„Standard & Poor’s a retrogradat 4 bănci greceşti”. Impactul în România
Postat: 16 iunie 2011 Înscris în: Asigurări, Economie & Business, Formă şi conţinut în Ortodoxie, Pofte, Vitamine de criza | Tags: biserica, criza, cruce, necaz, ortodox, pacat, sarac, suflet 4 comentarii
Într-o sinteză de ştiri din zilele trecute, de pe războiîntrucuvânt, citeam că: „focul grecesc, altădată o armă redutabilă a armatei bizantine, este acum o metaforă plastică pentru a desemna plaga falimentului – inevitabilă pentru Grecia şi … zonele limitrofe, cum am fi noi şi bulgarii, întâmplător toate 3… ţări ortodoxe. Dupa scrisoarea “secretă” a ministrului de finanţe german, decizia Standard and Poor’s este al doilea semnal că Grecia trebuie să intre în faliment„. Practic, ce s-a întâmplat: Standard and Poor’s a degradat ratingul Greciei la CCC, semn că agenţia de rating consideră că va fi forţată să coboare ratingul Atenei la default (D) – de vreme ce este posibil ca creditori privaţi să fie implicaţi în următorul pachet de ajutor. Grecia este acum cea mai slab cotată din lume, sub Ecuador, Jamaica, Pakistan sau Grenada.
În afara de S&P, „atacuri” vin şi din Europa, unul dintre ele este declaraţia noului preşedinte al Bundesbank, Jens Weidmann, care opinează că “euro poate depăşi fără nicio problemă eventualul faliment al Greciei”, de fapt referindu-se la faptul că băncile greceşti au cote de piaţă semnificativ de mari doar în România şi Bulgaria, în celelalte ţări prezenţa lor fiind destul de slabă, deci impactul acolo ar fi unul minor. Deşi sunt şi bănci occidentale care au expunere pe Grecia, marea parte a crizei greceşti s-ar opri, însă, la porţile zonei Euro, unde băncile greceşti deţin cele mai mari cote.
Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei privind CAUZELE crizei, ale tulburărilor sociale, despre PLANUL DE INROBIRE mondială şi SOLUŢIILE DUHOVNICEŞTI
Postat: 30 decembrie 2010 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Formă şi conţinut în Ortodoxie, Pofte, Vitamine de criza | Tags: criza, masuri anticriza, milostenie, post, rugaciune, Sfanta Liturghie, Sfintele Taine Scrie un comentariu
„CĂTRE POPOR”
enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei
Ierarhia Bisericii Greciei care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.
Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.
Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-creditorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
Îndemn la RUGĂCIUNE STĂRUITOARE în vremurile tulburi pe care le traversăm
Postat: 23 septembrie 2010 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, iubire, Pofte, Tineri, Vitamine de criza | Tags: anti-cip, biometrie, cip, criza, necazuri, Pr. Teofan, rabdare, rugaciune 6 comentariiPostez mai jos un mesaj din partea Pr. Teofan de la Măn. Putna către fraţii de la Război întru Cuvânt şi către toţi fraţii şi surorile întru Hristos, un mesaj deosebit de important pentru această perioadă de mari framântări, cu perspective dintre cele mai rele, inclusiv în ce priveşte prigoana împotriva Bisericii şi a sufletelor credincioşilor. Vă rog să primiţi acest îndemn la rugăciune şi la pocăinţă din partea Părintelui Teofan şi să-i daţi curs. De asemenea, după cum spune părintele mai jos: „vă rog să adresați acest îndemn la cât mai multă lume„.
Fraților!
Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți cei care puneți suflet și vă implicați în rezolvarea și lămurirea unor probleme arzătoare cu care ne confruntăm noi, românii, în timpurile de acum.
Am aflat că, în data de 15 septembrie, s-a pus pe site-ul Război întru cuvânt, o parte dintr-un interviu pe care l-am dat anul trecut celor de la România Actualități. Aș dori ca, în completarea celor pe care le-am spus atunci, să mai fac unele mici precizări și,totodată, să dau un răspuns celor care întreabă ce este de făcut.
Chiar dacă nu văd care este legătura dintre cip și 666, asta nu înseamnă că recomand să se ia actele biometrice. Cine se poate descurca fără ele, bine face. Cu cât se încetinește funcționarea acestei mașinării malefice (pe care unii o numesc pușcăria mondială), cu atât este mai bine.
Nu trebuie să uităm însă că, de multe ori, în istoria popoarelor creștine, Dumnezeu a îngăduit pierderea libertății exterioare, atunci când majoritatea creștinilor nu au mai avut râvnă să lupte pentru libertatea interioară. Cine este liber interior nu transmite panică, nu transmite un duh negativist, ci prezența și demersurile lui aduc ceva din pacea lui Hristos, chiar dacă se confruntă cu probleme foarte grave.
„Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!” – Între bravadă şi smerenie
Postat: 22 septembrie 2010 Înscris în: Pofte, Tineri, Vitamine de criza | Tags: anti-cip, bravada, comentariu, criza, Nicolae Labis, Noi nu!, smerenie 8 comentarii
Yurii Makarov."...accept me as a communicant..."
Noi, nu! (Nicolae Labiş)
O parte din noi ne-am învins
Greşeala, minciuna şi groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pînă-n zarea ce-şi leagănă oaza.
Generaţii secate se sting,
Tinerii rîd către stelele reci –
Cine-şi va pierde credinţa-n izbîndă
Pe-aceste mereu mişcătoare poteci?
Cine din noi va muri
Înainte ca trupu-i să-i moară?
Cine-o să-şi lepede inima-n colb –
Insuportabil de mare povară?
Ca un vînt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rînduri trecu.
– Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!
***
„Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti. Cât pentru noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos. Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate.” (Filipeni 3,18-21)
Noi, ca şi creştini, afirmăm că NU suntem dintr-aceia care „se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos […] ca unii care au în gând cele pământeşti„, dar trebuie să luptăm continuu tocmai pentru ca acest „NU” să fie legitim, să fie întru Adevăr, întru Hristos. Pentru că dacă din gură spunem una, iar faptele ne vădesc că suntem altfel, ce folos dobândim, pe cine amăgim? Ar însemna ca suntem exact dintre aceia care „se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos„, dar atunci „Sfârşitul acestora este pieirea” şi „mărirea lor este întru ruşinea lor„.
„Şi duhul lui s-a deşteptat” – cuiva care se plânge de nedreptăţile omeneşti
Postat: 28 iulie 2010 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, Formă şi conţinut în Ortodoxie, iubire, Tineri, Vitamine de criza | Tags: criza, Sf. Nicolae Velimirovici Scrie un comentariu
Alexander Ivasenko."Brothers and parishioners".
Odată a venit la Sfântul Nicolae Velimirovici (la acea vreme – Episcopul Nicolae) un bărbat care s-a plâns de nedreptatea omenească, întrucât fusese închis pe nedrept, fiind considerat, de către tribunalul lumesc, vinovat pentru o faptă pe care nu a comis-o. Răspunsul sfântului este surprinzător poate, pentru majoritatea dintre noi, căci gândiţi-vă: de câte ori n-am cerut şi noi socoteală celorlalţi (şi prin aceasta, inclusiv Lui Dumnezeu!) pentru nedreptăţile de care avem parte în viaţă? Aşadar, să luăm aminte la cuvintele sale, căci „sfinţii vor judeca lumea” (1 Cor. 6,2). O vor judeca nu în sensul de a osândi pe unul şi pe altul dintre păcătoşi, ci fiecare se va osândi singur, pe el însuşi, când va sta faţă către faţă cu acele stele ale curăţiei, ale credinţei, având în centrul lor steaua cea neasemuită, pe Hristos, Cel a Cărui jertfă s-a făcut pentru mântuirea noastră, a oamenilor, pentru ca noi să credem şi să înţelegem că într-adevăr există salvare şi că SINGURA salvare în care trebuie să credem şi pe care trebuie să o dorim este viaţa Întru El, cu credinţă vie, încununată de fapte, PE VEŞNICIE. Nicio lipsă din viaţa aceasta nu ne poate lua mântuirea, nimic nu justifică deznădejdea care duce la gesturi extreme, de lepădare de Dumnezeu şi de noi înşine, refuzând Darul ce ne este pus înainte. Din contră – cu cât omul este mai apăsat de greutăţi, de necazuri, cu atât îi este mai lesne a se apropia de Dumnezeu şi Acela îi ajută mai repede, căci „care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie?” (Luca 11, 11-12). Cu atât mai mult Tatăl nostru, din Ceruri! Aşadar, să încercăm din toate puterile a vedea greşelile noastre şi a le corecta, a vedea păcatele noastre şi a lupta împotriva lor, şi atunci vom osândi mai puţin pe ceilalţi, vom acuza mai puţin “nedreptăţile” de care avem parte şi cu ajutorul Domnului, poate chiar Îi vom mulţumi la vreme de necaz şi ispită, cerându-I, totodată, ajutorul, cu nădejde că-l vom şi primi negreşit.
„A cui n-am fost, a cui n-oi fi”. Îndemn la responsabilitatea cea adevărată: faţă de suflet
Postat: 9 iulie 2010 Înscris în: Copii si parinti, iubire, Pofte, Tineri, Vitamine de criza | Tags: criza, masuri anticriza, Sf. Nicolae Velimirovici, sinucidere 3 comentarii
În vremurile acestea deosebit de grele, când suntem ispitiţi din atâtea părţi, suportăm din ce în ce mai greu aerul acesta otrăvit, căruia lumea (ne)bună îi zice trend/tendință. Mai ales când tendința este sugerată, iar uneori chiar impusă.
Vedem la televizor sau citim în presă despre din ce în ce mai multe dezastre, despre cazuri de sinucideri ale căror motive sunt date de pierderea avutului propriu. Aflăm despre cutare om – înglobat în datorii – că nu a mai putut rezista și și-a pus capăt zilelor, lăsînd un bilet de adio… Foarte mulţi dintre aceştia au avut datorii la bănci și sub presiunea acestora au cedat psihic.
