Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Mucenicii, dovezi ale Învierii Lui Hristos

“Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, conducătorilor ajutător; purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. (Tropar, gl. 4)
Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credinţe, spicele faptelor bune adunându-ţi ţie; că semănând cu lacrimi, cu veselie seceri, şi luptându-te până la sânge, pe Hristos ai dobândit şi cu rugăciunile tale, sfinte, tuturor le dai iertare de greşeli (Condac, gl. 4)”

Hristos a înviat!

Astăzi este sărbătoarea unuia din cei mai mari mucenici ai credinţei noastre, a Sfântului Gheorghe, Purtătorul de biruinţă. Sărbătoarea aceasta coincide cu cel mai frumos anotimp. Şi precum cântă Biserica noastră, să alergăm astăzi pe câmpuri să culegem flori şi să împletim cununi pentru a încununa pe eroul credinţei noastre creştine. Dar să culegem flori este cel mai uşor lucru. Altceva însă se cuvine să facem astăzi, ceva mult mai înalt. Ce anume? Să cunoaştem cine este Sfântul Gheorghe.

Prea slăvitul, minunatul, Marele Mucenic Gheorghe, s-a născut în Capadocia (a fost compatriot cu Sfântul Vasile cel Mare) dintr-o familie ilustră şi renumită prin faptele sale cu adevărat creştineşti. Părinţii lui erau bogaţi şi nobili. Tatăl lui a fost martirizat pentu Hristos atunci când Sfântul Gheorghe era mic, în leagăn. Mama lui, doar de 20 de ani, era dintre acele mame care cred în Dumnezeu. De aceea nu s-a recăsătorit cum fac astăzi multe, care deşi trupul bărbatului lor nu a putrezit încă în mormânt, ele îşi caută un alt bărbat! Ca şi turturelele: dacă una este omorâtă, perechea ei, nu se înjugă cu altcineva, rămâne singură până la sfârşit şi plânge pe ramuri. Aşa şi atunci. Nu zic că cei care vin la a  doua Nuntă păcătuiesc, dar îndeosebi nunta este una, cea pe care o binecuvintează Dumnezeu, Sfânta Treime şi Prea Sfântul Duh. Aşadar, mama lui atît de tânără a rămas văduvă. Auziţi voi, femei, auziţi voi, bărbaţi? Nu s-au făcut aceste sărbători ca să mâncăm şi să ne distrăm, ci s-au făcut ca să trăim şi noi ca sfinţii. Atunci Sfântul Gheorghe ne va binecuvânta şi va fi cu noi.

Citește în continuare »


Două dintre cele mai cunoscute companii britanice – beneficii din afacerile cu sclavi

Slave-Family

Am aflat zilele astea (din surse „oficiale”) că două dintre cele mai cunoscute companii britanice, banca Rothschild şi firma de avocatură Freshfields, au obţinut beneficii financiare, în trecut, din afacerile cu sclavi, potrivit Financial Times. Toate acestea în timp ce ambele companii sunt cunoscute ca oponenţi ai sclaviei (!!!).

În cazul Rothschild, documente din arhiva naţională a Marii Britanii arată că întemeietorul instituţiei de credit, Nathan Mayer Rothschild, a obţinut venituri folosind sclavi drept garanţii pentru împrumuturile acordate proprietarilor de sclavi. Creditul acordat de guvernul britanic proprietarilor de sclavi, în anii 1830, când sclavia a fost abolită, a reprezentat cea mai costisitoare acţiune de salvare a unei ramuri industriale, ca procent din cheltuielile guvernamentale anuale. Echivalentul de azi al sumei este mai mare, chiar, decât programul de salvare a sistemului bancar implementat anul trecut de guvern.

În privinţa fondatorului firmei de avocatură Freshfields, documentele arată că el şi fiul său aveau mai mulţi clienţi proprietari de sclavi, în marea lor majoritate din Caraibe. Avocaţii administrau proprietăţile deţinătorilor de sclavi şi, într-un caz, au încercat să pretindă onorarii prin intermediul programului prin care guvernul a compensat proprietarii după abolirea sclaviei.

Citește în continuare »


Scrisoare unui comerciant aflat în suferinţă, pe care toţi l-au părăsit

comercianti

Îmi scrii că eşti pierdut. Prietenii te-au părăsit. Unii îşi întorc capul când te văd, alţii râd de tine. Numai credinţa în Dumnezeu te ţine să nu înnebuneşti ori să îţi faci ceva rău. Aşa îmi scrii.

