”

Fiind in afara Bisericii, te intrebi: unde am nimerit? Esti luat de mina si impins in hora: „Joaca!” Dar daca hora e incinsa in jurul unui idol? Sau sub picioarele unde dansezi e un loc sfant … in crestinism nu se admite ca cineva fara cunostinta de cauza „sa sara cu capul in fantana „. In caz contrar, putem repeta o intamplare ce s-a petrecut pe timpul lui Iulian Apostatul.

Citește în continuare »