Dar acestea sunt vremuri în care nu numai cei cu datorii la bănci au de suferit cumplit, ci și alţii care în urma calamităţilor au rămas fără case, fără animale, fără bunuri, unii chiar fără fraţi, părinţi, bunici… Şi sunt vremuri în care chiar şi celor care au reuşit să agonisească un ban din greu sau celor pentru care ridicarea unei case a durat 15-20 ani și care acum ar trebui să se “bucure” de agoniseala lor, le va fi foarte greu, neputând să-şi achite datoriile zilnice, fiind nevoiţi să „strângă punga” din ce în ce mai mult. Și atunci ce e de făcut? Cum să te salvezi din aceste împresurări? Cum să îți dezlipești sufletul de lumea aceasta şi cum să aplici acel “Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie” (Luca 18:22)?
Cum altfel, decât prin credintă nestrămutată și o mare nădejde în Mantuitorul Iisus Hristos și Maica Domnului? Cum altfel decât prin gândire duhovnicească? Pentru că dacă nu vom gândi duhovniceşte ne vom asemăna bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.
Reeducarea din comunism şi continuarea ei de acum
Postat: 6 iulie 2010 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, Pofte, Tineri, Vitamine de criza | Tags: credinta, crestin, criza, cruce, necaz, ortodox, pacat, reeducare, sfant, Tineri 9 comentarii
Aflăm, de la supravieţuitorii anchetelor, temniţelor şi lagărelor de muncă bolşevice care au apucat să lase mărturie despre infernul prin care au trecut, că „reeducarea” s’a făcut ştiinţific, după reţetă. Astfel, pe lângă bătăi, frig, foame şi izolare, două erau metodele cele mai eficiente. Prima era să te facă să nu mai ai încredere în nimeni, nici măcar în tine, să nu mai fii sigur pe nimic, nici pe oameni, nici pe principii. Modul în care se obţinea acest lucru era, de exemplu, introducerea în celula ta, adică în mica ta lume, a unor deţinuţi noi. Timp de o lună, de exemplu, noii deţinuţi erau complicii, prietenii tăi. Totul decurgea normal, discutai cu ei şi păreau că au cam aceleaşi idei cu tine, sau măcar că îşi argumentau normal diferenţele de opinie, sufereai împreună cu ei, combăteai împreună cu ei, regăseai împreună cu ei, chiar şi în acele împrejurări carcerale, un grăunte de umanitate şi de normalitate. Într’un miez de noapte însă, brusc, aceşti prieteni năvăleau peste tine, cu bâte, lanţuri şi urlete bestiale acuzându-te de cele mai fantastice sau reproşându-ţi cele mai normale lucruri. Erau, brusc, alţi oameni. Întorşi cu 180 de grade. Tot ce discutaseşi cu ei până atunci era folosit impotriva ta, şi, în plus, îţi erau aruncate în cârcă tot felul de acuzaţii noi.
Şi asta te ducea către a doua metodă de reeducare. Trebuia fie să „recunoşti,” uneori nici nu ţi se spunea ce anume să „recunoşti” şi trebuia să găseşti tu ceva de care să te acuzi singur şi eventual să-i implici şi pe alţii în imaginarul complot, fie să repeţi papagaliceşte mârşăviile pe care ţi le dictau sau impuneau anchetatorii (dacă erai preot, să „slujeşti” o liturghie alterată blasfemiator), fie să repeţi la infinit afirmaţii mincinoase. Unii, după cum povestesc D. Bacu sau Gh. Bordeianu, ajungeau chiar să creadă ceea ce spuneau. Citește în continuare »
Îndemn la vedere duhovnicească – consideraţii asupra evenimentelor contemporane
Postat: 2 iulie 2010 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, familie, Formă şi conţinut în Ortodoxie, Tineri, Vitamine de criza | Tags: biserica, criza, cruce, Iisus, mantuire, masuri anticriza, moarte, necaz, ortodox, sfant 7 comentarii
Alexander Krasotkin."The way to the light"
Bănuiesc ca aţi primit şi voi pe e-mail, în ultimele două luni, acel fişier excel cu cheltuielile lunare ale deputaţilor (salarii, diurne, deplasări, cazări etc.), destul de mari ca valoare (per total erau cam 1.5 mil. €). Cum se face că un astfel de fişier a „apărut” tocmai după momentul în care Băsescu a făcut anunţul tăierii salariilor, pensiilor şi a altor cheltuieli bugetare, când ne vorbea de omul gras şi omul slab, cel care-l duce pe gras în spate? Vă aduceţi aminte, nu? Eh, cam în aceeaşi perioadă a apărut şi tabelul ăsta şi tot cam în perioada aceea, „Naşul” Moraru îi dădea zor la B1 cu salariile şi chiriile parlamentarilor, de parcă acolo era cheia crizei, alternativa tăierii pensiilor şi salariilor, prezentând aceasta ca pe nu ştiu ce soluţie salvatoare. Desigur că emisiunile acelea erau făcute doar ca să slăbească atenţia şi concentrarea oamenilor de la adevăratele probleme. Se apropiau 31 mai, 1 iunie, zile anunţate ca zile de grevă generală, inclusiv în transportul bucureştean (cunoscut, de altfel, pentru „apropierea” liderilor de sindicat de opoziţie) – grevă în transport care n-a mai avut loc (deşi ai opoziţiei!), se făceau calcule peste calcule şi domniile lor aveau nevoie de timp şi de linişte pentru a lucra (chipurile – pentru) România. Ei nu aveau nevoie ATUNCI de o greva serioasa, desi bineinteles că era luată în calcul şi aceasta. Oamenii se uitau cu gura căscată la aceste afişări ale beneficiilor salariale (sau asimilate salariilor) ale parlamentarilor, la „Naşul” (sau la cine ştie ce alte emisiuni de divertisment sau scandal), amorţindu-şi conştiinţele cu probleme complet paralele de ale lor, incomparabile ca gravitate cu cele de fond, care li se pregăteau în fundal nădăjduind în cai verzi pe pereţi; în timp ce alţii se amărau la cele gen „Sinteza zilei”, deznădăjduind şi enervându-se, plangând fără speranţă starea deplorabilă în care se ajunsese. Trebuie să ne străduim să înţelegem că la televizor (şi e valabil şi pentru internet, ziare etc.) nu se priveşte acceptând pur şi simplu ce vedem, ci trebuie privit cât mai puţin, cât mai selectiv şi mai ales în spirit critic, activ. Şi în primul rând, toate trebuie să fie trecute prin filtrul credinţei.
Poate că am cam scăldat-o până acum… Problema cu acel fişier este că te face să gândeşti: „Ia uite cât câştigă ăia, iar noi murim de foame! Uite cât câştigă unul care doarme în plen, pe când eu mă spetesc muncind pentru o sumă de nici 10 ori mai mică!”. E corect când gândeşte aşa unul sărac, care e îndreptăţit, în sărăcia şi neştiinţa lui, să „judece” astfel pe cei „mari”. Dar unul care ŞTIE că acelea se cuvin mai marilor ţării, n-ar trebui să ajungă la asemenea concluzii… Hei, dar aici apare diferenţa dintre teorie şi practică… Teoretic, acelea SE CUVIN, dar întrebarea justă este: CUI se cuvin? Unuia care acţionează CONTRA poporului care l-a pus (iarăşi – teoretic) acolo? Sau unuia care îşi dă interesul, care propune legi folositoare, care luptă pentru respectarea lor, ca un bun creştin ce se află? Problema nu este a banilor pe care îi câştigă, ci mai degrabă este a individului, de multe ori nedemn de funcţia pe care o deţine, ajuns acolo pe alte criterii decât pe cele morale (deşi de cele mai multe ori legale!).
Un dezastru naţional?
Postat: 11 mai 2010 Înscris în: Copii si parinti, Economie & Business, familie, Tineri, Vitamine de criza | Tags: biserica, criza, masuri anticriza, ortodoxie, pacat, perspectiva ortodoxa, Romania 2 comentarii
Aseară (luni, pe 10) am vazut „Sinteza Zilei” de pe Antena 3… Nu sunt un fan al emisiunii sau al cuiva de acolo (deşi uneori mai uit TV-ul pe A3), dar pur şi simplu eram curios ce va spune invitatul emisiunii, fondatorul trustului Intact, senatorul Dan Voiculescu. Şi am văzut multă minciună, informare parţială, opinii părtinitoare, într-un cuvânt – dezinformare. Domnul senator a adus vorba la un moment dat despre creşterea pensiilor şi a acordării altor avantaje materiale unor categorii sociale (inclusiv pe fondul alegerilor parlamentare si prezidenţiale) fără acoperire, fără ca puterea de atunci să fi recunoscut faptul că nu erau bani la buget. Dar dânsul a „uitat” momentul din 2008 prilejuit de legea pentru creşterea salariilor profesorilor cu 50%, de scandalul făcut atunci, când (împreună cu PSD-ul) îl acuza pe premierul Tăriceanu că îi umileşte pe profesori pentru că nu respectă legea. Dânsul spunea atunci (spre deosebire de aseară), referindu-se la această lege, că “s-a demonstrat clar că bani sunt”, dar lipseşte voinţa politică. Cu puţin timp înaintea acestui moment, premierul Tăriceanu afirmase despre economia României că „duduie”, iar preşedintele Băsescu ne „asigură” că valul de criză ne va ocoli.
În mass-media românească se încearcă de luni bune agitarea maselor, o instigare la revoltă, puţini fiind aceia care încearcă, măcar, să îşi păstreze un echilibru. Toate se potrivesc de minune cu atitudinea guvernanţilor şi a preşedintelui, care parcă „cerşesc” o ieşire în stradă a oamenilor nemulţumiţi şi sătui de atâta incompetenţă. Şi când te gândeşti că noi ne temem de cutremure, de gripe porcine, în timp ce dezastrul chiar ne trece pragul!
Ai dificultăţi financiare şi abia supravieţuieşti? Ia aminte: aceasta a fost de la Mine
Postat: 11 mai 2010 Înscris în: Cuvinte de invatatura, iubire, Tineri, Vitamine de criza | Tags: criza, deznadejde, disperare, duhovnicie, Sf. Serafim de Virita 19 comentariiTextul de mai jos reprezintă o scrisoare trimisa de catre Sf. Serafim de Viriţa unui fiu duhovnicesc, episcop, care era într-o închisoare sovietică. Este o omilie plină de mângâiere si bună sfătuire pe care Dumnezeu Creatorul o adresează sufletului omului.
