Cum să ne comportăm la serviciu – Sf. Nicodim Aghioritul

Aveţi mai jos un fragment din cuvântul Sf. Nicodim Aghioritul adresat nouă, tuturor fraţilor întru Hristos ce ducem lupta pentru mântuire, un cuvânt de mare importanţă pentru cei care ne câştigăm pâinea prin muncă – despre modul în care suntem ispitiţi de diavol la locul de muncă. Să luăm aminte – dacă toţi ne-am face datoria pentru Hristos, dacă am căuta mai mult să facem Voia Lui, atunci uşor-uşor n-am mai minţi şi n-am mai înşela; n-am mai fi nepăsători faţă de lucrul făcut sau faţă de colegi, ori faţă de ustensilele de lucru; am fi ordonaţi în toate şi am evita timpii morţi (plictiseala, bârfa); n-am munci „pentru carieră”; ci toate le-am face SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU. În cazul acesta, diferenţa dintre teorie şi practică este mică, totul este să pui, efectiv, în practică, totul este să vrei să urmezi drumul cel drept: „toţi creştinii meşteri se cade a lucra după Dumnezeu şi fără vicleşug meşteşugurile şi lucrul mâinilor lor„.

Multe şi de multe feluri sunt meşteşugurile urâtorului de bine diavol, binecuvântaţilor fraţi, cu care se luptă să piardă sufletele creştinilor. Din cele multe însă, trei sunt mai de căpetenie. Cea dintâi meşteşugire a lui este lupta să împiedice pe creştini să nu facă vreun bine desăvârşit. A doua meşteşugire a lui este, dacă se va birui şi nu va putea să-i împiedice, a nu-i lăsa să facă binele pe care îl începuse după Dumnezeu şi cum se cuvine.

Iar a treia meşteşugire este a face pe creştini, după ce ar isprăvi binele acela după Dumnezeu, să se mândrească şi să se slăvească în deşert pentru acel bine pe care l-au făcut, ca prin mândrie să-şi piardă plata; aşa hotărăşte preacuviosul Ioan, arhitectonul scării celei cereşti: „Trei gropi ne sapă nouă dracii; şi întâi se luptă, ca pe lucrul cel bun să-l oprească de a se face. Iar al doilea, după întâia lor biruire, ca nu cumva după Dumnezeu lucrul cel întâmplat să se facă. Iar după ce furii şi pe acest scop al lor nu-1 dobândesc, atunci de aceea cu lesnire venind de faţă în sufletul nostru, ne fericesc pe noi, ca şi cum după Dumnezeu întru toate am petrece” (Cuv. 26, pentru desluşire).

Citește în continuare »


Geocentrismul, adevărata concepţie despre univers, potrivit Sfinţilor Părinţi

În zilele noastre se vehiculează o idee falsă conform căreia ştiinţa şi credinţa nu s-ar contrazice. De fapt, există o contradicţie fundamentală între explicaţia despre existenţă a ştiinţei şi cea dată de creştinism, dar mulţi dintre creştinii zilelor noastre nu cunosc asta. Vicleanul vrăjmaş a lucrat în aşa fel încât mai ales în ultimii două sute de ani (cu deosebire in ultimii 50) a avut loc o adevărată reeducare.

Geocentrismul e teoria potrivit căreia Pământul e în centrul universului iar soarele, stelele si luna se învârt în jurul lui. Reeducarea din ultimele secole a adus oamenii în postura de a crede şi de a afirma teoria heliocentristă, conform căreia soarele este în centru. Ba mai nou, conform unor „calcule”, Sistemul nostru solar ar fi doar într-un colţ al universului.

In continuare găsiţi înregistrarea unei emisiuni pe această temă, numită „Minuni geocentrice. Geocentrism creştin„, realizată de Răzvan Codrescu si un articol: Geocentrismul şi Astro-A-nomia ştiinţifică, preluat de pe blogul „Incotro, Doamne?”, pe aceeaşi temă – de urmărit şi comentariile de acolo.

Citește în continuare »


Ca şi creştin, crezi că pot scrie Numele Domnului cu literă mică?

Cred ca mai toti dintre cei care citesc acest articol au facut cunostinta cu mesageria instant, cu programele de chat, tip Yahoo Messenger. De fiecare data, discutiile intermediate de acele interfete se poarta in graba, caci timpul e pretios, cuvintele se prescurteaza, se lasa la o parte ortografia, emotiile sunt redate prin emoticon-uri, caci este mai dificil sa empatizam cu celalalt in felul acesta…

Tot aici, in acest mediu, se poarta inclusiv discutii pe teme de credinta. Si nu numai in aceste discutii, dar chiar si in cele generale se pomeneste Numele Lui Dumnezeu. Noua, ca si crestini, ne place adesea sa afirmam ca cinstim pe sfinti, dar “cinstirea sfântului consistă în imitarea lui” – spune Sf. Ioan Gură de Aur. Ii cinstim, oare, pe sfinti, asa dupa cum spun chiar ei (vezi Sf. Ioan Gura de Aur)? Pentru ca de multe ori afirmam prea usor aceasta, voi incerca sa dau un exemplu intalnit in discutiile pe mess.

