Gânduri către tineri

copii1

O, daca as putea sa patrund in inima unui tanar, de as putea sa ii patrund in intimitate si sa il trezesc, sa il fac sa constientizeze efemeritatea lucrurilor. De as indrazni sa il fac sa inteleaga atatea aspecte… atatea idei… O, daca as putea intra in inima unui tanar si sa strig: Nu te lasa inselat si ucis de lume! Nu incerca sa te lasi condus de ea, de atractiile ei, de logica ei. Lumea nu e ceea ce pare! Lumea e o iluzia, lumea nu poate oferi, nu poate crea. Binele ei este o mare minciuna! Iti va devora sufletul prin placeri si distractii in inceput, insa, apoi, dupa ce ti-a luat toata vlaga, toata puterea, toata-ti capacitatea creatoare te abandoneaza deznadejdii, te uita, te inunda cu complexitatea nepasarii si iti raneste asteptarile prin indiferenta!

Lumea este puterea ce isi urmareste doar propriul scop. Iti foloseste expresia vitala si apoi te abandoneaza, te abandoneaza minciunii si nonsensului. Lumea e cuprinsa de tristete, plafonare si mediocritate. Ea nu te implineste, nu se ridica la masura nazuintelor tale. Ea percepteaza defectuos, nu reprezinta etalonul credintelor tale. Ofera prostgust, ura, mizerie, suferinta… Si chiar daca nu esti cu ea, nu inseamna ca esti singur.

Citește în continuare »


Aurul vieţii

Fragment de fresca - Interior in Biserica Manastirii Almas, judetul Neamt

Fragment de fresca - Interior in Biserica Manastirii Almas, judetul Neamt

De multe ori gândim că fotbaliştii nu prea ştiu altceva decât să dea în minge şi să alerge după ea. Cu toate astea, în ultimii ani a crescut numărul acelora care mai fac şi o şcoală „pe bune” – asta poate şi pentru că performanţele fotbalistice din ce în ce mai slabe, în general, nu oferă o securitate financiară pe termen lung…

Dar ca să revin la subiect – atunci când ne gândim la asta, ne ridicăm pe noi în slavă deşartă şi pierdem din vedere simplitatea, sinceritatea omului, a individului, uităm de Dumnezeu, de metodele şi de „căile” Sale.

Citește în continuare »


PĂRINTELE Justin Pârvu despre cipuri şi vremurile din urmă: să vă păstraţi sufletele, să vi le daţi lui Dumnezeu aşa cum le-aţi primit!

Din Cuvantul Parintelui Justin Parvu:

„Am cedat Basarabia, am cedat Bucovina, Dobrogea – Cadrilaterul… – acum vor sa ne cedam sufletele – este vorba de impingerea unei natiuni de 20 de milioane de ortodocsi in iad, este vorba de pierzarea spirituala.

De aceea trebuie sa fiti foarte atenti: daca nu vi se spune in biserica, sunt platiti!, sa stiti, la ora aceasta sunt platiti oameni ca sa taca! Si dvs, prin Duhul Sfant, prin Fala lui Dumnezeu, sfintiti mult mai mult oaia decat stapanul, decat ciobanul. Vor veni vremuri de razboi cand veti fi vanduti de ciobani, de pastorii vostri. Vor vedea pastorii cum va sfasie in ocol fiara salbatica si nu vor veni sa va apere. Sa stiti ca sunt vremurile acestea, apocaliptice, pe care le traim, si vor fi grele… Dumneavoastra sa va pastrati sufletele, sa vi le dati lui Dumnezeu asa cum le-ati primit. Nu avem doua suflete, avem unul!, si acela trebuie sa-l pastram si sa-l dam asa cum l-am primit inaintea Judecatii Mantuitorului nostru Iisus Hristos!”

(Preluat de pe blogul lui Victor Roncea)

Nota mea: Cât trebuie să-I mulţumim Domnului pentru că ne-a dăruit asemenea părinţi duhovniceşti!

Citește în continuare »


Generaţia „emo” – copiii nimănui?

Câţi suntem din aceia care nu găsim o rezolvare imediată problemelor cotidiene, fie ele materiale ori spirituale? Majoritatea covârşitoare. 99,(9)%… Însă unii dintre semenii noştri aleg să-şi pună capăt zilelor pentru această aşteptare, pe care ei o consideră prea lungă, zadarnică. Acest fenomen al suicidului devine cu atât mai alarmant, cu cât acesta face tot mai multe victime în rândul adolescenţilor, adepţi ai unui curent răspândit în Occident şi cu tot mai mulţi susţinători la noi, curentul „emo“.