Te-ai gândit vreodată că tot ceea ce te priveşte pe tine Mă priveşte la fel de mult şi pe Mine? Lucrurile care te privesc pe tine sunt la fel de importante ca lumina ochilor Mei. Te preţuiesc atât de mult în ochii Mei (El vorbeşte despre suflet) şi te iubesc atât de mult; de aceea, e o bucurie atat de specială pentru Mine sa te pregătesc şi să te încerc. Când ispitele şi vrăjmaşul vin peste tine, revărsându-se precum un râu asupra ta, vreau să ştii că,
Aceasta a fost de la Mine.
Păcatele unui popor
Postat: 20 ianuarie 2010 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, iubire, Pofte, Tineri | Tags: criza, fmi, ortodoxie, Sf. Nicolae Velimirovici 9 comentarii
Am găsit într-o carte pe care o „dădusem jos” mai demult, cuvinte pline de viaţă ale unui sfânt sârb din secolul trecut – Sf. Nicolae Velimirovici, cel numit şi „Noul Gură de Aur”. Sunt cuvinte adresate poporului său, sârb, cu mai bine de 50 de ani în urmă, dar care ni se potrivesc atât de bine şi nouă, astăzi! Diferenţa este că dacă sârbii, conform cuvintelor sfântului, au păcătuit în două moduri: „L-au părăsit pe Dumnezeu izvorul apei vii şi au săpat fântâni vărsătoare care nu ţin apa”, noi, după douăzeci de ani de la Revoluţie l-am şi părăsit pe Dumnezeu (numai „la arătare” îl mai avem, ca să ne vadă alţii, dar foarte puţini ducem lupta lăuntrică, privim în jos, spre noi înşine, căutând păcatul propriu), şi mai avem şi iluzia că deţinem „puterea” de a pune în fruntea ţării acesteia oamenii „potriviţi”, doriţi de noi. Spre deosebire de conducătorii sârbi, despre care scrie Sf. Nicolae mai jos, ai noştri n-au făcut nici măcar acele „fântâni care nu ţin apa” – adică „după modelul ereticilor şi al popoarelor păgâne”, denumindu-le prin termeni cum sunt „cultură şi civilizaţie sau ştiinţă şi modernism sau progres sau modă sau sport şi aşa mai departe”. Dacă ar fi făcut şi conducătorii noştri măcar atât, am fi avut spitale, am fi avut ce mânca, sau pe unde ne deplasa. Nu sunt acestea cele mai importante, căci se spune că ce este în sufletul şi în inima omului nu poate lua nimeni, dar vedem că deja suntem în plină reeducare, peste tot ni se predă schimbarea mentalităţii, care, chipurile, ar fi „învechită”.
Despre frustrarea în faţa variantelor multiple. Costurile de oportunitate
Postat: 9 decembrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, costurile de oportunitate, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, frustrari, Iisus, mila, moarte, nasterea domnului, necaz, ortodox, pacat, post, sarac, sfant, suflet 11 comentarii
Am constatat cu toţii că dacă avem de ales între 100 de canale TV pentru a găsi ceva la care să ne uităm, că serile se desfăşoară cam aşa: începem prin a vedea ce e pe canalul al treilea, apoi pe al cincilea, apoi trecem pe canalul 1 si tot aşa. Iar la sfârşit constatăm că n-am văzut nimic. Ne petrecem timpul trecând de la un canal la altul, fără să stăm mai mult de 30 de secunde pe unul.
Tot aşa se întâmplă şi pe internet, chiar când navigăm printre site-uri ortodoxe, pentru că am început să căutăm senzaţionalul, am început chiar şi din credinţa noastră sfântă sa alegem numai ce e mai ieşit din comun, căutăm ce ni “se potriveşte”. Doar aşa-i la modă, nu?
Serile noastre seamănă, în felul acesta, cu un mozaic de scene neterminate si ne simţim frustraţi si nesatisfăcuţi, sau din contră, amăgindu-ne că am înţeles, când de fapt n-am înţeles mare lucru sau şi mai rău, n-am înţeles nimic! Pentru că ortodoxia nu e senzaţională, ci este smerită – şi tocmai aici este senzaţionalul ei, dar această latură nu poate fi cunoscută decât prin revelaţie…
„Autojustificarea prin credinţă” – un articol şi un concept periculos
Postat: 12 noiembrie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, criza, dragoste, educatie, lene, necaz, pacat, parinti, sarac, suflet, Tineri 31 comentarii
Am găsit zilele acestea un articol ce mi s-a părut interesant, despre care am gândit că ar fi potrivit multora dintre noi.
Articolul original, cel pe care l-am pus acum două zile (pe 12 nov.) pe blog şi pe care l-am retras astăzi, pentru câteva ore, era lipsit de orice precizari, fără de care se putea cădea foarte uşor exact în înşelarea de care se vorbeşte acolo: autojustificarea prin credinţă! Adică noi, cei credincioşi, recunoşteam în exemplele din articol pe mulţi dintre cunoscuţii noştri, şi chiar pe noi! Nu ar fi o problemă să te recunoşti pe tine într-o povestire, dar este o problemă atunci cănd povestirea e scrisă greşit şi duce la concluzii greşite şi la confuzie, până la o mărturisire (spovedanie) răsturnată. Înşelarea este forte subţire, intr-adevăr, şi poate pătrunde atât de uşor dacă nu luăm aminte…
Articolul cu pricina, al carui autor este Bogdan Mateciuc, este mai jos.
Ana lucrează la o firmă privatizată recent. Noul management este străin si implementează un alt stil de lucru, mai eficient. Vechile deprinderi ale angajatilor trebuie să se schimbe. Ca si în alte domenii ale vietii, cine nu se adaptează, trebuie să părăsească sistemul, într-un fel sau altul.
Pe lângă problemele de adaptare, Ana mai are o problemă. Cu putin timp înainte de privatizare, a luat acasă un copiator care părea să nu mai fie necesar în birou.
Noua conducere a luat notă de disparitia copiatorului si, pe lângă problemele de adaptare la schimbare, i-a pus în vedere Anei să îl aducă înapoi. Ana însă l-a vândut unui vecin.
„Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om” (tâlcuire la Crez, partea V)
Postat: 26 octombrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Tineri | Tags: biserica, credinta, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, prieteni, sarac, Sf. Nicolae Velimirovici, Simbolul Credintei, suflet, talcuire, Tineri 5 comentarii
Precum o mamă care se apleacă şi se înclină asupra copilului care plânge în leagăn, aşa este şi coborârea Creatorului între oamenii din această lume temporală şi văzută, coborârea din existenţa Sa miraculoasă în istorie. Noi, oamenii, şi mântuirea noastră am fost cauza coborârii Sale şi a modului cum s-a făcut aceasta: născut din Fecioara Maria şi din Sfântul Duh. Cine spune aceasta? Dacă noi, oamenii, am afirma aceasta, ar mai rămâne loc şi de îndoială. Dar El Insuşi a spus-o, Unul, lucru de care nu se poate îndoi nici unul dintre cei ce poartă icoana lui Dumnezeu în sine.
El Insuşi, Unul, Adevăratul, a spus despre Sine că a venit „ca să slujească El şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20, 28). Adică, ca să servească oamenilor şi să Se dea pe Sine ca răscumpărare pentru oameni. Acesta este scopul coborârii Sale. Şi nu un om a arătat modul în care El a coborât (nimeni nu l-ar fi crezut), ci un arhanghel al lui Dumnezeu. Gavriil, arhanghelul lui Dumnezeu, a descoperit aceasta Fecioarei Maria din Nazaret: „Vei lua în pântec şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui lisus„. Citește în continuare »
Cateheza păcatului, partea III: Despre păcatele împotriva Duhului Sfânt
Postat: 19 octombrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, Frumuseţe, iubire, Tineri | Tags: biserica, cateheze, credinta, crestin, criza, cruce, educatie, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, suflet, Tineri 5 comentarii
Pregatirea aperceptiva:
In cuvintele noastre din trecut am vorbit despre pacat si am vazut ca Biserica le imparte in: usoare si grele, iar pe cele grele in: capitale, impotriva Sf. Duh si strigatoare la cer. In incheiere la pacatele capitale am raspuns la intrebarea de ce uraste Dumnezeu si Biserica, pacatul? Pentru ca el ne strica si ne ucide pe noi.
Anuntarea:
Astazi cand vom vorbi despre „Pacatele impotriva Sf. Duh” vom vedea cum duce pacatul la distrugerea noastra.
Tratarea:
Intrucat toata lucrarea de sfintire si mantuire se implineste de Duhul cel trimis de la Tatal de Mantuitorul, atunci acelea vor fi pacatele impotriva Sf.Duh, care se impotrivesc lucrarii Lui, mai ales impotriva credintei, nadejdii, dragostei.
Cel dintai pacat impotriva Sf. Duh este nepocainta pana la moarte cu indreptatirea indrazneata ca Dumnezeu este iubire si trebuie sa ierte. Credinta slabeste, faptele bune lipsesc si sfarsitul te gaseste in pacat si asa te fixeaza in aceasta stare – despartit de Dumnezeu.
Unui comerciant, care se plânge că „Dumnezeu nu îl ascultă”
Postat: 6 octombrie 2009 Înscris în: Asigurări, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, crestin, criza, cruce, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, prieteni, rugaciune, sarac, Sf. Nicolae Velimirovici, suflet, Tineri 5 comentarii
Citind cuvântul de mai jos al Sf. Nicolae Velimirovici către un credincios, mă gândeam: oare câţi suntem asemenea aceluia, rugându-ne numai la nevoie, la necaz, dar imediat cum trece nevoia Îl înlăturăm uşor pe Dumnezeu de pe locul ce I se cuvine? Dacă la necaz ne rugăm, ne punem nădejdea in Domnul, cum putem după aceea să-L dăm la o parte, ca şi când n-am mai avea nevoie de „serviciile” Sale? Problema noastră, astăzi, nu este doar aceea că ne rugăm Domnului doar la necaz, dar am început să nu ne mai rugăm nici atunci! Din ce cauză? Ne-a înşelat vreodata Domnul? NU. Doar că începem a-L relativiza, a-L transforma din ce în ce mai mult, coborându-L până la nivelul unei instituţii lumeşti, pe care vrem nu vrem, e acolo şi ne aşteaptă. Îl privim noi, pe Domnul, ca pe un simplu prestator de servicii, procedând astfel? Din păcate, da. Şi cred că cele de mai jos se potrivesc multora, majorităţii chiar.