E pierdută averea, nu eşti pierdut tu. E pierdut comerciantul: asta nu înseamnă deocamdată că e pierdut omul. Bogăţia nu s-a născut cu tine; s-a lipit de tine pe calea vieţii; la sfârşitul vieţii ea trebuie să se dezlipească de oricine. Ea s-a dezlipit de tine, însă, mai înainte de sfârşitul vieţii tale, şi acest lucru te amărăşte – dar el tocmai că multora le-a slujit spre cea mai mare fericire: fiindcă dezlipindu-se de bogăţia putredă a pământului, au avut mai multă vreme să îşi îmbogăţească sufletul cu Dumnezeu. Iar pentru cei ce leapădă povara bogăţiei tocmai în ceasul când leapădă şi povara trupului, poate să fie prea târziu pentru tot şi să fie totul pierdut.

Citește în continuare »


Camăta, dobânda, băncile comerciale – o perspectivă creştină

raining-money

Un gazetar mi-a cerut recent să răspund la câteva întrebări legate de camătă, dobândă, bănci comerciale.

1. Religia creştină, catolică sau ortodoxă, interzice/condamnă dobânda? Sau camăta?

Dobânda şi camăta sunt acelaşi lucru. Crestinismul pune obtinerea acestui fel de venit in rândul pacatelor. Pentru nuantarea acestui adevar care pare abrupt, e folositor sa ne gândim cine spune acest lucru, cum si mai ales cui. Mai intâi, ceea ce lumea numeste azi crestinism e mai degraba un conglomerat de structuri ecleziastice eterodoxe sau modernist-renovationiste, in vreme ce Ortodoxia traditionalista e doar o fractiune marginala din punct de vedere social. Daca privim crestinismul ca un fel de identificator social, observam lesne ca atit clerul cit si mirenii din bisericile de tip crestin au acceptat in diferite masuri practica luarii de dobanzi. Exista curente de opinie care sustin ca dobânda e acceptabila, in vreme ce camăta nu, fiindca este un fel de exploatare fara scrupule a dobânzii. Sfânta Traditie nu primeste aceste neadevaruri. Fixata si obtinuta cu moderatie si blindete, sau marita discretionar si smulsa cu salbaticie, dobânda are aceeasi obirsie cu iubirea de arginti si poate duce la moartea duhovniceasca. Dar modul in care acest precept este astazi transmis este in cel mai bun caz estompat, iar alteori complet rasturnat. Tot asa cum oameni cu alte indeletniciri socotite daunatoare din perspectiva duhovniceasca, de pilda actoria (practicata de mimi) sau sportul, furnizeaza constant “credibilitatate” si “relevanta” crestinismului modernizat, si bancherul, de pilda, a devenit o prezenta acceptata si chiar cultivata in acest mediu.

Citește în continuare »


Băncile mamă, căpşunarii, multinaţionalele şi… „criza”

baniiiii

Dacă ne întrebăm cum se poate întreţine (deci, într-un fel, combate) actuala „criză” economică în România şi cum funcţionează unele dintre mecanismele ei subterane, mai jos sunt câteva exemple…

Zilele acestea, în presă a circulat o ştire conform căreia, băncile mamă obligă subsidiarele din România să ceară închiderea liniilor de credit şi rambursarea anticipată a creditelor. Teoretic, o bancă nu poate cere unui client să plătească ratele în avans, dar practic o poate face majorându-i pur şi simplu dobânda sau comisioanele. Întrebat care sunt acele bănci-mamă care cer rambursarea anticipată a creditelor, şeful Coface România, Cristian Ionescu, a răspuns: „Toate. Bănci americane, bănci turceşti, bănci austriece….”, Citește în continuare »


Credit, dobândă, curs valutar şi garanţii

Citeam un articol astăzi, pe mybank.ro cum că Banca Naţională ar putea răspunde aşteptărilor bancherilor, relaxând condiţiile acordării creditelor. Aceasta prin ridicarea gradului de îndatorare maxim de la 35% cât este în prezent, până în jurul a 60-65% din venituri.

În acelaşi timp, însă, deprecierea leului creşte stresul asupra disponibilităţilor băneşti ale clienţilor actuali, aceştia rambursându-şi tot mai greu ratele, iar incertitudinea în ceea ce priveşte cursul valutar, volatilitatea acestuia, menţine la cote crescute precauţia celorlalţi – a potenţialilor clienţi de imobiliare.

Citește în continuare »