Citește în continuare »


Să nu ne afirmăm ortodoxia călcând în picioare pe alţii

http://cuvseraphimrose.wordpress.com/icoane/

Cuviosul Serafim Rose

Crescând în creştinismul ortodox până când credinţa devenise însăşi substanţa întregii sale fiinţe, Părintele Serafim îi sfătuia pe oameni să nu caute să-şi afirme Ortodoxia „călcând în picioare” pe alţii. Iată ce îi scria unui catehumen ortodox:

Întrucât te pregăteşti pentru Botez, îngăduie-mi câteva sfaturi:

Citește în continuare »


Laurenţiu Dumitru: „Tinerii între cer şi pământ”

tinerii_intre_cer_si_pamant

Cât de frumos îşi face autorul descrierea cărţii! Este un text pe sufletul meu, şi-mi doresc să o citesc, să înţeleg, să învăţ, să cunosc.

Încerc să spun tuturor celor care mă întreabă despre credinţă, că Ortodoxia nu înseamnă numai haine negre, lumânări, tămâie, slujbe nesfârşite săvârşite într-un limbaj depăşit, că nu înseamnă neapărat iad veşnic şi draci care au ca „job description” să te chinuie în mod special pe tine şi altele asemenea… Ortodoxia pe cât este de sobră, pe atât este de sublimă când ajungi să o cunoşti.


Moş Crăciun – Bun sau rău, pentru copii?

Ştiu că două articole consecutive despre acelaşi subiect nu „dau bine”, dar îmi asum riscul, pentru că nu sunt sigur ca în celălalt m-am făcut înţeles şi vreau să fiu obiectiv. Doamne ajută!

1. Dăunează Moş Crăciun copiilor?

DA. Pentru că dacă nu suntem atenţi şi îi „scăpăm” din mână, vor ajunge până acolo de nu vor mai şti care e diferenţa dintre Moş Crăciun şi Dumnezeu. Dar depinde de noi, de cât de preocupaţi suntem de a-i educa cum trebuie. De fapt (şi aici este esenţa, după părerea mea) depinde de noi cât de credincioşi suntem, adică: suntem creştini cu fapta, sau doar cu vorba? Trăim ceea ce afirmăm? Pentru că dacă suntem conştienţi NOI, părinţii, de diferenţa dintre Naşterea Domnului şi Sărbătoarea lui Moş Crăciun, nu este pericol. Dar ce zic constienţi? Mai bine spus dacă, aşa cum am întrebat mai înainte, trăim noi înşine sărbătoarea Naşterii Domnului.

Tot aici, în această categorie de pericol, intră copiii acelor părinţi care n-au timp de proprii lor copii (sau nu vor să-şi facă, niciunul dintre cei doi), preferând să-l lase la televizor, la desene animate, „că e mai liniştit aşa, mai cuminte”. În loc să-i explice despre lucrurile care-l îmbogăţesc sufleteşte, în loc să-i citească o poveste, sau chiar din Vieţile Sfinţilor (există şi cărţi speciale pentru copii), îl lasă să se uite la desene sau să facă un joc pentru că, nu-i aşa, „îl ţine ocupat şi mai e şi cuminte baiatu’ ”.

In concluzie, pe partea asta (confuzia între Moş Crăciun şi Dumnezeu), depinde de noi, dar pericolul există.

Citește în continuare »


Moş Crăciun şi… Crăciunul

Îl vedem pe moş cum împodobeşte pomul, cum pregăteşte jucăriile, cum priveşte în registru, cum coase hainele cu zâmbetul pe buze şi cu sclipiri sprinţare în ochi. Moşul cel bun umblă pe acoperişuri, coboară prin hornuri sau zboară purtat de sania trasă de renii aduşi din Nordul îndepărtat. După aceasta, au început şi serialele de filme despre Moş Crăciun, care au facut înconjurul lumii.