„Te plângi că Dumnezeu nu îţi ascultă rugăciunile. În multe restrişti te-ai rugat lui Dumnezeu, şi niciodată nu te-a izbăvit! Cum nu te-a izbăvit, mă mir, când, iată, tu ai supravieţuit restriştilor, nu ele ţie? Îngăduie-mi însă o întrebare: tu îl asculţi pe Dumnezeu? În amândouă Testamentele, atât în cel Vechi cât şi în cel Nou, Cel Preaînalt a făgăduit să-i asculte pe oameni cu condiţia ca oamenii să asculte de El. Îl asculţi tu pe Dumnezeu atunci când cauţi ca Dumnezeu să te asculte pe tine? Împlineşti tu legile lui Dumnezeu şi ţii tu rânduielile Lui? De nu faci asta, e de mirare cererea ta ca Dumnezeu să te audă şi să te asculte. Citește în continuare »
Suntem în plină criză economică, socială, politică, morală globală. CE URMEAZĂ?
Postat: 15 septembrie 2009 Înscris în: Asigurări, Economie & Business, Pofte, Tineri | Tags: criza, economie, guvern mondial, noua ordine mondiala 6 comentarii
Astăzi se „împlineşte” un an de la falimentul Lehman-Brothers, 15 septembrie este un important punct de cotitură în istoria modernă, fiind considerat ca fiind începutul practic al crizei economice actuale. Criză ale cărei principale puncte sunt sintetizate calendaristic, pe luni, în articolul „DOSAR CAPITAL.RO Falimentul Lehman Brothers: ce a urmat după 15 septembrie 2008?” din ziarul Capital.
Imediat după falimentul Lehman Brothers, Federal Reserve şi câteva bănci centrale din Europa au început să anunţe reduceri ale dobânzii de politică monetară. Avertizate de ceea ce s-a întâmplat în America, mai multe guverne occidentale au decis să sprijine consistent băncile cu bani publici. Cu fiecare lună scursă, prognozele legate de recesiune au devenit tot mai pesimiste.
Cateheza păcatului, partea II: Despre păcatele strigătoare la cer
Postat: 4 septembrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte | Tags: biserica, credinta, crestin, criza, cruce, educatie, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, suflet, Tineri 4 comentarii
Iubitii mei frati,
Nu-i asa ca ori de cate ori ne aflam aici in Biserica, ne simtim mai departe de pacat? Si aceasta pentru ca suntem mai aproape de Dumnezeu; suntem doar in Casa Lui si aici toti, toti care ne-am strans laolalta in Casa Domnului, nu avem nici un gand strain, ci cu o gura si o inima slavim numele Lui. Spun aceasta pentru ca precum stiti, de catva timp noi vorbim despre pacat, pacatul – marele dusman al vietii noastre. Si v-aduceti aminte, cum in ultimele noastre convorbiri duhovnicesti noi am staruit pe larg asupra pacatului. Spuneam ca pacatul e calcarea cu deplina stiinta si cu voie libera a voii lui Dumnezeu, fie prin gand, cuvant sau fapta.
Am aratat ca pacatul e de doua feluri : stramosesc de la Adam si Eva – nasterea noastra dupa fire – si personal. Pacatul personal se poate savarsi de fiecare din noi in parte. Pacatul personal este de doua feluri: usor si greu.
Pacatele usoare sunt acele pacate care nu atrag dupa ele pierderea Harului Divin. Pacatele grele insa sunt acelea care tind catre pierderea Harului Divin si sunt impartite in trei grupe mari: capitale, impotriva Duhului Sfant si strigatoare la cer. Astazi vom vorbi despre pacatele strigatoare la cer.
Cateheza păcatului, partea I: Despre păcatele capitale
Postat: 31 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte | Tags: biserica, credinta, crestin, criza, educatie, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, suflet, Tineri 2 comentarii
Pacatul este de doua feluri : stramosesc si personal. Pacatele personale sunt pacate usoare si pacate grele. Pacatele grele sunt acelea prin care omul cu multa rautate a voiei sale face lucruri oprite lamurit de poruncile lui Dumnezeu. Ele racesc in om dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Pacatele grele sau pacatele de moarte de bunavoie sunt de trei feluri:
1) Pacatele capitale sau pacatele de moarte;
2) Pacatele impotriva Duhului Sfant;
3) Pacatele strigatoare la cer.
Pacatele capitale sunt in numar de sapte : mandria, iubirea de arginti, desfranarea, pizma, lacomia, mania, lenea.
Omul e facut de Cel Atotputernic pentru preamarirea lui Dumnezeu in tot timpul vietii lui pamantesti, prin faptele lui cele bune. Totusi, cand traieste, omul pacatuieste. Cade in mandrie, lacomie, iubire de bani, isi intineaza trupul in desfranare, uraste pe aproapele si pe Dumnezeu.
Exemplu de familie creştină: Pătimirea Sfinţilor Mucenici Adrian şi Natalia şi a celor împreună cu dînşii (26 august)
Postat: 26 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, iubire, Tineri | Tags: biserica, casatorie, copii, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, iubire, moarte, mucenici, necaz, ortodox, pacat, pilda familiei crestine, prieteni, rugaciune, sfant, Sfintii Adrian si Natalia, suflet, Tineri Scrie un comentariu |
 |
Marele prigonitor al Bisericii lui Hristos, păgînul împărat Maximian, omorînd pretutindeni mulţi creştini, a mers în Nicomidia, cetatea Bitiniei, şi a intrat mai întîi în capiştea idolească, de s-a închinat necuraţilor zei. Apoi, căzînd cu faţa în jos înaintea idolilor, a adus necuratele lor jertfe, împreună cu toţi cetăţenii. După aceea a poruncit ca pe cei ce cred în Hristos, să-i caute şi să-i aducă la chinuire. Îngrozirea lui era înfricoşată asupra acelora ce ar ascunde un creştin; iar acelora ce ar şti undeva un creştin ascuns şi ar spune sau îl va prinde singur şi-l va aduce la judecată, îi făgăduia daruri şi cinste.
Atunci se dădeau la moarte vecini pe vecini şi tată pe fii; pe de o parte, temîndu-se de îngrozirea împărătească, iar pe de alta, aşteptînd plata. Pentru aceea, oarecare din păgîni, apropiindu-se de mai marii oştilor, au zis: „Iată, creştinii s-au ascuns în peşteră. Eu i-am auzit acolo în noaptea aceasta, cîntînd şi rugîndu-se Dumnezeului lor„. Atunci îndată s-au trimis ostaşi, care, alergînd degrabă şi ajungînd la acea peşteră, au prins pe toţi creştinii cîţi au fost în ea, adică 23 de bărbaţi, şi, legîndu-i cu lanţuri de fier, i-au adus în cetate ca să-i pună înaintea împăratului.
Despre desfrâul Europei
Postat: 26 august 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, Sf. Nicolae Velimirovici, sfant, suflet, Tineri 5 comentarii
Vlădica Nicolae (Sf. Nicolae Velimirovici), cel “întocmai cu apostolii”, este numit Noul Ioan Gură de Aur al Bisericii Sârbe (chiar de catre Sf. Iustin Popovici). Critica pe care Sf. Nicolae a făcut-o Europei este valoroasă nu numai prin faptul că este făcută după principii creştine; este valoroasă mai ales pentru că izvorăşte dintr-o minte creştină, dintr-un suflet care a mers pe calea sfinţeniei. Citind cuvintele Preasfinţitului episcop Nicolae, ne putem da seama cât de superficial este modul în care judecăm Europa contemporană. Trăind cu câteva decenii înaintea noastră, într-o Europă mult mai curată decât cea de astăzi, el a observat rănile care sunt trecute cu vederea de către analiştii convenţionali.
Despre păcatul împotriva Duhului Sfânt
Postat: 20 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, copii, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, pacatul impotriva Duhului Sfant, parinti, post, Pr. Galeriu, prieteni, sfant, suflet, Tineri 4 comentarii
Mantuitorul nostru Iisus Hristos rosteste aceasta sentinta grava: „Orice pacat, orice hulire se va ierta oamenilor, dar hulirea impotriva Duhului Sfant nu se va ierta. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie” (Matei: 12, 31-32).
Constiinta noastra se vede confruntata, prin acest cuvant divin, cu o intrebare tulburatoare: in ce consta acest pacat impotriva Duhului, impotriva Duhului Sfant, care nu va fi iertat nici in veacul de acum si nici in cel viitor?
In fata unei asemenea marturii divine, noi credem ca trebuie sa ne intrebam, mai intai, ce inseamna iertarea in intelesul ei cel mai adanc. Cu certitudine, in intelesul evanghelic al cuvintelor Mantuitorului, iertarea nu este un simplu act juridic sau gratial, o decizie in virtutea careia vinovatia mea nu-mi mai este imputata, dar ma lasa in aceeasi stare decazuta de mai inainte.
In sensul divin, iertarea inseamna vindecare. Cand patru barbati il aduc pe un paralitic la Iisus Hristos, Domnul ii zice: „fiule, iertate iti sunt pacatel tale”. Atunci, precum ne incredinteaza Sfanta Evanghelie, unii carturari de fata cugetau in inimile lor: „Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu. Si indata cunoscand Iisus cu Duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis: de ce cugetati acestea in inimile voastre? Ce este mai usor a zice slabanogului: iertate iti sunt pacatele sau a zice: scoala-te, ia-ti patul tau si umbla! Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului; zic tie: scoala, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. Si slabanogul – s-a sculat indata” (Marcu: 2, 3-12). – Rezulta de aici limpede ca iertarea in duhul adanc si deplin al Evangheliei inseamna vindecare.
