Credinţa ta este bogăţia ta

De ce te-ai speriat? Împotriva bogăţiei tale s-au ridicat săracii şi tu te-ai speriat?
Dintotdeauna a fost aşa: săracii s-au uitat urât la bogaţi. Credinţa ta este bogăţia ta. Credinţa ta creştină cuprinde cerul şi veşnicia, şi viaţa, şi adevărul şi dreptatea, şi bucuria, şi lumina, şi ingerii, şi cântarea. Iar cei ce sunt lipsiţi de toate acestea se răzvrătesc împotriva ta, adevăratul bogătaş. Dacă s-ar răzvrăti ca să devină şi ei bogaţi duhovniceşte ca şi tine, ar trebui să ne bucurăm.
Dar nu: ei vor doar să te sărăcească pe tine. Aici este deosebirea dintre răzvrătiţii împotriva bogătaşilor lumeşti şi răzvrătiţii împotriva bogătaşilor duhovniceşti. Cei dintâi ar vrea să ia şi să îşi însuşească, ceilalţi- să ia şi să arunce.
La cei dintâi, deseori este la mijloc nevoia, adesea şi pizma, în timp ce la ceilalţi la mijloc este josnicia. Iar josnicia este întreţinută de întunericul neştiinţei şi îşi poartă pedeapsa chiar în sânurile sale.
Dacă urăşti pe omul josnic, de două ori îl pedepseşti.
Dacă te temi de el, pe tine te pedepseşti.
Nu vă temeţi deloc de cei potrivnici, ne învaţă apostolul; căci zice împotrivirea este în ce-i priveşte pe ei semn al pierzării, iar în ce vă priveşte pe voi al mântuirii, şi aceasta de la Dumnezeu este (Filip. 1,28)

Cel atotvăzător vă vede şi pe tine şi pe potrivnicii tăi; vă priveşte neîncetat, de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa. Gândeşte-te la Cel atotvăzător şi nu te vei mai teme.

Un tânăr viteaz mi-a scris cum se luptă el pentru sufletul său. “Când mă gândesc”, zice, “că Dumnezeu este cu mine, nu mă tem deloc de potrivnici; dar cum se depărtează de la mine gândul că Dumnezeu este aproape, mă cuprinde frica”.
Şi oaia se simte vitează lângă păstorul său.

Citește în continuare »


Cu dragoste, de Bobotează

În fiecare an, la data de 6 ianuarie, Biserica noastră Ortodoxă Română, prăznuieşte botezul Domnului nostru Iisus Hristos, în râul Iordanului, de către Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul.

În această zi, în toate bisericile, se săvârşeşte sfinţirea aghiasmei mari, care este cea mai de seamă ierurgie, dintre ierurgiile privitoare la lucruri.

Dar, o dată cu bucuria, am şi un fel de mâhnire în suflet, pentru că mă aştept ca în seara aceasta şi în zilele următoare să văd şi să aud, devenind aproape obsedant, acelaşi gen de ştiri ca în fiecare an, pe toate canalele media…

De ce mai veniţi, oameni buni, la biserică, dacă vă împingeţi, ţipaţi, trageţi de ceilalţi, călcaţi în picioare pe cel de lângă voi?? Unde este folosul pe care îl doriţi? Maica Siluana spune că „Aceea nu mai e aghiasmă, ci devine foc dacă tu l-ai împins pe fratele tău ca să apuci aghiasmă, ai luat foc şi nu apă sfinţită. Trebuie să o luăm de la capăt ca să ne vindecăm”.

Citește în continuare »