Numele de Santa Claus (dat în SUA lui Moş Crăciun) provine din termenul olandez Sinterkloos – Sfântul Nicolae, ocrotitorul copiilor. Astăzi, copiii primesc daruri din partea a doi moşi darnici: Santa Claus, în traducere Moş Crăciun şi Moş Nicolae. Moş Crăciun locuieşte în Finlanda, la Ravaniemi. În fiecare an, din diverse părţi ale Pământului sosesc pe adresa moşului milioane de scrisori, prin care copiii îşi exprimă dorinţele. Iar moşul… le îndeplineşte. (citat dintr-un articol din ziarul Lumina – „De când poartă Moş Crăciun haine roşii?” de Narcisa Balaban).

Există, însă, păreri conform cărora Moş Crăciun nu ar fi bun pentru copii, pentru oameni, în general. Cum că ar fi de la diavol… Aceste păreri pornesc, însă, de la exagerările pe care noi înşine le facem cu prilejul Crăciunului. Şi nu mă refer aici la masa plină, căci în zi de sărbătoare se cuvine să avem toate cele de trebuinţă, dar să dăm şi altora, săracilor mai ales. Mă refer la abuzul de mâncare şi băutură, la prea multele desfătări, la cadourile prea multe care se fac în această perioadă în numele lui Moş Crăciun.

Citește în continuare »


Tinerii fata in fata… cu moartea

201

Într-o cetate numită Nain, moartea nemiloasă răpise sufletul unui tânăr, singurul copil al unei mame văduve. Cine ar putea spune durerea ce sfâşia inima acestei mame! Strigătele ei de durere şi rugăciunile fierbinţi storceau lacrimi şi din inimile cele mai împietrite. Această mamă îndurerată dusese pe acelaşi drum spre cimitir şi pe iubitul ei soţ, iar acum îşi ducea spre mormânt pe unicul său fiu care se găsea în primăvara vieţii. Cufundată în plâns mergea în urma sicriului, către mormântul care trebuia să-i primească fiul ei scump.

Deodată în faţă pe acelaşi drum, se arată un alt cortegiu tot aşa de numeros însă cu totul deosebit. Bucuria strălucea pe toate feţele, iar toate privirile erau aţintite asupra unui om care mergea înconjurat de ucenicii Săi. Era Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în al doilea an al propovăduirii Sale, în vremea Cincizecimii.

Citește în continuare »


Bucurii de Craciun

Nasterea Domnului

Vine Sfantul Nicolae si apoi Nasterea Domnului, Craciunul – doua sarbatori atat de dragi copiilor si adultilor, deopotriva. Magazinele sunt pline de jucarii, de globuri, de beteala – toate stralucitoare, aducatoare de bucurie. Daca bucuria celor mici este sincera, cum este bucuria noastra, cea provocata de chimvale, de beteala si de brazi impodobiti? Daca ne bucuram doar de acestea, de frigiderele pe care le vom avea pline, dupa posibilitati, vom fi ceva mai mult decat o niste maimute carora le-ai dat niste banane.

Cati dintre noi facem efortul de a intelege cu adevarat ce s-a intamplat acum 2000 de ani, pe 25 decembrie? Cati dintre noi auzim bataia la usa inimii noastre a Sfintei Fecioare Maria in cautarea unui adapost pentru Domnul nostru? Cati dintre noi deschidem? De ce nu deschidem? Pentru ca majoritatea nu pricep ca acela care bate e chiar El. Ei vad doar o femeie obosita, imbracata saracacios, cu mana intinsa si spun: „Las-o si pe-asta, ca gaseste ea ceva, nu trebuie sa-i dau eu. Cine stie cati bani face asta intr-o zi, pe cand eu muncesc o luna pentru a-mi duce traiul…”. Cred ca la fel au gandit si cei din Bethleem, cand n-au raspuns strigatului de ajutor al Mamei ce era gata sa nasca. N-aveau de unde sa stie pe Cine poarta in pantece, dar din pricina micimii inimii lor nu i-au deschis.

Citește în continuare »


Despre suflet (1)

Ce este omul?

Omul este o fiinta cu corp animalic (vietor) superior tuturor vietuitoarelor pamantului, aerului si apelor, atata timp cat else conduce dupa Duhul Lui Dumnezeu si dupa legile Lui. El este compus din doua parti: trup si suflet.

Ce este trupul?

Trupul omenesc este partea materiala facuta din pamant de Dumnezeu. El se hraneste din produsele pamantului. Dupa moarte, trupul omului se preface iarasi in pamant, pana la invierea obsteasca.

Citește în continuare »