Cuvânt către cei ce în fiecare zi păcătuiesc şi în fiecare zi se pocăiesc (Sf. Efrem Sirul)
Postat: 11 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, placere, pocainta, post, prieteni, rugaciune, Sf. Efrem Sirul, sfant, suflet, Tineri 6 comentarii
Până când, o, prietene, fiind stăpânit de vrăjmaşul, plăcerea lui o săvârşeşti? Până când, iubitule, slujeşti patimilor trupeşti, celor aducătoare de moarte? Primeşte sfatul meu, că te face pe tine viu şi, curăţindu-ţi sufletul tău împreună cu trupul, apropie-te de Mântuitorul, Cel ce te vindecă pe tine, Care primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc. Mântuire îţi va fi ţie dacă, deşteptându-te, nu te vei lenevi a veni la Dânsul. Că, dacă în unele zile greşeşti, iar în altele iarăşi zideşti, dacă pierzi, risipeşti şi iarăşi aduni, apoi asemenea eşti cu copiii. Cel ce singur se împiedică de o piatră, se poticneşte şi cade şi, dacă face a doua oară aşa, acela este orb şi fără minte. Deci, aceasta să o ai în inima ta şi aleargă la pocăinţă cu osârdie şi roagă-L pe Cel ce te-a zidit pe tine. Fii smerit şi umil, flămând şi în suspine pătimind durerea, pentru cele trecute păzindu-te şi luând aminte la cele de aici înainte ale vieţii tale.
Citește în continuare »
Chipul Lui Dumnezeu în om (Sf. Ignatie Briancianinov). Al Cui chip să purtăm? (7)
Postat: 7 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, chip, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dar, dragoste, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, Sf. Ignatie Briancianinov, sfant, suflet, Tineri 4 comentarii
Omule! Pricepe vrednicia ta. Priveste poienile si tarinile, râurile întinse, marile nesfârsite, muntii înalti, pomii cei preafrumosi, toate fiarele si dobitoacele pamântului, toate fiarele si pestii care umbla în întinderile apelor, priveste stelele, luna, soarele, cerul: toate acestea sunt pentru tine totul a fost menit sa îti slujeasca. Afara de lumea pe care o vedem, mai este si lumea cea nevazuta cu ochii trupesti, neasemuit mai minunata ca cea vazuta. Si lumea nevazuta este pentru om.
Cum a cinstit Domnul chipul Sau! Ce rost înalt i-a menit! Lumea vazuta e doar pridvorul pregatitor al unui locas neasemuit mai maret si mai larg. Aici, ca într-un pridvor, chipul lui Dumnezeu este dator a se împodobi cu ultimele trasaturi si culori, pentru a capata cea mai desavârsita asemanare cu Originalul sau Cel Atotsfânt si Atotdesavârsit, ca întru frumusetea si minunatia acestei asemanari sa intre în acea camara unde Originalul petrece în chip de nepatruns, marginindu-si, parca, nemarginirea Sa spre a Se arata iubitelor Sale fapturi întelegatoare.
Chipul Treimii-Dumnezeu este treimea-om. Cele trei fete în treimea-om sunt cele trei puteri ale duhului sau, prin care se arata fiintarea duhului. Gândurile noastre si simtirile cele duhovnicesti arata fiintarea mintii, care, vadindu-se cu limpezime, ramâne totodata cu totul nevazuta si neurmata.În Sfânta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti este numit „duh” fie sufletul îndeobste, fie o putere aparte a sufletului. Parintii numesc aceasta putere a sufletului putere cuvântatoare. Ei o împart în trei parti: minte, gând sau cuvânt, si duh. Ei numesc „minte” însusi izvorul, însusi temeiul atât al gândurilor cât si al simtirilor duhovnicesti. Citește în continuare »
Faptele bune se fac în ascuns
Postat: 6 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, familie, Frumuseţe, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, rugaciune, sarac, sfant, suflet, Tineri Un comentariu
O fată credincioasă a plecat cu colegii şi cu diriginta ei într-o vacanţă la munte.
În fiecare seară, în faţa taberei se organiza o discotecă. Aproape toţi elevii dansau, dar fata îşi lua cartea de rugăciuni şi se ducea să îşi facă canonul în camera bucătăresei şefe. Bucătăreasa, rudă cu mama fetei, era o femeie cu frică de Dumnezeu. Aşa că s-a bucurat că fata vroia să se roage în camera ei.
Un băiat, care o plăcea pe fată, tot căuta să o găsească în discotecă, să o invite la dans, dar nu o găsea. Întâlnind-o la cantină, a întrebat-o:
Rugăciunea Sfintei Iustina împotriva desfrânării
Postat: 4 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, prieteni, rugaciune, sarac, Sf. Mucenita Iustina, Sf. Sfintit Mucenic Ciprian, sfant, suflet, Tineri 10 comentarii
Sfânta Muceniţă Iustina (2 oct.) este un exemplu de pământ bun pe care au căzut seminţele Cuvântului Lui Hristos. Căci, deşi născută din părinţi păgâni (tatăl său era chiar slujitor idolesc), ajunsă la vârsta maturităţii a auzit din întâmplare un cuvânt de mântuire din gura unui diacon care trecea pe lângă fereastra casei sale, care se numea Prailie, aceste cuvinte fiindu-i suficiente pentru a începe într-însa dezrădăcinarea spinilor necredinţei. Diaconul Prailie grăia despre întruparea Domnului nostru Iisus Hristos „că S-a născut din curata Fecioară Maria şi, multe minuni făcând, a voit a pătimi pentru mântuirea noastră şi a înviat din morţi şi S-a înălţat la ceruri şi a stat de-a dreapta Tatălui şi împărăţeşte în veci”.
Iustina voia ca mai mult şi mai desăvârşit să înveţe de la acel diacon, însă nu îndrăznea să-l caute pe el, împiedicând-o feciorelnica ruşine. Însă mergea adeseori, în taină, la biserica lui Hristos, ascultând cuvintele lui Dumnezeu; şi lucrând în inima ei Duhul Sfânt, a crezut în Hristos. Şi în scurtă vreme şi pe maica ei a făcut-o să creadă şi după aceea şi pe batrânul ei tată l-a adus la credinţă.
Postul potoleşte trupul, înfrânează poftele, înalţă sufletul
Postat: 31 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: Adormirea Maicii Domnului, biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, Iisus, mila, moarte, nasterea domnului, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sarbatori, suflet, Tineri 12 comentarii
Astăzi a început postul Sfintei Marii, postul dinaintea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. Postul Sântămăriei Mari sau postul lui August, cum mai este numit de popor, se ţine în cinstea Născătoarei de Dumnezeu care înainte de Adormire a petrecut în neîncetată rugăciune şi ajunare.
Cum se ţine Postul Adormirii Maicii Domnului?
Pentru credincioşii care respectă toate canoanele bisericeşti, postul Sfintei Marii este considerat la fel de sever ca postul de dinaintea Învierii Domnului. Tipicul cel Mare şi învăţătura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX, adică până la ora 15.00, când se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin.
Ce mâncăm în post?
Postat: 28 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Economie & Business, familie, Frumuseţe, Pofte, Tineri | Tags: alimentatie, biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 28 comentarii
La începutul fiecărui post multe dintre magazine pun la vedere standuri întregi cu „produse de post”. V-aţi întrebat vreodată ce conţin produsele respective? Pentru a avea o alimentaţie sănătoasă în post, facem apel la câteva sfaturi ale Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti:
Postul are o foarte mare eficienţă pentru organismul omului, demonstrată ştiinţific. Perioadele de post au fost aşezate cu foarte mare înţelepciune, în fiecare sezon trupul având nevoie de o perioadă de detoxifiere şi adaptare la perioada următoare. Eficienţa este valabilă însă numai dacă ţinem cont de anumite reguli în perioada postului, şi anume:
Sistemul de creditare (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.5)
Postat: 21 iulie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: Asigurări, biserica, boala, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 8 comentarii
Cărţi de credit, linii de credit etc. – tot acest sistem pare a fi o mână întinsă celor mulţi şi nevoiaşi care fără acest sistem nu ar putea să-şi asigure un cămin pentru familie. Totuşi efectul nu prea pare a fi aşa de roz. Bunicii au reuşit plecând de la zero ca până la vârsta de 30 de ani să-şi facă casă şi să-şi încropească o gospodărie suficientă fără nici un sistem bancar de creditare, într-o ţară nevoiaşă. Eu, la 30 de ani încă mai locuiam în apartamentul părinţilor. Acum, trăind într-o ţară “civilizata” (n.n. Canada), cu ajutorul sistemului de credit mi-am cumpărat o casă, dar care de fapt nu-i a mea până nu o plătesc integral (adică în 25 de ani dacă totul merge bine), ci a băncii care m-a creditat. Şi în situaţia asta sunt cei mai mulţi care au salarii bune în ţările civilizate. Adică se înhamă la un credit pe viaţă pentru a avea o casă. Dar de ce nu ar putea să-şi construiască singuri casă fără a apela la credite? Pentru că tocmai acest sistem de creditare a dus la creşterea artificială a preţului caselor. Astfel dacă acum 60 de ani până pe la 30 de ani omul putea să-şi facă casă şi era a lui, acum până pe la 30 de ani omul poate avea o casă dar nu-i a lui, ci trebuie să muncească o viaţă pentru a o câştiga. Citește în continuare »
„Mai avem 96 de luni să salvăm lumea!” – unul dintre mesajele date în atenţia consumatorilor din lumea întreagă
Postat: 10 iulie 2009 Înscris în: Asigurări, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biometric, biserica, boala, buletin electronic, cip, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, iubire, moarte, necaz, new world order, ortodox, pacat, parinti, pasaport electronic, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 9 comentarii
Aceasta este o afirmaţie a Prinţului Charles în faţa unor importanţi actori din industrie, într-un discurs în care şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la viitorul planetei. Conform calculelor sale, mai avem doar 96 de luni ca să salvăm lumea.
Capitalismul şi consumerismul au adus lumea la marginea colapsului economic şi climatic, preţul plătit pentru capitalism şi consumerim fiind, pur şi simplu, mult prea mare, în condiţiile în care s-a ajuns la ora actuală la o dublă criză: una economică şi una a mediului. Moştenitorul Coroanei Britanice a ţinut să precizeze că natura este cea mai mare bancă din lume şi, dacă nu se încearcă salvarea ei, odată ce va intra în „faliment”, nimeni nu va mai putea să o salveze.