Nu intamplator am mentionat discutiile pe programele tip chat. Si nu intamplator am deviat apoi spre pomenirea Numelui Domnului. Am observat ca uneori nu acordam atentia cuvenita scrierii Numelui Sau cu litera mare, invocand binecunoscutul motiv al „grabei”. Ne-am obisnuit in epoca aceasta contemporana, dintr-o presupusa (si gresit/incomplet inteleasa) multumire de sine si de ceilalti (sa-i spunem mai degraba „comoditate”), sa-l luam in brate pe „lasa, ca e bine si asa”. Da, e bine si asa in viata de zi cu zi, in ce priveste lucrurile obisnuite si chiar e indicat sa ne multumim cu ce avem si sa multumim Domnului pentru toate. Numai ca acest „lasa ca merge si asa” nu se aplica in cazul acesta, cand e vorba de Dumnezeul nostru.

Citește în continuare »


De ce nu mai ştiţi pentru cine veţi vota după ce aţi văzut oameni politici în emisiuni de divertisment? (Mass-media şi politica – p.2)

In ultimii 20 de ani s-a dezvoltat un nou stil de emisiuni televizate, undeva intre emisiunile politice si cele de divertisment: asa-zisele emisiuni de „Infotainment”, aparut prin contractarea termenilor englezesti information (informatie) si entertainment (divertisment). Principiul este mereu acelasi: sunt invitati in platou responsabili politici, cantareti, actori sau sportivi care se amesteca unii cu altii si abordeaza impreuna probleme de viata personala sub forma unor discutii informale.

Putem spune, cel putin, ca responsabilii politici sunt rareori incurajati sa se exprime in termeni de politica politicianista. Ce se asteapta de la ei sunt glume, fragmente din viata personala, personaje care isi exprima gusturile si emotiile proprii, intr-un fals raport cu publicul. Un psiholog de la Universitatea din Toulouse a studiat recent impactul acestui tip de emsiune asupra culturii publice a publicului.

Citește în continuare »


Mass-media şi politica

Cand vorbim despre politica si mass-media, se face imediat simtita o aroma de pucioasa, termenul de manipulare dobandind astfel noi conotatii. Din cauza istoriei, bineinteles. Cea a propagandei si a cenzurii. Ne amintim de legaturile dubioase dintre ORFT si Palatul Elysee in anii 1950 sau de umbra unei prese controlate in intregime de partid in tarile din Est pana in anii `90 (sau poate chiar si astazi?). astfel de motive determina opinia publica sa fie preocupata in permanenta de legaturile care exista intre presa si politica.

Un ultim exemplu in cifre: un sondaj realizat in 15 oct. 2007, in care aprox. 62% dintre francezi considera ca mass-media sunt „dependente de puterea politica”. Doar un francez din trei le considera „libere”.

Cum se serveste insa puterea politica de mass-media pentru a influenta opinia publica? Nu e nevoie sa fii mare psiholog ca sa-ti dai seama. Un articol, intr-un ziar, favorabil partidului la putere, o critica cenzurata sau indulcita suficient pentru a imbunatati imaginea celor care guverneaza. Daca ar fi sa se faca o lista a tuturor emisiunilor si articolelor in favoarea puterii (sau impotriva ei) s-ar putea contura o idee mult mai clara despre gradul de deformare a realitatii la care suntem expusi. Citește în continuare »


Romania – Da Land of Choiz

foto: ziare.com

foto: ziare.com

Textul de mai jos este primit pe e-mail.

România este o ţară de poveste. O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Credeti-ne, pe cuvânt!

La noi, în România:

– Salariile cresc, scăzând
– Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse
– Medicamentele gratuite trebuie cumpărate
– La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut
– Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
– Plătim asistenţa medicală gratuită
– Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună.Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
– Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată
Citește în continuare »


Au doar şi noi suntem orbi? (despre gândurile păcatului)

Poate că ştim că în Duminica Orbului se vorbeşte despre orbirea sufletească, dar am pătruns, oare, atât de bine cuvintele Sfintei Evanghelii şi ale sfinţilor care vorbesc despre această zi, încât să ne recunoaştem măcar întrucâtva suferinzi de orbire, deşi vedem? Fariseii au întrebat pe Hristos, cu viclenie: „Au doar şi noi suntem orbi?”, iar noi, îndreptăţindu-ne pe noi înşine nu „îndrăzim” să ne punem această întrebare: „Au doar şi noi suntem orbi?„.

De multe ori citim, dar aceasta nu ne foloseşte decât ca să ştim, însă fără a pătrunde în duh, căci de fapt citim pentru a ne alimenta slava deşartă, pentru a avea ce arăta altora. Ne minţim singuri… Cu toţii avem de suferit de pe urma slavei deşarte, o patimă subţire de care e foarte greu să te fereşti, putând fi alimentată de cel mai mic cuvânt de laudă sau de reproş. Aproape de fiecare dată ne îndreptăţim, atât citind cuvintele sfinte, cât şi în relaţiile cu ceilalţi; căutăm să ne atribuim nouă laudele, să le amplificăm chiar (în loc să le pasăm altora, sau Domnului) şi să respingem vehement criticile (în loc să ni le asumăm – pentru că cele ce facem nu prea le facem pentru Hristos, ci pentru a alimenta nişte orgolii personale). Ne credem mai presus decât acei farisei, dar dacă pătrundem din cuvintele sfinte nimic mai mult decât litera, fără să coborâm nicio treaptă spre înţelesul tainic, duhovnicesc, al cuvântului, nemaiputându-L primi cu adevărat pe Dumnezeu, cât suntem de „mai presus”?

Citește în continuare »