Concepţia creştină despre muncă
Postat: 10 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Diverse, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biserica, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, munca, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, suflet, Tineri Scrie un comentariu
“Principala caracteristica a omului este munca. Capacitatea de a munci i-a fost data omului prin creatie, iar valorificarea ei incepe odata cu asezarea lui in rai, inainte de caderea in pacat: „Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca” (Fac. 2, 15). Inainte de cadere, pentru om, munca nu era o povara, ci dimpotriva, era bucuria si placerea lui. Abia dupa cadere puterile lui au slabit, iar painea si-o va castiga din acest moment cu osteneala si durere.
Inca de la aparitia sa, crestinismul a adus in lume o conceptie noua despre munca. Munca este o activitate ce apartine exclusiv omului, fiind un proces constient de realizare a unui scop dinainte stabilit. Ea este legea existentei noastre, principiul care face sa progreseze oamenii si natiunile. Invatatura crestina nu limiteaza munca numai la scopurile sale pamantesti, caci, asa cum se spune, omul nu traieste ca sa manance, ci mananca pentru ca sa traiasca. Crestinismul acorda muncii o valoare religios-morala.
Echilibrul ecologic – o perspectivă ortodoxă
Postat: 7 iulie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cuvant, ecologie, educatie, Iisus, moarte, ortodox, pacat, perspectiva ortodoxa asupra lumii, sarac, suflet, Tineri Un comentariu
Felul în care găsesc hrana necesară, asigurându-şi supravieţuirea pe pământ nenumăratele specii ale organismelor vegetale şi animale, este o adevărată minune. Mintea preaînţeleaptă a Creatorului a conceput un plan care ne uimeşte prin înţelepciunea sa.
Acest lucru este şi mai uşor de înţeles, dacă ne gândim că fiecare specie are nevoie de o hrană anume. De anumite substanţe are nevoie iarba, de altele mărul, albina, păianjenul, porumbelul, capra, elefantul sau balena. Şi toate speciile trebuie să-şi asigure cele necesare traiului, fără a avea nici un motiv să fie nemulţumite.
Să începem cu plantele. Cum îşi găsesc ele hrana? Ce bucătărie le pregăteşte prânzul?
Rugăciunea – a patra stare a conştiinţei umane
Postat: 3 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Diverse, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, ortodox, pacat, post, prieteni, rugaciune, sarac, sfant, suflet, Tineri 6 comentarii
La o conferinţă a oamenilor de ştiinţă relativ recentă, care a avut loc în Universitatea din Arizona, SUA cu titlul “Ultimele performanţe ale ştiinţei în domeniul cunoaşterii despre conştiinţă”, au fost publicate tezele unui savant petersburghez, doctor în ştiinţe biologice şi candidat în medicină, prezidentul Asociaţiei de psihopunctură din Sanct-Peterburg, conducătorul laboratorului de psihofiziologie a Institutului Psihonevrologic “V. M Behterov”, profesorul V. B. Slezin şi a candidatului în ştiinţe medicale I. Ia. Râbin în aceste teze, care au stârnit interesul savanţilor din diverse ţări şi orientări ştiinţifice, este vorba de descoperirea unii fenomen neobişnuit (şi unic) – despre starea deosebită a omului în timpul rugăciunii. Mai amănunţit despre această descoperire ştiinţifică ne povesteşte chiar unul din autorii acestei cercetări, D-l V. B. Slezin.
Două dintre cele mai cunoscute companii britanice – beneficii din afacerile cu sclavi
Postat: 1 iulie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: bani, biserica, boala, credinta, credite, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, freshfields, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, rothchild, sarac, sfant, suflet, Tineri 2 comentarii |
Am aflat zilele astea (din surse „oficiale”) că două dintre cele mai cunoscute companii britanice, banca Rothschild şi firma de avocatură Freshfields, au obţinut beneficii financiare, în trecut, din afacerile cu sclavi, potrivit Financial Times. Toate acestea în timp ce ambele companii sunt cunoscute ca oponenţi ai sclaviei (!!!).
În cazul Rothschild, documente din arhiva naţională a Marii Britanii arată că întemeietorul instituţiei de credit, Nathan Mayer Rothschild, a obţinut venituri folosind sclavi drept garanţii pentru împrumuturile acordate proprietarilor de sclavi. Creditul acordat de guvernul britanic proprietarilor de sclavi, în anii 1830, când sclavia a fost abolită, a reprezentat cea mai costisitoare acţiune de salvare a unei ramuri industriale, ca procent din cheltuielile guvernamentale anuale. Echivalentul de azi al sumei este mai mare, chiar, decât programul de salvare a sistemului bancar implementat anul trecut de guvern.
În privinţa fondatorului firmei de avocatură Freshfields, documentele arată că el şi fiul său aveau mai mulţi clienţi proprietari de sclavi, în marea lor majoritate din Caraibe. Avocaţii administrau proprietăţile deţinătorilor de sclavi şi, într-un caz, au încercat să pretindă onorarii prin intermediul programului prin care guvernul a compensat proprietarii după abolirea sclaviei.
Din actualitatea gândirii politico-economice a lui Mihai Eminescu
Postat: 29 iunie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, Tineri | Tags: credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, moarte, necaz, pacat, post, sfant, suflet 2 comentarii
Am avut neplăcuta datorie – căci pentru individ poate deveni o continuă neplăcere – de-a constata un adevăr despre care mă mir că nu-l formulaseră alţii înaintea mea, de vreme ce plutea în aer şi se impunea de sine însuşi, de-a constata adică că tocmai în România poporul românesc n-a ajuns – decât cu rare escepţii – de-a da espresie fiinţei sale proprii. În viaţa publică, în şcoli, în literatură chiar s-a superpus o promiscuitate etnică, din părinţi ce nu vorbeau în casa lor româneşte, şi această pătură superpusă e cuprinsă de-un fel de daltonism intelectual faţă cu calităţile unuia dintre cele mai inteligente şi mai drepte popoare, poporul românesc.
Întâmplarea m-a făcut ca, din copilărie încă, să cunosc poporul românesc, din apele Nistrului începând, în cruciş şi-n curmeziş, până-n Tisa şi-n Dunăre, şi am observat că modul de-a fi, caracterul poporului este cu totul altul, absolut altul decât acela al populaţiunilor din oraşe din care se recrutează guvernele, gazetarii, deputaţii ş.a.m.d. Citește în continuare »
Scrisoare unui comerciant aflat în suferinţă, pe care toţi l-au părăsit
Postat: 29 iunie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, iubire, Pofte, Tineri | Tags: bani, biserica, credinta, crestin, criza, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, sarac, sfant, suflet 7 comentarii
Îmi scrii că eşti pierdut. Prietenii te-au părăsit. Unii îşi întorc capul când te văd, alţii râd de tine. Numai credinţa în Dumnezeu te ţine să nu înnebuneşti ori să îţi faci ceva rău. Aşa îmi scrii.
E pierdută averea, nu eşti pierdut tu. E pierdut comerciantul: asta nu înseamnă deocamdată că e pierdut omul. Bogăţia nu s-a născut cu tine; s-a lipit de tine pe calea vieţii; la sfârşitul vieţii ea trebuie să se dezlipească de oricine. Ea s-a dezlipit de tine, însă, mai înainte de sfârşitul vieţii tale, şi acest lucru te amărăşte – dar el tocmai că multora le-a slujit spre cea mai mare fericire: fiindcă dezlipindu-se de bogăţia putredă a pământului, au avut mai multă vreme să îşi îmbogăţească sufletul cu Dumnezeu. Iar pentru cei ce leapădă povara bogăţiei tocmai în ceasul când leapădă şi povara trupului, poate să fie prea târziu pentru tot şi să fie totul pierdut.
Al cui chip să purtăm? (5) – LUXUL LA BĂRBAŢI (p.1)
Postat: 25 iunie 2009 Înscris în: Cuvinte de invatatura, Diverse, familie, Frumuseţe, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, placere, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 6 comentarii
Cred că există pe „piaţă” (vreau sa spun netul ortodox) destule articole adresate femeilor şi mai puţine adresate direct bărbaţilor, drept pentru care se dă ocazia unora să considere ca dezavantajate femeile, din punctul acesta de vedere. Şi că nu este aşa, o ştim majoritatea. Dar pentru ceilalţi, cât şi pentru „majoritate” am un articol adresat bărbaţilor, bărbaţi care mult mai mult decât pe vremea Pr. Nicodim Măndiţă, se aranjează şi se ferchezuiesc mai ceva decât femeile, încât acum câţiva ani a apărut o nouă „specie” – metrosexualul. O dedicaţie cu dragoste, un citat din cartea „Al cui chip să purtăm?” de Protos. Nicodim Măndiţă.
Iată ce ne spune Sf. Clement Alexandrinul în cartea sa Pedagogul: „Atât de mult a crescut luxul, încât nu numai femeile sunt bolnave de această râvnă după deşertăciuni, ci şi bărbaţii caută să se îmbolnăvească de aceeaşi boală.Şi nu sunt sănătoşi, pentru că nu îndepărtează de la ei gătelile; mai mult, îndreptându-se spre o viaţă molatică, se feminizează; îşi tund părul ca derbedeii şi desfrânatele. „Sunt îmbrăcaţi cu mantale strălucitoare, lungi şi foarte scumpe. Mestecă gumă de mestecat şi miros a parfum” (Poet comic necunoscut, CAF, III, p. 470 nr. 338).
Camăta, dobânda, băncile comerciale – o perspectivă creştină
Postat: 25 iunie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: bani, biserica, boala, credinta, credite, crestin, criza, cruce, dobanzi, economii, educatie, moarte, necaz, ortodox, pacat, prieteni, sarac, suflet, Tineri 3 comentarii
Un gazetar mi-a cerut recent să răspund la câteva întrebări legate de camătă, dobândă, bănci comerciale.
1. Religia creştină, catolică sau ortodoxă, interzice/condamnă dobânda? Sau camăta?
Dobânda şi camăta sunt acelaşi lucru. Crestinismul pune obtinerea acestui fel de venit in rândul pacatelor. Pentru nuantarea acestui adevar care pare abrupt, e folositor sa ne gândim cine spune acest lucru, cum si mai ales cui. Mai intâi, ceea ce lumea numeste azi crestinism e mai degraba un conglomerat de structuri ecleziastice eterodoxe sau modernist-renovationiste, in vreme ce Ortodoxia traditionalista e doar o fractiune marginala din punct de vedere social. Daca privim crestinismul ca un fel de identificator social, observam lesne ca atit clerul cit si mirenii din bisericile de tip crestin au acceptat in diferite masuri practica luarii de dobanzi. Exista curente de opinie care sustin ca dobânda e acceptabila, in vreme ce camăta nu, fiindca este un fel de exploatare fara scrupule a dobânzii. Sfânta Traditie nu primeste aceste neadevaruri. Fixata si obtinuta cu moderatie si blindete, sau marita discretionar si smulsa cu salbaticie, dobânda are aceeasi obirsie cu iubirea de arginti si poate duce la moartea duhovniceasca. Dar modul in care acest precept este astazi transmis este in cel mai bun caz estompat, iar alteori complet rasturnat. Tot asa cum oameni cu alte indeletniciri socotite daunatoare din perspectiva duhovniceasca, de pilda actoria (practicata de mimi) sau sportul, furnizeaza constant “credibilitatate” si “relevanta” crestinismului modernizat, si bancherul, de pilda, a devenit o prezenta acceptata si chiar cultivata in acest mediu.
SĂRACI DAR JUCĂTORI (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.3)
Postat: 19 iunie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, cazino, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, moarte, necaz, noroc, ortodox, pacat, pariuri, placere, post, prieteni, sfant, suflet, Tineri 5 comentarii |
Fie că vor să scape de criza economică, să îşi rotunjească veniturile sau sunt doar împătimiţi ai pariurilor, peste un milion trei sute de mii de români calcă pragul agenţiilor de pariuri, în fiecare lună. Acestora li se adaugă o altă categorie, a celor care joacă la Loterie. Şi se pare că anul acesta vor fi din ce în ce mai mulţi, potrivit estimărilor preşedintelui Loteriei Române.
Din câte am înţeles eu criza asta, una dintre cauzele ei este iubirea de bani. Foarte mulţi vor să obţină banii uşor, dacă se poate şi fără muncă – de exemplu, aşa au prosperat băncile, prin iluzia dobânzii oferită deponenţilor, profitând de aversiunea faţă de risc a acestora din urmă, sau pe dobânzile reale la credite. Însă nu ştiu dacă e vorba numai de iubire de bani, pentru că unii chiar au fost aduşi într-o stare de NEVOIE permamentă, sunt foarte mulţi care abia trăiesc de azi pe mâine şi sărăcia în ţara noastră se adânceşte…
Astfel, cu greu înţeleg de ce sunt atât de multe cazinouri, săli de jocuri, agenţii de pariuri etc. Nu prea pricep ce motivaţie poate avea cineva care se duce să joace acolo, ştiind că şansa de câştig este foarte mică. Sau să joace pe internet, să parieze… Oare chiar nu înţeleg că li se flutură pe sub nas iluzia câştigului, a unei îmbogăţiri rapide? E ca şi când în faţa unui câine legat ţii un cârnat atârnat în undiţă la distanţă suficientă cât să nu-l ajungă, iar el se tot agită şi sare în lanţ sperând că-l prinde. De ce face asta? De foame. Sau de poftă.
În scopul prevenirii fraudelor – se reduc plafoanele la retragerile zilnice de pe card !?!
Postat: 17 iunie 2009 Înscris în: Asigurări, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biometric, biserica, buletin electronic, cip, credinta, credite, crestin, criza, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, pasaport electronic, permis conducere, post, prieteni, sarac, suflet 4 comentarii
Continuă veştile „proaste” dinspre bănci, în sensul că ne apropiem din ce în ce mai mult de obligativitatea cardului bancar cu cip. Iată că această criză de lichidităţi a băncilor duce acum, împreună cu aşa-zisa lipsă de siguranţă a cardurilor cu bandă magnetică, la limitarea plafonului retragerilor zilnice de numerar.
Cum sună asta pentru mine? Păi nu ştiu cum să vă spun, dar în afară că sunt obligat, indiferent de opţiunea mea, să-mi iau salariul pe card (şi mai pierd nişte bani din administrare de cont, comision la retragere etc. etc.), în afară că nici până acum nu puteam beneficia de toţi banii de pe card odată, la nevoie (în caz că nu era o bancă deschisă în apropiere), acum acest plafon a coborât şi mai jos. Motivul? „În scopul prevenirii fraudelor” – după cum declară ei. Pentru ce? Pentru a mă forţa să trec pe cardul cu cip – cică ăsta ar fi mai sigur, de pe tipul ăsta de card aş putea retrage mai mult, pentru că ar fi mai sigur. Aş putea adăuga: şi marmota învelea ciocolata în staniol.
Credinţa, act de voinţă
Postat: 14 iunie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Tineri | Tags: biserica, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, ortodox, pacat, parinti, prieteni, sfant, suflet, Tineri 10 comentarii
Effect of God's perceived emotion: Love (Left) vs. Anger (Right)
„Un astronaut şi un neurolog vorbeau despre credinţă. Astronautul zice: Eu am fost în cosmos de atâtea ori şi n-am văzut pe Dumnezeu. La care neurologul îi spune: Şi eu am făcut multe operaţii pe creier, dar n-am văzut nici un gând.” După cum vom vedea, se pot „vedea” şi gândurile, imaginile fiind foarte interesante…
De multe ori încercăm să ne explicăm cât mai multe din cele înconjurătoare, inclusiv prezenţa Lui Dumnezeu, inclusiv credinţa noastră. Până la un punct reuşim, dar de multe ori am observat că există o limită, de care nu putem trece fără… credinţă. fără încredinţarea noastră în Cuvântul Domnului. Mulţi încearcă să-L găsească pe Dumnezeu cu ajutorul ştiinţei şi reuşesc, pentru că a căuta unele „dovezi” ale existenţei Lui Dumnezeu după ce tu crezi în El, după ce participi la viaţa Bisericii nu e un lucru neplăcut Domnului, dacă, după cum am spus, scopul este unul bun. Sunt alţii, însă, care oricât de mult ar căuta, oricât ar citi, oricâte experimente ar face, nu-L găsesc nicăieri, cu toate că El este pretutindeni. Pentru că Îl resping voluntar, şi-L scot din minte şi căutarea lor este de fapt, una a disperării, în care orice dovadă primesc, găsesc de fapt, un prilej de a-L tăgădui încă odată.
Citește în continuare »
Bancherii către Guvern: Încurajaţi plata cu cardul şi veţi încasa taxe mai mari!
Postat: 11 iunie 2009 Înscris în: Asigurări, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biometric, biserica, boala, buletin electronic, cip, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, ortodox, pacat, pasaport electronic, permis conducere, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 2 comentarii
Extinderea platilor cu cardul este un pas esential pentru aducerea sub control a economiei nefiscalizate, care este incurajata de ponderea mare a platilor cash – foarte dificil de urmarit, arata un studiu realizat de compania de consultanta AT Kearney la cererea Visa. Anul trecut economia gri a totalizat in Romania 46 de miliarde de euro, adica o treime din Produsul Intern Brut oficial, aceasta fiind una dintre cele mai ridicate ponderi inregistratate in statele din Uniunea Europeana.
„Datele arata ca masurile traditionale de combatere a economiei subterane nu mai sunt suficiente pentru a lupta impotriva muncii la negru in special, iar economia subterana in general, se dovedeste a fi dificil de limitat”, a declarat Catalin Cretu, director general pentru Romania la Visa Europe, in cadrul seminarului „Poate cardul sa scoata la lumina economia gri?”.
El a adaugat ca situatia este cu atat mai dificila cu cat economia nefiscalizata „tinde sa se dezvolte in perioade de recesiune, sporind ineficienta colectarii de resurse la bugetul de stat”.
Principalele ramuri, unde economia subterana (care reflecta activitatile legale, dar desfasurate fara respectarea tuturor obligatiilor fata de stat) este foarte activa sunt retailul, transporturile si comunicatiile, imobiliarele, turismul si agricultura.
Economia subterana este incurajata in buna masura de gradul scazut de bancarizare din Romania, in conditiile in care circa 50% dintre consumatori nu folosesc carduri bancare, iar 23% dintre angajati isi primesc salariile in numerar, acesta fiind cel mai ridicat nivel din UE, spune Andreas Pratz, vicepresedinte al AT Kearney Management.
Gânduri către tineri
Postat: 3 iunie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, familie, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, cadou, copii, copil, credinta, credite, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, iubire, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, sfaturi, suflet, Tineri 6 comentarii
O, daca as putea sa patrund in inima unui tanar, de as putea sa ii patrund in intimitate si sa il trezesc, sa il fac sa constientizeze efemeritatea lucrurilor. De as indrazni sa il fac sa inteleaga atatea aspecte… atatea idei… O, daca as putea intra in inima unui tanar si sa strig: Nu te lasa inselat si ucis de lume! Nu incerca sa te lasi condus de ea, de atractiile ei, de logica ei. Lumea nu e ceea ce pare! Lumea e o iluzia, lumea nu poate oferi, nu poate crea. Binele ei este o mare minciuna! Iti va devora sufletul prin placeri si distractii in inceput, insa, apoi, dupa ce ti-a luat toata vlaga, toata puterea, toata-ti capacitatea creatoare te abandoneaza deznadejdii, te uita, te inunda cu complexitatea nepasarii si iti raneste asteptarile prin indiferenta!
Lumea este puterea ce isi urmareste doar propriul scop. Iti foloseste expresia vitala si apoi te abandoneaza, te abandoneaza minciunii si nonsensului. Lumea e cuprinsa de tristete, plafonare si mediocritate. Ea nu te implineste, nu se ridica la masura nazuintelor tale. Ea percepteaza defectuos, nu reprezinta etalonul credintelor tale. Ofera prostgust, ura, mizerie, suferinta… Si chiar daca nu esti cu ea, nu inseamna ca esti singur.
Răsplata pe Valoarea Adăugată
Postat: 2 iunie 2009 Înscris în: Copii si parinti, familie, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, bloguri, cearta, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, internet, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 14 comentarii
Hristos S-a Înălţat!
Am citit astăzi pe un blog ortodox nişte comentarii la un articol, comentarii în care câţiva fraţi în credinţă ajunseseră la un fel de ruptură între ei. Unul dintre ei a ajuns chiar la concluzia că nu mai vrea să vorbească cu ortodocşi, că nu îşi mai doreşte prieteni ortodocşi, cu toate că a cerut asta Domnului, în trecut. Motivul? O oarecare agresivitate, o aparentă lipsă de respect pentru opiniile diferite pe anumite subiecte…
Am trecut şi eu prin asta – să gândesc despre alţii că au ei o problemă dacă mă contrazic în anumite probleme de credinţă sau dacă încearcă să corecteze ceva la mine. Însă, cu ajutorul Lui Dumnezeu, am trecut peste asta, am încercat să îi înţeleg, să mă pun în locul lor, pentru că aşa citisem în nişte scrieri ale unor părinţi că trebuie să fac.
Citește în continuare »
Cât e de greu lumii fără soare!
Postat: 22 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dar, dragoste, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, rugaciune, Sf. Ioan de Kronstadt, sfant, suflet, Tineri Scrie un comentariu |
Ce greutate e pentru trup şi ce întuneric e pentru suflet atunci când lipseşte soarele !
Cum înţepeneşte şi amorţeşte totul de frig!
Cât de trist, de dureros, de plictisitor este!
Dar cum credeţi că îi vine sufletului omenesc fără harul lui Dumnezeu, fără rugăciune, fără Cuvântul lui Dumnezeu, fără dumnezeieştile slujbe, fără împărtăşirea Sfintelor Taine ?
Multora numai moartea le va arăta cât de orfane, cât de sărace, cât de sărmane sunt sufletele lor!
Cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii
Postat: 22 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, credinta, crestin, criza, cruce, cunoastere, cuvant, educatie, Iisus, necaz, ortodox, pacat, post, Pr. Dumitru Staniloae, prieteni, rugaciune, sensul vietii, suflet Un comentariu |
Cunoasterea Lui Dumnezeu prin imprejurarile vietii se impune tuturor crestinilor in viata practica.
Fiecare credincios il poate cunoaste pe Dumnezeu prin intermediul modului in care este condus in imprejurarile particulare ale vietii sale, uneori harazindu-i bunuri, alteori fiind privat in mod pedagogic de ele. Acest din urma mod ce conducere il numeste Sfantul Maxim Marturisitorul conducere prin judecata.
Fiecare cunoaste pe Dumnezeu prin apelul ce-l face Acesta la el, punandu-l, in diferite imprejurari, in contact cu diferiti oameni care-i solicita implinirea unor datorii, care-i pun rabdarea la grele incercari. Fiecare il cunoaste in mustrarile constiintei pentru relele savarsite; in sfarsit, il cunoaste in necazurile, in insuccesele mai trecatoare sau mai indelungate, in bolile proprii sau ale celor apropiati, ca urmari ale unor rele savarsite sau ca mijloace de desavarsire morala, de intarire spirituala, dar si in ajutorul ce-l primeste de la El in biruirea lor si a altor piedici si greutati ce-i stau in cale. E o cunoastere care ajuta la conducerea fiecarui om pe un drum propriu de desavarsire.
E o cunoastere palpitanta, apasatoare, dureroasa, bucuroasa, care trezeste in fiinta noastra responsabilitatea si incalzeste rugaciunea si care o face sa se stranga mai mult langa Dumnezeu.
Cartea anti-cip lansată de Mănăstirea Petru Vodă: “DICTATURA BIOMETRICĂ”
Postat: 21 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biometric, buletin electronic, carte, cip, credinta, crestin, criza, cruce, dictatura biometrica, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, pasaport electronic, permis conducere, petru voda, post, pr iustin parvu, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 5 comentarii
Cuvânt înainte
Vrem să fim sclavi sau liberi?
Cartea aceasta, Dictatura biometrică, o recomand tuturor cititorilor care mai vor încă să fie liberi într-un stat democratic şi celor care mai vor încă să fie fii ai lui Dumnezeu şi nu ai Mamonei. Această carte este o sinteză a tuturor publicaţiilor care s-au făcut până în prezent pe tema acestui subiect. Are o importanţă deosebită pentru că pune la îndemâna tuturor creştinilor, în special ortodocşilor, informaţii necesare cu privire la problema introducerii microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate şi în toată viaţa noastră. Pentru că la ora actuală este o campanie extraordinar de satanică pentru distrugerea şi desfiinţarea lui Hristos din inima creştinului. Întotdeauna au fost potrivnici creştinismului, de data aceasta însă este parcă o concentrare a tuturor forţelor întunericului din toate timpurile, a experienţelor îndelungate a celui rău şi vechi de zile, şi aplicarea lor asupra sufletului uman, căruia i s-a declarat război final de distrugere a fiinţei sale cu desăvârşire. Citește în continuare »
Drumurile noastre, toate… (Dedicat intelectualilor)
Postat: 20 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, intelectuali, moarte, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sensul vietii, sfant, suflet, Tineri 9 comentarii
Văd foarte mulţi semeni, mai ales dintre „intelectuali”, tăgăduindu-L pe Dumnezeu, pe Hristos – mai ales. Am folosit ghilimelele, deoarece oricâte şcoli şi diplome ar avea cineva, dacă se împotriveşte voit chemării divine pe care o poartă în suflet, e un fals – un intelectual fals, un om fals, un om care nu cunoaşte rostul, sensul vieţii.
Petre Ţuţea spunea următoarele: „Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul„.
Al cui chip să purtăm? (3) Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă
Postat: 15 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, dans, Diverse, familie, Frumuseţe, Tineri | Tags: biserica, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, cuviinta, educatie, femeia, feminism, mandrie, ortodox, pacat, prieteni, purtare, Sf. Ioan Gura de Aur, sfant, sfiala, suflet, Tineri 58 comentarii
 Mâna dreaptă a sfântului Ioan Gura de Aur, la Mănăstirea Filotheu (Muntele Athos) |
Pentru că am auzit adesea din partea unor femei că sunt nemulţumite că Domnul, istoria etc. le-ar fi pus mai prejos decât bărbatul şi nici explicându-le după priceperea mea nu au crezut şi nu au înţeles că femeii îi este dat să se poarte altfel decât bărbatul, atât la înfăţişare, cât şi ca mod de a se comporta în societate, familie; pentru că femeia modernă (în înţelesul lumesc) înţelege foarte greu că feminismul, deşi apărut ca reacţie firească la abuzurile unor bărbaţi faţă de femei, a căzut totuşi în capcana de a fi o mişcare ce duce pe femei la pierderea identităţii; în fine – pentru acestea şi pentru multe altele, aduc pentru început, în atenţia femeilor ortodoxe (dar nu numai lor) şi a bărbaţilor cu frică de Dumnezeu următoarele cuvinte ale Sf. Ioan Gură de Aur, extrase din Omilia IX din Comentariul la Epistola I către Timotei.
„Femeia să se înveţe în linişte cu toată supunerea, femeii să înveţe [pe altul] nu-i îngădui, nici să-l stăpânească pe bărbat, ca să fie întru linişte. Căci Adam a fost plăsmuit mai întâi, apoi Eva. Şi Adam nu a fost înşelat, ci Eva fiind înşelată a călcat [porunca]. Dar se va mântui prin naşterea de prunci, dacă ei vor rămâne în credinţă si în dragoste şi în sfinţire dimpreună cu întreaga înţelepciune”(ITim. 2,11-15).
1. Multă sfială cere fericitul Pavel de la femei şi multă cuviinţă. De aceea nu s-a rezumat doar la înfăţişarea şi îmbrăcămintea lor, ci s-a referit chiar şi la voce. Şi ce zice? „Femeia în linişte să se înveţe”. Ce înseamnă asta? Nicidecum să nu vorbească femeia în biserică. Asta a scris-o şi în Epistola către Corinteni când zice: “Ruşinos este pentru femei să vorbească în biserică”(I Cor. 14,35). De ce? Fiindcă legea le-a supus [ bărbatului]. Şi iarăşi tot acolo: “Dacă vor să se înveţe ceva să întrebe pe bărbaţii lor acasă”(l Cor. 14,35).
Nu vă lăsaţi cumpăraţi! Cuvânt către adolescenţi
Postat: 12 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, dans, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, desfranare, dragoste, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 9 comentarii |
Copii! Jugul sub care sunteţi băgaţi acum e mai cumplit decât cel tătăresc. Tătarii au vândut ca robi pe pieţele Asiei şi Europei mii şi mii de compatrioţi ai noştri. Acum însă, fetele noastre nu mai sunt duse în robie de tătari, ci de aşa-numita „cultură de masă”. Frângând împotrivirea ruşinii fireşti, aceasta dobândeşte rezultate mai cumplite decât focul şi sabia. Adolescenţii încep să nu mai dea doi bani pe fecioria şi curăţia date de Dumnezeu şi fireşti pentru orice om, sortindu-şi sufletul şi trupul unor chinuri cu neputinţă de ocolit. Şi băieţii, şi fetele se spurcă cu tutun şi înjurături. Răsună vorbele porcoase şi muzica drăcească. Cinismul, neruşinarea, desfrâul, cruzimea, narcomania de toate felurile au devenit fenomene de masă printre adolescenţi. Copiii sunt provocaţi la păcat prin cultura păcatului, pentru ca noua generaţie să fie transformată în dobitoace incapabile de întemeierea unei familii normale, de efort creator, productiv, de apărarea Patriei.
A te lua după „toată lumea” înseamnă pentru adolescenţii contemporani ceea ce însemna pentru cei din secolul al XIV-lea a fi luat rob de sălbaticii Hoardei pentru a fi vândut pe piaţa sclavilor. NU VĂ LĂSAŢI CUMPĂRAŢI!
N-am cuvinte... 
Ultimele comentarii